Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)
1913-10-27 / nr. 296
min lambîia.-l ® Bam în Străinătate I C G B12 QA^IMI PAZNICAL STATUEI SALE La Institutul Pasteur, a cărei a 25-a aniversară se va celebra în curând, portarul Jean-Baptiste Japille (vaccinat de Pasteur în 1885) sta lângă monumentul care-l reprezintă, sub aspectul de tânăr păstor, care a sugrumat, aciimn 28 ani și pe când era numai în vârstă de 15 ani, un câine turbat, repezit într’un cârd de copil Chestiunea noilor împroprietăriri țărănești ce se impun, preocupă tot mai mult cercurile noastre conducătoare. Un prim proiect al guvernului a fost: Cum se știe, acela al accelerării trecerii pământurilor ce mai posedă Statul, și al proprietăților zise de mână moartă, nu posesiunea muncitorilor de pământ , la congresul partidului liberal s'a emis ideea ca să se dea Statului dreptul de expropiere asupra moșiilor mai mari ,de 1000 de hectare, iar Statul să se folosească de acest drept acoloi unde se va simți trebuința; acuma se mai pun înainte și lalte soluțiuni, și alte modalități de rezolvare a acestei probleme. Printre acestea, desigur că Una care trebuie să rețină cu deosebire luarea aminte a ori și cui, este acea pe care fruntașul conservator dl. N. Filipescu o expune, argumentândK» într’un chip ce-l vom resuma în următoarele : Sunt mari proprietăți rurale care sunt apăsate de datorii ipotecare. Proprietarii acestora sunt în cea mai mare parte jenați și chiar amenințați de aceste datorii, și ei înșiși ar fi foarte mulțumiți dacă s’ar găsi o modalitate ca să scape din dificultățile în care sunt încurcați. Iar modalitatea ar fi aceasta : Statul să ia asupra lui toate acele datorii ipotecare, să ias ‘în posesie și partea de pământ ce reprezintă acea valoare, și s’o revândă muncitorilor pământului. Cu acest chip,, s’ar dobândi o mare întindere de pământ pe care ariutea fi împroprietăriți și aceia, pentru cari nu s’ar ajunge pământurile ce mai posedă Statul, sau acelea de mână moartă, iar proprietarii ar rămânea cu restul proprietăților liber de orice sarcină. Se obiectează că poate n’ar fi pământuri grevate de datorii ipotecare întotdeauna și tocmai acolo unde s’ar simți necesitatea de împroprietărire a muncitorilor agricoli; — dar această afecțiune nu răstoarnă propunerea, ci nu mai deschide un drum pentru amendarea ei.. Din ambele soluțiuni, din aceasta și din aceea propusă de conducătorii partidului liberal, s’ar putea scoate o rezolvare intermediară . Sa ia Statui asupra lui datoriile „ipotecare, și aceasta să fie un început de creștere a domeniului destinat a fi revândut muncitorilor de pământ , —■ dar măsura să nu se oprească aci, — ci acolo unde totuși se va mai simți, nevoia de împroprietărire a acelor muncitori, — cari trebuie să fie tratați pe picior de absolută egalitate, — să se aplice și principiul esproprierii obligatorii. Știm că la noi — și poate pretutindeni— luptele dintre, partidele politice sunt așa, încât arareori unul se resemnează să admită cu bune păreri și soluțiuni pe cari a apucat să le preconizeze, un altul. Dar este și aiea o modalitate . Soluțiunile cele bune sunt de obiceiu vechi, — paternitatea lor poate fi căutată în cursul trecut al istoriei, și de cele mai multe ori se găsesc și consemnate in dicționarele enciclopedice. Deci ele sunt un bun comun, despre care nimeni nu poate să spună că i s’a răpit lui, și nimeni nu poate să se teamă că i se va bănui cum că l-a răpit altuia. Un lucru e sigur, și acesta este cel mai important și cel mai îmbucurător. Că necesitatea nouei împroprietăriri a muncitorilor pământului e recunoscută de toate partidele conducătoare ale țării, și că fără doar și poate avemi înaintea ochilor curânda înfăptuire a acestui postulat de cea mai mare însemnătate pentru viitorul țării noastre. Iitetrigșiî, 25 Octombrie. Pământ muncitorilor --------------------------------------------■ BOALA ÎMPĂRĂTESEI EUFLEHXA Din Bruxelles se anunță: Aceia care în timpul din urmă au avut prilejul să vadă pe bătrâna ex-împărăteasă Eugenia a Franței care este în vârstă de 88 ani, au observat că în starea fizică și spirituală a văduvei lui Napoleon II a intervenit o schimbare îngrijitoare. Ultimele accese de influentă au lăsat urme mai puternice, decât se credea și deși nu este vorba de o primejdie imediată, totuși se constată la împărăteasa Eugenia o scădere lentă a forțelor. împărăteasa, care de altmintrerea poartă un viu interes pentru tot ce se petrecea în jurul ei, de câtva timp nu se mai interesează de nimic. Franța, și Parisul i-au devenit cu totul indiferente, ea nu mai citește nici un ziar, și nici nu cere să i se citească. Ore întregi ea șade nemișcată în fotoliu și pare scufundată în amintirile zilelor din trecut. Medicii o sfătuesc cu insistență să părăsească pentru mai multă vreme Anglia și clima ei aspră, din care cauză anturajul ei face pregătiri pentru mutarea împărătesei la Cap Martin, în Franța, adică împărăteasa va trebui să renunțe și la escursiunile pe mare. Zilele acestea jyăditul ei favorit „Thistle“ va fi pus în vânzare la Londra. -waSt . © fijiiile MILITARE Ministerul de război a mai fost înștiințat despre următoarele ofrande : Locotenentul de rezervă Rogojanu Const., din compania 9 a reg. 1 Mehedinți No. 17 „Știrbei- Vodă“ a donat 200 lei, spre a veni în ajutorul familiilor soldaților Pârvulescu Nicolai și Aiu Dumitru, mort de holeră în Bulgaria. D. dr. Ioan Jianu, sublocotenent în rezervă, a construit, pe spesele sale, un monument în memoria defunctului soldat Stoica Dumitru, fost în reg. 61 infanterie de rezervă, mort de holeră în localitatea Biela-Slatina, în Bulgaria. D. dr. se mai obligă să dea educațiunea unuia dintre copiii defunctului spre a putea deveni cetățean folositor țării. D. dr. Amza Jianu, domiciliat în Capitală, a renunțat la prima de echipare în sumă de 400 lei, punând-o la dispoziția acestui minister. D. I. Popescu, dirigintele școalei din Bărbătești (Gorj), s-a obligat a întreține pe tot anul copiii locuitorilor foști mobilizați din acea comună, cari sunt lipsiți de mijloace, dându-le cele necesare pentru școală. Da prefect al județului Ilfov încunoștiintează, că d-ra Irina Dumba, proprietara moșiilor Afumați-Boltași și Lilieci, pendinte de comunele Afumați și Cătrunești-Măineasca, din acel județ, a donat suma de 2000 lei, care s-a și distribuit familiilor din sus menționatele comune. D. G. D. Creangă, sublocotetenent în rezervă, a donat suma de lei 361, bani 65, solda sa pe luna August a. c., spre a se împărți cu ajutor urmașilor soldaților morți de holeră în Bulgaria, cari au făcut parte din batalionul II, regimentul Teleorman No 20, unde și dânsul a făcut serviciul în campania din anul acesta. ---------------------------------— Consfătuirile avocați b D-nii avocați ai baroului Ilfov, sunt rugați să ia parte la consfătuirile cari vor avea loc în vederea alegerea decanului și a consiliului de disciplină precum și pentru realizarea desideratelor congresului de la Iași, în zilele de 25, 28 și 30 Octombrie la d-nii Mihail Oprescu, str. Gr. Lahovari 43, D. N. Comșa, str. Scaune 6, și N. Alexandrescu str. Armenească 4, la orele 9 seara. Celelalte întruniri vor fi anunțate ulterior. La întrunirea care a avut loc la 23 Oct. la d. Ciurca-Paraschivescu, după propunerea d-lor Gr. Urlăteanu, D. Dobrescu, D. Negulescu și alții, s-a hotărât a se susține la decanat candidatura d-lui D. Comșa, membru în actualul consiliu de disciplină; la celelalte întruniri se vor fixa candidaturile membrilor consiliului DECIZIA CURȚII DE CASAȚIE in afacerea av. Comarnescu Se știe că,, cu ocazia judecărei recursului chiui adv. Comarescu făcut pentru anularea mandatului de arestare emis contra d-sale de autoritățile militare, sa invocat ca motiv de casare incompetența autorităților militare de a-l judeca întrucât faptul ce i se imputa s-a comis după ce a fost demobilizat și prin urmare faptul fiind considerat ca delict de presă singură Curtea cu jurație competentă să-l judece. Iată cum motivează Curtea de casație respingerea acestui motiv: Deliberând: Asupra recursului, format dle Iulian Netter Comarnescu în contra mandatului de arestare emis contra sa de către raportorul consiliului de război al corpului II de armată în Septembrie 1913. Având în vedere motivele de recurs invocate de recurent, astfel formulate: I. „Atât instruirea afacere!' pentru care sunt acuzat cât și depunerea mea s'a făcut de o instanță necompetiate, deoarece fapta de care sunt acuzat nu intră în prevederile art. 211, 214, 216 și 217 c. j. m., așa ca să fiu justițiabil de instanțele militare, conform art. 53 din c. j. m., urmează darea măsura luată contra mea să fie casată fără trimitere, oprina. ce a fost luată de o instanță necompetenta. II. Violarea art. 24, din Constituție și ca atare necompetința tribunalelor militare, deoarece delictul ce nu se impută fiind comis prin mijlocul presei, constituie un delict de presa și Ca atare justițiabil de Curtea cu juri, legile militare, în specie art. 217 c. j. m. neputând deroga dela dispozițiile precise ale Constituției și deci numai prin un vădit exces de putere am fost instruit și arestat de către, instanțele militare“. Având în vedere depozitările făcute în instanță de către reprezentantul recurentului și concluziunile ministerului public. Având în vedere că din dezbaterile ce au avut loc înaintea acestei înalte Curți rezultă, că recurentul Iulian Netter Comarnescu, în calitate de caporal rezervist, a fost mobilizat în luna Iunie, anul curent , și încorporat în regihierul Mihai Viteazu No. 6, că, a luat parte la toate operațiunile militare ale acestui regiment, trecând Dunărea în Bulgaria; că, în urma tratatului de pace din București, regimentul respectiv întorcându-se în țară, recurentul a fost demobilizat în ziua de 22 August 1913, că, la două zile după demobilizare, acest recurent publică în ziarul „Seara“ No. 1295 din 24 August, un articol în care face o alură critică unora din superiorii lui din acest regiment, în termeni violenți și expresiuni ocărâtoare, că, Parchetul militar găsind că cele scrise de caporalul rezervist, au trecut peste marginile unei critice obiective și că termenii întrebuințați constituesc adevărate insulte adresate șefilor erarhici, deschide acțiune publică în contra recurentului, în temeiul art. 217 C. J. M. și emite un mandat de depunere, în virtutea căruia prevenitul este arestat. Având în vedere că recurentul, prin recursul formulat, cere anularea mandatului de arestare și a întregei urmăriri îndreptate în contra sa,, pentru exces de putere și incompetință; Având în vedere că recurentul nu contestă paternitatea articolului incriminat, dar susține că în momentul când a apărut acest articol, nu era militar, fiind deja demobilizat și ca, în tot cazul, infracțiunea ce i se pune în sarcină, s’a comis prin presă, că potrivit art. 24 din Constituțiune, delictele de presă sunt justițiabile de Curțile cu jurați, fie că delicventul ar fi civil, fie că ar fi militar. Având în vedere art. 52, 74, 75, 217 C. J. M. și art. 31 din legea Curței de Casațiune litera C. al. I. Considerând că înainte de a examina valoarea juridică a mijloacelor de casare invocate de recurent, această înaltă Curte este ținută de a stabili, în prealabil, dacă intră în compentența sa anularea, după cererea justițiabililor militari, a hotărârilor pronunțate și actelor făcute de consiliile de război sau de consiliile de revizie și, pe cale de consecință, să anuleze actele de instrucțiune sau de urmărire, începute de parchetele militare, spre a descoperi infracțiunile imputate justițiabililor militari și a pune pe deliguențî sub mâna justiției. Considerând că art. 74 din codul de justiție militară, declară formal, că justițiabilii de tribunalele militare nu por avea recurs la înalta Curte de casațiune în contra hotărârilor consiliilor de război sau a consiliilor de revizie, oricare ar fi motivele pe cari s-ar întemeia asemenea recursuri. Că acest principiu este absolut, că legiuitorul codului de justiție militară nu derogă deja dânsul decât numai în cazul când tribunalele miltare, prin exces de putere sau incompetință, și-ar fi însușit dreptul de a judeca și pedepsi și alte persoane cari după codul de justiție militară nu ar fi justițiabile de tribunalele militare; că această excepțiune este înscrisă în articolul 75 din c. j. m.; Considerând că legiuitorul organizărei înaltei Curți de cauțiune ținând seamă de principiile înscrise în art.74 și 75 c. j. m. proclamă din nou neadmisibilitatea recursurilor în contra hotărârilor tribunalelor militare, deoarece, prin art. 31 1, C. al. I, nu recunoaște dreptul de recurs în contra hotărârilor acestor tribunale speciale decât persoanelor ce, după legile militare, nu erau justițiabile de acele tribunale. Considerând că excepțiunile fiind de drept strict, nu se pot întinde și în alte cazuri ea nu ar intra în prevederile art .75 c. jivi. și art. 31 lit. c. al. I din legea organică a Curte de casație. Că, dar, toată cestiunea se reduce la aceea, de a se ști dacă recurentul, pentru faptul pentru care este urmărit este justițiabil de tribunalele militare . Considerând că in specia este constatat, că recurentul, în momentul comiterea infraicsiunei ce i se impută, era rezervist, că în conformitate cu art. 85 ,c. i. m. rezerviștii sunt justițiabili de tribunalele militare ori da calc ori aduc insulte șefilor;variolei, fie din cauza serviciului, fie în afară de serviciu; cu din citarea articolului incriminat reese că recurentul in critica sa se servește de cuvinte, insultătoare spre a înfiera actele săvârșite de superiorii lui, in timpul când el sa afla sub comanda lor: ,/ Că așa fiind, faptul imputat recurentului este prevăzut de art. 53 și pedepsit de art. 217 c. j. vi. și deci da competința tribunalelor militare, singura în drept de a judeca și de a aplica pedepse militare. Că prin urmare recursul este inadmisibil, fiind îndreptat, de un justițiabil militar în c cadra unui act de urmărire emanat de la parchetul militar pentru fapte prevăzute de codul de pustiire militară și, ca atare, această măsură de urmărire nu este supusă controlului acetei înalte Curți. Pentru aceste motive și fără a intra în discuțiunea mijloacelor prin care s-a comis delictul. Curtea. In numele legei, Respinge recursul făcut de Iulian Netter Comarnescu contra mandatului de arestare emis în contra sa în Septembrie 1913 de către partofiorul consiliului de război al corpului II de armată. Dată și citită în ședință publică azi 20 Septembrie 1913. Presa grecească și audiența noastră la M. S. Rege!e Oare! Audiența pe care „Universul” a avut înalta cinste să o obțină, printr’un redactor al său, la M. S. Regele, a produs în Atena o mare vâlvă, din cauza declarațiunilor importante ce le conține. Toate ziarele comentează cu multă simpatie cuvintele M. S. Regelui. In special marele ziar popular, semioficiosul „Nea Elias“ care a publicat cel dintâi o amănunțită dare de seamă telegrafică, trimisă de corespondentul său din București, comentează într’un articol de fond, al ultimului său număr, această convorbire. Iată în traducere exactă acest important articol „Situația României în Balcani se manifestă — precum de atâtea ori am caracterizat-o și noi — ca apărătoarea păcei pe baza echilibrului statelor balcanice, și ca sinceră amică a Greciei. Astfel, înțeleptul rege Carol al României, complectează acțiunea Sa în Orientul Europei, nu numai ca un domnitor creator a unei mari și fericite Românii, ca un mare și neîntrecut umani •finul XXXl.-înp. 296.-2)iimmetä 27 OrinmlirielQI? Biserica ortodoxă , română din Ierusalim Este știut îndeobște că d. Teodor T. Burada, cunoscutul nostru etnograf, a fost cel întâi care a luat inițiativa de a se zidi în Ierusalim o biserică ortodoxă română. In acest scop s’a alcătuit un comitet, al cărui președinte a fost ales d. Burada Acel comitet a adunat cu condici de milă 20.000, lei, cu cari s’a cumpărat în Ierusalim un loc în mărime de 2296 coți pă frați. Apoi comitetul a trecut pe sama Casei Bisericii , acel loc, spre a se zidi pe el o bisericii ortodoxă română. Această afacere venind înaintea Sfântului Sinod, Prea Sfinția Sa Arhiereul Bartolomeu, administratorul Casei Bisericii, a făcut următoarea declarație : Cumpărarea locului s'a făcut după lergile imperiului otoman, s’a cerut un credit de 100.000 lei, pentru a se începe cât de curând zidirea bisericii, cerându-se și de la M. S Sultanul un firman pentru aceasta, precum și de la Prea Fericitul Patriarh al Ierusalimului Damian, binecuvântarea sa. Acum toți românii pot striga: Bucură-te și te înveselește inițiatorulic al acestei opere naționale și sfinte toate piedicile și greutățile ce ai avut de întâmpinat le-au zdrobit, și nu va trece mult și iată că vom vedea cu toții o biserică ortodoxă română monumentală, înălțată în sfânta cetate Ierusalim, spre mărirea lui Dumnezeu și fața întregului neam românesc. Pelerin --------------------------------------- MUMII LA INDUSTRIE In personalul administrației centrale a ministerului industriei prin vacanța creiată cu decedarea d-lui C. Vardala, fost șef de biurou cl. I, s-a făcut pe 1 Noembrie următoarea mișcare . D. Ilie Ardeleanu, impiegat auxiliar cl. I la direcțiunea minelor, se înaintează impiegat definitiv cl. III, în locul d-lui I. Căpraru, înaintat. D. P. Dumitrescu, impiegat auxiliar cl. T-a la direcția comerțului, ■ de înaintează impiegat definitiv cl. III, în locul d-lui D. D. Sassu, înaintat. D-na Lucreția Varon, dactilografă, se înaintează impiegată auxiliară cl. I, în locul d-lui I. Ardeleanu, înaintat și d-na Lucreția Nicolau, dactilografă, se înaintează impiegată auxiliară cl. I, în locul d-lui Pascal Demetrescu, înaintat. Un interview istoric Am primit un exemplar al cotidianului italian „La Provincia di Padova“, care, subt titlul de mai sus, vorbește de intervievat pe care M. S. Regele Carol I a binevoit să-l acorde reporterului nostru politic. Spusele suveranului nostru, după aprecierea numitului ziar, corespund în totul adevărului, pe care și ziarul, de mai multe luni, îl repetă cititorilor săi. România, în urma conducerii înțelepte a suveranului ei, este astăzi arbitrul Orientului, confirmă ziarul menționat. Mai spune apoi că, la vreme, a combătut și dezaprobat articolele d-lui Vico Mantegazza, care critică aspru acțiunea guvernului din București, pornind puțin cavalerește armata sa în teritoriul Bulgariei. Insă, după aceasta, ajunge la o concluziune foarte neașteptată, și anume că : România, „buna soră latina a Italiei nu e străină de ciudata atitudine a Greciei și că, dintre culise, ațâță șovinismul elenic...“ N asigurăm pa confratele italian că, pe cât sunt de exacte afirmările cu care-șî începe interesantul sau articol, pe atâta este dte eronat în partea finală, in care, vorbind de greci atribue țării noastre o acțiune pe care n’o are și n’o va avea niciodată. zator militar, dar ca liberatorul adevărat, de acum 35 de ani al Bulgariei și ca salvatorul ei real din dezastrul ultimului război, ca arbitru drept și imparțial al revendicărilor grecești din urmă și ca santinelă a păcei în balcani, sprijinit pe principiul tratatului de la București. Cuvintele Regelui României— pe care ni să-a telegrafiat era corespondentul nostru din București — că România este arbitrul situațiiinei din Balcani, înfățișează pe M. S. regele Carol ca dorind să f ie în relațiuni bune cu toate statele din peninsulă și mai alles cu Grecia. Noi grecii, cari avem nenumărate interese în România și cari dorim pacea în Balcani, avem cuvinte să considerăm pe România ca cel mai principal factor de progres în peninsulă și cu bucurie îi recunoaștem locul de arbitră, pe care regele Carol l-a dat regatului său. Guvernele României și al Greciei, cari au înlăturat toate piedicele neînsemnate ce au despărțit aceste două popoare, pot să se mândrească,de opera lor, căci prin apropierea lor sinceră, au desăvârșit un eveniment, care va avea urmări asupra destinului ambelor țări și în general asupra destinului Orientului European“. ------—♦ [UNK] [UNK]------------— Jurisprudențe stabilite, in ultimul timp, de înalta Curte de Casație 1) Stăpânirea continuă a unui bun determinat din succesiune de către un moștenitor constitue o acceptare tacită a succesiune, astfel că unui asemenea moștenitor nu i se poate opune prescripția dreptului său prevăzută de art. 700 c. civ. (Cas. secția I, decizia No. 476 din 11 Septembrie 1913). 2) Faptul unui țăran de a lua pe sub ascuns porumb din pământul ce i s-a dat în dijmă constitue delictul de furt prevăzut de art. 309 alin. II c. pen. (Cas. secția II decizia penală No. 1899 din 18 Septembrie 1913). 3) Dacă imobilul succesoral a fost dobândit de un terțiu prin licitație publică, el nu mai poate fi urmărit pentru taxele succesorale, fiind purtat conform art. 565 pr. civ. (Casa secția III decizia No. 264 din 4 iunie 1913). -----------------**-----—------— ❖ La tragerea premiilor oferite abonaților .,Universului“ pe luna Noembrie, se va câștiga și UNA SORA GODIN, cumpărată de la Industria Metalica Marca, si ol. Elisabeta, No. S- * Conferința d-lui C. Dissescu asupra vieței fostului domnitor Bazim Știrbei (pirotă în iua de 13 Octombrie la R.Vâlcea) URMARE Numele lui Știrbei s'a scris și semnat în diferite feluri. Forma cea mai veche e aceea pe care am găsit-o la mănăstirea Horez, în pridvorul bisericei, acolo unde sunt zugrăviți, cei cari au lucrat. Vornicul Cernică Știrbei cu bastonul de maistru în mână stă alături cu meșterii, iar deasupra Capului stă scris „Ispravnicul Cernică Știreaie”. Ln epoca aceea ca și la 1670, într’un alt document inedit privitor la Știrbei, pe care l’am găsit era, vocalele se lungeau, se deschideau; nu se zicea lege ci legea, nu se zicea mele ci se zicea moale; precum aceia cari își luau nume prin derivative, adăugau sufixul eal,- urs, Urseail, grivă, Griveai... Această terminațiune foarte răspândită în Moldova la numele proprii nu are după mine un caracter latin. Sufixul de la Știrbei nu este ca finalul numelui Pompei, Cneî, Apulei. Dar nu numai terminațiunea îmi pare slavă, chiar cuvântul este slav. Pe când Bibescu vine deca latinul Bib, Știrbei vine de la Știrb, în slavonește Șturbu, fără dinți, probă că Știrbei se coboară dintr-un poreclit știrb. Sufixul ei, după mine, nu este un sufix calificativ cum este la Pompei, este un sufix productiv care denotă extracțiunea cuiva, descendență. Acum când cunoaștem localitatea și am arătat influența ei, condițiunea familiei legale și adoptive, nurfiele familiei Știrbei, să vedem educatiunea fostului mare Domn. Foarte de tânăr pe la 1810, îl vedem deja initiat in literatura franceză. Norocul a făcut ca să vie pe vremea aceia uin francez emigrat profesor la Craiova. Bătrânul Știrbei fiind om bogat, a putut să-l aducă și la țară ca să dea lecțiuni copilului adoptat In 1817 pleacă la Paris. Iar să vedeți influența idealitate!, și a timpului. Când ajunge Știrbei și începe studiile la Facultatea din Paris? Intr’un timp care venea după răsboaiele lui Napoleon I, va să zică într’o epocă influențată de eroizm, dar în acelaș timp și de spiritul conservator al restaurațiunei. Vine însă în Franța și la epoca când începe romantizmul. Aceste trei mentalități: eroizmul, conservatismul, romantismul, au avut o puternică înrâurire asupra lui Știrbei. Intrând în țară, îl vedem entusiast pentru țara lui, îl vedem conservator înaintat în politică și citind cu predilecție pe romantici, ceea ce ne va explica tendința lui a modifica arta bizantină prin influențele celei nouă. Un mare personaj francez venit în București pe la 1S3L istorisește că salonul cel mai însemnat în București era a lui Știrbei și că într’o seară, la un ceas, deliciul celor reuniți îl făcu Știrbei cetind și istorisind cel din urmă roman a lui Georges Sand al căreia admirator era. Știrbei nu vine de la Paris cu conservatorismul lui Carol al X, ci cu acela a lui Ludovic Filip, ceea ce dovedește că acolo era dintre cei mai înaintați, deși mulți adversari în țară l’au considerat din cei mai retrograzi. Vom vedea că nu era câtuși de puțin de politica acelor cari formau extrema dreaptă, din potrivă era un conservator moderat. In revoluția lui Tudor Vladimirescu nu-l vedem, deși unii Bibești sunt amestecați. Anul 1821 îl petrecuse la Paris; mai târziu vine în Transilvania. Activitatea lui propriu zisă începe la 1828, îmi este cu neputință să reamintesc toate slujbele și boeriile ce i s’au dat,să intru în amănunte de ordin administrativ. Mă opresc la 2828, fiindcă este epoca la care începe lucrarea Regulamentului Organic. Știrbei se poate considera ca principalul autor al Regulamentului Organic căci nu este adevărat că acest regulament ar fi în totul lucrarea lui Kiselef. Este o lucrare de mare valoare prin concepția ei în materie de administrație. O așa lucrare nu o putea face decât un creer puternic cu adânci cunoștințe juridice, cu cunoștința doctrinelor politice, și cu o adâncă și exactă cunoștință a țărei. Legiuitorul Regulamentului Organic poate sta alături de mari legiuitori ai omenirei. Știrbei a lucrat această legiuire de la 1823 până la 1832, când a fost promulgat Regulamentul. Raportul făcut asupra acestui regulament este un capo de operă. Nu cunosc în analele parlamentare un raport care să merite o laudă mai mare. "Așa de mare a fost meritul lui Știrbei, că obșteasca Adunare legislativă de pe atunci s-a votat o adresă de mulțumire. _ Pentru miile Domnia lui Știrbei nu începe de la 1849, ci de la 1828, pentru că Domn Mare, cred eu, nu este cel care iscălește și pecetluește acte multe, ci acela care face fapte mari și asigură viitorul unei țări. In tot timpul acesta de la 1828 la 1867 Știrbei face și participă la toate actele mari cărora datorim renașterea României. Reamintesc numai unele lucrări de ordin administrativ: raportul făcut ca Logofăt al trebilor bisericești pentru organizarea Clerului și Seminariilor, ca ministru al dreptăței a împedecat amânările care de multe ori erau mai grozave ca cele de azi. Aceste lucrări de ordine curat administrativ acum, aici, nu ne interesează. Ceea ce interesează este epoca de la 1842 când a fost alegerea de Domn. El era indicat ca să fie ales, cu toate acestea intrigile boerești susțin mai mulți candidați la Domnie, între care și pe fratele său mai mic, G. Bibescu. Deși el avea cele mai multe voturi la prima votare, a declarat că-și retrage candidatura declarând că preferă să fie ales fratele său. Contra lui Știrbei, ca în contra oricărui om politic s’au scria pamflete. Unul este anonim publicat la Paris sub numele de Coup D’oueil sur le Regne de Știrbei“ în 90 de pagini. De la început până la sfârșit, fără a putea formula ceva precis, face pe Domn răspunzător de fapte izolate ale funcționarilor. Il face chiar neleal față de frate- său Bibescu, pe care știm cât l’a ajutat să fie ales. Autorul l-am descoperit. Era Grigore Gănescu, Contele de Montalivet întrebând odată pe Știrbei : „De ce, Alteță, v-ați retras candidatura atunci când ați avut voturi mai multe decât fratele vostru?“ Știrbei a răspuns: „Sunt sigur că dacă nu cedam, intriga era așa de puternică că izbuteau cei mai reacționari boeri, am fi avut pe Tron pe șeful lor. Programul partidului nu s-ar fi putut executa“. Alta tot din ale lui Gănescu: Intre măsurile luate de Știrbei față de ță,răni a fost ca ei să poată să plece de pe moșie din 5 în 5 ani’ 1~are are conterbini. Era posibilitatea începerei exodului rural. Gănescu îl acuză că a dat voea țăranilor să plece de pe o moșie ca să se ducă pe moșia lui Știrbei. Dar tot Gănescu impută lui Știrbei că era abuzit cu oamenii de pe moșia lui. Atunci ce-i putea atrage? Dacă țăranii erau furați și chinuiți pe moșiile lui, nu era de crezut posibil ca alții să vrea sa mai vie! NI făceau răspunzător de furaturile făcute prin suprefecturi grele și pe la casierie. II făceau răspunzător de neregule,cari se pot întâmpla foarte bine și astăzi în România și în orice Stat. Evenimentele de la 1848 nu conduc la Balta Liman. Tratatul de la Balta Liman este de nenorocire pentru țară și chiar pentru Știrbei, deși desigur această nenorocire nu i se poate imputa întru nimic. Nu mai avem principiul efectivității Domnului ; avem principiul numirei de către Poartă în unire cu Rusia. Alegerea a căzut asupra lui Știrbei. Aci, e punctul de plecare al atacurilor îndreptate contra lui. Acest punct făcea că opoziția contra lui Știrbei era de la început bine înarmată. Orice ar fi făcut Știrbei păcatul din naștere, păcatul original nu i se erta: în loc să fie ales să fie expresiunea Domniei pământene, era un Domn impus. Știrbei o știa aceasta foarte bine, și era natural ca cel puțin în starea lui sufletească, prin îndatoririle care le lua să se lalgăduiască că Domnia sa va fi o Domnie rodnică. In ziua încevnarei el dă acel manifest pe care nu îl voi citi în tot căci prea lunar, voi citi însă câteva din arătările lui ca să vedeți cum își da seama de greutățile Domniei... „Alesul înzestrat cu tinerețe, râvnă, și destoinicie era chemat, într'o vreme lină a răzbate cu viitor întinsă“. —E vorba de Gh. Bibescu. — Cine putea atunci să-și închipuiască, că o carieră, ce se deschidea așa de falnică înainte-i, era să fie atât de mărginită, silit să “o supuie înfuriatelor valuri, cari răsturnând ori ce au întâmpinat în drumul lor, n’amî lăsat pretutindenea decât ruine. A abdicat, mulțumit a fi împăcat cu cugetul său“. Ca să arate în ce grele timpuri vine, el Știrbei spune: „Lumea mă socotește poate, cel mai fericit în aceste momente a domnilor,, năluciri nu mai pot fi pentru un <xn serios la vârsta mea și pe vremea de acum“. După ce arată programul lui în special, înzistă mai ales asupra îmbunătățirea stărei sătenilor. Și apoi zice că, „trebuia în sfârșit să recrutăm tot, să reorganizăm tot, într'o vreme în cari izvoarele au secat și mijloacele lipsesc“. Văd că, pierdui firul unei idei pe care o începusem adineauri . Acțiunea opoziției. Mai avem ceva afară de broșura pamfle a lui Gănescu scrisă și tipărită în Paris din cauză că , pe vremea aceea în țară aveam cenzură. Era mult mai comod ca în loc să te expui să fi dat judecăței, să trimiți săgețil înveninate din Paris ! Am găsit trei scrisori ale lui C. Rosetti trimise, prin presa, din Paris. Pe cât am admirat poeziile lui Rosetti în volumul în care si găsesc la Academie scrierile, roai cu seamă poezia intitulată. K