Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)

1913-10-27 / nr. 296

min lamb­îia.-l ® Bam în Străinătate I C G B12 QA^IMI PAZNICAL STATUEI SALE La Institutul Pasteur, a cărei a 25-a aniversară se va celebra în curând, porta­rul Jean-Baptiste Japille (vaccinat de Pasteur în 1885) sta lângă monumentul care-l reprezintă, sub aspectul de tânăr păstor, care a sugrumat, aciimn 28 ani și pe când era numai în vârstă de 15 ani, un câine turbat, repezit într’un cârd de copil Chestiunea­ noilor împroprie­tăriri țărănești ce se impun, preocupă tot mai mult cercurile n­oastre conducătoare. Un prim proiect al guvernului a fost: Cum se știe, acela al accelerării trecerii pământurilor ce mai posed­ă Statul, și al proprietăți­lor zise de mână m­oartă, nu­­ posesiunea muncitorilor de pă­mânt , la congresul partidului liberal s'a emis id­eea ca să se­­ dea Statului dreptul d­e expro­­­piere asupra moșiilor mai mari ,de 1000 de hectare, iar Statul să se folosească de acest drept a­­­coloi unde se va simți trebuința; acuma se mai pun înainte și lalte soluțiuni, și alte modalități de rezolvare a acestei probleme. Printre acestea, de­sigur că Una care trebuie să rețină cu deosebire luarea aminte a ori și cui, este acea pe care frunta­șul conservator dl. N. Filipescu o expune, argumentândK» în­­tr’un chip ce-l vom resuma în următoarele : Sunt mari proprietăți rurale car­e sunt apăsate de datorii ipo­tecare. Proprietarii acestora sunt în cea mai mare parte je­nați și chiar amenințați de a­­ceste­­ datorii, și ei înșiși ar fi foarte mulțumiți dacă s’ar găsi o modalitate ca să scape din dificultățile în care sunt încur­cați. Iar modalitatea ar fi a­­ceasta : Statul să ia asupra lui toate acele datorii ipotecare, să ias ‘­în posesie și partea de pă­mânt ce reprezintă acea valoare, și s’o revândă muncitorilor pă­mântului. Cu acest chip,, s’ar dobândi o mare întindere de pământ pe care ar­i­utea fi împroprietăriți și aceia, pentru cari nu s’ar a­­jun­ge pământurile ce mai­ pose­dă Statul, sau acelea de mână moartă, iar proprietarii­ ar ră­mânea cu restul proprietăților liber de orice sarcină. Se­­ obiectează că poate n’ar fi pământuri grevate de datorii ipotecare întotdeauna și tocmai acolo unde s’ar simți necesitatea de împroprietărire a muncitori­lor agricoli; — dar această a­­fecțiune nu răstoarnă propu­nerea, ci nu mai deschide un drum pentru amendarea ei.. Din ambele soluțiuni, din a­­ceasta și din aceea propusă de conducătorii partidului liberal, s’ar putea scoate o rezolvare in­termediară . Sa ia Statui asupra lui datoriile „ipotecare, și a­­­ceasta să fie un început de creș­tere a domeniului destinat a f­i revândut muncitorilor de pă­mânt , —■ dar măsura să nu se oprească aci, — ci acolo unde totuși se va mai simți, nevoia de împroprietărire a­­ acelor munci­tori, — cari trebuie să fie tratați pe picior de absolută egalitate, —­ să se aplice și principiul esproprierii obligatorii. Știm că la noi — și poate pre­tutindeni— luptele dintre, par­tidele politice sunt așa, în­cât arareori unul se resemnează să­ admită cu bune păreri și soluți­­uni pe cari a apucat să le preco­nizeze, un altul. Dar este și a­­i­ea o modalitate . Soluțiuni­le cele bune sunt de obiceiu vechi, — paternitatea lor poate fi cău­tată în cursul trecut al istoriei, și de cele mai multe ori se gă­sesc și consemnate in dicționa­rele enciclopedice. Deci ele sunt un bun comun, despre care ni­meni nu poate să spună că i s’a răpit lui, și nimeni nu poate să se teamă că i se va bănui cum că l-a răpit altuia. Un lucru e sigur, și acesta este cel mai important și cel mai îmbucurător. Că necesitatea nouei împroprietăriri a munci­torilor pământului e recunos­cută de toate partidele conducă­toare ale țării, și că fără doar și poate avemi înaintea ochilor cu­­rânda înfăptuire a acestui pos­tulat de cea mai mare însemnă­tate pentru viitorul țării noastre. Iitetrigșiî, 25 Octombrie. Pământ muncitorilor --------------------------------------------■ BOALA ÎMPĂRĂTESEI EUFLEHXA Din Bruxelles se anunță: A­­ceia care în timpul din urm­ă au avut prilejul să vadă pe bătrâna ex-împărăteasă Eugenia a Fran­ței care este în­ vârstă de 88 ani, au­ observat că în starea fizică și spirituală a văduvei lui Na­poleon II a intervenit o schim­bare îngrijitoare. Ultimele acce­se de influentă au lăsat urme mai puternice, de­cât se credea și deși nu este vorba de o pri­mejdie imediată, totuși se­ cons­tată la împărăteasa Eugenia o scădere lentă a forțelor. împărăteasa, care de altmin­trerea poartă un viu interes pentru tot ce se petrecea în jurul ei, de câtva timp nu se mai in­teresează de nimic. Franța, și Parisul i-au devenit cu­­ totul indiferente, ea nu mai citește nici un ziar, și nici nu cere să i se citească. Ore întregi ea șade nemișcată în fotoliu și pare scufundată în amintiri­­le­ zilelor din trecut. Medicii o sfătuesc cu insistență să părăsea­scă pentru mai multă vreme An­glia și clima ei aspră, din care cauză anturajul ei face pregătiri pentru mutarea împărătesei la­ Cap Martin, în Franța, adică îm­părăteasa va trebui să renunțe și la escursiunile pe mare. Zilele acestea jyăditul ei favorit „Thist­le“ va fi pus în vânzare­ la Lon­dra. -waSt . © fijiiile MILITARE Ministerul de război a mai fost înștiințat despre următoare­le ofrande : Locotenentul­ de rezervă Rogo­­janu Const., din compania 9 a reg. 1 Mehedinți No. 17 „Știrbei- Vodă“ a donat 200 lei, spre a veni în ajutorul familiilor solda­ților Pârvulescu Nicolai și Aiu Dumitru, mort­ de holeră în Bulgaria. D. dr. Ioan Jianu, sublocote­nent în rezervă, a construit, pe spesele sale, un monument în memoria defunctului sold­at Stoi­ca Dumitru, fost în reg. 61 in­fanterie de rezervă, mort de holeră în localitatea Biela-Sla­­tina, în Bulgaria. D. dr. se mai obligă să dea e­­ducațiunea­­ unuia dintre copiii defunctului spre a putea deveni cetățean folositor țării. D. dr. Amza Jianu, domiciliat în Capitală, a renunțat la prima de echipare în sumă de 400 lei, punând-o la dispoziția acestui minister. D. I. Popescu, dirigintele școa­­lei din Bărbătești (Gorj), s-a o­­bligat a întreține pe tot anul copiii locuitorilor foști mobili­zați din acea comună, cari sunt lipsiți de mijloace, dându-le ce­le necesare pentru școală. Da prefect al județului Ilfov în­­cunoștiintează, că d-ra Irina Dumba, proprietara moșiilor A­­fumați-Boltași și Lilieci, pen­dinte de comunele Afumați și Cătrunești-Măineasca, din acel județ, a donat suma de 2000 lei, care s-a și distribuit familiilor din sus menționatele comune. D. G. D. Creangă, sublocote­­tenent în rezervă, a donat suma de lei 361, bani 65, solda sa pe luna August a. c., spre a se îm­părți cu ajutor urmașilor solda­ților morți de holeră în Bulga­ria, cari au făcut parte din ba­talionul II, regimentul Teleor­man No­ 20, unde și dânsul a fă­cut serviciul în campania din a­­nul acesta. ---------------------------------— Consfătuirile avocați b D-nii avocați ai baroului Ilfov, sunt rugați să ia parte la cons­fătuirile cari vor avea loc în ve­derea alegerea decanului și a consiliului de disciplină precum și pentru realizarea desiderate­­lor congresului de la Iași, în zi­lele de 25, 28 și 30 Octombrie la d-nii Mihail Oprescu, str. Gr. La­­hovari 43, D. N. Comșa, str. Sca­une 6, și N. Alexandr­escu str. Armenească 4, la orele 9 seara. Celelalte întruniri vor fi anun­țate ulterior. La întrunirea care a avut loc la 23 Oct. la d. Ciurca-Paraschi­­vescu, după propunerea d-lor Gr. Urlăteanu, D. Dobrescu, D. Negul­escu și alții, s-a hotărât a se susține la decanat candidatu­ra d­-lui D. Comșa, membru în actualul consiliu de disciplină; la celelalte întruniri se vor­ fixa candidaturile membrilor consi­­liului DECIZIA CURȚII DE CASAȚIE in afacerea av. Comarnescu Se știe că,, cu ocazia­ judecărei recursului chiui adv. Coma­re­sc­u făcut pentru anularea mandatului de arestare emis contra d-sale de autoritățile mi­litare, sa invocat ca motiv de casare incompetența autorități­lor militare de a-l judeca în­tru­cât faptul ce i se imputa s-a comis după ce a fost demo­bilizat și prin urmare faptul fi­ind considerat ca delict de pre­să singură Curtea cu jurați­e competentă să-l judece. Iată cum motivează Curtea de casație respingerea acestui motiv: Deliberând: Asupra recursului, format dle Iulian Netter Comarnescu în contra mandatului de arestare emis contra sa de către rapor­torul consiliului de război al corpului II de armată în Sep­tembrie 1913. Având în vedere motivele de recurs invocate de recurent, ast­fel formulate: I. „Atât instruirea afacere!' pentru care sunt acuzat cât și depunerea mea s'a făcut de o instanță­ necompetiate,­ de­oare­ce fapta de care sunt acu­zat nu intră în prevederile art. 211, 214, 216 și 217 c. j. m., așa ca să fiu justiția­bil de instanțele militare, conform art. 53 din c. j. m­., urmează dar­ea măsura luată contra mea să fie casată fără trimitere, op­ri­na. ce a fo­st luată de o instanță necompetenta. II. Violarea art. 24, din Con­stituție și ca atare necompetin­­ța tribunalelor militare, de­oa­rece delictul ce nu se impută fi­ind comis prin mijlocul presei, constituie un delict de presa și Ca atare justițiabil de Curtea cu juri, legile militare, în spe­cie art. 217 c. j. m. neputând deroga dela dispozițiile precise ale Constituției și deci numai prin un vădit exces de putere am fost instruit și arestat de către, instanțele militare“. Având în vedere depozitările făcute în instanță de către re­prezentantul recurentului și concluziunile ministerului pu­blic. Având în vedere că din dez­baterile ce au avut loc înaintea acestei înalte Curți rezultă, că recurentul Iulian Netter Co­marnescu, în calitate de­ capo­ral rezervist, a fost mobilizat în luna Iunie, anu­l­­ curent , și încorporat în regihierul Mihai Viteazu No. 6, că, a luat parte la toate operațiunile militare ale acestui regiment, trecând Du­nărea în Bulgar­ia; că, în urma tratatului de pace din Bucu­rești, regimentul respectiv în­­torcându-se în țară, recurentul a fost demobilizat în ziua de 22 August 1913, că, la două zile după demobilizare, acest recu­rent publică în ziarul „Seara“ No. 1295 din 24 August, un ar­ticol în care face o alură criti­că unora din superiorii lui din acest regiment, în termeni vio­lenți și expresiuni ocărâtoare, că, Parchetul militar găsind că cele scrise de caporalul rezer­­vist, au trecut peste marginile unei critice obiective și că ter­menii întrebuințați constituesc adevărate insulte adresate șefi­lor erarhici, deschide acțiune publică în contra recurentului, în temeiul art. 217 C. J. M. și e­­mite un mandat­ de depunere, în virtutea căruia prevenitul este arestat. Având în vedere că recuren­tul, prin recursul formulat, cere anularea mandatului de aresta­re și a întregei urmăriri îndrep­tate în contra sa,, pentru exces de putere și incompetință; Având în vedere că recurentul nu contestă paternitatea artico­lului incriminat, dar susține că în m­omentul când a apărut a­­cest articol, nu era militar, fiind dej­a demobilizat și ca, în tot cazul, infracțiunea ce i se pune în sarcină, s’a comis prin presă, că potrivit art. 24 din Constitu­­țiune, delictele de presă sunt justițiabile de Curțile cu jurați, fie că delicventul ar fi civil, fie că ar fi militar. Având în vedere art. 52, 74, 75, 217 C. J. M. și art. 31 din legea Curței de Casațiune litera C. al. I. Considerând că înainte de a examina valoarea juridică a mijloacelor de casare invocate de recurent, această înaltă Curte este ținută de a stabili, în prea­labil, dacă intră în compen­tența sa anularea, după cererea justi­­țiabililor militari, a hotărârilor pronunțate și actelor făcute de­­ consiliile de război sau de con­siliile de revizie și, pe cale de consecință, să anuleze actele de instrucțiune sau de urmărire, începute de parchetele militare, spre a descoperi infracțiunile imputate justițiabililor militari și a pune pe deliguențî sub mâna justiției. Considerând că art. 74­­ din codul de justiție militară, de­clară formal, că justițiabilii de tribunalele militare nu por a­­vea recurs la înalta Curte de casațiune în contra hotărârilor consiliilor de război sau a con­siliilor de revizie, oricare ar fi motivele pe cari s-ar întemeia asemenea recursuri. Că acest principiu este abso­lut, că legiuitorul codului de justiție militară nu derogă deja dânsul decât numai în cazul când tribunalele miltare, prin exces de putere sau incompetin­­ță, și-ar fi însușit dreptul de a ju­deca și pedepsi și alte­ persoa­ne cari după codul de justiție militară nu ar fi justițiabile de tribunalele militare; că această excepțiune este înscrisă în arti­colul 75 din c. j. m.; Considerând că­­ legiuitorul or­­ganizărei înaltei Curți de cau­țiune ținând seamă de princi­piile înscrise în art.­­74 și­­ 75 c. j. m. proclamă din nou­ neadmi­­sibilitatea recursurilor în­­ con­tra­ hotărârilor tribunalelor mi­litare, deoarece, prin art. 31 1, C. al. I, nu recunoaște dreptul de recurs în contra hotărârilor acestor tribunale speciale decât persoanelor ce, după legile mili­tare, nu erau justițiabile de a­­cele tribunale. Considerând că exc­epțiunile fiind de drept strict­, nu se pot întinde și în alte cazuri ea nu ar intra în prevederile art .75 c. j­­ivi. și art. 31 lit. c. al. I din legea organică a Curte de casa­ție. Că, dar, toată cestiunea se re­duce la aceea, de a se ști dacă re­curentul, pentru faptul pentru care­­ este urmărit este justițiabil de tribunalele militare . Considerând că in specia este constatat, că recurentul, în mo­mentul com­iterea infraicsiunei ce i se impută, era rezervist, că în conformitate cu art. 85 ,c. i. m. rezerviștii sunt justițiabili de tribunalele militare ori da calc ori aduc insulte șefilor­­;v­ar­iolei, fie din cauza servic­iului, fie în afară de serviciu; cu din citarea articolului incriminat reese că recurentul in critica sa se servește de cuvinte, insul­tătoare spre a înfiera actele să­vârșite de superiorii lui, in tim­pul când el sa afla sub coman­da lor: ,/ Că așa fiind, faptul imputat recurentului este prevăzut de art. 53 și pedepsit de art. 217 c. j. vi. și deci da competin­ța tri­bunalelor militare, singura în drept de a judeca și de a apli­­ca pedepse militare. Că prin urmare recursul este inadmisibil, fiind îndreptat, de un justițiabil militar în c c­adra unui act de urmărire emanat de la parchetul militar pentru fapte prevăzute de codul de pus­tiire militară și, ca atare, a­­ceastă măsură de urmărire nu este supusă controlului ace­­tei înalte Cur­ți. Pentru aceste motive și fără a intra în discuțiunea mijloace­lor prin care s-a comis delictul. Curtea. In numele legei, Respinge recursul făcut de Iulian Netter Comarnescu con­tra mandatului de arestare e­­mis în contra sa în Septem­brie 1913 de către parto­fiorul consiliului de război al corpu­lui II de armată. Dată și citită în ședință pu­blică azi 20 Septembrie 1913. Presa grecească și au­diența noastră la M. S. Re­­ge!e Oare! Audiența pe care „Universul”­ a avut înalta cinste să o obțină, printr’un redactor al său, la M. S. Regele, a produs în Atena o mare vâlvă, din cauza declara­­țiunilor importante ce le con­ține. Toate ziarele comentează cu multă simpatie cuvintele M. S. Regelui. In special marele ziar popular, semioficiosul „Nea El­ias“ care a publicat cel dintâi o amănunțită dare de seamă te­legrafică, trimisă de corespon­dentul său din București, comen­tează într’un articol de fond, al ultimului său număr, această convorbire. Iată în traducere exactă acest important articol „Situația României în Bal­cani se manifestă — precum de atâtea ori am caracterizat-o și noi — ca apărătoarea păcei pe baza echilibrului statelor balca­nice, și ca­­ sinceră amică a Gre­ciei. Astfel, înțeleptul rege Carol al României, complectează acțiu­nea Sa în Orientul Europei, nu numai ca un domni­tor creator a unei mari și fericite Românii, ca un mare și neîntrecut umani­ •finul XXXl.-înp. 296.-2)iimmetä 27 OrinmlirielQI? Biserica ortodoxă , română din Ierusalim Este știut în­deobște că d. Teodor T. Burada, cunoscutul nostru etnograf, a fost cel întâi care­ a luat inițiativa de a se zidi în Ierusalim o biserică or­todoxă română. In acest scop s’a alcătuit un comitet, al cărui președinte a fost ales d. Burada Acel comitet a adunat cu con­dici de milă 20.000, lei, cu cari s’a cumpărat în Ierusalim un loc în mărime d­e 2296 coți pă frați. Apoi comitetul a trecut pe sama Casei Bisericii , acel loc, spre a se zidi pe el o bisericii ortodoxă română. Această afa­cere venind înaintea Sfântului Sinod, Prea Sfinția Sa Arhiere­ul Bartolomeu, administratorul Casei­ Bisericii, a făcut urmă­toarea declarație : Cumpărarea locului s'a făcut după lergile im­periului otoman, s’a cerut un credit de 100.000 lei, pentru a se începe cât de curând zidirea bi­sericii, cerându-se și de la M. S­ Sultanul un firman pentru a­­ceasta, precum și de la Prea Fe­ricitul Patriarh al Ierusalimului Damian, bine­cuvâ­ntarea sa. Acu­m toți românii­­ pot striga: Bucură-te și te înveselește iniți­­atorulic al acestei opere­ națio­nale și sfinte­­ toate piedicile și greutățile ce ai avut de întâmpi­nat le-au zdrobit, și nu va trece mult și iată că vom vedea cu­­ toții o biserică ortodoxă română monumentală, înălțată în sfânta cetate Ierusalim, spre mărirea lui Dumnezeu și fața întregului neam românesc. Pelerin ---------------------------------------­ M­UMII­ LA INDUSTRIE In personalul administrației centrale a ministerului indus­triei prin vacanța creiată cu decedarea d-lui C. Vardala, fost șef de biurou cl. I, s-a f­ăcut pe 1 Noembrie următoarea mișcare . D. Ilie Ardeleanu, impiegat au­xiliar cl. I la direcțiunea mine­lor, se înaintează impiegat defi­nitiv cl. III, în locul d-lui I. Că­praru, înaintat. D. P. Dumitrescu, impiegat au­­xiliar cl. T-a la direcția comerțu­lui, ■ de înaintează impiegat defi­nitiv cl. III, în locul d-lui D. D. Sassu, înaintat. D-na Lucreția Varon, dactilo­grafă, se înaintează impiegată auxiliară cl. I, în locul d-lui I. Ardeleanu, înaintat și d-na Lu­creția Nicolau, dactilografă, se înaintează impiegată auxiliară cl. I, în locul d-lui Pascal Deme­­trescu, înaintat. Un interview istoric Am primit un exemplar al co­tidianului italian „La Provincia di Padova“, care, subt titlul de mai sus, vorbește de intervievat pe care M. S. Regele Carol I a bine­voit să-l acorde reporteru­lui nostru politic. Spusele suve­ranului nostru, după aprecierea numitului ziar, corespund în totul adevărului, p­e care și zia­rul, de mai multe luni, îl repetă cititorilor săi. România, în urma conducerii înțelepte a suveranului ei, este astăzi arbitrul Orientului, con­firmă ziarul menționat. Mai spune apoi că, la vreme, a combătut și dezaprobat­­ artico­lele d-lui Vico Mantegazza, care critică aspru acțiunea­ guvernu­­lui din București, pornind puțin cavalerește armata sa în terito­riul Bulgariei. Insă, după aceas­ta, ajunge la o concluziune foar­te neașteptată, și anume că : Ro­mânia, „buna soră latina a Ita­liei nu e străină de ciudata ati­tudine a Greciei și că, dintre cu­lise, ațâță șovinismul elenic...“ N­ asigurăm pa confratele ita­lian că, pe cât sunt de exacte a­­firmările cu care-șî începe intere­santul sau articol, pe atâta este dte eronat în partea finală, in care, vorbind de greci atribue țării noastre o acțiune pe care n’o are și n’o va avea niciodată. zator militar, dar ca liberatorul adevărat, de acum 35 de ani al Bulgariei și ca salvatorul ei real din dezastrul ultimului război, ca arbitru drept și imparțial al revendicărilor grecești din urmă și ca santinelă a păcei în bal­cani, sprijinit pe principiul tra­tatului de la București. Cuvintele Regelui României­— pe care ni să-a telegrafiat era corespondentul nostru din Bu­curești — că România este ar­bitrul situațiiinei din Balcani, înfățișează pe M. S. regele Ca­rol ca dorind să f­ ie în relațiuni bune cu toate statele din penin­sulă și mai alles cu Grecia. Noi grecii, cari avem nenu­mărate interese în România și cari dorim pacea în Balcani, a­­vem cuvinte să considerăm pe România ca cel mai principal factor de progres în peninsulă și cu bucurie îi recunoaștem lo­cul de arbitră, pe care regele Carol l-a dat regatului său. Guvernele României și al Gre­ciei, cari au înlăturat toate pie­­dicele neînsemnate ce au des­părțit aceste două popoare, pot să se mândrească,­­de opera lor, căci prin apropierea lor since­ră, au­ desăvârșit un eveniment, care va avea urmări asupra destinului ambelor țări și în general asupra destinului Orien­tului European“. ------—­♦ [UNK] [UNK]------------— Jurisprudențe stabilite, in ultimul timp, de înalta Curte de Casație 1) Stăpânirea continuă a u­­nui bun determinat din succe­siune de către un moștenitor constitue o acceptare tacită a succesiune­, astfel că unui ase­menea moștenitor nu i se poate opune prescripția dreptului său­ prevăzută de art. 700 c. civ. (Cas. secția I, decizia No. 476 din 11 Septem­brie 1913). 2) Faptul unui țăran de a lua pe sub ascuns porumb din pământul ce i s-a dat în dijmă constitue delictul de furt prevă­zut de art. 309 alin. II c. pen. (Cas. secția II decizia penală No. 1899 din 18 Septembrie 1913). 3) Dacă imobilul succesoral a fost dobândit de un terțiu prin licitație publică, el nu mai poa­te fi urmărit pentru taxele suc­cesorale, fiind purtat conform art. 565 pr. civ. (Casa secția III decizia No. 264 din 4 iunie 1913). -----------------**-----—------— ❖ La tragerea premiilor oferite abonaților .,Universului“ pe lu­na Noembrie, se va câștiga și UNA SORA GODIN, cumpărată de la Industria Metalica Marca, si ol. Elisabeta, No. S- * Conferința d-lui C. Dissescu asupra vieței fostului domnitor Bazim Știrbei (pirotă în iu­­a de 13 Octombrie la R.­Vâlcea) URMARE Numele lui Știrbei s'a scris și semnat în diferite feluri. Forma cea mai veche e aceea pe care am găsit-o la­ mănăstirea Horez, în pridvorul bisericei, acolo un­de sunt zugrăviți, cei cari au lu­crat. Vornicul Cernică Știrbei cu bastonul de maistru în mână stă alături cu meșterii, iar deasupra Capului stă scris „Ispravnicul Cernică Știreaie”. Ln­ epoca aceea ca și la 1670, într’un alt document inedit pri­vitor la Știrbei, pe care l’am gă­sit era, vocalele se lungeau, se deschideau; nu se zicea lege ci legea, nu se zicea mele ci se zi­cea moale; precum aceia cari își luau nume prin derivative, adăugau­ sufixul eal,- urs, Ur­­seail, grivă, Griveai... Această terminațiune foarte răspândită în Moldova la nume­le proprii nu are după mine un caracter latin. Sufixul de la Știrbei nu este ca finalul nume­lui Pompei, Cneî, Apule­i. Dar n­u numai terminațiunea îmi pare slavă, chiar cuvântul este slav. Pe când Bibescu vine de­ca latinul Bib, Știrbei vine de la Știrb, în slavonește Șturbu, fă­ră dinți, probă că Știrbei se­­ co­boară dintr-un poreclit știrb. Sufixul ei, după mine, nu este un sufix calificativ cum este la Pompei, este un sufix productiv care denotă extracțiunea cuiva, descendență. Acum când cunoaștem locali­tatea și am arătat influența ei, condițiunea familiei legale și a­­doptive, nurfiele familiei Știr­bei, să vedem educatiunea fostu­lui mare Domn. Foarte de tâ­năr pe la 1810, îl vedem deja i­­nitiat in literatura franceză. Norocul a făcut ca să vie pe vre­mea aceia uin francez emigrat profesor la Craiova. Bătrânul Știrbei fiind om bogat, a putut să-l aducă și la țară ca să dea lecțiuni copilului adoptat In 1817 pleacă la Paris. Ia­r să vede­ți influența idealitate!, și a tim­pului. Când ajunge Știrbei și în­cepe studiile la Facultatea din Paris? Intr’un timp care venea după răsboaiel­e lui Napoleon I, va să zică într’o epocă influen­țată de eroizm, dar în acelaș timp și d­e spiritul conservator al restaurați­unei. Vine însă în Franța și la epoca când începe romantizmul. Aceste trei mentalități: eroiz­­mul, conservatismul, romantis­mul, au avut o puternică înrâu­rire asupra lui Știrbei. Intrând în țară, îl vedem entusiast pen­tru țara lui, îl vedem conserva­tor înaintat în politică și citind cu predilecție pe romantici, ceea ce ne va explica tendința lui a modifica arta bizantină prin in­fluențele celei nouă. U­n mare per­sonaj francez venit în București pe la 1S3L istorisește că salonul cel mai însemnat în București era a lui Știrbei și că într’o seară, la un ceas, deliciul celor reuniți îl făcu Știrbei cetind și istorisind cel din urmă roman a lui Georges Sand al căreia ad­mirator era. Știrbei nu vine de la Paris cu conservatorismul lui Carol al X, ci cu acela a lui Lu­dovic Filip, ceea ce dovedește că acolo era dintre cei mai înain­tați, deși m­ulți adversari în țară l’au considerat din cei mai re­trograzi. Vom vedea că nu­­ era câtuși de puțin de politica ace­lor cari formau extrema dreap­tă, din potrivă era un conserva­tor moderat. In revoluția lui Tudor Vladi­­mirescu nu-l vedem, deși unii Bi­­bești sunt amestecați. Anul 1821 îl petrecuse la Paris; mai târziu vine în Transilvania. Activitatea lui propriu zisă începe la 1828, îmi este cu neputință să rea­mintesc toate slujbele și boeriile ce i s’au dat,­­să intru în amă­nunte de ordin administrativ. Mă opresc la 2828, fiindcă este epoca la care începe lucrarea Regulamentului Organic. Știr­bei se poate considera ca princi­palul autor al Regulamentului Organic­ căci nu este adevărat că­­ acest regulament ar fi în totul lucrarea lui Kiselef. Este o lucrare­­ de mare valoa­re prin concepția ei în materie de administrație. O așa lucrare nu o putea face de­cât un creer puternic cu adânci cunoștințe juridice, cu cunoștința doctrine­lor politice, și cu o adâncă și e­­xactă cunoștință a țărei. Legiui­torul Regulamentului Organic poate sta alături de mari legiui­tori ai omenirei. Știrbei a lucrat această legiuire de la 1823 până la 1832, când a fost promulgat Regulamentul. Raportul făcut a­­supra acestui regulament este un capo de operă. Nu cunosc în analele parlamentare un raport care să merite o laudă mai ma­re. "Așa de mare a fost meritul lui Știrbei, că obșteasca Aduna­re legislativă de pe atunci s-a votat o adresă de mulțumire. _ Pentru miile Domnia lui Știr­bei nu începe de la 1849, ci de la 1828, pentru că Domn Mare, cred eu, nu este cel care iscălește și pecetluește acte multe, ci acela care face fapte mari și asigură viitorul unei țări. In tot timpul acesta de la 1828 la 1867 Știrbei face și participă la toate actele mari cărora datorim renașterea României. Reamintesc numai unele lu­crări de ordin administrativ: raportul făcut ca Logofăt al trebilor bisericești pentru orga­nizarea Clerului și Seminarii­­lor, ca ministru al dreptăței a împedecat amânările care de multe ori erau mai grozave ca cele de azi. Aceste lucrări de or­dine curat administrativ acum, aici, nu ne interesează. Ceea ce interesează este epoca de la 1842 când a fost alegerea d­e Domn. El era indicat ca să fie ales, cu toate acestea intrigile boerești susțin mai mulți can­didați la Domnie, între care și pe fratele său mai mic, G. Bibe­­scu. Deși el avea cele mai multe voturi la prima votare, a decla­rat că-și retrage candidatura declarând că preferă să fie­­ al­es fratele său. Contra lui Știrbei, ca în­­ con­­tra oricărui om politic s’au scria pamflete. Unul este anonim pu­blicat la Paris sub numele de Coup D’oueil sur le Regne de Știrbei“ în 90 de pagini. De la în­ceput până la sfârșit, fără a pu­tea formula ceva precis, face pe Domn răspunzător de fapte i­­zolate ale funcționarilor. Il fa­ce chiar neleal față de frate- său Bibescu, pe care știm cât l’a ajutat să fie ales. Autorul l-am descoperit. Era Grigore Gănescu, Contele de M­ontalivet între­bând odată pe Știrbei : „De ce, Alteță, v-ați retras candidatura atunci când ați avut voturi mai multe de­cât fratele vostru?“ Știrbei a răspuns: „Sunt sigur că dacă nu cedam, intriga era așa de puternică că izbuteau cei mai reacționari boeri, am fi avut­ pe Tron pe șeful lor. Programul partidului nu s-ar fi putut executa“. Alta tot din ale lui Gănescu: Intre măsu­­rile luate de Știrbei față de ță­,­răni a fost ca ei să poată să plece de pe moșie din 5 în 5 ani’­­ 1~are are c­onterb­ini. Era po­sibilitatea începerei exodului ru­ral. Gănescu îl acuză că a dat voe­a țăranilor să plece de pe o moșie ca să se ducă pe moșia lui Știrbei. Dar tot Gănescu im­­pută lui Știrbei că era abuzit cu oamenii de pe moșia lui. A­­tunci ce-i putea atrage? Dacă țăranii erau furați și chinuiți pe moșiile lui, nu era de cre­­zut posibil ca alții să vrea sa mai vie! NI făceau răspunzător de fu­­raturile făcute prin suprefec­­­turi grele și pe la casierie. II fă­­ceau­ răspunzător de neregule,­­cari se pot întâmpla foarte bi­ne și astăzi în România și în orice Stat. Evenimentele de la 1848 nu conduc la Balta Liman. Trata­tul de la Balta Liman este de nenorocire pentru țară și chiar pentru Știrbei, deși desigur a­­c­eastă nenorocire nu i se poate imputa întru nimic. Nu mai a­­vem principiul efectivității Dom­nului ; avem principiul numi­­rei de către Poartă în unire cu Rusia. Alegerea a căzut asupra lui Știrbei. Aci, e punctul de plecare al atacurilor îndreptate contra lui. Acest punct făcea că opoziția contra lui Știrbei era de la început bine înarmată. Orice ar fi făcut Știrbei păca­tul din naștere, păcatul original nu i se erta: în loc să fie ales să fie expresiunea Domniei pă­mântene, era un Domn impus. Știrbei o știa aceasta foarte bi­ne, și era natural ca cel puțin în starea lui sufletească, prin îndatoririle care le lua să se lal­găduiască că Domnia sa va fi o Domnie rodnică. In ziua în­­cevnarei el dă acel manifest pe care nu îl voi citi în tot căci­­ prea lunar, voi citi însă câteva din arătările lui ca să vedeți cum își da seama de greutățile Domniei... „Alesul înzestrat cu­ tinerețe, râvnă, și destoinicie e­­ra chemat, într'o vreme lină a răzbate cu viitor întinsă“. —E vorba de Gh. Bibescu. — Cine putea atunci să-și închipuiască, că o carieră, ce se deschidea a­șa de falnică înainte-i, era să fie atât de mărginită, silit să “o supuie înfuriatelor valuri, cari răsturnând ori ce au în­tâmpinat în drumul lor, n’amî lăsat pretutindenea de­cât rui­ne. A abdicat, mulțumit a fi îm­păcat cu cugetul său“. Ca să arate în ce grele tim­puri vine, el Știrbei spune: „Lu­mea mă socotește poate, cel mai fericit în aceste momente a­­ domnilor,, năluciri nu mai pot fi pentru un <xn serios la vârsta mea și pe vremea de a­­cum“. După ce arată programul lui în special, înzistă mai ales a­­supra îmbunătățirea stărei săte­nilor. Și apoi zice că, „trebuia în sfârșit să recrutăm tot, să reorganizăm tot, într'o vreme în cari izvoarele au secat și mijloacele lipsesc“. Văd că, pierdui firul unei idei pe care o începusem adineauri . Acțiunea opoziției. Mai avem ceva afară de broșura pamfle a lui Gănescu scrisă și tipărită în Paris din cauză că , pe vre­mea aceea în țară aveam cen­zură. Era mult mai comod ca în loc să te exp­ui să f­i dat ju­­decăței, să trimiți săgețil­ înve­ninate din Paris ! Am găsit trei scrisori ale lui C. Rosetti tri­mise, prin presa, din Paris. Pe cât am admirat poeziile lui Rosetti în volumul în care si găsesc la Academie scrierile, roa­i cu seamă poezia intitulată. K

Next