Universul, septembrie 1909 (Anul 27, nr. 239-268)
1909-09-15 / nr. 253
r HIPODROMUL DE LA BAKEASA Calendar pe anul 1909 Ortodox Puni, l Saptembrie. — (1) înălțarea Sfintei Cruci Catolic Luni, "7 Septembrie. — Cosma și Damian Răsăritul 6.10. Apusul 6.04 «Universul» are următoarele Limit telefonice : Administrația.........................668 Redacția..............................12/86 Comunicări cu străinătatea . 20/52 București, 14 Septembrie. Spiritul de economie De câte ori am luat notă, în timpul din urmă, despre mersul depunerilor la Casa de economii a Statului, am relevat și observarea că reducerea dobânzii dela 5 la 4*/2 la sută nu pare a fi fost o idee tocmai fericită,—în tot cazul sunt motive a se crede că a fost, și este încă, prematură. Darea de seama despre mersul Casei în anul financiar 1907—908 pare a confirma și ea îndreptățirea acestei critice, întrucât ni se arată un beneficii din care ar fi fost mai cu dreptate ca partea cea mai mare să meargă la depunători, iar nu să rămână câștig pe seama Statului. Chiar și numai faptul că administrația Casei plasează numerarul depunătorilor în efecte care produc mai mult de 4*/2 la sută, ar pleda în favorul repartizării și acestui plus de dobândă în profitul celor cu ai căror bani economisiți se cumpără acele efecte. Dar mai este și un alt argument, și anume acela că instituția Casei de economie n'a fost creiată cu intenția și n are scopul de a produce venituri Tezaurului, ci menirea ei de căpetenie este de a încuraja și dezvolta spiritul de ceoiMiuie, de pe tinitu căruia foloasele arme incomparabil mai însemnate pentru Stat. Prin reducerea dobânzii însă spiritul de economie a fost întrucâtva descurajat, căci deși se observă un oarecare spor în depunerile anuale, dar el e departe de a fi acela care ar fi fost fără nici o îndoială dacă dobânda ar fi rămas încă cea veche. In adevăr, în cursul anului 1907—908 s’au depus numai cu vre-o 500.000 lei mai mult decât în anul precedent, ceea ce la o sumă de peste 28 milioane a depunerilor anuale și de 82 d» milioane a depunerilor totale nu este o creștere destul de remarcabilă. Să notăm, după aceste observații, acele privitoare la repartizarea depunătorilor ; aceste date au fost urmărite întotdeauna cu interesul ce merită, de către cititorii noștri . Cele 32 capitale de județe iau 140.214 din totalul de 199.106 depunători, și au împreună, un capital depus de 45 d 6 milioane din totalul de 60/4 milioane de lei (scăzându-se retragerile).—Cele 09 comune urbane nereședințe dau numai 10.086 depunători cu 2/4 milioane de lei,—iar depunătorii din toate cele 2707 comune rurale în cari ei se repartizează, nu sunt decât în număr de 45.586 și au un capital de economii abia de ceva peste 13 milioane. Mișcarea de a economisi se accentuiază deci mai ales în orașe. In capitalele de județe avem la o distanță de zece ani, adică de la 1898 la 1908, o creștere a depunătorilor de la 73.228 la cifra de mai sus de peste 140 de mii, și în comunele urbane nereședințe de județ numărul depunătorilor a crescut în acest răstimp dela 8797 la peste 10 mii. Tot în această proporție au crescut și economiile. La 00 Septembrie 1898 depunătorii din capitalele de județ nu aveau decât vro 22V2 milioane lei, iar cei din comunnele urbane nereședințe nici 600 de mii; la aceeaș dată din 1908, cei dintâi au peste 45 iar cei de-al doilea aproape 2/4 milioane.—Creșterea, o repetăm, ar fi și mai însemnată dacă n-ar fi fost reducerea, prea timpurie, a dobânzii. Populația din comunele rurale uzează prea puțin de Casa de economie a Statului, și până la un puncte natural ca ea să prefere plasarea economiilor ei pe ță Băncile populare; numai ele s’ar întâmpla acest lucru pe o scară mai întinsă Jpa morților de A. Vladiuță. Nu-i publica. Imi dau bine seama de ce rană fac inimii tale cu vorba asta, și crede-mă sufer și el că nu-țî pot spune asta, acela pe care o aștepți; dar, ce vrei? Mă ’ntrebi, îmi ceri o povață — nu pot să-ți spun decât ceea ce cred că e povața cea bună. Nu-i publica. Ți-ar părea rau mai târziu. Are stângăcii multe, lipsuri de începător, și mai ales prisosuri. Oh! Prisosurile !... Vezi tu, viața curge din ce în ce mai repede. Și cărțile bune trebuesc citite. Vechile cărți bune, începând cu Vedele Indianilor sau cu Odisea lui Omer, dacă vrei, și sfârșind cu cel din urmă volum al autorului tău de predilecție ! Dar poți citi or frunzări cel puțin cărțile mai de seamă ale vremii tale? Nici măcar cu câte lucruri bune și cinstite se spun în limba ta, nu poți să fii în curent. Și’n babilonia asta de strigăte cari se strivesc între ele îmbulzindu-se la poarta eternității, vii și tu cu cele opt sute de pagini de vorbe ale tale și zici: ,, Stați, stați ș’ascultați la ce-am să vă spun eu ! Dați-vă la o parte, să mă urc „cu” la tribună, vreau să vorbesc”. A, dacă lucrul s’ar putea alcătui așa, ca tu să te pomenești de-odată la tribună, în fața unei adunări, și să'ncepi a citi !.... A citi marelui public !.... N ’ai mai avea nevoe să mă ’ntrebi pe mine. De la’ntâia filă ai simți adevărul. Atunci ai vedea cum sun’a gol vorbele tale! Ai vedea prin mintea celor cari te-ascultă. Și te-ai întreba singur, deșteptat ca din somn. Dar ce naiba am vrut eu să spun cu-atâtea vorbe ? Iată, oamenii aceștia sunt grăbiți, unii au și’nceput să plece — de bună seamă că nu-î interesează ce ie spun.... Și când mă gândesc la visurile tale, la frigurile începutului, la durerile facerii,—apoi la scurta și amestecata bucurie a sfârșitului, apoi la nefiniș .ea aceea mai grozavă, decât toate,, de a nu ști ce-aifostit. Sä nu scrii nimic pân’la vârsta asta,—și deodată... un roman. Patru anii de muncă, în singurătate, fără nici o povță ,sfarä alt sprijin decât credința că ce spui tu, așa cum spui tu, nimeni n’a mai spus, și nimeni altul n’are să mai spună.... Totuși — nu-1 publica. Dar nici nu-1 arde. Pune-1 bine într.un sertar, undeva, și uită-1 acolo. Târziu, peste zece, peste douăzeci de ani, vei da de el, de gândurile tale de azi. Iți vei retrăi, citindu-1, zilele în care l-am scris. Tu de-atunci—vei sta de vorbă cu tine de-acum. Cine știe ce poate, isvorî dintr’o asemenea întâlnire! N’ar fi de mirare, ca, strecurând toată tulbureala asta de vorbe prin filtrul unui alt suflet, să iasă ceva limpede și , potabil”. A, dac’ar fi scris fără să te gândești la tipar, fără să-ți potrivești vorbele, fără grija că se vor pleca vr’odată ochii cuiva pe rândurile tale,—poate c’ai fi turnat dintr’odată gândul tau înfierbântat, în forma cea bună, cea adevărată. Aceasta e și calea cea mai dreaptă și cea mai largă pe care pot circula veștile de la suflet la suflet. Ferice de cei cari n’o știu. Că numai acelora li-a dat să se bucure de ea. Ferice de cei cari n’o caută, că numai aceia o găsesc. „Am scris adevărul, în toată sinceritatea”. Te cred. Dar ai vrut să faci literatură cu adevărurile tale. Ș’atunci sinceritatea a sburat pe fereastră. Nici n’ai băgat de seamă când te-a părăsit. Ce ușor întrebuințăm noi vorba asta! Ca și cum ar sta la voia noastră să fim sinceri. Vai, nu e nimic mai delicat pe lume, nimic mai volatil, ca duhul acesta sfânt al sincerității. Sfânt în adevăr, și prin izvorul curat, ca și prin puterea lui aproape dumnezeiască. Sensibil însă, și peste măsură de sperios. Așa de sensibil și de sperios — că numai te gândești că ești sincer, ș’ar și încetat de a fi 1 Carlyle, mi se pare, spune undeva, că „omul sincer nici nu știe că-i sincer”. Adâncă vorbă și foarte adevărată, la tu un copil, care a spus un lucru de haz, și roagă-1 să repete lucrul acela, „năzdrăvănia” aceea a lui, înaintea publicului. Lasă că e o mare greșală, o neertată greșală să cauți a da reprezentație cu sufletul unui copil, să faci teatru, exibiție de porunceală cu tot ce poate fi mai curat, mai sincer și mai spontanei!.... dar, afară de aceasta, un copil, din moment ce se știe observat, din moment ce știe că produce efect cutare atitudine sau cutare vorbă a lui, își pierde toată spontaneitatea, și decît tot farmecul mijloacelor de manifestare a personalității lui. Copilul nu mai poate spune a doua oară vorba aceea fulgerătoare, ieșită, nici el nu știe cum, și totuși în chip așa de firesc, din adâncimile insondabile ale vieții lui curate, proaspete ca zorii unei dimineți de primăvară. Nu este și el, în lumea asta a schimbărilor, o dimineață de primăvară, care, cu nici una din clipele ei, cu nici o floricică măcar, nu va mai zîmbi la fel pământului nostru, în toată nesfârșita curgere a veacurilor ? Intr’un fel sau altul, copilul acesta trăește pururea’n noi. Unii cred că Taü alungat cu desăvârșire și pentru totdeauna. De fapt, n’au făcut decât să-l sperie. Tot acolo, a rămas — dar s’a ascuns de frică. Și nu-l găsești când îl cauți. O, nu! Ai auzit câte-un bătrân de la țară cum povestește ? Roagă-1 să-ți spue povestea mai rar, și cearcă de-o scrie. Cât prinde din sufletul tău umbra ta de pe părete, atât și nici atât nu vei apuca în bietele tale slave din povestea bătrânului. A spune frumos ! A găsi, tarii să cauți, cuvântul cel adevărat, cuvântul viu, cuvântul cântec al inimii tale, și cu el descărcarea deplină a plinei tale inimi— ce mare taină cu aceasta ! Trebue să fie o anumită dispoziție a sufletului omenesc, o anumită armonizare a tuturor puterilor lui, un anumit „punct de topire” care să iegădue turnarea deodată a vieții în tiparul cuvântului. Ce știea Creangă de toate astea, când își povestea între prieteni, la un pahar de vin, copilăria lui?... Limpezi ca apele munților curgeau . gândurile lui, curgeau ’in toată libertatea sălbăticiei lor. Un genial povestitori Cât, știa fluviile de puterea lor—atât știa și el de-a lui. Dar într’o zi îi spune un prieten: să scrie. Să scrie întocmai așa cum povestește.—Și eată-l pe țăranul acesta sfătos— uluit deodată, ne mai știind vorbi, intimidat în fața unei pagini albe ca’naintea unnui aparat fotografic, cum și este pentru sufletul scriitorului o pagină albă. Ce s’au făcut gândurile lui cele multe și nebune, de nu le mai putea prididi cu vorba ? S’au intimidat. S'aîi emoționat... în fața eternității. Și câtă muncă lea trebuit lui Creangă până să nu regăsească ritmul, căderea naturala a frazei, felul lui personal de a gândi și de a vorbi Iaț închipui. Verva omului aceluia strecurată prin vârful condeiului. Noianul Dunării trecut prin pâlnie! Și — precum știi — lucrul n’a fost cu neputință. Marele povestitor s’a reconstituit. Cu deosebiri de grad, aceasta fac toți scriitorii. Tu n’ai stat liniștit în lăuntrul firii tale, să-țî notezi gândurile pe hârtie, pentru tine, pentru o aducere-aminte mai târziu, ori să te’ntrebi: „Oare cum aș spune cu asta, când aș povesti unui prieten, așa , de-o trecere de vreme ?”. Ceea ce te-ar fi apropiat de calea cea dreaptă, și’n orice caz te-ar fi putut feri de stilul acela scrobit, care dă frazelor nu știu ce răceală de mască. Nici nu ți-am zis, bunăoară: „Iată, am câteva impresii, pe cari ar fi păcat să le ’ngrop cu mine. De scris, eu_ nu știu să scriu, mai bine să le’nsemn așa cum mi-or veni sub condeiu, și să le dau cuiva care să facă ce-o ști cu ele”. Nu. Tu ți-am zis așa: „Gândurile, astea nimeni nu le-a mai gândit. De,ce nu mi-aș face puțină glorie cu ele?” — Și te-ai așezat pe scris. Fiecare frază ți se părea că tu o spui pentru, întâia oară. Și te simțiam cu fiecare pagină, făcând un pas în eternitate. Setea de glorie! Cruda, sarcastică ispită a gloriei, pe câți nechemați nu-i stârnește ea din liniștea vieții lor serioase și cinstite, și-i pune s’alerge nebuni de-alunguul pustiurilor ! Să caute o viață care nu-I a lor. Ai auzit tu vr’odată de apa morților ?.... Așa e gloria acestor osândiți. Pe ’atinsa, neteda câmpie dogorită de soare, zările cliștern vrăjite, oglindiri de lacuri cu păduri plutitoare de-asupra lor — o îngânare de raiü, un vis al pustiului. E apa morților acolo. Veșnica iluzie a veșnic însetatului. Și cu exil mergi spre ea — cu atât se depărtează. Și cu-atât lași tot mai în urmă, tot mai departe, izvorul cel adevărat. DEOSPimÜa" unui mormint istoric la Iași Iași, 13 Septembrie. Cu ocazia săpăturilor ce se fac la Iași pentru aducerea apei din Timișești, s’a făcut a/i o descoperire importantă. E vorba de un mormânt istoric, foarte vechiu, găsit la o depărtare mică de mormântul istoric al hă Ferentz, situat în apropierea orașului, anume in raionul Desp. II. Săpându-se la o adâncime mai mare s-au găsit numeroase oseminte omenești, precum și foarte mulți nasturi, de metal, întrebuințați pe vremuri la uniforme militare. Comisarul sec. II fiind avizat, a înștiințat la rândul său parchetul și celelalte autorități. Sunt serioase indicii că mormântul aparține unor militari căzuți, probabil, în războiul jug,Petre Șchiopul cu Ungurii, costthetoM fs.Ziar al Hceului „Lasarian“, din Botoșani, căts’o a&spvestii acestui Liceă Domnul meu ! Serbarea jubilară de 50 de ani a liceului Laurian, se va face Duminecă, 27 Sept. Ea va începe de Sâmbătă 26, și va urma conform programului publicat. La această serbare avem onoarea vă invita să luați parte și d-v. Credem că veți simți o mare plăcere găsindu-vă iarăși împreună cu mai mulți din foștii d-v. conșcolari, împrejurul acelui liceu, unde ați petrecut acel frumos timp al vieții de școlar. De asemnea, dacă veți primi invitarea noastră, și dacă n’aveți asigurată găzduirea în Botoșani, vă rugăm a ne anunța până la 20 a curentei, pe adresa d-lui profesor G. M. Demetriu, pentru a ne îngriji noi despre aceasta. De asemenea, dacă veți avea plăcerea a participa aici la un banchet, unde iubitorii acestui liceu, având între noi pe d. ministru al instrucțiunii, să ne adunăm ca la o agapă de familie școlară, vă rugăm a ne comunica aceasta până la 20 a curentei, trimițându-ne tot odată și suma de 20 lei, costul tacâmului, pe adresa d-lui D. Ursian, primarul orașului, care a binevoit a primi sarcina de președinte al comisiunei noastre financiare. Președintele comitetului organizator Em. Leonescu, secretar Mihail S. Popovici. PROGRAMA JUBILEULUI Sâmbătă, 26 Septembrie, 1909 La orele 11 și un sfert de dimineață, se va face, de către întregul comitet primirea în gară a foștilor elevi și profesori cari vor sosi în vederea serbării jubileului. Cortegiul se va opri în grădina publică Belvedere de unde după o mică pauză, fiecare din oaspeți se va duce pe la gazda sa. La orele 8 seara, va avea loc, în sala Teatrului Popovici un f estival, artistic literar al cărui program se va alcătui și publica la timp. Duminică, 27 Septembrie 1909 La orele 9 dimineața, elevii școlilor primare de biăeți cu directorii și institutorii lor, elevii școala de meserii cu directorul și maiștrii ei, elevii și profesorii liceului, precum și aceia dintre foștii elevi și profesori cari vor voi, se vor aduna în curtea liceului. La orele 9 jum., toți aceștia vor pleca la biserica , catedrală „Ofpenia“. La orele 10, jum., va avea loc, în amintirea, și spre pomenirea foștilor profesori și elevi morți, o panahidtă oficiată de protoereul județului și de preoții orașului. " La orele 11 și un sfert, va sosi în gara Botoșani, d. Spiru Haret, ministrul cultelor și al instrucțianei, care va veni de-a dreptul la biserica „Ospenia“. La orele 11 și jum. de dimineață, în prezența d-lui ministru și a întregii asistente, va avea loc Te-Deumul și cu ei, începutul oficial al serbării jubileului. După terminarea Te-Deumului, elevii și asistenții, vor pleca fiecare pe la locuințele lor. La orele 12 și un sfert după amiază, se vor aduna in localul liceului, autoritățile, civile, militare și clerice , comitetul organizator al serbării; comitetul chilelor ce au conlucrat pentru serbare; actualii și foștii membri ai corpului didactic de toate categoriile; foștii elevi ai liceului ; toți actualii elevi ai liceului ; câte o delegațiune de cinci elevi sau eleve ale școlilor primare din oraș, precum și din județ cu directorii sau directoarele lor; câte o delegațiune de zece elevi sau eleve ale școlilor secundare din oraș cu directorii sau directoarele lor; o delegațiune de 2—3 membri de ale fiecăria din societățile și corporațiile din oraș și județ. La orele 2 jum., va sosi la 11- cea d. ministru al instrucțiunii care va fi întâmpinat de membrii corpului didactic ai liceului, de comitetul organizator, de autorități și de alți asistenți. La intrarea în sală a d-lui ministru, corul și orchestra liceului vor cânta marșul de primire. Imnul național cântat tot de cor și de orchestră, C. Tufescu, directorul liceului, prin câteva cuvinte, va deschide serbarea. D. Em. Leonescu, fost profesor și președintele comitetului organizator, va vorbi pe scurt despre însemnătatea momentului de sărbătorire a unui jubileu școlar. Se va cânta iarăși de cor și de orchestră imnul jubileului de 50 ani al liceului. N. Răutu, actual profesor și fost elev, va face o scurtă schițare a istoricului școlii. D. Spiru Ilaret, ministrul cultelor și al instrucțiunii, va vorbi în legătură cu serbarea. Indicerea se va face de d. I. Mavrocordat, prefect al județului. Corul și orchestra vor cânta marșul. La orele 4 d. a., va începe, în grădina publică „Belvedere“, o serbare populară dată în onoarea oaspeților asistenți și al curu program se va face cunoscut la timp. la orele 8 jum., se va da, în localul b'eflalux, de către foștii și actualii profesori și de către foștii elevi, un banchet, în onoarea d-lui ministru, la care vor fi invitate autoritățile, reprezentanții corpurilor legiutoare și alte persoane notabile. Luni. 2.8 Septembrie 1909 La orele 8 dimineața, se vor vizita localitățile mai însemnate din oraș și apoi se va face o escjișb,încă la mănăstirea Agafton, unde se va lua o gustare câmpenească ca dejun. La orele 4 după- amiază, va avea loc întoarcerea în oraș, și apoi ducerea la gară pentru petrecerea vizitatorilor, cari vor pleca cu trenul de 0 seara. CottecSi. or^imi/.atoi' CHESTIA OBOARELOR lin Giurgiu. Alasarea strămutare rifpaniuM 10 roșiori Giurgiu, 13 Septembrie După cum am anunțat, pentru azi se stabilise că toți comercianții să se întrunească la cercul comercial din str. București, spre a discuta asupra mutărei reg. 10 de roșiori din garnizoana locală și n li se explica apoi și noul regulament al oboarelor. La orele 4 jum., peste 200 comercianți se aflau în sala cea mare a cercului. Se mai remarcă și d-nii deputați N. Bălănescu și C. Dimulescu. Ședința se deschide sub preșidenția d-lui M. Manolescu. Primul care vorbește, este d. Gh. Zaharia. D-sa arată suferința cea mare în care se găsește comerțul, din cauza ultimului conflict civilo-militar. Declară că nimeni din comercianți nu s-a solidarizat cu actul care a dat naștere acestui conflict. Mutarea regimentului de roșiori ar fi o lovitură de grație, ce s’ar da orașului. Terminând, cere ca o deputăție să se prezinte d-lui prim-ministru Brătianu, stăruind ca regimentul să nu fie mutat, D. Gr. Marinesc, președintele Camerei de comerț, secția Giurgiu, «declară în numele comercianților giurgiuveni, că regretă incidentul petrecut și spune că nu trebue să se răsfrângă asupra întregului oraș, răul ce a decurs din inițiativa unei persoane care singură e responsabilă de actele sale. D. C. Dimulescu, deputat, mulțumește cercului pentru invitația făcută, spunând că îi pare bine că între militari și orășenie armonie. Spune, că nu crede ca regimentul 10 roșiori să fie mutat, fiindcă din punct de vedere strategic se impune ca la Giurgiu, să fie armată numeroasă. Declară că și d-sa primește ca împreună cu o numeroasă delegație și alți reprezentanți din parlament să se prezinte d-lui prim-ministru Brătianu pentru a-i cere ca regimentul de roșiori să nu fie mutat , sau, dacă rațiuni de Stat cer aceasta în mod imperios, să se trimeată aci un alt regiment. Insistă a se face o petițiune. colectivă care să fie semnată de mii de orășeni, în care să se ceară cele de mai sus. D. Grigore Marinescu e de părere ca aceeași delegație să meargă și la ministerul de instrucție și cinite, unde să ceară ca la școala comercială inferioară de aci să se adaoge și predarea limbilor franceză și germană. D. N. Bălănescu, deputat, spune că angajamentele luate în opoziție s’au realizat aproape în întregime. D-sa arată munca depusă de toți reprezentanții în Parlament ai județului, pentru obținerea închiderea schelei de la Pietroșani, scoțând în relief constatările triste ce d-sa, d’împreună cu d. prefect și comerciantul M. Iliescu, au făcut la Pietroșani. Speră că cu puteri unite și această dorință a orășenilor va fi cât de curând realizată. In ceeace privește mutarea regimentului spune că giurgiuvenii au dat dovadă că iubesc armata care e a țărea. Avem nevoe de o bună armată—zice d-sa—fiindcă suntem înconjurați de dușmani și apoi suntem un Stat cu năzuințe naționale. Enumără binele ce a făcut armata de secole, precum și la 1877 și 1907 când a liniștit țara. Astfel fiind sentimentele noastre —continuă d. Bălănescu—declarăm că atât Giurgiul cât și întreaga țară iubesc armata. Scoate apoi în relief sacrificiile făcute de județ și oraș pentru armată, cu ocaziunea construirrei nouilor cazărmi. In altă ordine de idei, spune că nu trebue ascultați cei cari caută să sape un abis între civili și militari. Apoi se întreabă: De ce trebue să cerem un alt regiment când îioă n’avem nimic cu reg. 10 roșiori ? Și fapta izolată a unuia nu trebue se se resfrângă asupra Întregului oraș. Blamează pe cei cari au trimis anonime d-lui general Căpitanovici. Termina spunând că speră că d. prim-ministru Brătianu va avea buna voință de a lăsa aci reg. 10 roșiori, și tot odată să mai aducă un regiment de artilerie. (Vii aprobări).Zice că se pune cu plăcere la dispoziția comercianților și că va merge la București cu delegația ce se va alege. Se telegrafiază apoi primului ministru de către jtglande Manolescu, președinte, cerând o audiență înainte de 17 cor., zi în care a fost chemat d. general Căpitanovici la București, spre a-șî da părerea asupra mutărei regimentului 10 din localitate. După aceasta d-nn deputați Dimulescu și Bălănescu s’au retras. Se trece la chestiunea regulamentului odoarelor, D. Gr. Marinescu, președintele Camerei de comerț, secția Giurgiu, arată munca depusă pentru elaborarea proectului de regulament spunând că ministerul de comerț i-a adus modificări pe cari însă membrii Camerei de la Giurgiu le-au combătut obținând ca în loc de un singur obor la Giurgiu să fie trei. Se citește proectul de regulament, așa cum a fost făcut de secția Giurgiu și apoi cel trimis de minister care va fi aplicat în toată țara. După aceasta, d. Marinescu arată că ministerul nu permite să se facă alte modificări. D. P. Marinescu spune că noul regulament al oboarelor e cât se poate de bun și că se impunea să se facă pentru că actuala stare de lucruri în oboare era o adevărată anarhie. D. A. Scurtu e de părere să se lucreze un alt proect de regulament de către membrii Camerii de comerț în unire cu comercianții de cereale. D. Mihnea Iliescu zice că d-sa, reprezentând voința cercului comercial nu a lucrat altfel decât în sensul vederilor comercianților. Mai vorbește Gr. Marinescu și majoritatea se arată mulțumită de noul regulament al odoarelor. O delegație la d. general Căpitanovici Azi d. a., o delegație compusă din d-nii: N. Lăzărescu, fost senator, N. Pascal deputat, M. Urlici, P. G. Parizianu, fost primar, N. Dumitriu, Ilie Stavrescu, C. Bărbulescu, Pascali Mihail, I. Atanasiu, Gr. Grunau, P. G. Stoian, Andrei Sebastian, N. Mărculescu și M. Ionescu- Gambeta, s’a prezintat acasă la d. general Căpitanovici căruia i-au remis un proces-verbal semnat de toți orășenii în care e rugat să revină asupra hotărârii de a se muta din localitate cu comandamentul brigăziii. D. general Căpitanovici, primind delegația, a promis că la 17 Septembrie, când se va prezenta la ministerul de război și, va stărui ca regimentul 10 roșiori să nu fie mutat. , ÎNCARlfOT DERAIERE asupra unui tren de plăcere Bazau, 12 Sept. încercările criminale de a face să deraieze trenurile de persoane pe noua linie Buzău-Nehoiași au fost numeroase și dacă pixxtă acum nu avem de înregistrat nici un caz nenorocit, aceasta se datorește întămplărea. Dacă o asemenea întâmplare nenorocită s’ar petrece, dat fiind faptul că terasamentul liniei, în cea mai mare parte a drumului, este așezat pe malul râului Buzău pe un teren foarte accidentat, catastrofa ce s’ar produce aiy fi îngrozitoare și cu perderi incalculabile. Un atental de asemenea natură s’a comis acum câte-va zile asupra unui tren de persoane, încărcat cu călători, în unul din punctele cele mai primejdioase ale liniei, unde acum câteva luni a deraiat o mașină prăbușindu-se în viul Buzău, și dacă catastrofa a fost evitată, faptul se datorește prezenței de spirit a mecanicului ce conducea trenul. Astfel, în ziua de 9 Sept., mecanicul Gottschilz Ion, conducând trenul de persoane No. 63, de la Buzău la Nehoiași, după pornirea din halta Bădila, la ora 8.41 seara, înaintea unui podeț, la cilometrul 381, între halta Bădila și stația Rustovăț, simțind o săritură tara a mașinei și un zgomot de fiare, a oprit imediat trenul. Dându-se jos de pe locomotivă, mecanicul a observat cu groază pe linie, 2 bucăți de eclisă și un crampon, peste care mașina trecuse deja. Eclisele erau așezate una peste alta în lungul șinei, iar cramponul înfipt în spațiul liber dintre șine. Numai unei întâmplări fericite se datorește faptul că trenul nu a deraiat, întâmplare în care mecanicul își are partea sa de merit, căci asemenea obstacole produc cu siguranță deraierea unui tren, chiar pe terasamentul cel mai solid. . Oprirea bruscă a trenului în mijlocul liniei la un punct foarte primejdios și în întunericul cel mai profund, a provocat o panică grozavă între pasagerii trenului. Abia după ce mecanicul și personalul trenului au dat asigurări liniștitoare, groaza a trecut și pasagerii s’au reurcat în tren. Toate bănuelile de atentat cad asupra lui Lenhard Dumitru, fost în serviciul antreprizei, și care, după terminarea liniei, a intrat ca slujbaș la noua cale ferată, de unde a fost îndepărtat în luna Iunie, a. c. Atentatul se datorește unei mâini criminale. Obstacolele aflate pe linie nu aparțin direcțiunei . acelei linii, ci antreprizei care a lucrat și e din niște material care fusese ridicat de pe linie încă înainte de punerea eî în circulațiune. EinsMstea din filea Gălărașuo? — Un Immaș de la baia Centrală s’a sinucis, trăgându-șî un glonte de revolver în urechia dreaptă— Aseară pe la orele 6, maseorul Petre S. Avram de la baia Centrală din Capitală, s’a sinucis trăgândușî un glonte de revolver în urechea dreaptă, pe când se afla în locuința sa din calea Călărașilor No. 267. La auzul detunătate, a alergat soția sinucisului, care, văzându-l scăldat de sânge, a dat alarmă înștiințând circ. 30. Sub-comisarul Niculescu, care se afla de serviciu, a sosit în grabă și văzând că sinucisul mai dădea semne de viață, a chemat în ajutor societatea de salvare. Internul Pavlovici venind repede cu ambulanța l-a ridicat și l-a dus la spitalul Colțea. Din cercetările făcute până acum, rede că Petre S. Avram suferea de mai multă vreme de neurastenie. Boala i se agravase în ultimul timp, din care cauză nu mai putea lucra. Interesându-ne la spitalul Colțeani s-a declarat că starea sinucisului e disperată. Tis. ESCURSIONIȘTII FRANCEZI LA SINAIA ȘI PREDEAL Spre Sinaia.—Conferința d-lui Dorbain .—Escursioniștii francezi in audiență la M. S. Regele.—Dejunul de la Castelul Feleș.—Dejuna de la botel Caraiman.—Vizitarea Predealului. (Prin telefon de la trimisul nostru special) Sinaia, 13. >— Erî, la orele 7 și 40 dim., escursioniștii francezi, au plecat la Sinaia. In vagonul ministerial, atașat trenului special, au loc loc d-ni: P. Poni, dr. G. Istrati cu d-na, Camille Blondei, ministrul Franței, I. Lahovari, C. Alimăneșteanu,Ghica, inginer Toroceanu, Florescu, Sihleanu, Ilaria Rosetti, profesorii universitari Mrazek și Murgoci. Conferința d-lui Dorchain La orele 10 și 45, trenul sosește la Sinaia. Vizitatorii sunt conduși de d. Istrati în sala restaurantului Capșa, unde d. Dorchain și-a dezvoltat conferința sa asupra „Poeziei populare române“. La această conferință a asistat și M. S. Regina, care a venit la 11, însoțită de d-na Zoe Be vigesell, doamnă de onoare și aghiotanți regali locot.-colonel Baranga și maior Berendel. Suverana a fost întâmpinată de comitetul „Asociațiunea pentru înnaintarea și răspândirea științelor“ și de d. Ollivier. D. Poni i-a oferit, un frumos buchet de trandafiri.* D. Dorbain, după o scurtă dar măgulitoare introducere asupra progreselor realizate de România, atât în domeniul științific cât și cel industrial, trece la manifestațiunile noastre literare, solicitând indulgența auditorului pentru curagiul său de a trata un subiect așa de dificil. Numeroasele traducțiuni ale colecțiuni populare sunt ale cele ale poetei Carmen Sylva, au înlesnit streinătățes a cunoaște farmecul poeziei populare române, spune că cele mai de seamă colecțiuni populare sunt cele ale lui Alexandri și G. Dem. Teodorescu. Arată , că în poezia noastră populară se oglindește forța morală a poporului român. Cu ea s’a mângâiat, în timpurile de restriște, căci în poezia sa poporul și-a cântat dragostea, tristeța și moartea, împarte poezia populară în ode, balade și doine. Citează mai multe exemple din poezia populară ca: „Miorița“, „Oprișan" și „Mihnea“. Versurile au fost recitate cu mult sentiment de d-na Dorbain. Face o comparație între poezia populară română și cea franceză. In special, baladele române, spune conferențiarul, a fi păstrat ceva din eglogele virgiliene și citează câte un pasaj din bucolicele lui Virgilice și din „ Miorița“. Termină spunând că, la întoarcerea sa în Franța, de va fi întrebat asupra impresiunilor culese în România, își va începe povestirea astfel : „A fost odată ca nicî odată, a fost odată un rege brav și înțelept și o regină bună, care’șî iubea poporul, într’o țară bogată și frumoasă... Conferința d-lui Dorbain a fost foarte mult aplaudată de distinsul auditoriu. M. S. Regina a felicitat atât pe conferențiar cât și pe soția lui, pentru frumoasa ei recitare. D. Poni a oferit d-nei Dordain o jerbă de tuberoze. După conferință, d-na dre Istrati și d. Camille Blondel au prezintat M.S. Reginei pe doamnele franceze, cari fac parte din grupul de escursioniști. M. S. Regina, în convorbirile sale cu doamnele franceze, și-a exprimat părerea de rău pentru tristul accident de drum de fier de la Plopeni. Dejunul de la castel. La orele 11 M. S. Regele a primit în audiență o delegație a escursioniștilor francez T. D. Blondei a prezintat Suveranului pe fiecare în parte. După audiență, Majestatea Se a binevoit a-o reține la dejun. In afară de oaspeții francezi, au mai participat la masa regală d-ni Poni, principesa Luisa da Hohenzollern, Enescu, d-ra Odobescu, contesa Tattenbach, d-na Poenaru, d-na Bengescu și aghiotanții regali: d-nii comandor Graevski, loc.-colonel Baranga și maior Berendel. M. S. Regele avea în dreapta sa pe principesa Luisa de Hohenzollern și în stânga pe d. Diehl, iar M. S. Regina avea în dreapta pe A. S .R. Principele Ferdinand și în stânga pe d. Camille Blondel, minisrul Franței. S’a servit următorul menu: Pelage á ia Reine Teu if es en bleu, sauce mnussoline Poularde braise« :‘i la Toulouse Medaillons de foies-gras h la tunpie Seile de clievreuil rötie, sauco Cumberland Saladé Petits pois á la franc-iise Parfait aux (Vaises Royaies-cakes Dessert In timpul dejunului, minden batalionului de pionieri, sub conducerea d-lui Kratochvil, a executat următorul program : Sambre et Mouse, marș de Selenick, Mignon uvertura operei de Ambroise Thomas, Manon, fantezie de Massenet, Rapsodic troumaine de maior Mărgăritescu, Serenade, de Gounod, L'Arlesiine de Bizet, Coppe.Un divertissement de Leo Délibes. După dejun, M. S. Regele a făcut cerc întreținându-se cu fiecare din oaspeții invitați. Dejunul de la Caraiman.—-Hora. Restul escursioniștilor au dejunat la Hotel Caraiman. Un taraf de lăutari a distrat pe convivi cu diferite arii naționale. După dejun mai mulți țărani și țărance în costum național,din Comarnic, sub conducerea d-lui Machedon, primarul comunei, au încins o horă. Escursioniștii au fost viu impresionați, în special de dansul „Ca la Breaza” care — spuneau ei — are multă asemănare cu Tarantula italiană. Vizitarea mănăstirei Sinaia și a Castelului Peleș Escursioniștii au vizitat apoi mănăstirea Sinaia, vechea mănăstire și paraclisul. Au fost plăcut impresionați de picturile bisericești, cu caracter bizantin, pe cari le-au remarcat și la moscheea Sf. Sofia, în vizita lor la Constantinopol. Elegantele fpișrave dețla arhondărie și intrarea babasifițijp) au stârnit admirația vizitatorilor, prinți mi m bri După vizita mânăstirei Sinaia escursioniștii au vizitat castelul Peleș, ale cărei bogate decoruri au fost mult admirate. La Predeal.—întoarcerea în Capitală. La orele 5 d. a., escursioniștii au plecat cu trenul la Predeal. S’au vizitat împrejurimile Predealului până la granița țarei. Pitoreștile pozițiuni și valea Predealului, au fost mult admirate.* La orele 6 și jum.,, escursioniștii sau « înapoiat la Sinaia unde li s’a oferit, un prânz de comitetul „Asociațiunei pentru înnaintarea și răspândirea științelor“. Cu un tren special la orele 9, escursioniștii s’au înapoiat la București, unde au sosit la orele 11 seara. N. P. B. in Hiflei» CRIMA mS TR. BRAHZU Isprava unul nebun. — Criminalul ucide pe fiica concubinei sale, după ce săvîrșește un atentat la pudoare asupra ei și apoi încearcă să se sinucidă Strada Brânzarî din Capitală a fost erî dimineață teatrul unei odioase crime. Victima a fost o fată în vîrstă de 16 ani iar criminalul un descreerat în virstă de 29 ani. împrejurările in cari s’a săvîrșit această crimă sunt următoarele ■ O femee ușoară, mamai, de copii In strada Brânzari No. 24, locuește de mai inultă vreme o femee, Alexandrina Ionescu, de 38 ani, care trăind cu diferiți oameni, a devenit mamă a cinci copii. Din cauză că ea câștiga cu croitoria prea puțin ca să poată să-i întrețină pe toți, a dat pe trei dintre ei spre creștere pe la rude și și-a oprit două, intre cari o fată în vârstă de 16 ani, anume Anicuța și un băiat de 6 ani. Acum un an, Alexandrina Ionescu având nevoe să-și repare câteva lucruri din casă a chemat pe tâmplarul Gh. Marinescu, cu care s’a învoit repede. Femeea ușoară, a cedat declarațiunilor de dragoste pe care tâmplarul i le-a făcut în timpul celor două zile de lucru, și, deși nu-i cunoștea antecedentele l’a primit în casă și a început să trăiască cu ei în concubinaj. . Văzându-se instalat în casa numitei femei, tâmplarul și-a dat repede arama pe față. El a început să vie beat acasă și să bată atât pe femei cât și pe copiii ei, amenințându- deseori cu revolverul. Alexandrina Ionescu, care prinsese marea simpatie de tânărul tâmplar, ii tolera totul, și nimic, nici chiar rugămintea copilei sale, nu a putut s-o facă să renunțe la el. Tîmplarul săvârșește un atentat la pudoare asupra copilei, pe care apoi o ucide Erî noapte tâmplarul Gheorghe Marinescul a venit acasă pe la orele 3 și jumătate. El s’a luat la ceartă cu concubina lui, care, încercând să-i facă imputări, s’a văzut amenințată cu revolverul. De frică femeea a deschis fereastra și sărind in curie s’a dus și s’a ascuns într’o magazie, unde a stat pină dimineața. Rămas singur in casă, Gheorghe Marinescu, a trecut în camera copilei concubinei sale, Anicuța Ionescu, și a încercat să se culce lângă ea. Fata, deșteptată din somn a început să țipe. El a scos atunci revolverul și amenințând-o că o va împușca dacă se va opune, a reușit să săvârșească asupra ei un atentat la pudoare. Dimineața pe la orele 6, atentatorul a silit pe fată să-i facă o cafea și apoi eșind în poartă, s’a întâlnit acolo cu vecinul său, lancu Mihăilescu, căruia i-a spus tot ce a făcut. Se înțelege că acesta i-a făcut imputări,la care atentatorul a răspuns printr’o înjurătură și a intrat în casă. In vremea aceasta Anicuța Ionesc, se pregătea să fugă împreună cu fratele ei și la intrarea siluitorului tocmai se pieptăna, stând pe marginea patului. Tâmplarul s’a apropiat de dânsa și încercând s’o mângâe, i-a spus că să nu aibă nici o grijă, deoareca el va lăsa pe mama ei și de aci iacolo va trăi cu ea. In furia de care era cuprinsă nenorocita copilă a început să-l ocărască și să-i spună că mai bine se omoară decât să trăiască cu el. . Atât i-a trebuit descreeratului. Ca o fiară s’a repezit în camera de alături unde își ascunsese revolverul și ra~nefiind trase un foc de revolver asupra ei. Lovită în tâmpla stângă, nenorocita s-a rostogolit pe scânduri și din rană a început să-i curgă valuri de sânge. Criminalul a trecut atunci la 8**