Universul, iunie 1910 (Anul 28, nr. 147-176)

1910-06-11 / nr. 157

Inaugurarea monumentului Unității italiene, la Palermo Calendar pe anul 1910 Ortodox Jenî, 10 Iunie. — Păr. Timoteiu E­pbcopul Bruseî. Catolic Joai, 23 Iunie.—Sidonia. Râs. soarelui 4.33 Ap. soarelui 8.02 „Universul“ are urmă­toarele linii telefonice : Administrația..... 1­6/62 Redacția..............................12/88 Străinătatea.............................20/56 nnii, d. Dimopol, a cerut: a) modificarea legii consolidări­lor b) creiarea unui credit pe­trolifer; c) luarea de către Stat a transportului și conductelor. Ministrul de resort care a luat parte la banchet, a spus că gu­vernul e preocupat de chestiu­nea industriei mici și mijlocii, dar să nu se aștepte totul de la Stat. Pentru industriașii mici de petrol, ministerul lucrărilor publice va face rezervorii mici. In ce privește Creditul petroli­fer, ministrul a spus că ch­estiu­­nea e studiată.­­_______ București, 10 Iunie. Sprijinim m­Éstraí mijlocii și mici încurajarea de către Stat a industriei mari naționale a pus industria mijlocie și mică pre­cum și multe meserii într’o si­­tuațiune foarte grea. Dacă lucrurile ar merge tot ața înainte, de­sigur că indus­tria mică și mijlocie s’ar ruina cu desăvârșire — lucru foarte periculos atât din punctul de vedere strict economic cât și din punctul mai larg de vedere so­cial. De vre-o zece ani încoace pe­ricolul acesta a fost recunos­cut de toți cei cari se inte­resează de desvoltarea țării și tin ca desvoltarea aceasta să se facă normal. In sesiunea trecută a Parla­mentului, guvernul a depus un proiect pentru modificarea legii de încurajare a industriei prin care se ține socoteală de intere­sele industriei mici și mijlocii, acordându-se și acesteia ocroti­rea de care are nevoe. După cum se știe, proiectul a fost votat de către Senat cu oa­­recare modificări, rămânând ca fel sesiunea viitoare să fie luat la discuție și de către Adunarea deputaților. In contra proiectului s’au ridi­cat industriașii mari, dar para­lel cu această mișcare s’a pro­dus una a industriașilor mijlo­cii și mici. Zilele acestea s-a produs o nouă manifestare a acestora din urmă, cu ocaziunea banche­tului dat de „Uniunea petroliș­tilor", la împlinirea unui an de la întemeiarea ei. Unul dintre membri, d. G. Ștefănescu, în cuvântarea sa, a arătat că nu numai nu trebue să piară industria mică și mij­locie, dar pieirea ei trebue îm­piedecată într-un interes supe­rior, căci altfel toate elemente­le autohtone ocupate în aceas­tă industrie ar fi silite să năvă­lească asupra funcțiunilor pu­blice — și doar avem destui, ba chiar prea mulți funcționari. Pentru echilibrul economic și social, industria mică și mijlo­cie trebue apărată, pentru ca sa trăiască și să se desvolte. In ce privește trebuințele ime­diate ale industriei mici petroli­fere, un alt membru al „Uniu­ < OPBQUBA lucrărilor de exploatare ale so­cietatei «Tișița» In urma mai multor accidente mortale petrecute pe linia fe­rată a societăței Tișița din jud. Putna, d. ministru al lucrări­lor publice a însărcinat cu fa­cerea unei anchete pe d. ingi­­ner-șef A. Chiriac, inspectorul circumscripției a V-a. D. inginer a constatat că soc.­rișița a început transporturile de lemnărie încă din Aprilie, fără să fi cerut și obținut auto­rizarea ministerului; că linia nici nu­ e încă sfârșită, și că în această stare accidentele sunt inerente; că societatea n’a exerci­tat supraveghierea cuvenită, admițând ca mecanic un indi­vid cunoscut de bețiv, surd și miop. Se mai arată defectuozitatea aranjării trenurilor, inconve­nientul ca mașina să circule cu tenderul înainte, pericolul la care se expun persoanele străine care sunt puse la frâna vagoa­nelor, în loc să fie așezate în vagonul de persoane, etc. Greșelile acestea care sunt co­mise, fie din cauză că persona­lul conducător al societății nu are pregătirea cuvenită, fie din insu­ficiența mijloacelor pentru o bu­nă exploatare, fie din cauză că podurile sunt slab construite, fie­ din neterminarea construc­ției și altele, cad toate în sarci­na societății. * In urma acestui raport, d. V. G. Morțun, ministrul lucrărilor publice, a oprit orice exploata­re a liniei ferate de interes par­ticular Mărășești- Soveja - Tul­nic­—Lunca Largă a societății Tișița până când societatea va pune linia în bună stare și va lua toate măsurile de siguranță. Prefectura de Put­a a fost a­­vizată spre a îndeplini această deriziune. ■aHaBHȘRaaaaramBBHHa3SnaBnnBn Piatra sesoanl de vară UNIVERSUL primește abonamente lunare SISI £.50 în Țară . La S­treinătate Abonamentele de vară pot începe din orice zi. destorisul guver­ului grecesc la arta guvernului român Suntem informați din sursa cea mai autorizată că guvernul grecesc, in urm­a primirea notei guvernului român, fără a da un răspuns hotărât, a făcut în­cercări spre a răspunde în mod incomplect cererilor guvernului român și a mai câștiga astfel timp până la termenul răs­­punsului definitiv la cererile guvernului român. Pentru a se pune capăt tutu­ror tergiversărilor și pentru ca să nu mai rămâe nimic de ne­gociat între guvernul român și cel grecesc, aflăm din sursă au­torizată că d. Al Djuvaira, mi­nistrul afacerilor străine, a tri­mis în noaptea de Marți spre Mercur­, la Sinaia, d-lul mar­chiz Beccaria, ministrul Italiei in București o nouă notă prin care guvernul român menține toate cererile formulate de el prin nota cea dintâi destinată guvernului grecesc și arată în acelaș timp cum trebuesc a­­duse la îndeplinire condițiuni­­le puse de guvernul român prin acea notă. Prin aceasta a doua notă se explică în amănunt în ce formă trebuesc exprimate regretele din partea guvernului grecesc, cum trebuie să se facă plata despăgu­birilor și în acelaș timp căror autorități trebuie predat de ter­i­torul care a fost răpit de pe bor­dul vaporului împăratul Traian. Această notă a fost dusă la Sinaia cu automobilul, de ur­ trimis special al d-lui ministru de externe, care s'a înapoiat la București în aceeaș noapte. Ministrul Italiei, marchizul Beccaria, a transmis imediat a­­ceastă notă guvernului grecesc. Contrariu știrilor date de u­­nele ziare, termenul de răspuns al guvernului grecesc, nu este până azi la 12 ziua, ci până azi joi seara, oricât de târziu­. S-a afirmat de asemenea că guvernul a și hotărât care ar fi măsurile de represiune ce se vor lua în cazul când guvernul gre­cesc nu va da satis­facțiunea de­plină. Știrile publicate în această privință sunt premature. Azi după amiazi, se va ține un con­siliu de miniștri pentru a se discuta urmările situației din­tre cele două guverne, grecesc și român, în cazul când guver­nul grecesc, nu ar da satisfac­­țiune deplină cererilor guver­nului nostru. In sensul celor cuprinse mai sus, guvernul a trimis era seară o notă agenției române spre a­ fi comunicată­ în străinătate. la FALmium di pesti­us miliem­is Bucaresia — Arestarea falitului — Mai mulți creditori din țară și străinătate au cerut tribuna­lului comercial de Ilfov declara­re în stare de faliment a comi­sionarului L. Storck din Capi­tală fiind convinși că a comis fraude în detrimentul lor. Tribunalul, examinând plân­gerea creditorilor a constatat că Starck e deschis față de credi­tori cu peste un milion 200 mii lei. In urma acestei constatări, tribunalul a ordonat arestarea lui Starck, sesizând în acelaș timp și parchetul. Parchetul a delegat cu ins­trucția afacerea pe d. judecător al cab. 5. Starck va fi adus probabil azi, la tribunal, spre a i se confirma mandatul de arestare. " "I­­—I ■ [UNK]i»—K»un­«IH'VUm­>ai i» B ! Rezeptiarea mărfurilor grecești în Turcia începe să scază Constantinopol. 9. — Boico­tarea mărfurilor grecești in por­tul de aici începe să scază. Ha­malii și lucrătorii din port au protestat împotriva boicotului arătând că acesta le pricinuește mari pagube. Ml Focșani. 9. — Azi a nins în toată regiunea. V’ráncet. Munții S­borna, Parsilele, Petrosa, Morsa, Cosa și Giurgiu sunt acoperiți de zăpadă ca în timpul ernei. Ni se scrie din Bacău că în noaptea de 7 spre S Iunie a nins pe munții Sándor, Țiganca și Nemira din com. Dofteana, acel județ. Parte din zăpadă s’a topit, însă culmile munților au rămas acope­rite de zăpadă. * Azuga, 9.— Din cauza mării cantități de zăpadă ce a căzut pe vârfurile munților ciobanii au­ fost nevoiți a se lăsa cu oile la vale. Pe munții Bucegi, mai cu seamă pe vârful „Omul“, zăpa­da a căzut ca în toiul emil. VISUL LUI PILA? de MM. &AHMMA.NXJ După furtuna groaznică ce clătinase lumea din temeliile ei, ciurul cerului se umplu cu gră­unțe de aur;—câte o stea scă­­păta, în răstimpuri, de tăia văz­duhul albastru într’o dâră lumi­noasă. Firea încremenise ; pă­mântul parcă își ațintise ure­chea să asculte ceva. Dar Pilat nu îndrăznise să ia­să din cămara lui și, înăbușit încă de sudorile spaimei, căuta să prindă cu auzul dacă smo­chinul de lângă casă își mai lo­vea crengile de zid. O tăcere de moarte se lăsase și pe sălile lungi, și în odăile largi cari, cu câteva ceasuri înainte, hohotiseră de blestemele și țipe­tele mulțimei înfuriate de afară. Cel din urmă răsunet îi fura­se zidurilor de piatră glasul su­­tașului care strigase lui Pilat, de după ușa zăvorită, că omul fusese răstignit. Când din dosul ferestrei lumi­na luneî năvăli înăuntru, Pilat păși din colțul în care încreme­nise, trase de pe pat cerga, a­­poi, fără să-și scoată vestm­îîrte­­le de pe el, se afundă În­ așternu­tul larg și moale, să adoarmă. Se silea să nu mai gândească la nimic; își alunga amintirile. Nu isbutea. Crâmpee de vedenii i se înfățișau ochilor : fețe- crun­te, priviri sticloase, brațe svâr­­colite. Uneori sutele de obrazuri se apropiau, se amestecau, se contopeau unul în altul și, de­o­­dată, un chip blând, cu ochii u­­mezi și calzi, se întrupa aevea,— chipul lui Isus parcă—privea la el. Pilat strângea genele și alun­ga vedenia; atunci capetele ră­­sareau din nou, sute, mii la un loc. Sudorile incepeau iarăși să-î­­nmâne tâmplele. Adormi într’un târziu­, când zorii sting luminele cerului, să-l rumenească numai ei. Și somnul ce-i puse stăpânire pe viață, fu robit, la rându-i, de către un vis ciudat: ... Se văzu Pilat, de­odată, un negustor bogat în mărfuri, călă­torind, cum călătorise în tine­rețe, pe clătinatele ape ale Ti­­beriadei. Cum purcesc pe lângă țărm, vântul se învioră, umflă vin­­trelele largi, și nava lunecă pe fața întinsă a mării cum pasă­rile cerului lunecă în aer. Iar, în mers, țărmurile când se apropiau de mai să prindă pântecele corăbiei între ele, când se împingeau­ departe, de ochiul nu le mai putea zări. Se mai făcea că pe navă nu­mai el, și nici um alt corăbiei­ nu mai era. Se mustra Pilat-negustorul, în cugetul lui, că pe nimeni alt nu luase. Și cetatea rămăsese mult în urmă, și la alta târziu ajun­gea.­­Așa­ se chinuia Pilat să întoar­că singur pânza în vânt, căci marea acuma prinsese, fără de veste, a se frământa. Și iată, că de­odată, pe țărm se rumenesc în apus neașteptate­le ziduri ale unei cetăți, și pe țărm puzderie de oameni. „De aici o să-mi iau corăbieri“, soco­ti Pilat. Dar nici Tl apucă bine să-și sfârșească gândul, și, de pe țărm, strigăte asurzitoare se a­­mestecară în văzduh, și mâini furioase aruncară o ploae de pietre asupra năvii. Pietrele sunau în pereții de scânduri, iar unele loviră ca­targul, și catargul părea că e de sticlă și se sfărm­ă în țăn­dări pe podeaua năvii, iar pân­za lui sbura în vânt ca o pa­sere rănită. In clipa aceea soarele, rotund și roșu ca jăratecul, se afundă în zare, o dâră de sânge se pre­linse peste apele negre până la navă, apoi, repede, luna prinse să se rostogolească pe cer, prin­­între nourii negri ce-și atârnau sdrențele până de-asupra mării. Vântul începu să șuere, va­lurile își deschideau buzele lor lacome. Intre cer și pământ nu­mai urletul apei se auzea. Cuprins de frigurile morții Pilat zăcea în fundul năvii, cu genunchii la gură, cu pumnii la tâmple, clăntănindu-șî dinții. Și parcă își dădea acuma sea­mă că negustor nu era, că nu­mai pe mare se găsea, el, Pilat, din Ponțiu, și pe mare, ce cău­ta? Un tunet; apoi un trăsnet, a­­surzitor lumină o clipire prive­liștea de groază; un val se înalță până la cer și lovi nava de o sfarmă în bucăți. Pilat căzu pradă apei spume­­gânde. Cu încordări desnădăj­­duite, dădu din brațe să se a­­gațe de ceva, să scape. Și mâ­­na-i întâlni un lemn, și degete­le se încleștară de el. Dar apa îl răsturnă pe spate. Și Pilat simți cum­ plutește cu fața ’n sus, cu manile în lături, rășchi­rate, cu trupul țeapăn. Și, deodată, își dete seama că lemnul pe care plutea era o cru­ce, o cruce care-l purta de-asu­pra crestelor încărunțite de spu­mă, o cruce pe care stătea ca răstignit, de pe care nu se pu­tea mișca fără primejdia vie­­ței. Atunci, din negurile întune­­ricului, un chip se lumină, un chip cunoscut, însângerat de spinii ce-i încununau fruntea, un chip care se plecă peste el de-a privi în ochi.... Un gemăt adânc scoase Pilat și, trezindu-se din somn, sări din așternut. In lumina dimine­­tei rămase buimac de visul ca­­re-i muncise. Se șterse la ochi, apoi privi patul pe care se chi­­nuise : așternutul moale păstra, în cruce, urma trupului și­ a brațelor rășchirate, așa cum o lăsase somnul lui. Nebun de spaimă, strigând, Pilat căută să scape de semnul care-l ur­mărea, amenințător parcă, și aevea. Se repezi afară, în cer­dacul de lemn; dar dincolo de Ierusalimul cu zidurile albe, Golgota înălța, neagră pe zarea limpede a cerului, crucea Mân­tuitorului. Ochii i se deschiseră mari, ne­buni de groază, apoi Pilat că­zu, fără de simțire, în brațele slujitorilor cari alergaseră la țipătul lui. ____________ Iscare Ie armată Următoarele înaintări de ofi­țeri sanitari de rezervă s’au făcut: Veterinari: La locot.-colonel: veterinarii maiori: Corben I., de la corp. 3 și Gavrilescu C., de la corpul 2. Medici: la maior: căpitanii Poenaru Adrian din bat. 2 vâ­nători, Stavrescu G. N., din 3 călărași și Bogdan Gh., de la corpul 4. Ca căpitan medicul locotenent Zam­firescu C., din reg. 1 artile­rie. Farmacist la căpitan locote­nentul Conta N. N., de la cor­pul­ 2. Medici la gradul de sublocote­nent, medicii­­ ajutori: Gomoiu V., de la spitalul militar „Re­gina Elisabeta“, în reg. Matei Basarab No. 35 ; Popescu H. Ha­­ralambie, din reg. 2 artilerie în Vasile Lupu 36; Bartolomei T. N., de la sp. mil. Iași în reg. 33 inf. de rezervă; Eftimescu Gr., din Tulcea 33 la 34 inf. de rezer­vă; Jianu Amza din jandarmii pedeștriî București la 35 inf. de rezervă și Pa­ști­a M. I., de la spitalul „Regina Elisabeta“, la corpul 3. "" * Comitetul consultativ sanitar se va compune din : Medicul general Papilian C., inspectorul general al serviciu­lui sanitar al armatei; colonel Călinescu M., medic cap.al spit. militar „Regina Elisabeta“; locotenent-colonel Papadopol D., de la comandamentul diviziei a 4-a; Popescu Grozeanu D., Butză I., Andreescu D. Gh., de la spitalul „Regina, Elisabeta“ ,și Vicol N., director al direcției sanitare. Pentru veterinari și farmacie, veterinari locot.-col. Ion Cons­­tantinescu Brad, veterinar cap al armatei, Stavrescu P., din 10 artilerie, maiorii veterinari Vă­­leanu C. , dela spit. mil. de cai și Focșa N., din 2 art. Farmacistul locot.-col. Merișanu C., farma­cist cap al armatei. * Generalul de brigadă Hârjeu C., însărcinat cu comanda re­giunei întărite F. N. G., se nu­mește ca membru în consiliul superior al armatei și în comite­tul inspectorilor generali. “ moartea umei cumnate a Reginei Elisabssia Neuwied, 9 iunie. Principesa văduvă Maria de Wied a murit.­­ Principesa Maria de Wied s-a născut ca principesă a Olandei în ziua de 5 iulie 1841 la Was­­senaar ; tot acolo s-a măritat la 18 iulie 1871 cu Wilhelm de Wied, fratele Reginei României. m­m­ărim R­omunaa IX ROHANIA — Pe ziua de 9 Iunie — Dunărea crește la Oltenița ; e staționată la Călărași; în celelalte porturi scade. Apele au următoarele cote în centimetri, în raport cu etiagiul: T.­Severi 5.07, Calafat 5.19, Be­eilet 5.30, T.­Măgurele 4.96, Giur­giu 5.92, Oltenița 6.06, Călărași 5.49. Cernavoda 5.57, Glira-Ialomiței 5.53, Galați 4.56, Tulcea 3.02. la roperile guvoranlni di­a Miona In lumea oficială se comen­tează cu multă indignare atitu­dinea guvernului grecesc în ur­ma celor petrecute la Pireu. Intr’adevăr, guvernul din A­­tena întrebuințează toate mi­jloacele—și cele mai rele și cele mai condamnabile—spre a in­duce în eroare opinia publică din străinătate asupra chipu­lui cum s’a petrecut incidentul de la Pireu. Astfel, guvernul grecesc­ a răspândit zvonul, că agresiunea în contra vasului Împăratul Traian ar fi fost făcută numai de vre-o câțiva barcagii din­ port; că stricăciuni pe vapor mai că nu au fost făcute și că n’a fost atins nimeni din echi­­pagiul vaporului sau dintre pasageri; că nu ar fi adevărat că soldați din marina greacă s’au găsit pe vapor în timpul devastărilor și au stat cu desă­vârșire nepăsători față cu bar­baria ce se comitea; că, în sfâr­șit, autoritățile grecești s’au grăbit a pune capăt actului de piraterie și că grație lor liniștea a fost restabilită de îndată! Toate aceste zgomote pe care guvernul din Atena a încercat să le strecoare prin telegrame, și alte manopere, n’au putut a­­vea însă nici un efect, căci lu­mea din străinătate a fost foar­te bine informată și presa străină, prin cele mai autori­zate­­ organe, a relatat și ur­mează a relata cu deamănun­­tul cum s’au petrecut scenele de barbarie de la Pireu. .Se ztie că Pester Lloyd, cel dintâi informat asupra recla­­mațiunilor formulate de Româ­nia—și informat din izvor grec, chiar de la Atena,—a scris un lung articol în care arăta actele de barbarie făcute de greci și denunța opiniei publice europe­ne starea de destrăbălare și a­­narh­ie în care a ajuns Grecia. Tot astfel au apărut articole din cele mai vehemente în contra grecilor și guvernului lor, în, mai toa­tă presa din Turcia, pre­cum și în ziarele franceze, ca Figaro, L’Eclair, Journal des debats și altele. Presa germană, la rândul ei, este unanimă a condamna pur­tarea incalificabilă a grecilor și st­ar­ea de anarhie în care au a­­juns. Pe lângă organul german din Constantinopol Os­manischer Lloyd,toate­­ ziarele din imperiul german mai aduc laude atitudi­­nea comandantului vasului îm­păratul Traian și întregului e­­chipagiu. S’a văzut că grecii, veștejiți din toate părțile, de opinia pu­blică europeană, nu s’au dat înapoi de a născoci cele mai ex­traordinare calomnii, pentru a explica faptul de lă Pireu. Ast­fel, un ziar grec din Constanti­nopol a încercat, să­ lanseze ști­rea că atentatul împotriva va­sului „împăratul Traian“ a fost pus la cale de Anglia, pen­tru ca să se poată­ fura de pe bordul bastimentului documente ale guvernului egiptean, cari e­­rau­ transportate la Constanti­nopol.­­ Când se ajunge la asemenea născociri îndrăznețe împotriva unei mari țări ca Anglia, se în­țelege de la sine că grecii se simt cu totul compromiși în ochii o­­piniei europene și condamnați de toată lumea civilizată. Manoperele guvernului grec de a induce diplomația euro­­­peană în eroare, au fost de la început demascate. Suntem chiar informați că guvernul român a fost pus in curent de reaua impresiune , ce a produs în străinătate aceste manopere ale guvernului din Atena. Bucur. ȘTIRI SI STRĂINĂTATE — Intr’un acces de nebunie preotul Robbiani s’a azvârlit de pe turnul catedralei din Milano, rămânând mort pe loc. — O depeșă din Paris ne-a în­științat că d-rul Doyen a găsit un leac pentru vindecarea oftirei. Leacul descoperit se numește «mycolism­» și tinde spre renova­rea organismului istovit sau bol­nav prin biruința­ globulelor albe supraexcitate asupra germenilor și microbilor infecțioși. — La Dovai (Franța), o femee a născut un copil sănătos, care n’are nicî gură nici nas, dar are în schimb o frumoasă trompă de e­­lefant. — Populația Franței a fost la sfârșitul anului 1909 de 39 mili­oane 252.245 suflete. Au fost în acel an : 307.951 că­sătorii, 12874 divorțuri, 769.969 nașteri și 756.545 morți. Excedentul nașterilor asupra morților e de 13.124.­­ La Universitatea din Berna (Elveția) se află înscriși 1727 de studenți, intre cari sunt și 431 femei. Un decor­iî despre săpiciile maghiare de la Mărgineni ilustrația de mai sus arată o frântură dintr'o fotografie, reprezen­tând scena măcelului de la Mărgineni. Fotografia a fost distrusă de prefectul ungur al județului Făgăraș­, de teamă să nu ajungă în mâinile românilor, servind ca o dovadă a sălbăticiei săvârșite de jandarmii unguri. Plecarea Suveranilor LA SMNAIA­. Era dimineață, la orele 9. MM. II. Regele și Regina au­ părăsit Capitala, spre a se duce la Sinaia unde își vor lua reședința de vară. Plecarea s’a făcut, din halta Cotroceni și la gară Suveranii au fost întâmpinați de către d. I. I. Brătianu, prim-ministru, d-nii miniștri Al. Djuvara, Tom­a,­­ Ste­lian, general Crăiniceanu și Al. Constantinescu ; d-niî general Mavrocordat, gen. Warthiade, col. Graposki, locot.-col. Magheru și Baranga, maior Toroceanu, I. Kalinderu, administratorul Do­meniilor Coroanei ; d-nele de o­­noare Bengescu, Poenaru, Gre­­ceanu, d-ni: col.Basarabescu,co­mandantul pieței, Al. Cottescu, directorul general al căilor fe­rate, I. Panaitescu, directorul si­guranței generale a Statului. Din cauza boalei de care a su­ferit în ultimele zile, M. S. Re­gina a fost adusă la halta Co­troceni într’un automobil speci­al, în care se afla o soră de ca­ritate și d. dr. N. Minovici. Suverana a fost instalată ime­diat într’un vagon amenajat ex­pres. M. S. Regele a sosit la halta Cotrocenî într’o trăsură deschisă. Suveranul s’a dus de-a dreptul în vagonul în care se afla M. S. Regina ca să se convingă dacă nu va suferi din cauza zdrunci­nului trenului. Cob­orându-se a­­poi din vagon, Suveranul a con­vorbit, cu toți d-nii miniștri a­­flători pe peron și în special cu d. ministru Djuvara, care i-a prezint­at ultima corespondență privitoare la incidentul de la Pireu. In momentul acela a sosit în balta Cotroceni AA. U­. RR. Principesa Maria, Principele Ca­rol și Principesa Elisabeta, cari s’au urcat, în vagonul în care se afla M. S. Regina și unde au stat timp de câteva minute. Altețele lor s’au coborât apoi și și-au luat rămas bun dela M. S. Regele, care s’a urcat în vago­nul regal, în­ care au mai luat loc d-nii generali Mavrocordat și Robescu, locot.-col. Baranga, d. dr. N. Minovici și I. Panaitescu. La orele 9 și 15 minute trenul s’a pus în mișcare, condus fiind de d. Al. Cottescu, directorul ge­neral al căilor ferate. După cum se știe, Suveranii se vor duce cu trenul numai până la Comarnic iar de acolo se vor urca în automobil, cu care se vor duce până la Sinaia. In acest scop, automobilul-am­­bulanță care a dus pe M. S. Re­gina la halta Cotroceni, a plecat imediat spre Comarnic, unde va aștepta sosirea trenului regal.­­ Tis. d-ni. primar Manolescu, polițai Moanță și alte persoane. In curtea mănăstirei se afla înșirat bat. 7 vânători sub co­manda d-lui lt.-colonel Racovițft Victor, care a prezintat M. Sale raportul, după care batalionul a fost trecut în revistă. M. S. Regele, după ce a asis­tat la serviciul religios oficiat în mănăstire, a primit defilrea batalionului, de a cărei reușită a mulțumit d-lui Racoviță, strâgându-i mâna, apoi Suvera­nul a plecat la Castel cu auto­mobilul. Cu toată indispoziția, M. S. Regina pe tot parcursul a răs­puns cu multă bună-voință la saluturile ce i se adresau. — Timpul s’a îndreptat aci. SOSISVA SISfAIA Sinaia, 6. — Trenul regal a venit numai până în gara Co­marnic, pe al cărei peron se a­­fla d. .prefect Anghel, cu d-na. d. Vlavi­de, administrator, de plasă; d. căpitan Seuleanu, co­mandantul jandarmilor,­ autori­tățile comunale, și alte persoa­ne marcante. M. S. Regele s’a întreținut cu mai multe din persoanele aflate pe peron, apoi S’a suit într’un automobil însoțit de d. lt.-colo­­nel Baranga, aghiotant regal. M. S. Regina, din cauza indis­poziției sale, a fost dată jos pe un brancard și urcată în alt au­tomobil in care era o soră de caritate și d. dr. Mamulea. M. S. a venit cu automo­bilul, încet, la 3 sferturi de oră în urmă și s-a dus direct la pa­lat. M. S. Regele a fost întâmpi­nat la mănăstirea Sinaia de Spioni ruși~ arestați din nou și trimiși peste frontieră Brăila, 9 Iunie Acum câteva zile, ziarele au­ relatat că doi spioni ruși, caii a­­veau asupra lor diferite fotogra­fii luate din taberele din Dobro­­gea, au fost prinși la Tulcea. Arestați, spionii ruși, după ca li s-au confiscat fotografiile, au fost trimeși peste graniță în Ru­sia. Marți dimineață, cu un vapor rusesc de marfă, au sosit aci doi indivizi, cari —după sem­nalmente — erau cei doi spioni arestați la Tulcea. D. Nichifor, șeful poliției por­tului, recunoscându-i, i-a lăsat să debarce și imediat a început să-î urmărească. Cei doi indivizi, cari vorbeai­ rusește și aveau asupra lor a­­parate fotografice, eșind de pe ponton, s’au interesat despre distanța până la Babadag prin Măcin, apoi au luat o trăsură și după ce au spus birjarului în românește să-l ducă prin străzile mărginașe, au plecat urmăriți în altă trăsură, în care se aflau d. Nichifor și un agent. După o preumblare de vre-o oră, au venit la debarcader și s’au îmbarcat pe vaporul care face cursa la Măcin. Pe acelaș vapor s’a îmbarcat și un agent al poliției portului. Pe de altă parte, d. Nichifor a telefonat d-lui Drăgulescu, poli­țaiul Măcinului, despre sosirea celor doi indivizi. La Măcin d, Drăgulescu și a­­gentul din Brăila au urmărit pe cei doi ruși cari, ducându-se la un restaurant, au cerut pe ci­neva, care să știe rusește. Polițaiul Marinului a îmbră­cat imediat civil pe un sergent care știe perfect rusește și l’a prezentat celor doi ruși. Aceștia s’au întreținut cu sergentul mul­tă vreme și, numai după ce s’au încredințat că e un conațional de al lor, l’au poftit pe un scaun și au început să-l întrebe de si­tuația trupelor de la Babadag și mijloacele de transport până acolo. In acest timp , comisarul a comunicat chestia d-lui pre­fect Atanasiu la Tulcea. D. pre­fect a ordonat arestarea rușilor, confiscarea fotografilor și trimi­terea lor peste graniță. Cei doi spioni au fost arestați și retrimiși la Brăila, de unde au fost expediați la Galați cu primul vapor. Poliția portului Galați i-a trecut granița la Reni. Din cercetările făcute rezultă că acești doi indivizi prinși la Tulcea, după ce au fost trecuți peste graniță de acolo, au venit la Reni; acolo s-au îmbarcat pe vapor și au venit la Brăila de unde sperau că vor putea trecea neobservați în Dobrogea. sau 19) Claudia cea frumoasă Milionara cerșetoare (te Trésor de Gabriele) de CLAIRE DE NESTLE PARTEA I Uv £ ăeter­o­l XII II NENOROCIRE Când se lumină de ziuă, Tistet intră sgomotos. — N’a crăpat marele „diabo­­lus“ spuse ei, are pielea tare, ca a Toinetei. Zărind apoi pe Claudia în pi­cioare, radioasă sub aureola splendidului ei păr, ale cărui coade îi cădeau pe umeri, ele­gantă în costumul ei „tailleur“, care îi arăta formele, rămase în­dobitocit, cu gura căscată cu o­­­chii holbați. Nici­odată nu văzuse el așa ceva. Claudia fără să-l pese de în­cremenirea lui, alergă la Ca­briole. Cu brațele lui cele lungi, sal­timbancul batea ca un automat pe cuvertura lui. Cu ochii ficși, el privea în­tr-un colț plin de paienjeni. Era o priveliște înspăimân­tătoare, care impresiona cu totul pe Claudia. La început voi să fugă, dar în urmă se așeză pe paie și așteptă, ce aștepta, nu știa nici ea. O tuse convulsivă sgudui teri­bil corpul lui cel slab, tuse ce părea că va sparge pieptul a­­celui schelet. Claudia, de­și foarte puțin ex­perimentată își dedea totuși so­coteală de realitate. Nenorocitul era în prada unei grave boli de piept, pneumonie, sau pleurezie, înțelegea acum totul. Cabriole era asudat—mersese probabil mult — și în urmă se coborâse în fundul prăpastiei înghețate, apoi luând-o pe ea în brațe se suise pe stânci, căzând jos de oboseală. Rămăsese așa ore întregi, în noaptea înghe­țată. Astfel se îmbolnăvise el. De atunci, Claudia nu mai pă­răsea pe bolnav. Abia dormea câteva ore în timpul nopței, dar alerga la cea dintâi chemare și când îi era acestuia sete, îi dădea lapte rece, în care Tister pusese niște ier­buri ce erau — spunea băiatul— o adevărată doctorie. XIII PACHETUL MISTERIOS Cabriole se lupta cu boala și aceasta însemna, că avea șan­sele să scape. Trecură opt zile de când bo­lea. Dacă mai trecea încă o zi, era scăpat. Tocmai de această zi se temea Claudia, de­oarece cele mai mul­te ori aduce o criză în urma că­reia pacientul sucombă . Dimineața, pe la orele 9 se fă­cuse lumină și în cameră. Claudia văzu criza începând o criză, ce putea să fie fatală omu­lui necunoscut, care o salvase. Era singură cu bolnavul. Ber­­tom­e și bărbatul ei plecaseră să caute uscături. Tistet se duse să întinza o cursă pentru iepuri și vulpi.­­ Alături, în camera m­ică, Toinette și Toiion mormăiau de plictiseală, pe când vaca întin­dea botul ei curios îi întunerec. De câteva momente bolnavul se agita mai mult. Tusea era mai deasă, respirația mai scurtă. De­odată Cabriole se sculă în sus, cu bustul lui fără carne. Fața îi se roșise. Ochii păreau­ că, îi vor eși din orbite. Cu mâna ei făcu un gest disperat, ca și cum ar fi voit să aducă ceva spre el, balsamul care să-i dea viață. In acelaș timp, în colțul buze­lor lui apărea puțină spumă în­sângerată. — S’a­ sfârșit! își zise Claudia, spăi­gântată de priveliștea mor­ței ce se apropia; voi să fugă, să ceară ajutor. O milă adâncă o cuprinse, o simpatie mare, pentru acea fiin­ță comică, care însă era pe moar­te. Cu batista ei cea fină ea șterse spuma însângerată de pe buzele bolnavului. Bolnavul căzu iar cu capul pe pernă, părea că suferă mai puțin; răsuflarea îi era însă din ce în ce mai scurtă. El privea însă pe Claudia cu marii lui ochii albaștrii, în cari scânteia din nou inteligența. In acel moment suprem, cree­­rul își regăsise întreaga lui luci­ditate. — Ascultă-mă, d-nă, spuse eă cu vocea de muribund, vino mai încot. Ea -l ascultă. — Mai aproape. Ea se aplecă pe fața lui cea slăbită, pentru a nu pierde nici o silabă. — Mi-e... rău... de tot. — Nu, nu, strigă Claudia, nu Cabriole... îți spun că te vei vin­deca, îți jur. Nu găsi însă nici un argument pentru a întări ceia ce spunea. Cu toate acestea tot mai inzis­­ta, încercând să-î ascundă ade­vărul asupra situațiunei lui dis­perate. — Te vei vindeca, iți jur, am să te îngrijesc. El surâse ușor. — Numai Dumnezeu știe!... spuse dânsul. Ași vrea însă să-ți cer ceva. — Oh!... spune... tot ce vrei, Cabriole. — Vreau. Se întrerupse, abia mai putea să vorbească. — Vreau­ comoara mea, sfârși cl. — Comoara d-tale? Claudia se întreba, dacă au­zise bine, începu să creadă că i se tul­burase creerul bietului orb. Așa se întâmplă de multe ori în ultimele momente. El o privea însă mereu cu in­zistență. — Vreau... comoara mea. — Am să ți-o dau... numai­de­cât... Dar nu știu unde e... unde e comoara d-tale? Ea privea în juru-î, căuta...­ . Nu vedea nimic în coșar, ni­mic altceva de­cât animalele cele somnoroase, între cari și Turette, care părea tristă.­­— Comoara mea, repeta muri­bundul... e colo. Și cu degetul tremurător, el arăta ceva spre marginea pae­­lor. Claudia se uită și nu văzu de­cât sărăcăcioasele vestminte ale saltimbancului,­­ pantalonii, tri­coul de lână... Ea lăsă brațele în jos, descu­rajată. Cabriole, cu degetul tot întins părea însuflețit de o viață arti­ficială și arăta mereu în aceeaș direcție. — Dar unde e? Vorbește! spuse Claudia..» Muribundul își mișcă buzele, dar nu se auzi decât un horcăit Fata, la nimereală, luă tricoul de lână... Ochii muribundului începură să scânteie. Făcând o supremă sforțare, el spuse : — Da, Claudia sta cu tricoul în mână Nu cumva halucina bietul Ca­briole. Cum putea să fie o co­moară în tricoul cel rupt. I se păru că tricoul era mai greu­ decât trebuia și instinctiv îl pipăi. Intr’un buzunar ea­dete peste un obiect ce părea greu. Voi să-l ia, dar buzunarul era cusut bine. Se apropia însă de muribund și i-l arătă. — Asta e, da ? El făcu un semn afirmativ. Claudia voi să descoată buzu­narul, dar nu reuși... voi să-l rupă dar tot nu reuși.­ ­Va urrrm­î

Next