Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)
1908-10-14 / nr. 283
ANUL XXVI No. 283— Marti s1 Octombrie 1908.— CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA ~X 5 Dam in norama.—Hat>anî In străinătate — ii, siratta Brezoianu n. Strâmtoarea Dardanelelor Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 13 Octombrie.—Mart. Carp și Papii Catolic Luni, 26 Octombrie.—Evariste și Amandus Blsur. soarelui_6.47. Apusul 5.13 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.........................6162 Redacția..............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. 13 Octombrie Chestii școlare Cu toate experimentele ce se fac—de câțiva ani pe o scară tot mai întinsă—și cu toate progresele ce netăgăduit au fost obținute in unele privințe, organizarea învățămîntului nostru public, în toate gradele ini, este departe de a fi ajuns la o stare mulțumitoare. Toată lumea simte că această organizare nu corespunde trebuințelor noastre, iar criticele și plângerile se îndesesc an de an. Sunt numeroase scrisorile ce primim în această privință. Vom da astăzi cuvintul unui vechi și cititor al nostru, d- Al. Coleșiu, din Focșani, care ne trimite câteva observation, rezervându-ne a reveni asupra chhestiunei «Cu toțiî știm, zice cititorul nostru, că pînă mai acum cîțiva ani instrucția la noi era cu totul gratuită, pe când astăzi numai in clasele primare se mai poate învăța fără taxe școlare. întâi i început Statul să impue învățământul universitar, apoi treptat și pe cel secundar, așa că astăzi, un copil din clasa întâia liceală plătește 50 lei anual și t0O dacă repetează clasa Se zice, că motivul care a însemnat Statul, să ridice gratuitatea învătățământului, ar fi îndepărtarea a o parte din tineret dela învățământul secundar și universitar din cauză că acest învățământ ar fi cu totul unilaterali Nu prepară tineretul decât pentru fond,uni liste posibil, ca Statul să aibă toată dreptatea resultatului ce ni-1 dau școalele noastre dar nu este mai puțin adevărat, că instrucția masei poporului, atât de la orașe cât și de la sate, nu se poate limita numai la cunoștința a 4 clase primare. Instrucția primară a copilului în țările înaintate incepe la etatea de 6 ani și se termina la zi, pe câtă vreme la hoț începe la 7 și se termină 11 ani cursul primar si mai rămâne așadar încă trei ani liberi și trebuncioși copilului nostru, să se instruiască, pentru a putea păși cu avantaj în viața practică Și acest lucru nul poate face astăzi, în mod general vorbind, decât în învățământul secundar, cu toată unilateritatea lui de studii. De aceea cred, că taxele exagerate, precum și restricțiunile în scop de a îndepărta copiii din cele 4 clase liceale lovesc mult în instrucția masei poporului, iar când ne gândim ,că numărul analfabeților noștri este extrem de mare, numai la depărtarea copiilor de la școală nu ar fi trebuit să reflectăm. A recunoscut însă,Statul, că învățământul nostru secundar Tine pentru masa poporului; ei cred, că mai întâi- ar fi eruit, si-i înființeze școala neapărat de lipsă și numai duă aceea să fi căutat a recurge a actualele restricțiuni. Trebuiau încă de mult înființate școlile pentru popor, ce funcționează cu atât, folos în străinătate. In asemenea școli se învață tot ce-i trebue unui copil, ca să poată intra in lume , dx toto nihil, ex omnibus afiluid, cum zice latinul, sau atât cât si trebue să poată intra ca ucenic ori începător, la fiece meșteșug negoț, cultivare le pământ, și alte sute și mii de ocupațiuni practice din traiul zilnic la care copilul nostru nu participă, nefiind îndestul de pregătit. In Franța de pildă școlile pentru popor sunt foarte mult desvoltate , iar pe lângă fiecare Școală funcționează un atelier în care copiii, de când intră în școală și până ce ,terminâ ’și deprind mână cu lucrul, încep în divizia a zecea tăind cu foarfecile hârtie un fel fie fel de forme și termină în divizia întâia cu exerciții fine fie modelațiu. Acest învățământ este cu totul obligator și absolut gratuit, pe când studiile liceale sunt considerate ca un învățământ de lux și supuse la taxe mari. Mai mult decât atâta, în școlile populare copiii pot rămânea și lua masa de amiază la școală în schimbul unei neînsemnate plăți de 15 centime ; o înlesnire enormă făcută părinților cu ocupație zilnică afară din casă. Nu rămâne îndoială, că daca am fi dispuși să profităm de experiența altor popoare și am desvolta acest învățământ la adevărata lui trebuință, 3/1 din actualul învățământ ar rămânea de prisos. Tot greșită mi se pare măsura luată și pentru universitari, de a-i împuțina prin taxele mari de studii! Și în cazul acesta Statul ar trebui să procedeze ca un părinte, pe față, nu pe călăturalnice , să știe tineretul din vreme in ce parte să apuce. Sunt de pildă prea puține locuri vacante de profesori, iar inscrierile la litere și științe în număr mult, mai mare decât trebuința ? Statul, in acest caz, ar face mai nemerit să limiteze numărul înscrierilor ; la rigoare ar putea și închide una din cele două facultăți pentru un timp oarecare și așa mai departe. Eu unul înțeleg misiunea școalei nu numai să învețe, dar ca acea învățătură să-î fie și de folos tineretului. SCRISORI DIN ITALIA (G&rsip. particulară a ziarului «Univrsul Roma, 8 Octombrie. Un congres interesant.—Un imperiu colonial de 6 milioane de italieni, fara teritoriu și cu un buget de 400 milioane pe an.—Căsători in familia regală italiană.—O zestre de 100 milioane.—Papa cere lista civilă Roma este orașul congreselor; sunt totdeauna câte unul , alastă ori de pildă s’a închis congresul internațional al asigurărilor sociale, la care toate guvernele au trimis pe cei mai de vază reprezintanți ai lor; azi e vîndut congresul italienilor în străinătate ; și când acesta se va inchide, vom avea, sitele, pentru toată iarna. Trebue să se recunoască însă că, congresul de azi, al italienilor în străinătate, este într’adevăr un eveniment demn de observat. Este congresul congreselor. Este prima oară, fia când reprezintanta națională a italienilor răspândiți prin toată lumea, se adună la Roma, spre a arăta nevoile coloniilor sipsite de teritoriu,,pe care Italia le are în număr foarte mare, active și productive în Europa, America, Africa, Asia și chiar în Australia. Este cea dintâi înțelegere colectivă pe care italienii aflători în străinătate, încerca să facă cu italienii din Italia. Sunt in total 1500 de delegați trimiși de colonii ; 5 au venit din România, 33 din Argentina, 18 din Anglia, 17 din Brasilia, 27 din Elveția, 32 din Statele-Uiite, 22 din Egypt, 12 din Franța, 10 din Germania, 10 din Chile, 10 din Turcia, 10 din Tripoli, 5 din Grecia, și mulți alți din Peru, San Salvador, Columbia, Paraguay, Austria, China, Uruguay, Rusia, Bulgaria, Mexico, etc. etc. Italia se află în această curioasă situație ; ea are două colonii teritoriale (Eritrea și Benadir) cari costa o sumă enormă de bani și cari, cel puțin până acum nu rentează nimic sau foarte puțin; are însă mai mult de 100 de colonii neteritoriale, cari nu costă o para și vica-versa produce pentru patria-mumd de la 3 la 400 milioane de lire anual. Aceasta pare a fi un paradox, însă chiar după ultima statistică oficială, se constată că italienii din străinătate au trimis in Italia, în cursul anului 1907, 378 milioane de lire, pe când n’au primit din Italia decât 28 milioane. Din aceiași statistică se mai constată că imperiul colonial italian— acel fără teritoriu—numără 6 milioane de concetățeni, din cari 500.000 sunt la New York, 300.000 la Buenos Aires, 150.000 la Marsilia, 1.500.000 în Statele Unite, 1.500 000 în Argentina, și aproape tot atâția in Brazilia, 80.000 în orașul Tunis, și așa mai departe. In această enumerare nu sunt socotiți cei 150.000 italieni din Triest, cei 400.000 din Istria , cei 400.000 din Trentin, cei 250.000 din Goriția, cei 50.000 din Dalmația, cei 400.000 din insulele Ionice, de pe coastele elenice și din Mediteraneea orientală, cei 300.000 din Corsica și cei 100.000 din Nisa și împrejurimi. Președintele congresului italienilor in străinătate este ducele d’Aosta. In primele ședințe au fost discutate mai multe chestiuni importante, toate cu tendința de a creea legături stabile și, continue intre colonii și patrie, legături nu numai morale, ci și materiale și mai cu seamă economice. S’a hotărât apoi ca toată Italia colonială să ia parte cu cea mai mare energie, la marea expoziție mondială, care va avea loc la Roma în anul 1911.♦ • • Vă amintițm de celebrul moto : « Aii bella gerant, tu, jehx Austria nube». Azi, acest moto s'ar putea aplică Italiei, înlăturând numai cuvântul „Austrie“. Intr’adevăr, pe când sunete de razboiu, și zăngănituri de arme și de înarmați, sosesc din Orient și din Occident, de la Nord și de la Sud, Italia se arată atât de liniștită, încât e în măsură să întrebuințeze o mare parte din timpul ei spre a se interesa de iminenta căsătorite a ducelui Abruzzilor, și de aceea mai puțin apropiate, a contelui de Turin. Cele două viitoare mirese, vor aduce Haliei, nici provincii, nici regale ; dar una din ele, miss Elkins, va aduce ca zestre ducelui Abruzzilor 100 milioane lira, și cealaltă principesa Patricia de Connaught puține milioane, dar multe simpatii engleze. Până în ultimul moment se părea că această căsătorie a ducelui Abruzzilor, ar fi fost sau ar trebui să fie zădărnicită ; se anunțase chiar că miss Elkins ar fi înapoiat ducelui inelul de logodnă. Din contra, azi, se poate spune că nunta e hotărâtă și ca ducele va pleca in curând spre New York. S-a spus că se ivise mai multe piedici din partea reginei Margareta și a altor membri ai familiei regale,esi e adevărat , dar, azi, dat fiind că ducele vrea în mod absolut, să obțte pe frumoasa americană, ostilitățile au căzut. On fait bonne mine A manual's jeux, însăși regina Margareta oferă miresei voalul nupțial. Se crede că nunta se va face la Washigton și că perechea se va îmbarca imediat la New York spre a se întoarce în Italia, escortați fiind de două crucișătoare italiene. Dar, se vor opri imediat , la Veneția, precum s’a mai spus, sau vor face mai înainte o călătorie în Europa ? Nu se știe, insă sunt în măsură să vă dau o știre curioasă. De mai multe zile se lucrează la restaurarea, curățirea și decorarea Stelei Polare vasul faimos, cu care ducele Abruzilor a făcut expediția sa la polul Nord. Poate că mirii se vor îmbarca pe acest vas, care se afla la Spezia, dar nu cred că se vor duce să descopere pe unul sau altul din cei doi poli. De câteva zile presa a pus pe tapet, din nou, chestiunea impăcărea între Vatican și Quirinal. De astă dată— fapt curios—cine se interesează mai mult de această chestie, este presa austriacă: împăratul Austriei nu mai poate să călătorească, însă el ar vrea să trimeată la Roma pe arhiducele moștenitor, și pentru a aduce la capăt est ; proiect, guvernul austriac ar lucra din toate puterile spre a împăca pe Italia cu sfântul Scaun. Ceea ce e drept, această împăcare exista de mult timp. De când Pius s-a urcat pe tronul pontifical, ostilitățile între Stat și Biserică au încetat. Guvernul și Vaticanul nu se mai combat, din contra , s’au schimbat curtenii la diferite ocaziuni. Nu s’a făcut insă încă pacea oficială, pacea scrisă și iscălită. Va isbuK pare Austria să obție această iscălitură . La Vatican — foarte natural — se spune că orice încercare de acest gen nu va îsbuti; se afirmă însă în mod confidențial că I’spa ar primi pacea, dacă se vor admite următoarele două condițiuni: 1) Ca* Statul italian să’i facă o listă civilă corespunzătoare cu aceea a Regelui (16 milioane de lire pe an; 2) ca toți cardinalii să fie considerați pe același rang cu prinții regali. Cât privește pe Statul italian, nu cred că pe ziua de azi, ar avea prea multe scrupule de a se apropia cu sfântul Scaun și a încheia o alianță cu el. La urma urmelor această alianță ar constitui o pavăză sigură în contra progresărei partidelor subversive. Afară de asta, din momentul ce Papa ar fi salariat de Italia, ar fi înlăturată orice primejdie de supremație bisericească sau chiar de o simplă eghemonie a Bisericei asupra Statului. G. IVesti -care e destul de rea, spune că această stare se va înrăutăți și mai mult dacă s’ar înlesni importul încălțămintei din Austro-Ungaria. D. Țigănușteanu spune că e dudálom tuturor meseriașilor ca sa dea ajutor unei bresle, când interesele ei sunt amenințate. D-sa mai spune că rău au făcut reprezentanții meseriașilor că n’au pus destulă căldură în apărarea intereselor cismarilor atunci când se discuta în camera de meseriia chestiunea lor. Aduce laude d-lui Stănescu, care singur a protestat contra reducerei taxelor vavnele pe încălțăminte. D. Const. Georgescu, membru în camera de meserii, se scuză că n’a putut lua parte la acea ședință și aceasta din cauză că nu știa că se va lua in discuțiune acea chestiune. D. Bănică Ionescu face apel la toți meserișii cismari ca să fie uniți căci poate va mai fi nevoe să ducă înainte lupta. I. Plebasc spune că ar fi bine să dispară invidia dintre meseriași și toți să se grupeze în jurul clubului de unde au pornit toate mișcările pentru revendicarea drepturilor meseriașilor. De asemenea ii îndeamnă să contribue cu toții pentru susținerea ziarului „Meseriașul Român“ D. Const. Ionescu a inut o cuvîntare patriotică arătând că Austro-Ungaria caută pe toate căile ca să ne subjuge economicește dacă n’a putut încă să pună mâna pe noi după cum a făcut cu alte țări. Arată starea deplorabilă a fraților noștri din Transilvania cari sunt persecutați de unguri. Termină îndemnând pe meseriași să se facă zid de apărare a acelor bărbați cari luptă pentru menținerea prestigiului țărei și neamului românesc După ce mai vorbește d. Moisescu, ia cuvîntul d. Stănescu. D-sa spune să meseriașii de încălțăminte trebue să mulțumească d-tor miniștri Costinescu și Djuvara pentru interesul ce li-l poartă promițându-le în acelaș timp că nu se va schimba nimic din actualul tarif autonom. Mișcarea d-voastră poate fi considerată ca sfârșită, dar totuși e nevoe să stați gata în cazul când cine știe din ce împrejurări, miniștri nu și-ar putea ține cuvântul. Atunci nu numai d-voastră dar meseriașii din întreaga țară se vor ridica,ca un singur om, spre a-l susține. D. Stănescu arată apoi că la clubul meseriașilor nu se face politică și toate mișcările ce pornesc de acolo sunt numai pentru ridicarea nivelului cultural și material al clasei meseriașilor. Termină îndemnând pe meseriași să ia parte la mișcările naționaliste ce au început. Redă apoi citire următoarei moțiuni :care a fost aprobată : Meseriașii din Capitală, întruniți, astăzi 12 Octombrie 1908, in sala «Clubului central al meseriașilor», discutând chestia reducerea taxelor vamale la încălțăminte, imbrăcăminte etc., cerută de Austro-Ungaria cu ocazia încheerea convenției comerciale cu țara noastră, reducere care—dacă s’ar face—ar avea ca urmare distrugerea meseriașilor ce confecționează zisele articole . Luând cunoștință de declarațiile făcute din miniștri de finanțe și de industrie și comerț, în fața delegaților, meseriașilor de încălțăminte, că delegația română care tratează în prezent încheierea convenției comerciale cu Austro-Ungaria, are instrucțiuni de a nu primi cererea de reducere a taxelor vamale în zisele articole , Ia act cu mulțumire de aceste declarații ale d-lor miniștri și decide să se întrerupă deocamdată, campania începută în această chestiune. Având în vedere însă, că e posibil ca, în cele din urmă, Austro-Ungaria să caute să impună admiterea cererei sale, atrage atenția tuturor meseriașilor din țară, ca să fie atenți și gata în orice moment de a-și apăra interesele și existența lor. I. T. ----------- «O-<■>»•»«— - Serbia, Bulgaria și ultimele evenimente Belgrad, 9 Octombrie. Cunoscute fiind motivele războiului din 1885, nimenea, credem, n’a putut fi surprins aflând că ultimul eveniment din Bulgaria n’a fost primit cu simpatie în Serbia. Ce-n drept, în 1885 sârbii aveau mai puține motive să-și manifesteze invidia față de vecina lor Bulgaria —năvălind pe neașteptate cu armata pe teritoriul acesteia—decât acuma când anexarea Rumeliei orientale a devenit un fapt împlinit. Mai puțin zic, pentru că atunci ei, sârbii, n’aveau alt pretext spre a declară războiul decât numai faptul ; „că s’a violat tratatul de la Berlin și echilibrul balcanic“, pretexte că dînșii nu erau în drept singuri să le invoace, nici chemați să se înlăture —dreptul pentru aceasta aparținând marilor Puteri și tuturor Statelor balcanice. In realitate însă, simplul motiv pentru ostilitățile sârbilor de-atunci n’a fost decât invidia fostului rege Milan, care nu putea să vază ca o Bulgarie de ieri, un Stat înființat prin sacrificiile altor popoare sâ devie mai puternic decăt al său, ameniințându-l cu timpul aspirațiunile sale în Macedonia și devenind un factor mai însemnat în Balcani. Pe lângă aceste considerațiuni ale fostului Rege Milan —probabil și ale guvernului său de atunci—, mai trebue să adăugăm și intrigile din afară, cari, nu mai puțin au contribuit ca acest rege să se decidă la un asemenea pas hotărîtor, ale cărui consecințe fatale le-a simțit imediat, consecințe, cari a fi sdruncinat nu numai situația lui de Suveran, ci au compromis prestigiul armatei și al Statului sârbesc. Astăzi însă, când anexarea zisei provincii se proclamă ca definitivă, împreună cu independența întregului principat, Sârbii au serioase motive, daca nu să se împotrivească, cel puțin să dezaprobe și să regrete modul cum s’a sâvirșit acest eveniment. Desele vizite ale prințului Ferdinand al Bulgariei la Viena, grandioasa primire, ce i s’a făcut în timpul din urmă la Budapesta—după care a urmat, neîntârziat proclamarea sa ca Rege—, toate aceste manopere ale lui au fost interpretate în Srbia cam în sensul următor: „Bulgaria a proclamat independența sa după ce prealabil a încheiat un acord, dacă nu o alianță formală cu Austro-Ungaria, Bulgaria, a săvirșit, prin modul acesta, un act de trădare față de Serbia, proclamându-se ca regat cu prețul Bosniei și Ierțegovinei sârbești“. Este mai mult ca evident, că sub condițiunile cu care Bulgaria a săvîrșit proclamarea independenței sale —in comun acord cu Austro-Ungaria—a creat Serbiei o situație foarte critică și, iată de ce : idealul național și tendințele de expansiune ale sârbilor asupra Bosniei și Ierțegovinei—de altfel juste și firești — sunt actualmente puse la grea încercare, ca să nu zicem cu desăvîrșire distruse. Unica speranță pentru realizarea, sau mai bine zis pentru conservarea acestor aspirațiuni naționale ale lor era sprijinul pe care conta din partea Turciei. Ralitica sârbilor de până acum cu privire la Bosnia-Herțegovina se rezuma astfel Proclamându-se regimul constituțional în Turcia, politicianii sârbi aveau de gând ca în deplin acord cu Poarta să ceară ca marile Puteri să intervie îndemnând pe Austria să restituiască Turciei provinciile ocupate, invocând pentru aceasta serioase argumente, prevăzute chiar in tratatul de la Berlin. Atât Serbia cât și Turcia avînd tot interesul să încheie un asemenea acord, fără multe dificultăți și sub condițiuni deopotrivă favorabile pentru ambele țări. Așa de ex. Serbia avea să pretindă introducerea sistemului autonomie in Bosnia-Herțegovina, iar Turcia, la rândul ei, își menținea suzeranitatea cuvenită asupra acestor provincii și, in definitiv, prin modul acesta, ambele țări evitau pericolul : „Drang nach Osten“. Prin urmare, o asemenea rezolvare a cestiunei Bosniei-Herțegovinei nu putea fi decât cea mai practică, cea mai firească și mai echitabilă. Din nefericire însă — atât pentru sârbi, câți și pentru turci—pun proclamarea Bulgariei ca regat, în același timp cu anexarea Bosniei de către Auslia, Serbia nu poate conta azi pe sprijinul Turciei ,și încă mai puțin pe realizarea alianței proiectate, deoarece, aceasta din urmă (Turcia) se simte cu mult mai amărită, ba chiar și amenințată, pri întărirea Bulgariei, decât de pierderea definitivă a Bosniei-Herțegovinei, provincii de altfel de mult pierdute pentru dinsa Este evident car, că și de astă dată Austria a știut să profite de împrejurări; de asemenea, nici Bulgaria nu s’a lăsat mai pe jos. Ambele aceste două țări au surprins, nu numai pe sârbi și pe turci, ci pe întreaga lume cu câte un „fapt împlinit“, la biata Sârbie cu sora ei Mun«•^iorgun au rămas numai cu politica, •cu speranța că Puterile sa facă „dreptate“ și să le acorde „compensații...“ Iată clar motivele esențiale cari au provocat antipatia și indignarea sârbilor față de evenimentele din Bulgaria. Brazda săpată în 1885 între Sârbia și Bulgaria a devenit acum o adevărată prăpastie. Sava. Conngresul agronomilor dri dimineață s'a deschis al treilea congres al agronomilor din țară. La acest congres a răspuns un foarte mare număr de agronomi. Ședința de deschidere Ședința de deschidere s-a făcut la orele 10 și jun. dimineață, în sala mare a Ateneului. D. S. P. Radian, președintele societăței agronomice, a ținut cuvântarea de deschidere. D-sa a arătat importanța congreselor agronomice, în care se discută chestiuni vitale de economie națională. înainte de a termina a face cunoscut că în mare parte dezideratele congresului de anul trecut au fost împlinite de ministere prin introducerea invățămîntului ambulant și înființarea de nouă școli de agricultură. Telegramă către S. S. Regele Congresul hotărește să se trimită următoarea telegramă M. S. Majestăței Sale Hegelul Castelul Peleș întruniți în al treilea congres, absolvenții școalelor de agricultură ,își îndreaptă gândul cu drag și cu nețărmurită recunoștință către Majestatea Voastră, care călăuziți fără pregăt agricultura țarei în desvoltarea ei. Depunem cu toții la picioarele Maiestății Vostre profundele noastre respecte și facem urărî ca Atotputernicul să țină pe Majestatea Voastră încă mulți ani în plină sănătate, împreună cu M. S. Regina și întreaga familie regala: Ion Kalinderu, S. P. Radianu, G. Nicoleanu. Discursul d-in’ I. Kalinderu Ca. în toți anii, d. Ion Kalinderu, administratorul domeniilor coroanei, a tinut să asiste la acest congres. D-sa a ținut următoarea cuvântare : Domnilor, Vă felicit pentru activitatea cu desfășurați «■] toții și vă doresc îsbânda, cu atât mai vie bucurie, ce cât și în acest an văd trecute în programul congresului chestiuni privitoare nu numai la agricultură, ci și la îmbunătățirea situațiunei materiale a sătenilor. Nu intru în cercetarea mai de aproape a acestor chestiuni. Aceasta o veți face dvin desbaterile congresului. * Îmi permit însă a stărui puțin aipica legăturea ce există între agricultură în generel și buna stare a locuitorilor noștri, legătură care e atât de strânsă, că nu se poate concepe ln progres agricol real fată o țărănime întărită. E atât de adevărat aceasta, incât chiar In discuțiunile privitoare numai la progresul agriculturei, vă veți îschi de chestia țărănească și veți trebui să țineți seamă de dânsa. Astfel , când va fi vorba de pildă de cultura intensivă, nu se va putea să nu vă gândiți că aceasta, in afară de capital, atârnă de puterea și destoinicia muncitorite. Și tot așa, când veți discuta îngrijirea și îmbunătățirea raselor noastre de vite, va trebui să țineți socoteală de săteni, cari au vite multe și lucrează cu ele, nu numai pământul lor, ci și o parte mare din al proprietarilor. Dar nu numai progresul agriculturei in sine atârnă de bună stare a locuitorilor, ci și interesele marilor agricultori. Acestea sunt uneori chiar predominate de interesele țăranilor, așa că nu poate fi decât spre binele proprietarilor dacă alăturea de îmbunătățirile ce introduc în exploatare, se vor gândi la săteni, dacă vor jertfi și se vor osteni și pentru ridicarea stărei acestora, atât materială, cât și morală și intelectuală. Aceasta o pot face, interesându-se cu inimă de dânșii, luând asupra lor unele nevoi obștești, cum e clădirea de școli și altele. Proprietarii mai pot înființa venituri noue, căci nu e moșie la câmp sau la munte pe care, după natura localităței, să nu se poată introduce una sau mai multe industrii, mai cu seamă din cele mici, cari dau locuitorilor de lucru, fie numai în timpul liber, fie tot anul. Pot îndemna apoi pe săteni să cultive și alte plante, bunăoară sfecla de nutreț și de zahăr, cartofi, mazăre, nu numai porumb, grâu, ovăz și orz ; în sfârșit, pot să observe ca și sătenii să aplice după putință cultura îngrijită, care e mai la adăpost în anii răi și răsplătește mai bine munca. Procedând în acest chip, pe de-o parte ar transforma țărănimea într’o țărănime luminată, sănătoasă și cu o stare, care ridică totdeauna valoarea proprietăței pri munca inteligentă și robustă ce-o aduce, iar pe de alta ar contribui la strângerea relațiunilor cu locuitorii, la armonizarea intereselor lor, spre binele țărei. De aproape 25 de ani, de când sunt în capul administrației Domeniului Coroanei, urmez un acest fel, natural în marginale putințe, și pot să afirm că ajutorul cel mai mare, că munca cea mai bună, am primit’o de la sătenii cu stare mai bună, decât de la , cei nevoiași cari lucrează în silă, nu din dragostea de muncă, din simțul de economie și de propășire. Am avut apoi mulțumirea sufletească să văd desvoltându-se la locuitorii mai bine situați, iubirea aproapelua, dorul de lunmnă și, ce e mai îmbucurător, deșteptându-se vnt.r’Îșiî datoria de a contribui la opere de folos obștesc. Unul, Vasile Cosma a cărui memorie de in veci neuitată,, a clădit chiar o școală cu cheltuiala sa pe Domeniul Coroanei Dobrovăț (Vasluiu). Puțini din dv. sunteți proprietari sau căutați moșii pe socoteala proprie. O bună parte sunteți însă administratori la particulari, la instituții sau la Stat, și în această situație cât bine n’ați putea face pentru ridicarea săteanului român. Vă îndemn din nou să fiți călăuza sătenilor, povățuitorii și sprijinitorii lor, spre tot ce e bine și frumos, oriunde și oricând se va ivi ocazia, după cum numeroase sunt și lipsurile țărănimii, intre care lipsa de pământ nu e nici cea dintâia nici cea maî mtare, lipsa de pământ nici.nu s’ar putea împlini la toți, căci spre a da fiecăruia atâta de cât are nevoe pentru trai, nu ajunge pământul trei întregi. De altfel, nici în celel’alte țări nu sunt toți țăranii proprietari de pământ, dar cei cari n'au au fost îndreptați către munca manuală, căci atât cultura intensivă cât și meseriile și industriile au trebuință de brațe. In privința lipsei de pământ se poate micșora greutatea ei și în altfel, inființându-se, cum am zis, industrii mici și mari, după împrejurări. Tot așa puteți contribui la îmbunătățirea culturei pământului prin pilde și povețe, pe care să le dați sătenilor cu drag și necontenit. Ședința de după amiază Se deschide la orele 3 în localul școalei de meserii, sub prezidenția d-lui Radianu Se discută asupra dicturei intensive și extensive. Se dă cuvântul in această chestie d-lui Cipăianu. D-sa arată rolul și importanța fiecăreia din ele precum și cauzele cari nu le impun. Conchide ca acolo unde împrejurările sunt favorabile culturei intensive după cum anterior le-a specificat, să îmbrățișăm agricultura intensivă dacă dispunem de mijloace și de un imn conducător, căci ea e singura în stare a ne mări beneficiile dacă e bine condusă, iar acolo unde nu sunt conducători destoinici ea e grea și chiar periculoasă. Termină arătând că în cultura intensivă e locul de a se putea distinge absolvenții școlilor de agricultură. Dabija crede că mica proprietate mu va putea face această cultura din cauza multor greutăți, ca lipsa de capital, etc. D. Strugulescu și pronunță pentru cultura extensivă. D. S.P. Radian cere ca agronomii să prezinte un memoriu în această chestie. Explică rostul culturei intensive și spune că această cultură costă mult, dar și produce mult. D. Guță e pentru cultura intensivă la proprietatea mucă și propune ca să se formeze comitete în cum să intre preotul, învățătorul și agronomul cari să dea sfaturi sătenilor cum să cultive pământul. D. Filipescu se asociază la această părere. D. Duică se declară tot pentru cultura intensivă și propune ca această cultură să se facă pe terenurile școalelor și bisericilor. Sătenii văzând roadele, vor introduce și ei cultura aceasta. R. Boga este tot pentru această cultură. D. Teodoriu cere să se înființeze școale agricole după sistemul celor silvice. D. Constantinescu, învățător, crede că numai prin exemple sătenii vor adopta cultura intensivă. D. Badianu cere să se ia o rezoluțiune în această chestiune în sensul ca guvernul sa dea o subvenție, sub formă de premii a țăranilor, cum se face in Bucovina și Danemarks. Sătenii vor avea astfel mijloace pentru facerea culturei intensive. D. Nicoleanu, directorul agriculturei, din min. domeniilor, spune că pentru cultura intensivă avem in primul rând nevoe de apă. Trebue prin urmare făcute irigațiuni. Arată că e de datoria tuturor cari sunt în directă legătură cu sătenii să-î învețe cum să’ni facă cultura. Trebue făcute încercări cu cultura intensivă, pentru ca’apoi să vedem ce fel de directivă să dăm acestei culturi. Ip ce privește încurajarea de care a vorbit d. Radianu, face cunoscut, că minoaerul de domenii a distribuit în ultimii ani premii și va continua de a da. Ceea ce trebue să constatăm e că e absolută nevoe de introducerea culturei intensive. Rămâne de căutat mijloacele cele mai sigure de reușită. D. Leonida Georgescu arată că sătenii au terenurile foarte improprii culturei. Lor li s'a dat aproape numai terenuri sărăturoase, cari vor vătăma rădăcina cerealelor. Grâul dispare foarte repede pe aceste terenuri. D-sa indică mai multe mijloace pentru ameliorarea acestor terenuri Intre altele indică gunoirea terenului. Termină pronunțându-se că ameliorarea terenurilor sărăturoase ar fi un mijloc de îndrumare a sătenilor spre cultura intensivă. D. Stroe spune că săteanul nu trebue forțat să facă cultura intensivă. El o va face da la sine dacă va verdea că această cultură dă roade bune. Serece la discuția punctului . Rezultatul din primul an de aplicare al nouei legi de tocmeli agricole. D. Milarisi dă explicații asupra acestei legi. Din explicațiile date rezultă că legea nu convine sătenilor, în ceea ce privește carnetele de socoteli, felul de muncă, etc. D. Cipăianu găsește bine unele propuneri ale d-lui Milarisi. Totuși, crede că această chestiune trebue bine discutată. Propune ca să se urmeze discuțiunile azi. Ședința se ridică la orele 6, anunțându-se următoarea pentru azi dimineață, la orele 9. Ii. iwww m ♦ O CVGUEIAR,^ PE ZI Fericirea e mai tare ca nenorocirea. Nenorocirea nu împrăștie memoria fericirei; un moment de fericire, însă, ne face să uităm nenorocirea mai multor ani. ȘTIRI DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — Orașul englez High Wycombe și-a ales ca primar pe miss S.—E. Dove. Aceasta e întâia femee aleasă primar in Anglia. Consiliul de războiți din Ulm (Germania) a condamnat la 2 ani închisoare și degradare pe sergentul-major Schiling, pentru 183 cazuri de maltratare gravă a inferiorilor. In cercurile financiare din Budapesta se așteaptă înființarea unei bănci ungare in Bosnia, de către banca comercială ungară din Pesta. Ea va avea de scop rescumpararea pămînturilor din noile provincii, pentru care se cere de la 100—150 milioane de coroane. La Kiel a fost arestat matelotui Karl Reseborn, de la depoul de mine din Fridrichsort, bănuit de înaltă trădare. Ziarele din Londra anunță că exploratorul american Baldovin plănuește o expediție originală la Polul Nord. El, împreună cu â5 de oameni, are de gând să se lase în voia sioiurilor de ghiață din calea Behring și speră că vin și jumani va fi mânat de curentul mărei spre Gronlanda. El va supune acest plan preșadintielui Roosevelt. „*» De vre un an și jumătate bosniecii și herțegovinenii aveau cancelarie permanentă la hotelul «Continental» din Budapesta. Scopul acestei cancelarii mohamedane era să caute băgaturi cu șefii partidelor politice maghiare,’—îndeosebi cu partidul independent. In fața situațiunii schimbate, dar mai ales că s’au convins despre zădărnicia de a putea lucra cu ungurii, mohamedaniî de națiune sârbească, au desființat cancelaria curiei._______ ____________ Sesiunea de toamnă a Sf. Sinod Era s’a deschis, după cum am anunțat, sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. La orele 19 dimineața s’a oficiat un serviciu divin în catedrala Sf. Mitropolit, după terminarea căruia membrii Sf. Sinod s’au dus in localul înaltului corp bisericesc din strada Sapienții No. 5. Aici, d. ministru ad-interim al cultelor, V. Morțun, a dat cetire decretului regal prin care se declară deschisă sesiunea de toamnă a Sf. Sinod. A prezidat 1. P. S. S. Mitropolitul Primat, Iosif, fiind de față toți membrii Sf. Sinod, afară de I. P. S. S. Mitropolitul Partenie al Moldovei și de P. P. S. S. Gherasim, episcop al Romanului, Athanasie al Râmnicului-Noului Severn și de aremereul Ghenadie Băcăoantu. Trecându-se la ordinea zilei, s’au menținut prin aclamațiune comisiunile din sesiunea trecută a Sf. Sinod. După aceea s’au făcut mai multe comunicări. Ședința viitoare a fost fixată pe ziua de Jouî, 16 Octombrie. Rep. Evenți îie îieie din Serbia Interview cu advocatul sârb Popadici Brîdim. a sosit in Capitală, venind de la Belgrad, cunoscutul avocat sârb Popadici,având un proces de moștenire înaintea Curții de apel din București. Intâlnindu-i in casa unui vechiu confrate, am profitat de ocaziune spre a obține știri noi din Serbia, mai ales că d. Popadici este și ziarist , d-sa conduce ziarul sârb «Otbreana» (Apărarea). — Ce știri ne aduceți din Belgrad, am întrebat pe venerabilul avocat și ziarist ,sârb ? — Miroase a praf de pușcă, mi-a răspuns d-sa. In fața Belgradului și a Semendriei, de ambele marei ale Dunărei și Savei, oștirile inamice se află față în față. Un foc de pușcă ar fi de ajuns ca războiul să înceapă. Ne pregătim pentru a lupta pe viață și moarte, adaogă d-sa, căci preferăm să murim ca eroi în luptă, decât să trăim o viață de robi sub jugul austriac. Femeile și fetele noastre s’au înscris în corpore în joc. «Crucea Roșie». Voluntarii aleargă din toată țara și din țările streine spre a se înscrie pentru războiu. Predispoziția pentru războiu crește mereu și guvernul se silește din toate puterile a împiedeca excesele. — Cu ce mijloace veți purta războiul, am întrebat pe d. Popadici? — Cu banii tuturor cetățenilor. Vom da ultimul ban pentru războia. — Dar dv. ce opiniune arațî, m’a întrebat la rândul său d. Popadici. — I-am răspuns: de Serbia ne leagă mai puține interese in conflictul actual, dar poporul nostru simpatizează cu poporul sârb, amintindu-și de vremurile nu tocmai îndepărtate, când a pierdut o bucată de pământ mult iubită, leagăn al domniei vechi moldovene, — azi, încorporată la Austria... La acestea, d. Popadici nai-a răspuns : speranța noastră este la voi. Dacă Turcia intră în razboiu cu Bulgaria iar noi deschidem locul contra Austriei, alături cu Muntenegru, starea de neactivitate a României ar însemna uitarea Bucovinei și a Transilvaniei . In acest moment, chipul bătrânului sârb se înflăcăra și privirile sale luară o culoare neobicinuită. Românii, îmi spuse dânsul, viitorul vostru e mare! După Bucovina și Transilvania vă veni de la sine și rândul Basarabiei și țara voastră va fi factorul cel mai de căpetenie în balcani. Să nu uitați aceasta ! Urmă o scurtă pauză, apoi continuarăm : — Ce ziceți de conferință ? — O așteptăm cu încredere iar dacă conferința nu ne va da dreptate, ne vom încerca să o luăm cu prețul sângelui nostru. — Dar la frontieră cum a’ți fost tratat de Austriacî? — M’au perchiziționat: ’mi-au cercetat toate actele ce aveam, dar m’au lăsat să’mî văd de drum. Mi-au cerut însă să le spun dacă facem razboiu... Am comunicat la urmă interlocutorului meu, că mâine seară se ține la Dacia un mare meeting naționalist, organizat de „Liga culturală“. Această veste la impresionat foarte mult pe d. Popadici. Cu mare părere de răul d-sa mi-a spus că nu s’a știut la Belgrad de ținerea acestui meeting, căci altfel ar fi venit desigur mulți sârbi sau studenți să participe. Terminând convorbirea, am mai întrebat pe d. Ponadici : — Cât timp veți sta în București ? — O lună de zile, dacă bine ințeles evenimentele nu mă vor chema la datorie,— adaogă d-sa. Aht. mTRUNIREA de la clubul conservatordemocrat (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Iași, 12 Octombrie. După cum am anunțat, azi s’a ținut o întrunire la clubul conservator-democrat. La orele 4 d. a. saloanele clubului sunt pline de lume. • D. Budărău, primit cu ovații, începe prin a constata că în ultimul timp s’au petrecut atât in politica internă cât și în cea externă evenimente de o importanță capitală. Arata contrastul in modul de organizare al partidului conservator-democrat și între aceia ai celor l’alte partide. Partidul conservator-democrat este constituit pe comunitate de idei și sentimente cum și prin admirația extraordinară către șeful sand.T.Ionescu. Vorbește de evenimentele interne Arată apoi ca autoritatea judecătorească e înjosită de către chiar ministrul justiței. Face o largă expunere a celor petrecute, a acuzațiunilor nedrepte aduse magistraturei și susține că atitudinea d-lui Stelian este un atentat a puterii executive contra suveranității puterii judecătorești, deci e o primejdioasă violare a constituției. D. Bădărău explică resentimentul d-lui Stelian contra tot ce este ieșan prin numeroasele eșecuri electorale ce le-a suferit în Iași, iar legăturile d-lui Stelian cu d-ni. Cuza și Iorga prin convingerea că campaniile acestora vor readuce puterea partidului liberal în Iași. După ce arătă că d. Stelian n’a ținut socoteală că aratarea dosarelor desminte învinuirile de h&tfr, d. Bădărău zice textual: D Stelian m’a calomniat cu știință pe nine direct, iar Curtea de apel prin reflecții. Eu însă sunt deprins cu calomniile și fiind tare pe conștiință, am crezut totdeauna mai necesar să întrebuințez timpul mai folositor decât să mă las paralizat de calomniatorii sistematici. Ca o dovadă că sunt neexacte aluziile făcute, că ași influența pe magistrați, e destul să cercetați registrele grefelor și veți vedea că, de când am părăsit ministerul și până azi, din 7224 procese judecate, eu am pledat numai în 25. D. Bădărău arată apoi pe larg cum, in calitate de ministru, a avut grijă ca să nu știrbească prestigiul magistraturei. Atinge acuzațiunea ce i se aduce că ar fi jidovit și spune că și aceasta e o calomnie ce i se aduce pentru că nu poate aproba campanii primejdioase și anarhice ca acelea ale falșilor naționaliști. Vorbind de democrație, zice că democrația română trebue să fie dreaptă cu avocații și să recunoască că și în avocatură reușește omul, nu titlul. Țara noastră ar suferi dacă avocații ar fi aruncați din treburile publice. D-sa atinge apoi o altă învinuire nedreaptă , ce s’a adus magistraturei ieșane, că ar arăta o indulgență exagerată față de evrei. De asemeni e o eroare regretabilă afirmația că deliguenții evrei formează majoritatea. Spre a dovedi neexactitatea acestei afirmări, d. Bădărău spune că de la eșirea sa din minister și până azi au fost judecați la Curtea de apel din Iași 5156 de liguențî români și 683 evrei. Domnul Bădărău continuând arată că cele ce s’au petrecut cu ocazia înscenări din Iași, ne-au învățat să tragem două consecințe pentru viitor cu privire la magistratură și anume: să lărgim competința contenciosului administrativ nu numai la suprimările ilegale dar și la pedepsele ilegale. Și la cea dintâi ocazie de revizuire a Constituției să facă din inamovibilitate pasteipiu constituțional. D. Bădărău termină cu următoarele cuvinte: Situatiunea ZIUA I ÎNTRUNIREA meseriașilor de încălțăminte Meseriașii de încălțăminte din Capitală au ținut era o nouă întrunire in localul clubului meseriașilor. Prezidează d. Simionescu, președintele corporației. Să dă cuvântul d-luî Grigorescu. D-sa spune că comisiunea aleasă la o precedentă întrunire s’a prezentat d-luî ministru de industrie și compiciu precum și d-nuî ministru de finanțe și le-a înmânat memoriul relativ la convenția comercială cu Austro-Ungaria. Ambii miniștri le-au dat asigurări formale că nu se va schimba nimic din actualul tarif •Hironmmia ce privește încălțămintea și îmbrăcămintea. D. Darie, după ce arată starea actuală a meseriașilor de încălțăminte, ,^v