Universul, octombrie 1916 (Anul 34, nr. 272-302)

1916-10-27 / nr. 298

i HM­VgftfJTrtrii I PROGRESAM SPRE SUD IN DOBROGEA MOARTEA EmakU II» Luni seară, la orele 11, moar­tea neîndurată a răpit din­tre noi pe bravul general Dragalina. Vestea mortei acestui e­­rou va umple inimile româ­nești de o adîncă și sinceră durere, căci numele său nu se va putea despărți în cursul vremurilor de victo­ria strălucită de la Jiu unde și-a ilustrat numele și, ală­turi de alți bravi ostași, a revărsat asupra țărei o așa glorie neștearsă. Și alte fapte eroice nu e­­ram îndreptățiți să mai aș­teptăm dela acest brav lup­tător în care țara și oștirea își pusese noul și mari nă­dejdi pentru viitor! Acest brav, care a luptat eroic, care, prin pilda sa de bravură, a minat pe soldații săi la victorie, a fost rănit la m­at de un glonț hain. Transportat în Capitală, la sanatoriul „Gerota“, dîn­­sul a fost operat de d. dr. Gerota, tăindu-i-se brațul. Se pare însă că a fost ope­rat tîrziu, căci rana­ i s-a a­­gravat în timpul transportu­lui de la Tîrgu-Jiu la Bucu­rești. A intervenit în urmă ope­rația chirurgicală a distinsu­lui profesor d. dr. Thoma Ionescu, dar intervenția sa a fost tardivă, căci se ivise deja complicații cari pre­vesteau sfîrșitul bravului general. Și aseară, la ora arătată mai sus, generalul Draga­lina își dedea sfîrșitul la spitalul de la Palatul Regal, unde fusese transportat în ultimul timp. Peste măsură îndurerați de pierderea acestui mare nonorol, în m­rmrea Patriei, plecăm pios genun­chii în fața rămășițelor sale mortuare și, împreună cu întreaga națiune, vărsăm la­crimile de durere și recuno­ștință ce se datorează eroi­lor cari cad pentru neam și țară. , UNIVERSUL * «. Generalul Dragalina sa născut la 8 Decembrie 1860. Școala mi­­lit­ar­a a făcut-o in Austria, unde a fost înaintat la gradul de sub­locotenent. A demisionat din ar­­­mata austriacă în 1883, iar la 1 Decembrie 1887 a fost primit în armata română și avansat loco­tenent, înaintând­ rînd pe rînd pînă la gradul de general de bri­gadă la 1 Aprilie 1911. La 1& Februarie 1915 primește coman­da diviziei 1­ a infanterie. * Corpul defunctului e depus la biserica Albă. •­- Generalul DRAGALINA (după, o fotografie mai veche) Zile de război Avântul ofițerilor de Leontin Iliescu. Ar trebui ca fiecare ostaș să-și aibe carnetul in care să însem­neze cronologia faptelor mai im­portante de război. După înceta­rea luptelor de astăzi, cu învoirea organelor competente, aceste fapte coordonate cu pricepere ar sluji la scrierea istoriei acestor vremuri pe cari avem cinstea și destinul să le trăim. In acest chip, episoade intere­sante n ar scăpa istoricului ne­părtinitor, iar generațiile tinere ar găsi în ele un nesecat izvor de lumină sufletească și de en­tuziasm. " Faptele pe cari le-am aflat de1­unăzi întîmplător din gura unui tînăr ofițer rănit, un bun prieten pe care F am cercetat întrun spi­tal» m'au făcut să înțeleg de ce vitejii de pe front cami sabat și pe la București» sunt profund revoltați de flecăreala sinistră a cucoanelor răspîndiHoare de pa­nică. Nu se poate viață mai ad­mirabilă ca aceea de pe front. Aceasta nu e vorbă aruncată în bobote» ci e adevărul sincer pe care-l­­ spun și soldații și ofițerii Întorși, pentru scurtă vreme» de pe front." Dar pilda e mai elocventă de­cît vorbăria. Oltenii _sau purtat pretutin­deni admirabil cum» de fapt» toți românii noștri se întrec în acte de vitejie» căutînd fiecare să pună în evidență valoarea regi­mentului și­­ a comandanților săi. Astfel stă cazul cu reg. 3 Olt care își are tradiția eroică încă­­ din 1877, încă de la începutul lunii trecute, cînd a intrat în luptă» acest regiment a isbutit să oprească înaintarea vertiginoasă a dușmanilor de la sud. Cu toată superioritatea sa nu­merică și­ a mașinilor de război, dușmanul a fost respins cu jertfe din partea noastră» dar și cu mari pierderi din partea lui. Comanda acelui regiment o a­­vea atunci colonelul Traian Stói­lea» care mergea­­ veșnic în frun­tea trupelor, încurajîndu-și sol­dații și sburînd cu ei spre raidu­rile dușmane. Cu toate stăruin­țele ce le făceau ofițerii și solda­ții ca să nu se expue prea mult comandantul acesta ,manifesta totuși un suveran dispreț în fața morții,. . .. •Ziua de 5 Septembrie însă Da­­ jci o zi eroică, dar și fatală. In liare*­*aptă de lînga»,,Rast?vî P.­vi’­teazul polonei,­­care sta în frun­tea regimentului său» a fost grav lovit tocmai cînd comanda asal­tul la baionetă» fiind la 60 pași de dușman. Bravul colonel a căzut» dar nu și-a pierdut cumpătul, căci soarta îi lăsase mîngîierea de a-și ve­dea vitejii svîrlindu-se împotriva vrăjmașilor întrun elan eroic. Dușmanul a fost alungat spre tranșeele lui și de­ atunci — îmi povestea ofițerul rănit — el n'a mai îndrăznit să primească lupta cavalerească piept la piept. Vi­tozul regiment a rămas astfel stăpîn pe cîmpul de luptă după acest asalt dela Harabagea in timp ce colonelul Stoika» eroul comandant, a căzut grav rănit în piept» cu plămînul perforat, clavicula stîngă ruptă și o apo­­fiză din șira spinărei sfărîmată. Luînd calea spitalului» a stat acolo mai bine de o lună, plîns de toți subalternii cari îl soco­teau mort. Acest asalt al infanteriei a fost susținut cu eroism de bateriile reg. 14 de artilerie, de sub co­manda bravului colonel Ioan Bârse­scu, care, deși rănit la pi­cior, a refuzat să intre în spital, continuînd să-și facă datoria pe cîmpul de onoare. In această luptă, au mai fost răniți maiorul Gh. Caton din in­fanterie și căpitanul Tănăsesc­u, amîndoi în fruntea batalioanelor lor,­­ căci căpitanul comanda tot un batalion. In ordinul de zi care sa citit cu acest prilej, întregei brigăzi, se apreciază executarea unei re­cunoașteri plină de învățăminte, făcută de căpitanul Grigorescu din infanterie» sub ocrotirea ti­rului eficace al divizionului de artilerie comandat de maiorul Silișteanu din regimentul 1­ ar­tilerie al colonelului Ioan Bâr­­sescu, căruia îi s’a dat acum co­manda unei brigăzi. Cu astfel de viteji putem fi si­guri de victoria finală și deplină a oștilor noastre» cari mărturi­sesc gloria străbunilor lor. Povestirea bunului meu prie­ten pe care l-am­ văzut rănit în­­tri­ un spital» mi-a răscolit în su­flet toate isvoarele bucuriei și rria făcut să zîm­besc în fața cu­cuvelelor­­ și a hipersensibililor cari ți­ amintesc pe Crispus elon celebrul .WJPRft aLM §is$v’a­- ‘ Pe frontul italo-austriac Pierderile mari ale inamicului Coltano, 24.­­ Artileria ina­mică a fost foarte activa ori, la Valor­ia, în zona muntelui Pasa­­bio și pe platoul Asiago. In valea Travignolo, dușmanul, după ca a incercat o diversiune pe Col­­bricon, a pornit cinci atacuri violente împotriva poziției noa­stre de pe povârnișurile vîrfului di Roche Respins de cinci ori cu pierderi grave, inamicul a fost, la urmă, contraatacat cu baio­neta și pus pe fugă. Printre numeroasele cadavre inamice rămase pe teren, s’au găsit 4 ofițeri. In zona dela est de G­orizia și pe Gaxso, trupele noastre și-au întărit eri pozițiile luate, cu tot focul artileriei dușmane. Prin mici operațiuni ofensive, trupele noastre au lărgit ocupa­­țiunea în sectoarele dela sud ai căii Opuachiasella la Castagna­­vizza, făcînd încă 200 prizonieri, în mare parte răniți sau risipiți pe cîmpul de luptă. In acțiunile dela 19 pînă la 22 octombcrie st. v. aut­lavul, ut­iu­ta­, 8982 prizonieri, dintre cari 270 ofițeri. Aceasta ridică la 40363, dintre cari 1008 ofițeri, numărul prizonierilor luați ar­matei austriace pe frontul Al­­pilor Julieni dela 24 Iulie st. v. pînă astăzi. — Cadorna. (T.F.F.). Un stat-major austriac făcut prizonier Coliano, 25. — Trupele ita­liene, după ce au ocupat vîrful muntelui Fnitii, la trei kilome­trii de punctul de atac, au de­sciis dealurile orientale și au descoperit în pădure un coman­dament austriac, instalat în ni­ște barăci, care nu-și da seama de însemnătatea înfringerei și de pierderea muntelui: împărțiți în trei coloane, ita­lienii s-au aruncat asupra ace­lor barăci și au cerut să se­­ ve­ dea. După o ezitare și o încercare naivă de a fugi, întregul staț­­ifiajor al brigadei s-a predat ofi­țerilor italieni. E vorba de brigada coman­dată de generalul Scoutl, care, rănit în una din ultimele lupte, fusese silit să cedeze comanda regimentelor sale colonelului, care a fost făcut acum prizonier. Mai erau mai mulți căpitani și alți ofițeri printre prizonieri. Toți se mirau că sunt eroii unei aventuri așa de extraordinare. Odată cu aceștia s-au luat toate documentele și hărțile brigadei, a căror lectură e foarte intere­santă pentru învingători. Diviziuni austriace distruse Coltano, 25 Get.— După ofensiva din Septembrie, generalul Boroevici a tre­buit să trim­eată la odihnă, două divizii aproape distruse și care au fost înlocuite cu alte trei diviziuni, formate din elemente ce au fost lua­te de pe frontul Galiției. Italienii la Castagnavizza Coltano. 25. — Rino Alessi, co­respondentul ziarului Secolo, tele­­grafiază de pe front, că după ce italienii au luat muntele Teliki, comandanții austriaci s-au grăbit să ia toată artileria­ lor dincolo de linia a treia pe Cars­o, care trece prin Castagnavizza, căci acolo au și ajuns avantgardele italiene. SERVICIU DIVIN pentru odihna sufletului Principelui Mircea Brăila. 24 Octombrie Din inițiativa comandamen­tului superior al armatei rusești din Dobrogea, s-a oficiat azi la catedrala din Brăila un servi­­ciu divin pentru odihna sufletu­lui Prințului Mircea. Slujba bi­sericească s-a făcut ga către E­­piscopul rus din Reni, înconju­rat de preoții ruși și de clerul român, în frunte cu protoereul Didicescu. Au asistat: Genera­lul Zaharof, comandantul su­prem al armatei imperiale ruse din Dobrogea, cu șeful statului­­său major și ofițerii ruși aflați in Brăila, generalii Boteanu și Pala­de, prefectul județului, d­­rv. Ionescu; președintele com­i­­siu'nei interimare, d. N. Sgar­­deli, etc. Răspunsurile au fost date ad­mirabil de un cot de soldați ruși. Pioasa saUomițgiș s'a ffirit­ul I Jertfele României Se vorbește mult azi, în presa europeanului nu numai a Aliaților dar și a dușmanilor—despre Ro­m­­ânia. Amb­ii ne laudă, adversarii ne insultă — lucru în toată re­gula. Dovadă că lucrul e în regulă, sunt acțiunile noastre și jertfele noastre. In mai puțin de două luni și jumătate oștirea noastră a inva­dat cea mai puternică cetate na­turală a dușmanilor, a întîmpinat cu bravură extraordinară năvala din Dobrogea; cînd adversarii au tăbărit cu forțe foarte mult supe­rioare asupra armatei noastre, ca­re trecuse munții, retragerea s'a făcut în bună rînduială și prici­­nuîndu-se dușmanului pierderi mai simțitoare de­cît acele ce le-am­ avut noi; mai mult de­cît atît, atacul impetuos de la nord și vest a fost paralizat și inamicii nu se pot lăuda nici pînă acum cu vreun succes. In cadrul timpului și al îm­prejurărilor nu știm rău dacă vreuna dintre armatele beligeran­te poate trece la activul său ase­menea acțiuni și reacțiuni. Pe de altă parte poporul nos­t­ru și-a păstrat echilibrul sufle­tesc în tot cursul acestei vijelii— C"Ci a fost adevărată vijelie, cu treceri foarte brusce de la bucu­rii fără margini la amărăciuni profunde. ■Meritele noastre—Je arată lun­­sșrie Și desele liste de morți și ră­niți. Spun mult, foarte mult aceste liste pa cari le citim zilnic cu ■i-stare de inimă toți cei cari a­­■ țin ființe ecumpe în linia de luaptă. i­a la straturile profunde ale n­­ itiunei și pînă la cele mai de sus» toate au mii și sute de re­­p­ezentanți, dovada participării întregului popor la lupta aceasta. Mai luminos de­cît ori­ce o a­­rată aceasta faptul că în acea d­ouă luni, doi din cai mai de sea­mă generali ai noștri au căzut pe mp­ții de glorie. *Și noi n’avem mulți generali. 1 Statale cele mari. Fruntașii a­ 1 știa ai armatei române știu farte bine că trebue să se cruțe, pentru binele oștirii și al țârei. Au deci toată dreptatea să ne laude Aliații și să ne insulte așm­anii. VICTORIILE FRANCO-ENGLEZE Noi cuceriri franceze Paris, 24.— La nordul Somniei trupele franceze au făcut cu suc­ces cîteva atacuri în cursul zi­lei, realizînd, din regiunea de la sud de Translei pînă la sudul pădurii de la St. Pierre-Vaast, o serie de înaintări apreciabile în­tre Les Boeufs și Sailly-Saillisel. Ele au împins liniile lor cu cîteva sute de metri în direc­țiunea Transley, la est de Sailly- Saillisel. Au pus mina pe o tranșee, cucerind cea mai mare parte a satului Saillisel, și au atacat, la sudul acestui sat, din trei părți deodată, pădurea de la est de St. Pierre-Vaast, puternic organi­zata de germani. Au înaintat bine, luînd succe­siv trei tranșee dușmane, după o luptă înverșunată. Violente contraatacuri ger­mane au fost respinse cu deose­bit succes, cu granata și baio­neta. In cursul acestor acțiuni, francezii au făcut 522 prizo­nieri, dintre cari vreo 15 ofițeri. (T. F. F.) Tot satul Vaux ocupat de francezi Paris, 24.—Pe țărmul drept al Meusei lupta de artilerie a continuat in regiunea Dou­­aumont. Francezii au ocupat tot satul Vaux.* Pe restul frontului zi re­lativ liniștită. (T. F. F.) Atacuri germane respinse Paris. 25.­Atacurile ger­mane la nord au fost res­pinse de focul mitralierelor șî tirul artileriei franceze, care au cauzat mari perderi inamicului. La sud, germanii au reu­șit să câștige puțin teren, de asemenea în satul Sail­lisel. Pe malul drept al Meusei, bombardare vie a regiunei Damloup. Nici o acțiune de infante­rie, încolo* liniște pretutin­deni. Comunicat britanic Karnarvon, 25. — Bombarda­re inamică in jurul localităței Les Boeufs și asupra fermei Destre­­mont și Lesars. In timpul zilei am bombardat linia inamică de la nord de canalul Labassée și din apropiere de Bois Grenier și Mes­­sinées. La nord și sud de Ypres s-a în­registrat activitatea artileriei i­­namice și a mor­tier­elor de tran­șee. Unul din aparatele noastre a ata­­t și distrus, un aeroplan inamic, dar la întoarcere a fost atacat la rândul său și aț căzut in interiorul liniilor inamice. Alte patru aparate nu s'au mai întors. Săptămîna trecută, din cauza unui vînt puternic ce sufla dinspre occident s’au îngreuiat operațiunile noastre aeriene. Ultimul comunicat oficial bri­tanic cu data de 23 ora 11 și 13 dimineața, anunță că in timpul nopții a fost o ploaie torențială. In afară de obicinuita acțiune de mortiere­le tranșee nu a ni­­mic js­­ sper­ta, v " r Secretarul amiralității a a­­nunțat la 23 st. v, următoarele: Comunicatul oficial al Statu­lui major naval german cu data de 22 st. v. anunță că un subma­rin german a scufundat la 10 pe coasta vestică a Irlandei, un m­iic crucișător englez de veche construcție. Evident că aceasta se referă la scufundarea vasului­i chîsta, care s’a isbit de o mină a rv cărui pierdere s’a anunțat oficial la 12. Francezii progresând la est de Vaux, au ocupat satul Damloup Paris­­ fără dată.­­ La nor­dul Sósaniei nu au mai renoit a­­tacurile în contra tranșeelor franceze din pădurea St. Pierre- Vaast. In acest sector francezii au capturat vreo 50 prizonieri. Noaptea a fost luptă intermi­tentă de artilerie pe malul drept al Meuzei și bombardament foarte viu în regiunea Douau­­mont-Vaux și Lanfée. La est de fortul Vaux trupele franceze au progresat în timpul nopții ocupînd satul Damb­ap, unda au făcut prizonieri. Nici un eveniment important de semnalat pe restul frontului. Comunicat britanic. Nimia de semnalat afară de activitatea obișnuita, a instrumentelor de tranșee (T. F. F.). 4. Evenimentele din Grecia Spionajul ia Atena Londra. 22. — Corespondentul din Atena al ziarului „Daily News“ spune că amiralul du Formet a declarat președintelui Uniunei lucrătorilor, că el este convins că „Angeliki“ cît și „Kiki Hissia“ au fost torpilate. Aceasta îi întărește convingerea că Atena cît și Pirene mai sunt și acum pline de spioni germani, cari, după cum crede amiralul, ar fi denunțat plecarea vaselor din port submarinului german. Din această cauză el a dat or­din ca toate persoanele suspecte să fie arestate, de ar fi greci sau străini. El nu va lua în consi­derație nici o protestațiune a gu­vernului în contra acestei ac­țiuni. (A. T. E.). Ub episod din război Era de santinelă soldatul ro­mân, cînd din desișul pădure» ,se ivește o patrulă de 7 unguri care se năpustește asupra santinelei. Văzînd primejdia, santinela des­carcă cele 5 focuri culcînd la pă­­mînt doi, dar ne mai avînd vreme să mai încarce odată» printr’o fe­ricită prezență c­e spirit, apucă bidonul și, cu el de-asupra capu­lui, se­ repede spre patrulă răc­nind: stați că vă trăznesc cu bomba asta !’’ De frica bombei-bidon, ungurii aruncă armele și ridică mîinile în semn de supunere, iar santi­nela, cu baioneta la armă, îi con­duce plocon șefului de post. S’a rîs cu poftă de bomba fă­cătoare de prizonieri a santinelei zomfal . _ vÄSrtfwl..Cft*P*­ Eroii noștri Căpitanul Dragalina comandantul bateriei citată cu ordin d­e zi care, în lupta grea cu 28 guri de tun, le-a redus la tăcere, distrugînd 12 din ele și pe celelalte punîndu-le pe fugă cu pierderi mari pentru inamic. E fiul regretatului general Dra­­galina, și a fost rănit deunăzi, din reg. 2 de obuziere ușoare, fiind grav rănit într'o luptă unde s'a distins prin bravura lui, e internat azi intri un spital din Capitală, din reg. 78 infanterie, avocat, profesor, a fost grav rănit în Dobrogea unde a luptat vitejeș­te în fruntea batalionului său, în calitate de ajutor îmbărbă­tând trupa. Sub-locot. Gh. Roată Sub­ locot. Anastase Petrescu Pe Irosul Oriental Atacuri inamice respinse In Carpați Petrograd. Ä5. — In re­giunea­ de la est de satul l­ipaza-I­olna și la vest de satul Slaivetine, dușma­nul a luat de mai multe o­ri ofensiva, voind să pu­nă mâna pe inălțimele strategice, dar toate ten­tativele sale au fost res­pinse de locul nostru. Lupta continuă. In Carpați, la sud de muntele Pnech, in regiu­nea înă­țimei 5781, duș­manul a atacat de trei ori pozițiunile noastre, dar a fost respins de fo­cul nostru. In regiunea sa î1 km. spre est, inamicul a ata­cat de două ori posițiu­­nile unui tânăr dar vi­­teaz-regiment al nostru. Al douilea atac a fost dus până în tranșeele noas­tre, unde inamicul a luat o mitralieră uzată, dar contra-atacul nostru a respins pe dușman și mi­traliera a fost relua­tă. In regiunea spre sud de muntele Lamunlelu tru­­pele noastre au pus mana pe o linie de coline, cap­turând 8 ofițeri și 380 soldați și luând 6’mitra­liere și 75 lăzi cu muni­­țiuni. * Frontul Caucazului. Ten­tativele turcești de a ata­ca trupele noastre la sud est Oynote, au fost para­lizate de focul nostru. Pierderile m­aritime ale Aliaților în Septembrie Paris (dală suprimată de cen­­sură).­­ După statisticele ger­mane, pierderile maritime ale Aliaților pentru luna Septem­brie, se urcă la 141 de vase de o capacitate de 180.000 de tone. Pe de altă parte 39 de vase neu­tre de o capacitate de 72.000 de tone au fost distruse. Aceasta e cifra cea mai mare care a fost atinsă de la inaugurarea răz* twiforj: șybjnwhj, (Af, Badje). MARELE CARTIER GELEISț Comunicat oldal No. 72 Din 25 Oct. 1916, ora 7 dim*] FRONTUL fie NORD Si 1RD-VEST Pe granița de Vest a Moldovei, situația ne* schimbată. In valea Buzăului, am atacat șî am înaintat pu*­țin. S'au luat 88 prizonieri și o mitralieră. La Tabla­ Buții s’a luat o mitralieră. * La Predeluș situația neschimbată. In valea Prahovei, bombardament intens. " In regiunea Dragoslavelor s’a respins un atac de noapte al inamicului. Pe stînga Oltului, luptă violentă în curs. In valea Jiului, acțiuni mici, cu succes pen­tru noi. La Orșova, situația neschimbată. Frontul de Sud inamicul a bombardat Giurgiul. î­n IV AJM vArten drm­ -—-------------(—*­­ —■ ) sat spre Sud, pe tot fron­tul. SCIDA­E DIM RAZ BAI SUB CLOROFORM! Cu cît înaintăm în luptă cu a­­tit mai bine ne dăm seamă că ostașii noștri nu au pornit pe front numai supunîndu-se unei oarbe discipline, ci minați și de sf­m­­­țimîntul îndeplinirei marelui no­stru ideal național, ce sta nea­dormit în pieptul oricărui roman. Numai așa se explică actele, ce se sdr­­­rș­esc zilnic da ■­oare- ai noștri pe cîmpul de luptă, acte ce stîrnesc admirația noastră și a lumei întregi. Asemenea acte nu se pot făp­tui numai din conștiința îndepli­­nirei unei datorii ostășești, ci ele trebue să pornească, dintr’o a­­dîncă convingere și dintr’un sen­­timent intern dinainte determi­nat, ce mină pe bravii noștri lup­tători către un țel ce-i electri­zează Și-i face eroi pentru țara lor­țată o nouă pildă despre asta. La spitalul Gerota a fost adus da pe frontul de luptă căpitanul Cornelia Cadotescu, avînd mai multe artere de la un picior rup­te, din care cauză sîngele îi curgea în abundență și suferea dureri atroce. Dar bravul ofițer nu se plingea, ci suporta martiriul ca un eou. Cum emoragia de la picior pu­tea să-i fie fatală, doctorii au hotărit săru­coasă arterele chiar îndată după ce a fost transportat la spital. Dar cum această operație erai extrem de dureroasă, medicii aU decis să-l cloroformizeze. O domnișoară doctorandă, care a cloroformizat pe căpitanul. Ca­­lot eseu, îl rugg să numere pină la 40, când narcoticul avea să-și­ producă­ afectul,­­ Atunci căpitanul începu si­ mu­mere: ,1 _ 1, 2, 3, 4,.. 37, 38, 39..­ . Cu cît înainta în enunciarea sa a­cestor numere, cu atît căpitanul Calotescu devenea mai slab și-și pierdea cunoștința. Așa că, ajun­­gînd la numărul 40, dînsul își pierdu aproape cu desăvîrșire cu­noștința. Dar avântul său patrio­tic și gîndul său preconceputa pentru îndeplinirea idealului no­­stru național, îi dădu puterea să mai poată articula cu vocea a­­proape stinsă: E — 40... Trăiască-­ s Româniav; * Mare... , j U| §i căzu în nesimțire. î ț Chiar sub influența clorofor­mului, bravul căpitan avu plie­rea să învingă influența narcotic­­ului și să strige dorul nețărmu­rit pentru care a mers eroic la luptă și îndeplinirea idealului­ său . O Româ­ie Mare. ’ Emil Nicolau msom și Gmmn Formidabila balanța a războ­iului european, al cărei echilibru timp de doi ani a stat neclintit între forțele combatante, iată că începe să se încline« încet, dar sigur» cu o sinistră prevestire pentru­­ Germania (Carso, Ver­dun). Și greutatea aruncată în unul din talerele balanței» care a stricat acest echilibru» e ușor de înțeles că nu este altceva de­cît intrarea în război­ a României și rezistența sa titanică din Carpați. Recenta victorie de la Verdun este reflexul luptelor din Car­pați Fiți mîndri,­­scumpi eroi ro­mâni, de această strălucită vic­torie a fraților latini» căci posi­bilitatea ei a fost determinată de bravura și sacrificiul vostru sublim din văile Carpaților și de pe cîmpiile Dobrogei Orice se va mai întîmpla de aci înainte, victoria va fi de par­tea noastră. Echilibrul a fost rupt și înclinarea pornită, în virtutea unei legi imperioase va continua, fără ca nimic și ni­meni să o mai poată opri. Iar ru­perea acestui echilibru, după cum am spus, a fost determinată de acțiunea militară a României în cadrul complicat al războiului european. Acesta e punctul esen­țial de care va trebui să se țină seamă la masa verde, cînd aspi­rațiile legitime ale României vor avea, să fie îndeplinite. Să fim dar tari, să înfruntăm cu rezistență și curaj orice fur­tună a vremilor de azi. Neamul românesc care e constituit din­­tr-un aluat ales,­ a trecut prin împrejurări și mai grele și to­tuși au pierit. In el rezidă cu teodiciște războinicele victorte dacice frămîntate cu nobilele fes­­­lități latine, cari s’au desvoltat aci în mod fericit într’o țară bogată și cu o situație geografică prielnică ce i-a dat în­totdeauna posibilitatea de a fi ferit în mun­ții săi de încrucișările barbare­ inferioare. Nu e mare țara noastră, dar calitatea sa e superioară» Supă­ cum nu­­ e mare bobul de aur printre pietrele ordinare. Această calitate a sa nativă îi asiguri pentru totdeauna existența să în viitor. Pietrele» ori­cît de mari ar fi ele, cu timpul se macină» se sfărîmă și se distrug» aurul însă rămîne neatins în mijlocul nisi­purilor frămîntate. Tot astfel barbarii cari au năvălit, s’au războit și au trăit o vreme în preajma noastră, acum au dî?c părut» pe cînd neamul românesc a rămas­­ întreg și neatins în mij­locul tuturor acestor frământări. Acelaș lucru li se va întîmpla și azi neamurilor barbare cu cari suntem în război. Aceastea este garanția cea mai sigură a victoriei noastre finale» dedusă din însuși trecutul nostru. _ Așa­dar, orice se va întîmpla și ori­­cari ar fi greutățile prin cari România va trebui să treacă» s'a­­vem credința nestrămutată, că la viitor ea va fi aceea ce trebue să fie și să însemne aci în orientul Europei. <. H. Zissu» R.-Săraî } Când se dă alarma, nu stați pe străzi sau în curți, ci intrați în case, gan­­guri sau pivnițe, ca să nu vă grâ • - —• -i.-

Next