Universul, decembrie 1910 (Anul 28, nr. 330-357)
1910-12-08 / nr. 337
AINUL XXVIII— ho. 337—MIERCURI 8 DECEMBRIE 1910 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN • » E bani In România-10 bani In strainatate CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA SEDUCȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA it. Strada Brezoianu nt. Bucurest [UNK]»! Colosala statuă a regelui Victor Emanuel al Italiei care se ridică la Roma. (Statua, opera sculptorului Chiaradia, cântărește 50 de tone.) Calendar pe anul 1910 Ortodox Marți, 7 Decembrie. — Parintele Ambrosie Ep. Mediolan și Sf. Filotea. Catolic Marți, 20 Decembrie.—Amon. Râs. soarelui 7.40 Ap. soarelui 4.37. liminatír are următorele linii telefonice: Administrația .... . 6. 62 Redacția ....... 1288 Străinătatea.....................20 56 București, 7 Decembrie. Chest»abseSfesiiisi IURAS. Vorbind în două numere trecute despre recensământul știutorilor de carte din țara noastră și constatând progresele făcute în cei din urmă zece ani, spuneam că răspândirea instrucției elementare ar trebui să meargă mai repede, mai ales la sate, unde numărul analfabeților e încă prea mare. In revista „Viitorul satelor“ ce apare la Pitești găsim un articol in legătură cu această mare chestiune, asupra căreia credem folositor, să atragem atențiunea celor în drept. E vorbită de chestia absolvenților ,școalelor rurale. De bine de rău, dacă învățătorul își dă osteneală, în clasa întâia se înscrie o parte însemnată din contingentul școlar, dar mulți din copii părăsesc școala de la clasa a treia. Iată ce spune în această privință „Viitorul satelor“ : „Prin tactul său și prin puterea de a convinge, învățătorul, dacă are local și mobilier suficient, aduce la școală în cel mai rău caz 80—90 din contingentul ce se înscrie din nou. .Și această posibilitate se explică prin faptul că săteanul a fost lămurit de Învățător asupra însemnătății , și utilitatea învățăturii pe de o parte, iar pe de altă parte, copilul este mic și nu poate aduce servicii casei. Acest lucru se întâmplă până în clasa III, când copilul s’a făcut de 10—12 ani, deci poate aduce servicii. Băgat la stăpân câștigă mâncare, haine și 5000 lei anual. Plătește amenda școlară și îi mai și rămâne. Deci poate să tot consemneze învățătorul la linioare orizontale și verticale pe catalog, poate să tot stăruiască el pe toate căile, nu mulți vor fi acei cari să-l asculte, căci omul In lăcomia lui după parale și din cauza obicinuinței de a trăi —pe cât s’ar putea—din munca altuia, crede că e suficientă învățătura celor 3 clase și nu se mai vede obligat a întreține pe copilul său mai departe în școală. Și atunci, cu ce rămâne învățătorul în clasa a 4-a și a 5-a? Cu cei cari îl asculta, îl înțeleg și cu cei cari nu vor să se ducă la stăpân. Din aceștia e foarte natural ca nu toți să câștige certificate de absolvire, din cauza boalei și altor împrejurări. *73) „Ca leac și ca mijloc de prevenire al acestui lucru, legea dă o amendă întreită stăpânilor. Dar de unde îl iei pe stăpân ? Părinții nu vor să ți-1 spună. Și dacă amendezi pe părinți, două luți nu sunt cu neBumiți ; un plutesc, căci are sămbrie destulă, or reclamă pe dirigintele școalei spunând că copilul său e dispărut și el e amendat pe nedrept. Apoi ceva mai mult, părinții sunt foarte practici în aceste împrejurări; ei bagă copiii la stăpâni din orașe ori din alte circumscripții școlare, așa că învățătorul n’are de unde să î știe nici să-i afle“. Pentru înlăturarea acestui râu, „Viitorul satelor“ cere ca administrația să controleze pe cei cari țin servitori și servitoare și acolo unde s’ar găsi copii fără atestatul cursului primar ori sub etatea de 14 ani, să-i ia și să-i trimeată la vetrele lor iar pe stăpâni să-i dea judecăței. Numita revistă mai cere să se sporească amenda de la clasa a treia înainte și să se legifereze că nimeni nu are voie să angajeze copii în timpul cursurilor școlare, decât cu obligația de a-l întreține la școală. In afară de acestea Statul să facă un sacrificiu, odată pentru mult timp, înființând peste tot localuri de școală cu tot ce le trebue, iar copii săraci să fie ajutați fu numai cu cărți, dar și cu haine și mâncare. "ÎSS» С -r-—r- ■ mmm Despre actualele lupte dintre partidele politice Discursurile fruntașilor noștri politici cu ocazia ivirea unui al treilea partid, și a presupusei schimbări de guvern sunt mai interesante ca de obicei ii. Unii oratori îți impun să te familiarizezi cu ivirea noului partid, alții te silesc să ții seamă că administrația prea liberală ca și progresul pripit sunt dăunătoare, fiindcă—vorba Românului—• graba strică treaba; iar discursurile oratorilor partidului azi la putere te conving că partidul liberal poate fi chemat și partidul vrednicilor fiindcă el și-a expus popularitatea în anume momente grele. Cu toate acestea, mare ne este mâhnirea când noi din popor rumegând, cum zice Românul prin scaunul dela cap, vedem că în acele discursuri domnește mai mult grija intereselor partidelor politice decât grija nemulțumirei care azi există în toate straturile sociale. In adevăr, neexistând decât un singur sfânt sentiment patriotic care trebue să preocupe pururea pe conducătorii politici, firește că desbinările dintre partide ar trebui să se ivească așa de rar și în așa mod încât din ele să nu rezulte o ceartă de interese de partide și de persoane, ci o discuție care să folosească țarei prin găsirea mijloacelor de a se micșora nemulțumirea generală. Probă că cugetăm just este că nemulțumiții au ajuns în număr așa de mare că el, pierzându-și sentimentul național, au fondat socialismul internațional iar socialiștii violenți au fondat anarhismul iarăși internațional. Or, aceasta este periculoasa situație în care ne scoatem și ne certăm, in loc de a ne îngriji că principiurile și vederile socialiste și anarhiste se afirmă și se confirmă din ce in ce mai numjt. A doua probă că cugetăm just este că azi Statele au încetat de a mai urmări pe socialiști și pe anarhiști ca pe niște distrugători ai sfântului sentiment național și că și mai mult, azi Statele, fie ele monarhice sau republicane,au legiferat un mod de procedare care tolerează existența socialiștilor și a anarhiștilor. Apoi istoria contimporană probează cu prisosință că pe măsură ce se înmulțesc partidele politice, administrația se lăbărțează, sentimentul internațional crește, viața se scumpește și în fine cu toții suntem nemulțumiți. Prin urmare vom termina cu ce am început și anume că: partidele noastre politice trebue să se îngrijească mai mult de nemulțumirea generală decât de susceptibilitățile și alte asemenea ale fruntașilor politici. ___________ ___Alea. mminimuM în arest la Ornanți O telegramă din Viena ne-a anunțat că anarhistul Reichman a fost arestat de autoritățile austriace. Luând informații de la direcția poliției și siguranței, ni s-au comunicat următoarele amănunte : Acum o lună prezidenția poliției din Berlin a înștiințat direcția poliției că Reichman a fost arestat în localitate, sub numele fals de Schechner, ziarist, fiind descoperit în compania mai multor teroriști anarhiști. Pentru acest fapt neichman a fost condamnat la o săptămână închisoare. Comunicarea aceasta a făcut-o prezidenția poliției din Berlin în virtutea convenției internaționale ce există în această privință, și a întrebat direcția siguranței dacă este exact că Reichman ar fi supus român. Direcția poliției și siguranței a răspuns că el este supus austriac, născut din părinți supuși austriaci și a călătorit cu pașaport austriac. Este probabil clar că Reichman, făcându-și pedeapsa la Berlin, a fost predat autorităților austriace, care la rîndul lor l-au arestat. DECLARAȚIILE AGENTULUI PROVOCATOR Cernăuți. 6. — Poliția austriacă continuă a face cercetări minuțioase cu privire la trecutul anarhistului Reichman,ținut în arestul de aici. Aueșit la iveală lucruri interesante, cari dovedesc că Reichmann e un anarhistericulos amestecat într’o mulțime de afaceri suspecte, în parte cunoscute de public. Asemenea sunt interesante declarațiunile lui Reichmann despre trecutul lui aventuros. Reichmann declară că e ziarist francez și că a colaborat la mai multe ziare din Paris. Spune că a stat mult timp la București, unde a fost și arestat. De aici a fugit la Paris, unde a stat multă vreme în legătură cu anarhiști. El pretinde a fi pus la cale acolo un complot contra vieței primului-ministru Ion I. Brătianu. Unul din membrii conspirației ar fi fost și Toma Dragu. Izgonit din Paris a fugit la Londra. Poliția austriacă află că Reichmann a fost pretutindeni, la București, la Paris și la Londra, un agent provocator fără scrupule. La Londra poliția de acolo era convinsă că Reichmann e spion prusian. Pe de altă parte, el a fost izgonit și din Germania. Cernăuți, G. Reichmann a fost totdeauna disprețuit de societatea românească, oriunde s’ar fi aflat. Așa la Paris, colonia românească l’a somat să plece de acolo, căci era bănuit ca spion. Aceeași soartă a avut’o de altfel la Londra și în Germania, căci a fost isgonit după puțin timp și de acolo. D-nii abonați, cari cer schimbări de adresă, sunt rugați du insistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea c-ier și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul pana atunci, spre a se putu se întârzia cu trimiterea ziaruluia coea adresă. Neobservarea acestei cereri ne pune în imposibilitate de a servi prompt pe d nii abonați. SCRISORI din RUSIA Odessa, 3 Decembrie. SAZONOV Pentru acela care cunoaște, numai din cetite, cadrele partidului terorist (1) din Rusia, e clar că membrii lui pot fi împărțiți în două grupe deosebite: una, — în care intră cei mai mulți, poate fi numită trecătoare; alta — în care intră o mică minoritate și care poate fi numită organică. Grupa întâia se deosebește prin aceea că motivele care i-au adus luptătorii sunt trecătoare : spiritul de imitație (în sens îngust, bine înțeles), avântul tinereței, simpatii personale, desiluzii în viață, etc. Tinerii elevi, crescuți în atmosfera literaturei rusești, când ajung pe băncile Universității, în avântul tinerețe, în lipsa de a putea cheltui plusul de energie, în dorul de libertate, se aruncă în marea revoluției. Dar avântul trece, micul burghez revine, și, revoluționarii de ei devin cunoscuții medici și magistrați la Cehov, fără speranțe, fără credință, cu o rămășiță de cinste, înecată într’o mare de alcool, iar în cazul unor împrejurări mai fericite devin membri ai partidului constituțional-democrat,. In nuvelele și romanele scriitorilor ruși puteți găsi zeci de asemenea tipuri, dar mai puteți găsi încă un tip de revoluționar, din desiluzie în viață. In această categorie intră o mulțime destul de pestriță, Înncepând cu umul din foștii șefi ai partidului — actualmente literatul Savencov și sfârșind cu fețe bătrâne. Intre aceste două categorii se găsesc zeci de altele, diferite de ele sau nuanțe de-ale lor, în cari mășună eroii lui Arțăbașev. A doua grupă am numit-o organică, pentru că la membrii ei, a face parte dintre revoluționari, a lua parte la reorga~~~i~4-XAiSI ---V ~ ~ « buință organică: frumusețea lor sufletească e prea mare, ca să se împace cu urâtul vieții, care-i înconjoară, respectul pentru demnitatea omenească e prea mare ca să se împace cu violențele cari se săvârșesc în jurul lor, credința în viitor e destul de mare ca să-l aducă la eșafod sau în închisorile Siberiei. Din această grupă fac parte : Stepniac, cunoscut și la noi datorită d-lui Gherea—Stepniac și toți prietenii lui: Krapotkin, Jeliabov, Zasulici, Eigner, Morozov și eroul între eroi, Sofia Perovskaia, care în ajunul execuției a cerut să i se trimită un guleraș curat pentru a doua zi, Perovskaia, care a murit cu gândul, că e frumos și bine ,de murit în zori... Din această grupă fac parte multe personagii descrise de Derentali și Surgucev , Musia și Verner din „Povestea celor șapte spânzurați“ de Andreev ; din această grupă face parte Sazonov, a cărui sinucidere a făcut obiectul interpelarei adresate guvernului în ziua de 29 Noembrie.* In ziua de 28 Noembrie, deputatul Belousov a primit două telegrame cari îl înștiințară că nou numitul director al închisoarei din Zerentin a aplicat câtorva deținuți politici pedepse corporale. Vre-o șase deținuți, între care Sazonovv, au hotărît, în semn de protest, să se sinucidă. Sazonovv s’a otrăvit cu opium. Aceasta e știrea primită de Belousov, acelaș lucru e confirmat de raportul oficial, unde se mai adaogă motivele pentru care direcorul închisoare a recurs la pedepse corporale , deținuții politici ar fi pregătit evadarea celebrei revoluționare Spiridonova. Opoziția, cum am spus, a anunțat o interpelare în această chestiune și a derut urgența, care se înțelege că a fost respinsă : centrul încă nu cunoștea părerea premierului. Dar asupra celor ce s’au petrecut și se vor petrece în Dumă voi sî reveni; vom reveni cu date asupra lui Sazonovo. Azi voi să adăoga numai un fapt cât se poate de caracteristic : La închisoarea din Zerentin, Sazonovo a fost deputat împreună cu Skorski în anul 1905. Până atunci ambii autori ai atentatului contra lui Plehve au stat în închisoarea din Schlisselburg. Ultimele scrisori primite de prietenii din Berlin ai lui Sazonova, anunță că el se simte bine, e sănătos și că în ianuarie va fi eliberat din închisoare. (1) La celelalte partide revoluționare cu atât mai mult, spre a rămânea între deportații liberi, și cere să i se trimită cărți de fizică. Gândiți-vă ce organizație sufletească superioară a avut acest om. Peste o lună avea să fie eliberat din închisoare, după ani de chinuri fizice și morale în atmosfera înăbușitoare a închisorii, numai peste o lună avea să înceapă o viață nouă, între prieteni, o viață de muncă închinată științei; ei bine, a fost de-ajuns o singură împrejurare ca toată această perspectivă să cadă, să-și piardă valoarea. A fost de ajuns ca tovarăși de-ai lui (nu el) să fie loviți în sentimentul demnitățea de om. * Cititorii au înțeles desigur de ce n’am amintit de o altă grupă, destul de numeroasă de revoluționari, de reprezintanții poliției în revoluție, au înțeles că locul lor nu e într’o scrisoare despre Sazonov. _____D *_• SERBARE pentru comemorarea abolirei jurământului «more judaico» Brăila. 6 Decembrie. Azi după amiază, la ora 4, comunitatea israelită din localitate a organizat o serbare in templul coral, pentru comemorarea desființării jurământului „more judaico“.Au asistat mulți evrei din toate orașele din împrejurimi. D. dr. Ingher, președintele comunității locale, ține o cuvântare prin care comemorează ziua de azi și aduce mulțumiri delegaților din București, Iași, și Galați cari au participat, precum și publicului care a ținut să asiste în număr așa de mare. D-rul Niemerouver face un istoric asupra jurământului și luptei dusă pentru abolirea lui. D-rul Silberstein, promotorul luptei pentru desfințarea acestui jurământit ovalii Dința dusă, și cauzele cari l-au determinat la aceasta și anume că acest jurământ este contra prescripției Bibliei. Conchide că prin luptă se poate face totul și speră că evreii vor lupta spre a îndrepta multe rele cari îi lovesc. D. Iosef Brociner, din București, arată cât de înjositor era acest jurământ pentru evrei. D. Brociner, din localitate, citește o moțiune prin care toți evreii din Brăila în unanimitate comemorează azi desființarea acelui jurământ. Această funcțiune a fost primită cu aplauze. Seara comunitatea a dat un banchet, în saloanele Goldenberg, în onoarea delegaților și a luptătorilor pentru abolirea jurământului mare judaico. mimiTATEA de la școala «CLEMENȚA» — Societatea „Ajutorul elevilor săraci“ împarte ajutoare la 700 școlari săraci — Eri, la orele 9 dimineața, sec. „Ajutorul elevilor săraci“ din Capitală a împărțit, cu prilejul sărbătoarea de Sf. Nicolae, ajutoare la 700 școlari săraci. La această solemnitate a caritate au luat parte d-nii I. Kalinderu, administratorul domeniilor Coroanei, Hagi Teodoraki, prim-ajutor de primar, dr. N. Botescu, ajutor de primar al Capitalei, profesor Gr. Ștefănescu, membru al Academiei Române, I. D. Clinceanu, inspector al băncilor populare, cum numeroși institutori, institutoare, părinți de ai elevilor săraci și un număr foarte mare de fete și băeți de școală. S’au împărțit îmbrăcăminte și încălțăminte la 372 de băeți și 323 fete. D. I. Procopie-Dumitrescu, primarul Capitalei și președintele societăței, fiind bolnav, nu a putut asista la această solemnitate care a fost astfel prezidată de d. Gr. Ștefănescu, vice-președintele societăței. D. Gr. Ștefănescu a făcut o dare de seamă asupra mersului societăței pe ultimul an. Din această dare de seamă rezultă că societatea posedă astăzi un capitel de 270.000 lei, din care se va construi și localul propriu al societăței. In urmă a vorbit d. I. N. Clinceanu, secretar general al societatei, care, în cuvinte mișcătoare și pline de însuflețire față de școlarii silitori dar săraci, a făcut o expunere largă a principiului calităței cum și a mersului acestei societăți. T. I.Sînceanu a arătat că societatea a rămas ca și orfană după moartea doctorului Severin și a fost un moment când era pe cale să se dizolve. Oratorul aduce elogii și vii mulțumiri persoanelor care au făcut societății diferite de națiuni. Exprimă apoi bucuria ce o simt școlarii și părinții lor la primirea, darurilor și cum ele sunt un stimulent puternic pentru sârguința micuților școlari. Urează ca d. I. Procopie- Dumitrescu să trăiască mulți ani și fericiți pentru ca societatea să adăpostească mai departe inca pe școlari sub aripa ei ocrotitoare. In urmă, s’a distribuit băeților câte o pereche de cisme, o haină și o căciulă, iar fetelor stofă de rochie, broboade și ghete. Solemnitatea s’a încheiat la ora 1 d. a., școlarii și părinții lor ducând, în sălașurile mizeriei, amintirea unei zile solemne în viața lor. L. Iliescu TE-DEUMUL dela biserica ruseasca Eri fiind onomastica împăratului Nicolae al Rusiei și hramul bisericei rusești din Capitală, s’a oficiat la acea biserică un solmn Te-Deum. Au asistat I. P. S. S. Mitropolitul Primat Athanasie, d. de Giers, ministrul Rusiei, cu personalul legațiunei ruse și al consulatului, membrii corpului diplomatic și d-nii I. I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, Al. Djuvara, ministru de externe, Al. Constantinescu, ministru de domenii, contra-amiral Murgescu, I. Lahovari, I. Kalinderu, general Mavrocordat, col. Gratosky, locot.-col. Baranga, din s partea palatului, general Robescu, maior Berindei, aghiotanți princiari, gen. Zottu, coloneii D. Iliescu și Basarabescu, personalul legațiunei bulgare, N. Cantacuzino, Trăsnea- Greceanu, col. Popovici, loc-col. Dragalina, maior Ludovic Mircescu etc. Slujba religioasă s-a terminat la orele 12 și jumătate. A urmat după aceea o recepție la legația rusă. iminiorea etern cercul comercial și industrial din Brăila Brăila. 6. Azi, după masă, la ora 3, s’a ținut o întrunire publică la sediul „Cercului comercial și industrial“. A prezidat comerciantul Tudor Vasilescu, care dă cuvântul d-lui Grigore Cristescu. Acesta atacă legea cârciumelor și cooperativelor sătești. D. Andrei Ionescu vorbește despre solidaritatea ce trebue să existe între toate categoriile de comercianți și industriași. D. Ene Găgiulescu combate pe politician I. D. Virgil Budescu arată că toate clasele sociale se agită spre a-și trimite reprezentanții lor în parlament ca să le apere interesele. Arată, cum în străinătate fiecare clasă socială își are reprezentanții ei în parlament. Continuând, spune că din cauză că comercianții n’au în parlament pe reprezentanții lor, s’au făcut legi cari au iubit comerțul. Expune scopul cercurilor, descrie programul lor care cuprinde revendicările tuturor claselor pentru îndeplinirea cărora își iau angajamentul , lupta și termina făcând apel la solidaritate. NOLI LOCALURI DE ȘCOALA Casa școalelor a recepționat prin d. I. Fakler, arhitect, localurile de școală din comunele Domnița-Maria, Săloaia, Cormănești, Plopu, Dărmănești, Lunca, Ciugheș, Larga, Onești, Bogdănești, Bogdana, Ceardac, Satul-Nou, Gâșteni și Păncești, din jud. Bacău, toate construite de prefectura acelui județ. Tot d. I. Fakler, împreună cu d. I. Angelescu, inginer-șef al județului Ialomița, a recepționat localurile de școală din comunele Roseți, Celtina, Satul- Model, Nucetu-Culcați, Plevna, Făcăeni, Feteștii-Noui, Balaciu și Alexeni din jud. Ialomița, construite de prefectura acelui județ.____ __________ Iași, 6 Decembrie. In str. reg. 13 „Ștefan-cel- Mare“ s’a petrecut azi o crimă în împrejurările următoare : D. Băcăneț și Mitrofan Savin, din serviciul restaurantului gărei, întâlnindu-se cu frații Constantin și Dumitru Tălmaciu, au tăbărât asupra lor și prin lovituri de cuțit i-au rănit foarte grav. Victimele au fost duse la spitalul Sf. Spiridon. Cauza crimei e încă nestabilită. Criminalii susțin că în momentul când au comis crima erau beți. Ei au fost arestați. CfiSfI și LUI VASILE ALECSAMtenb> N MORMÂNTUL de lEm. Gârleanu. Acei cari cred că de-asupra sicriului în care zac rămășițele lui Vasile Alexandri, marele nostru poet național, se înalță un uriaș monument de marmoră de Labrador, un monument care să stăruiască, de-asupra groapei cântărețului senin al câmpiei noastre, ca un semn de admirație al neamului pe care dânsul l-a iubit atâta, aceia se înșeală. Monumente avem de-ajuns în Bucureștii noștri și neam deprins atâta cu rele încât parcă am avea tot dreptul să ne întrebăm, mirați, de ce atunci când avem de unde arunca atâtea sume însemnate de bani, pentru ca să turnăm în bronz atîtea chipuri neînsemnate, de ce oare de-asupra cenușii marelui Vasile Alexandri, stă posomorâtă și aproape clătinându-se în bătaia vântului șandramaua de scânduri, da, numai o șandrama de scânduri pe care vremea, mai respectoasă decât oamenii, a cruțat-o pe cât a putut. Căci dacă multe necazuri ar fi lovit pe ilustra bătrână care astăzi mai trăește și care a fost soția lui Vasile Alexandri, și dacă mijloacele nu i-au putut îngădui să facă mai mult decât ceea ce a făcut, mă întreb care e datoria unui neam de cinci milioane de oameni, care e datoria învățătorilor, a profesorilor, a militarilor, și a tuturor acelora cari se fălesc cu un trecut pentru cimentarea căruia nimic n’a făcut, care e datoria lor dacă nu aceea de a respecta amintirea marelui om politic și scriitor, amintirea aceluia care a făcut, dimpreună cu alți câțiva uriași ca și el, Unirea, care ne-a sprijinit interesele în străinătate, care a pus temelia teatrului și în mare parte literaturii de astăzi, care a cântat isbânda oștenilor noștri, care a strâns compar cu uo golxiune v* " «* x—îrfului românesc ? Nu cu o statue aruncată pe piața unui oraș se preamărește amintirea unui om mare. De-asupra mormântului lui Alexandri trebuia să se înalțe până acum monumentul pe care România i-l datorește.... șandramalei aceleia, am văzut, cu adânca mulțumire, că aceea care în viață l-a iubit, îl îngrijește și după moarte. Păreții de scânduri sunt acoperiți cu văl negru. In mijloc, deasupra groapei, se -nalță catafalcul, cu bustul poetului, cu câteva coroane, cu decorația mărci Cruci a „Stelei României“. Printre coroanele acestea acea a Doamnei Elena, căreia odată poetul îi închinase culegerea de poezii populare. Cea din urmă coroană, și singura, e trimisă la 24 August, când s’a făcut un parastas pentru odihna sufletului celui adormit. In păretele din fund portretul lui Vasile Alexandri, tânăr, în picioare, de jur împrejur împodobit cu flori, niște pansele, presate de către soția poetului. Fotografia aceasta, rară, am mai văzut-o și la d. Maiorescu, cu o dedicația Pe ceilalți păreți tablouri vechi de familie : Vornicul Alexandri du cei doi fii: poetul și colonelul ; iar într’altul,—poetul cu tatăl mama, surorile și fratele lui. O poezie trimisă, tot acum în urmă, doamna Alexandri a încadrat-o și a pus-o pe catafalc. O iscălește un necunoscut. Un album nou de iscălituri, O începem cu numele nostru. Nu-i fir de colb, nu față de paiajen,—o odae înghită zi cu zi, ceas cu ceas, cu o adevărată pietate... ... Stăm o clipă locului, cu sufletul strâns, mai aruncăm o privire, și mulțumim ilustrei bătrâne care singură ne-a deschis ușa acestui altar, apoi ne strecurăm pe sub copacii bătrâni ale căror crengi se pleacă până pe acoperemântul șuirii de «râmbir» ca, și cum ar ocroti-o. Și așa ne depărtăm de acest mormânt care ar trebui să fie locul de pelerinaj al tuturor școlilor, al tuturor oamenilor cu fler și de inimă. Situația materială a corpului didactic primar Deoarece s’a întocmit bugetul ministerului instrucției publice, e interesant să dăm câteva date asupra situațiunoi materiale a institutorilor, dar mai cu seamă a învățătorilor: învățătorii rurali au 90 lei lunar, cei înaintați pe loc, la gradul de institutor au 130 lei , ajutorii de învățător au 65 lei. Institutorii din orașe mai mici de 30.000 locuitori au 160 lei, cei din orașele mai mari 200 lei. Pentru fiecare din patru termene de câte 5 ani se adaugă o graidație de 10 la sută asupra salariului, începând de la numirea provizorie. Acum zece ani, în 1900—1901 S6 cheltuia pentru școalele rurale 5 milioane și jum. și 4 milioane $i jumătate pentru cele urbane ; bugetul pe 1910—1911 este de 8.559.868 lei pentru școalele rurale și 4 milioane 737.403 lei pentru cele urbane, adică în total 13.297.271 lei. In afară de salar și gradații, membrii corpului didactic, cari desfășoară o activitate suplimentară, au mai multe îndemunizări cari le îmbunătățesc simțitor situația materială. Directorii școalelor urbane au dreptul la locuință și încălzit, când nu locuesc în școală au drept la îndemnizare, după mărimea orașului, ne ale elevilor pregătiți în parșcoalele de adulți. Diriguiții școalelor rurale au aceleași drepturi; când nu pot locui în școală, ei au o îndemnizare de 120 lei anual și 15 m. de lemne. O parte din taxele de examene ale elevilor pregătiți în particular revin examinatorilor, învățătorii însărcinați cu școala de aplicație de la școalele normale au un salariu de 150 lei lunar și când sunt celibatari au întreținerea în internat, învățătorii titulari detașați în orașe, ca să suplinească pe institutori, primesc 30 la sută din salariul lor propriu și 50 la sută din acela al suplinitorului. învățătorii mai au indemnizații la lucrări manuale și pentru școalele de adulți. Se prevede în buget 20.000 lei anual, spre a ajuta gospodăria tinerilor căsătoriți. Casa școalelor dă premii pentru cei cari organizează cele mai bune coruri școlare. SOLEMNITATEA dezumerei jurământulul la Arsenalul armatei și bat 8 vânători Alaltăerî și eri s’a făcut solemnitatea depunerea jurământului de către recruții de la Arsenalul de construcții al armatei și la batalionul 6 de vânători. Duminică dimineața recruții de la Arsenalul armatei au fost scoși în curtea cazărmei, unde, —în prezența d-lui locot.-colonel Mierescu, directorul arsenalului și a ofițerilor, — preotul Ioan Ionescu de la biserica Spirea-Veche a oficiat serviciul divin. Asemenea eră dimineață s’a făcut aceeași solemnitate pentru depunerea jurământului recruților din batalionul 6 vânători, în fa fața d-lui locot.-colonel Manolescu-Mladian, comandantul batalionului, și a întregului corp ofițeresc, tot de către preotul Ionescu de la biserica Spirea-Veche, care a ținut cuvântări arătând însemnătatea jurământului. Au răspuns d. locot.-colonel Miclescu la arsenal, iar d. locotcolonel Manolescu-Mladian la batalionul 6 vânători, arătând că o țară numai atunci poate fi fericită când ostașii ei își fac datoria în conștiință dând ascultare și supunere șefilor. --«Sf. -- --------------------Hramuri!© ieeri Eri, bisericile din Capitală, al căror patron este Sf. martierarh Nicolae și-au serbat hramul. La biserica „Sf. Nicolae Șelari”, al cărei ctitor este M. S. Regele, a slujit P. S. arhiereu Teodosie Ploeșteanu, vicarul Sf. Mitropolit asistat de diaconii și de preoții bisericei. Răspunsurile liturgice le-a dat corul mixt al soc. „Hora”, dirigiat de maestrul Juarez Movilă, care a cântat întreaga letargie a nemuritorului Gavril Muzicescu, precum și întregul concert religios: „Cânta-voi fi Domnului cântare nouă“, compoziție a harnicului maestru Juarez Movilă, închinată I. P. S. S. Mitropolitului Primat Atanasie. A asistat un mare număr de drept, credincioși. La biserica „Manea Brutaru" a oficiat P. S.S. arhiereul Meletie Constățeanu,asistat de douî diaconi și de clerul bisericei. Răspunsurile liturgice au fost date de corul bisericei, de sub conducerea maestrului Al. Filioreanu. A fost ele față foarte multă lume, ca și la bisericile Sf. Nicolae-din-Prund, Popa- Tatu, Sf. Niculae-Teiu, Tabacu, Iancu-Nou, etc. Sc. Cele două ma MÄßE ROHAN PASIONAI. — de jEMiii micMEnovnGr PARTEA A PATRA XIV ^ Spioana Se sculă, și se plimbă prin casă. După un moment, se opri dinaintea Julietei. — De n’am fi venit noi, acum d-na de Coulange ar fi ucisă... Știi ce te aștepta atunci: eșafodul sau munca silnică pe viață.. Ai avut noroc!.. — Iertare! îngână Julieta.... Fie-ți milă de mine!.. Morlot dete din umteri și o privi cu dispreț. — Vom vedea ce va spune marchiza când se va deștepta, zise el. Dar oricare ar fi bunăvoința ei, nu poți să scapi din mâna justiției cu care ai o socoteală veche de regulat.. Nu știu dacă vei fi dusă la jandarmerie, dar nu vei ieși de aici decât ca să mergi la închisoare. Sunt agent al poliției și de mult te caut. Nu credeam că te vei găsi la castelul de Coulange. Nenoi’o cita asculta pe Morlot cu groază. Agentul urmă fără milă: — Vei spune judecătorului de instrucțiune, mai întîi ceea ce ai făcut cu copilul ce s-am născut acum optsprezece luni, când erai în serviciul unei curtizane numită d-na de Neve... Morlot nu putu sfârși. Julieta leșinase. XV O nouă durere La șeapte cea sutî dimineața, Morlot rugă pe Francisc să cheme pe guvernanta Maximiliane. — Doamnă, îi zise agentul, te rog să te duci în camera d-nei de Coulange și să aștepți acolo până ce se va deștepta. Atunci îi voi spune că d. Morlot este aci și dorește să-i vorbească. Guvernanta intră în camera marchizei, se așeză în față patului și așteptă. Pe la ceasurile opt, marchiza eftă lung, răsuflă mai cu putere, își trecu mâinile pe frunte și, deschizând ochii, privi împrejurul ei cu un fel de mirare. —■ Mult am dormit! zise ea. Și ce ciudat somn! Guvernanta se sculă și se apropie de pat. — Aștept ordinele d-nei marchize, zise ea, văzând că stăpâna sa nu vorbește. — Ordinele mele? Ce ordine? — Inlocuesc pe Julieta. — Julieta? E bolnavă? — Nu ,doamnă, dar... —Dar fica mea?... — Guvernanta "d-lui Eugenul « lângă dânsa. — Ah!., dar nu mi-am spus pentru ce înlocuește pe Julieta. — Nu pot să răspund d-nei marchize, însă d. Morlot este aci, așteaptă ca doamna să binevoiască a’l primi. — D. Morlot este aici! repetă marchiza. Se aruncă jos din pat și într’o clipă se îmbrăcă și se pieptănă. — Unde e d. Morlot? întrebă ea... — In anticameră. — Du-te de-I spune că’l aștept. Guvernanta ieși. Ingrijată, fără a ști pentru ce, marchiza nu simțea că e zdrobită. — De ce am dormit astfel?... D. Morlot la castel... Ce se petrece? se întrebă ea. Agentul poliției, grav, palid, intră în odaia; marchiza îl făcu să șcadă lângă dânsa. — Domnule Morlot, zise ea, mă scuzați. Nu știu de ce am dormit cam târziu. De ce ați venit? Ce aveți să’mi spuneți? — Am să vă spun mai întâi, doamnă, zise Morlot, că am petrecut noaptea aici în castel cu un alt agent, și că slujnica d-v. este arestată și va fi dusă astăzi la închisoare. — La închisoare! zise marchiza, pentru ce? Doamne! Ce-a făcut?r- A comis acum vreo douăzeci de luni un infanticid. — Oh! zise marchiza îngrozită. — Apoi această femeia a intrat în serviciul d-stră din porunca d-lui de Perny pentru a vă spiona. — E cu putință? — Vă mirați c’ați dormit până acum. Aseară, Julieta v’a dat narcotic. — Intr’o ceașcă de lapte—îmi aduc aminte... Dar pentru ce, pentru ce? — Pentru că un om vroia să intre la d-stră ca să vă fure. — Un om... la mine!.. — Da, și furtul s’a săvârșit. „Priviți sertarele, sunt încă deschise. Marchiza se repezi dând un țipăt, văzu numaidecât că s’au luat cele două cutii. Fără a zice un cuvânt, ea se întoarse lângă Morlot, care urmă: — Erau două hoți: pe când linul căuta în iertare, ceialt aștepta afară’. Acesta din urmă a putut scăpa din nenorocire luând dânsul cutia cea de aramă al cărei capac era lipit cu plumb. — Dar... ceialt? îîntreabă marchiza. — Ceialt, domnă. Tani prins. — Este el?... nu e așa? este el? — Da. D-na de Coulange își ascunse capul între mâini. — Oh ! mișelul îngână nenorocita femee. După un moment de tăcere, agentul reluă: — Acum, doamnă, aștept să îmi spuneți ce trebue să fac. — Ceea ce mî-ațî făgăduit, răspunse ea. Insă, doamnă... — Situațiunea este aceeaș... „Veniți cu mine și duceți-mă înaintea prizonierului d-stră. Eșiră din odaie. In anti-cameră marchiza zări pe Julieta care era păzită de Francisc. — Nenorocite! nenorocite! zise d-na de Coulange cu întristare. Și trecu fără a se opri. XVI Prizonierul Când Sosthene zări pe sora sa un fulger de urâ îi trecu prin ochi. Marchiza era adânc mișcată. Ca să nu cadă se rezemă de o masă. Morlot intrase după dânsa și închisese ușa. Jardel aștepta afară. — Domnule Morlot, zise marchiza, te rog deșleagă. Agentul se apropie de Sosthène, și îndată scoase un țipăt de bucurie: — Cutia cea de aur, doamnă marchiză, zise el, iată cutia! O luă, o deschise și o dete d-nei de Coulange, adăugând: — Și iată diamantele! Marchiza puse cutia pe masă fără a ridica capul. Morlot începuse să deșlege pe Sosthéme .Mișelul, odată deslegat, se sculă în picioare, privind pe sora sa în față. — Noț zise ea. Sosthene se făcu galben ca ceara. — Dacă avem să ne spunem între noi astfel de lucruri, zias el, ar fi mai bine să fim singuri. Cine e acel om? Va urmai.