Universul, mai 1921 (Anul 39, nr. 119)
1921-05-29 / nr. 119
IMI XIX!!.— Nr. 119 LUIGI CAZZAVILLAN 6 Pagini u 1 LEU exemplarul în toată ţara6 Pagini - civsm CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREACĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoarru, îl TELEFON: DIRECŢIA 13/72 REDACŢIA 2/98 ADMINISTRAţiA 13/72 Duminică 29 Hain 1921 Impozitul la lux Moraliştii combat luxul sub motiv câ el este periculos societâtei, că el sfidează comandamentele renigiunei creştine, că el contribue la stricarea moravurilor. După părerea acestor moralişti, luxul este Indiciul sigur al decadenţei , preludiul unei catastrofe. Odată ce luxul este atât de primejdios societății, nu au dreptate miniştri de finanţe, în epocile de criză, când tezaurele statului sunt goale, sau aproape goale, să impună tot ce este calificat drept lux, la impozite grele? Ei bine, nu numai moraliştii sunt lipsiţi de psichologie, dar şi miniştri de finanţe. Ce este, în sine, luxul? Definiţia literară a cuvântului este vagă. In înţelesul de obiect, sau obiecte inutile, de tot ceea ce ar putea contribui la satisfacerea vanităţei noastre omeneşti, luxul este ceva vag, relativ, neprecis, nedefinit, elastic. O definiţie logică a luxului nu există, dar există o concepţie despre lux particularistă. In morala religioasă înţele-gem bine revolta ascetului, a profetului, sau a apostolului, împotriva luxului, deoarece ascetul, profetul şi apostolul au trăit sufleteşte în funcţie de cealaltă lume; făpturile acestea au reuşit să se spiritualizeze, prin dispreţul manifest faţă de tot ce este materie, tină, faţă de tot ceea ce se află în funcţie de instinctele primitive. Cum însă în viaţa socială, asceţii, profeţii şi apostolii apar la intervale rare, de aceea şi chestiunea luxului se prezintă sub aspecte variate Ideea ce ne putem face asupra luxului variază, nu numai dela clasă, la clasă, dar chiar de la individ la individ. Ceeace poate fi considerat ,,lux“ pentru un locuitor dela sat, este ceva absolut necesar unui locuitor de la oraş. Nu este nevoie să mergem prea deI PS’vt în această ordine de idei, deoarece fiecare îşi poate da seama cât de izbitoareeste relativitatea luxului. Dacă, din punctul de vedere social, moral şi economic, luxul este atât de relativ şi deci greu de definit, cum se explică faptul că mai toţi miniştri de finanţe, în epocile de criză, introduc taxe pe articolele aşa zise de lux? Să fie oare luxul, din punctul de vedere financiar ceva absolut definit, bine caracterizat şi precizat ? Fireşte, ar putea răspunde oricare financiar lipsit de psi-chologie, deoarece în proee isele de impozite, seprecizează articolele de lux. Odată ce articolele sunte expres determi- nate, iată că şi luxul poate fi, nu numai definit, dar şi combătut. Iată marea eroare. De fapt, ce urmăreşte un ministru de finanţe prin taxarea aşa ziselor articole de lux? Combaterea luxului? Distrugerea poftei de a face lux? Nu, ci el urmăreşte creiarea de resurse noui, spre a umple golul din tezaurul public. Nici o intenţiune morală nu are ministrul de finanţe când trece în proectul său taxele pe articolele de lux. Rămâne putinţa de a stoarce taxele pe lux. Ce rezultate poate da această categorie de impozite? Aproape neînsemnate, deoarece toţi din categoria celor impuşi vor căuta să se sustragă de la impuneri, fie micşorând numărul şi deci cantitatea aşa ziselor articole die lux, fie chiar renunţând, pentru câtva timp, la ele... Un bogătaş, care posedă 3 automobile, va rămâne cu un automobil; un altul, care posedă 40 de câini de vânătoare, va rămâne cu 10; o mondenă, care schimbă de trei ori în 24 ore ciorapii de mătase, va rezerva ciorapii de mătase numai când îşi va face apariţia la baluri, serate, recepţii etc. Fatal, articolele impuse la taxări, sub motiv că sunt de lux, vor scădea simţitor şi atunci ce vor putea încasa agenţii fiscului? Aşa s-a întâmplat în toate ţările, ori de câte ori miniştri de finanţe au recurs la asemenea expediente. De altă parte, dacă din punctul de vedere moral, o parte din societate poate fi satisfăcută de lovitura dată celeilalte părţi, care cheltuia averi pe lucruri „inutile”, ce satisfacţie rămâne reformatorului financiar când rezultatul urmărit este negativ? Iată cum impozitul cel mai popular, este şi cel mai puţin productiv. Rămâne tot principiul sănătos al impunerilor echitabile generale, care ating un cât mai mare număr de contribuabili. Dar, pentru aceasta este nevoie de o politică înţeleapă şi deci prevăzătoare; trebue să stimulezi munca în toate ramurile de activitate, spre a mări zi cu zi, avuţia naţională. Atunci impozitele pot fi echitabile şi productive, atunci ele pot fi cu uşurinţă suportate de massa contribuabililor. Când o ţară nu practică o■semenea politică, atunci miniştri de finanţe imită pe ridicu Iul Agesilas de la Sparta, care, spre a mări veniturile tezaurului a făcut anul de... 13 luni — după spusele lui Plutarch—, sau pe împăratul Vespasian, care a impus aceea ce i-a făcut numele nemuritor... falsificatorilor francnotelor de ECO lei — ARESTAREA LOR LA BERLIN — Direcţiunea Siguranţei generale a primit ori de la legaţianea noastră din Berlin o telegramă prin care i se aduce la cunoştinţă că d. comisar trimis de direcţiune pentru urmărirea falsificatorilor de bancnote de 500 Iei ale Băncei Naţionale, a reuşit să aresteze pe falsificatori cu concursul poliţiei berlineze. Ei au fost arestaţi la domiciliul Ier, unde s-au găsit maşinele, clişeele, hârtia pentru tipar şi toate instrumentele cu care se tipăreau bancnotele false. Varianta generală, încă dela început a luat măsuri pentru descoperirea acestor falsificatori, cari au inundat ţara cu aceste bancnote, falsificate într'un mod atât de perfect. S-a constatat atunci că aceste bancnote se falsificau în Cehoslovacia. Când falsificatorii au aflat că poliţia românească este pe urmele lor, au mutat întreg atelierul în Polonia, iar de aici l-au transportat la Viena și acum 2 luni la Berlin, unde a fost descoperit. ARESTAREA IN CAPITALA A 2 FALSIFICATORI D. comisar I. Ionescu a arestat joi pe Gersch Fischman, de fel din Basarabia, asupra căruia s’au găsit mai multe bancnote false de 500 de lei Odată cu acesta a fost prins și un oarecare Goldenberg, tot din Basarabia, la care s’au găsit de asemenea bancnote false de 500 lei, pe care i le dăduse Fischman spre a le schimba. Tratatele noastre cu foşti duşmani „Monitorul Oficial“ de eri publică următorul comunicat al ministerului de externe: Tratatul de pace încheiat de Puterile aliate şi asociate cu Germania, semnat la Versailles în 28 Iunie 1919, a intrat în vigoare, în ce priveşte România, în 14 Septembrie 1920, dată la care au fost depuse ratificările guvernului român la Paris. Tratatul de pace cu Austria, semnat la St. Germain-en-Laye la 10 Septembrie 1919, a intrat în vigoare în 4 Septembrie 1920, prin îndeplinirea aceloraşi formalităţi la Paris de către guvernul român. Tratatul de pace cu Bulgaria, semnat la Neuilly-s-Seine la 27 Noembrie 1919, a intrat în vigoare, în ce privește România, în 4 Septembrie 1920. Tratatul de pace cu Ungaria, semnat la Trianon la 4 Iunie 1920, deși ratificările guvernu- lui român au fost depuse la Paris în 4 Septembrie 1920, ne- ; fiind însă până acum depuse ratificările, conform art. 364, a trei principale Puteri aliate și asociate, el nu a intrat încă în vigoare. In ce privește tratatul de pa- ce cu Turcia, semnat la Sevres , la 10 August 1920, juridicește, el n'a intrat încă în vigoare, căci nu a fost încă supus aprobării Parlamentului nostru. Comunicate speciale vor înştiinţa despre intrarea în vigoare a acestor două din urmă tratate de pace. Agitaţiile comuniste din ţară — Alţi 70 capi comunişti ares- t taţi la Cluj — In urma instrucţiunilor primite de la Bucureşti, autorităţile din Cluj, reprezentate prin d-nii Copescu, procuror şi M. Rădulescu, subinspector general al sici tiraniei, au arestat Sâmbătă noaptea, în timpul unei petreceri, peste 30 de co- munişti clujeni. Tot în aceiaşi zi, agenţii si- guranţei au mai arestat, pe individul Asztalos Sándor, care în timpul grevei generale ca să nu fie arestat s’a refugiat la Viena şi de câteva săptămâni s’a întors iar la Cluj. Autorităţile au mai arestat întreg personalul de redacţie al ziarului comunist „Faklia" Faclia), iar redacţia împreună cu localul tipografiei au fost închise. Unul dintre redactorii Făcliei cu numele Gyöngyösi a reuşit să dispară. Siguranţa locală, în cursul zilei de 22 Mai a continuat arestările. S-au făcut ancheta şi perchiziţii domiciliare la diferiţi indivizi suspecţi şi s’au găsit mulţime de scrisori compromiţătoare. Numărul arestaţilor a trecut de 70, dar se crede, că vor urma arestări senzaţionale pe întreg teritoriul Ardealului. Arestaţii sunt în mare parte unguri. FELURITE A mareşalul Fayolle nu e primul mareşal al Franţei de care este mândru oraşul Puy care In văzut născându-se. Jourda'de Vaux alt compatriot, n avut şi el bastonul de mareşal pe 1» 1787 când Ludovici XV a cumpărat prntru 40 milioane insula Corsica. Cum însă Cors'ca nu s’a supus târcului,s’a dat mandat lui Lourda de Viux ca s’o pacifice, ceia ce i-a adus bastonul. O reţetă contra ruginii pe metale: 125 grmpe parafină răzuită într’ un litru de petrol, se lasă câteva zile şi se scufera amestecul înainte de întrebuinţare i upâ ce se unge rugina cu un postav îmbibat in acest preparat se lasă st ore și se revin cu un postav uscat. Iredentismul maghiar — Declaraţiile senatorului Truppei — Presa ungurească din Ardeal n’a încetat o clipă să ducă o campanie violentă contra tuturor elementelor ungare din teritoriile alipite, cari, pătrunse de sentimentul realităţilor politice, au îmbrăţişat o politică activă, conformă nouei orânduiri consfinţite de pactul ce a pus capăt marelui război. Aceeaşi presă a preconizat sistematic tactica unei pasivităţi absolute din parte şi maghiarilor, deci a abţinerei de la orice manifestare concetăţenească în interesul patriei noui, în care a fost încadrată populaţiunea de naţionalitate maghiară din teritoriile desrobite. Cum au înţeles ungurii ,această pasivitate au dovedit-o cu prisosinţă manoperile oculte de subminare a edificiului statului, şi cari au ieşit şi ies mereu la iveală, ţinând necontenit trează vigilenţa autorităţilor în această binecuvântată ţară a tuturor îngâduinţelor.„ Am avut ocaziunea asta de vorbă cu d. senator Victor Truppei, de naţionalitate ungară. D. Truppei ni-a vorbit pe larg despre criminala atitudine a presei maghiare din Ardeal care, orbită de un şovinism intransigent, a dus o campanie ireductibilă împotriva d-sale şi a tuturor celor ce-i împărtăşesc punctul de vedere de identificare a oricărei acţiuni a elementului maghiar de peste Carpaţi cu situaţia politică creiată de tratatul de la Trianon. Senatorul de Odorheiu ne-a descris atitudinea gazetei „Keleti Újság“ din Cluj, care, în ultimul timp, pentru a salva aparenţele, a început să pledezepentru politica ughiarilor în sensul activ concetăţenesc, atrăgându-ne atenţiunea asupra acestui viriment falacios de atitudine, în care orice încredere ar constitui o adevărată primejdie naţională. Pentru aceşti trâmbiţaşi de sunete înşelătoare, singura tactică preventivă este prudenţa şi supravegherea : „Per qued quis peccat per id panitur I“ * In legătură cu cele de mai sus aducem la cunoştinţa autorităţilor în drept un fapt destul de grav, pe care ni l-a semnalat d. senator Victor Truppei şi anume acela al desfacerii pe străzile Bucure-ştilor a unor gazete din Buda- pesta, ce sfidează în plină Capitală a României Mari cele mai sfinte sentimente naţionale. Truppei m-a prezentat de pildă, gazeta „Szózat” (Proclamaţia) în care se află următoarea informaţie : „Din Timişoara primim ştirea că ministrul valah al cultelor, Octavian Goga, proectează a ridica o statue poetului Ady la Oradea-Mare Prin aceasta ministrul Goga profanează memoria marelui poet şi intenţia sa nu este alta decât de a desminţi în străinătate ştirile triste despre prigonirea ungurimei în ţara românească“. Ziarul „Magyarság” (Ungurimea), pe care ni l-a prezentat d- Truppei, publică cu litere mari următoarea deviză: „Ungaria ciuntită nu este o ţară, Ungaria întreagă empărătia cerească“. • Zvârcolirile acestea sunt neîndoios infructuoase, decât numai că cei în drept au datoria să cruţe sentimentul demnităţii naţionale de spectacolul degradant al tolerării, pe pământul românesc, a fiţuicelor de cari energumenii de la Pesta se servesc spre a ne provoca. TELEGRAME DIN STRAINITSTE CREDITE PENTRU I AUSTRIA ! Lyon, 27. — Comisiunea fi-' nanciară a fost informată că guvernul englez și francez sunt dispuse să accepte un termen de 20 de ani pentru suspendarea privilegiilor rezultând din tratatul de la St. Germain, termen suficient pentru a permite punerea în practică a proiectului de credit internaţional studiat acum. ACORDUL ANGLO-GERMAN Horsea, 27. — Se comunică oficial că între Anglia şi Germania s’a încheiat un acord prin care guvernul german va retroceda exportatorilor germani sumele hotărâte pentru taxa reparaţiunilor, cari au fost deduse de către vămile engleze. Germania va completa aceste aranjamente astfel cat învoiala va putea intra în vigoare la începutul lui iunie. Mărfurile, cari din Germania trec prin ţările neutrale în regatul unit, nu vor fi taxate de autorităţile vamale engleze, întrucât guvernul german va colecţiona taxa înainte de a pleca aceste mărfuri din Germania. O MISIUNE ENGLEZA LA MOSCOVA Horsea, 27. — Misiunea oficială engleză de, comerţ care va pleca în curând la Moscova se compune din aproape 20 persoane. Prima însărcinare a acestei misiuni va fi de a se pune în contact cu autorităţile sovietice comerciale, iar din Moscova câţiva din reprezentanţii englezi, vor merge la Petrograd şi Arhanghel spre a pune la cale legăturile comerciale în toate direcţiunile posibile. Este posibil că se va vizita Ucraina, Rusia meridională şi poate şi Caucazul. STATELE NUUNITE VOR DEZARMAREA GENERALA Lyon, 27. — Senatul american a adoptat în unanimitate amendamentul Borah, privind creditele marinei de război şi cerând preşedintelui Harding să invite Marea Britanie şi Japonia sa se întâlnească pentru desarmare) REMANIEREA CABINETULUI POLONEZ Lyon, 27.—Şefii de grupuri sunt doritori de a forma un minister de coaliţie naţională pe care probabil Witos va fi chemat să-l constitue. Politica eztarta a Franţei DESBATERILE DIN CAMERA Lyon, 27. — D. Briand a făcut noui precisiuni asupra chipului cum vor acţiona sancţiunile în cazul eschivărei Germaniei, precisiuni primite foarte bine de Cameră. Răspunzând chestiunilor puse de d. Peyroux, d. Briand a amintit că dr. Wirth declarase în Reichstag necesitatea de a recunoaşte obligaţiunile. Noi suntem gata cu forţa, decişi să impunem acele obligagaţiuni şi lumea nu poate decât să aprobe purtarea raţională a Franţei. In această privinţă se găsesc în presa străină chiar, unanime elogii pentru moderaţia franceză, ceea ce este de bun augur. A răspuns apoi chestiunilor d-lui Joseph Berthelemy, precizând că ar fi inutil ca aliaţii să mai delibereze dacă e vorba de fapte alee căror cauze au mai fost înregistrate, dar ca ar trebui să se delibereze din nou dacă ar fi vorba de fapte asupra lor la aliaţii nu s’au pronunţat încă. Presupunând ca împrejurări particulare ar putea împiedica participarea la sancţiuni a unor aliaţi, Franţa va face ceea ce trebue să facă prin propriile ei mijloace, dar nu în conţingiuni putând să aducă o ruptură. D. Briand a precizat că ea ar putea lucra fără aliaţii ei, dar nu contra. Prin această politică cohesiunea aliaţilor e menţinută, pe când prin cealaltă e ruptă. Desbaterile au urmat joi. ŞEDINŢA DE JOI Paris, 27. — Joi la Cameră au urmat desbaterile asupra politicei exterioare. Klotz, fost ministru de finanţe în cabinetul Clemenceau, a reproşat d-lui Briand de a nu se fi ocupat în destul de executarea tratatului de la Versailles. A cerut depunerea proiectului de lege asupra ratificărei acordurilor de la Londra pentru a decide Camera. Briand i-a răspuns, cerând Camerei să se pronunţe neted asupra politicei sale fără gând, ascuns de politică internă. Franţa este într-o situaţie tare şi frumoasă, graţie politicei moderate şi a înţelegerei cu aliaţii. Situaţia exroprietarilor — Se vor scădea datoriile chirografice ? Din mai multe părţi ni se cere să supunem guvernului situaţia grea a celor cari au suferit exproprieri agrare. După ce că nu li se plătesc sumele datorite pentru terenurile luate, după ce nici micile arenzi nu se pot încasa, ei sunt îngrijoraţi ca nu cumva să se transforme în realitate svonul că la calcularea nouilor impozite se vor scădea numai ipotecile, nu şi creanţele chirografare, ca poliţi, etc. Desigur că lucrul n’ar fi echitabil. Că trebuesc luate măsuri să nu se frustreze fiscal prin creanţe de complezenţă, este incontestabil. Dar este tot atât de drept ca creanţele veritabile să fie deduse din materia impozabilă, indiferent dacă ele sunt ipotecare sau de altă natură. Sperăm că se va adopta în această, privinţă o soluţie care să împace atât interesele statului, cât și ale contribuabililor. Reforma financiară Impozitele societăţilor anonime In zilele noastre, întreprinderea comercială ori industrială, cerând cantităţi de capitaluri tot mai considerabile si riscuri foarte mari, nu se mai face decât rare ori sub formă de întreprindere individuală. Mai tot dauna, ea se face sub formă de întreprindere societară. Aceste asociaţiuni puternice de capitaluri au ajutat la transformarea ţărilor cu industrie însemnată. De aceea, aproape totdeauna, când vorbeşti de încurajare industrială, te gândeşti la producţia industrială, organizată în societăţi anonime. După războiu societăţile anonime, au luat şi la noi o mare desvoltare. Capitalul lor se poate cifra la 6 miliarde şi se prevede o încă şi mai mare desvoltare a lor, dat fiind pe de o parte, că multe capitaluri, retrăgându-se din agricultură, fata trebuiau să fie atrase către industrie, iar pe de altă parte, pentru că, în ţara noastră mărită, sunt multe bogăţii neexploatate şi surse de energii neîntrebuinţate. Iată dar constatări banale, cari ne duc la conclusia că un imposit, care ar atacă prea mult aceste societăţi, ar stânjeni producţiunea şi acest lucru nu credem că este în intenţiunea d-lui ministru de finanţe. D-sa ştie mai bine ca oricine, că paradisul pământesc este legat de o cât mai mare cantitate de bunuri şi omul de guvern, care se îngrijeşte de o mai bună împărţire a bunurilor, — cum face d-sa, — nu poate începe tocmai prin suprimarea isvorului de producţiune a acestor bunuri. Să cercetăm dlar, ce imposite plătesc, astăzi, societăţile şi ce imposite vor plăti potrivit proectul ce se discută. Exemplificarea o vom face sprijiniţi pe bilanţul societăţii Marmorosch Blank et C-ie. In prezent, societăţile plătesc — potrivit art. 3 alin. II din legea patentelor din 1899, modificată la 1906, — 5 la sută asupra venitului net. Acţionarii, potrivit aceluiaş articol, modificat la 1906 sunt scutiţi de impostul asupra* dividendului, când societatea şi-a plătit darea. Prin decretul din Martie 1920, acest imposit a fost urcat la 10 la Sută. Aplicând acest imposit la bilanţul societăţii de bancă Blank avem : 1) Impositul funciar asupra clădirilor la un venit de 2 milioane, aplicând cota de 9,75 % (v. expunerea pag. 121) 195.000 lei. 2) La un beneficiu net de 51.567.572 lei, din care se scade raportul 2.687.388, care plătise impositul anul trecut, rămâne 48.880.184, cu 10 % dă un imposit de 4.800.000 lei. In total deci, impositul după legea veche era de 4.995.000 lei. Iată ce imposite va plăti, aceeași societate, în urma reformei financiare : 1) Impozitul pe clădiri. Cedula B. — Pentru imobilul din str. Paris, socotit cu o valoare locativă de 2 milioane, — adică venit net imposabil 1.800.000 lei, societatea va plăti, potrivit art. 22 al. a, așa cum a fost modificat de comisiune, combinat cu art. 17 al. b., un imposit de 240.000 lei. 2) Impositul Cedula D. — Societatea va mai plăti 12 la sută la venitul imposabil, care este, în exemplul luat de 48.729.357, ceea ce face 5.847.000. (v. art. 22 și 23 din proiectul modificat de comisiune). 3) Cedula G. — La aceeași sumă însă acționarii şi membrii consiliului de administraţie, cărora li se distribue aceste beneficii, vor plăti un imposit de 15 la sută. Sumele distribuite, după bilanţ fiind de 25 milioane, impositul va fi de 3.750.000 lei. „Deosebit“ - zice d. ministru de finanţe, in expunerea de motive, la pagina 151, — acţionarii vor fi impuşi la cedula G, pentru dividendele primite, * iar membrii consiliului de frăţie, la aceeaşi cedulă, pentru tantiemele distribuite“. 4) Impozitul pe cura de afaceri. — Potrivit art. 30 din proiect, aşa cum a fost modificat de comisiunea Camerei se va plăti o supra-taxă proporţională cu raportul dintre dobândă şi capital inclusiv rezervele. In bilanţul luat de noi taxa va fi de vre o 5 la sută, la un beneficiu net 51.567.572, 2.570.000 lei. 5) Impositul global progresiv pe venit.’ Potrivit art. 53 al. II societatea va plăti impozit global numai la rezervele redistribuite. In bilanţul ce analizăm a9.421.621 lei rezervă extraordinară. 11.918.653 lei sume reportate la anul viitor. 3.000.000, fond pentru casa de pensiuni, a funcţionarilor, afără de cazul când d. ministru ar face în Cameră declaraţie, că astfel de fonduri sunt scutite de imposit, și 2.687.388 report din anul precedent, în total 27.027.662 lei. Cota potrivit art. 64 al. II este de 10 la sută, impositul va fi dat de 2.702.760. In total dar după legea noufi 15.149.700 lei. Să se observe însă că banca Blank comanditează mai bine de 40 societăţi industriale, că în toate aceste societăţi se vor plăti impositele arătate mai sus, şi că beneficiile astfel anemiate vor intra la bancă, pentru a fi din nou impuse, la impositele de mai sus. Dar, pe deasupra tuturor acestor imposite, vine şi un imposit asupra averei. Asupra acestui imposit, nu avem decât indicaţiunile foarte sumare, date de d. ministru de finanţe. Proiectul de lege însuşi, nu a apărut încă. Potrivit acestor indicaţiuni, societăţile vor emite acţiuni suplimentare în valoare egală cu 10 la sută din capital. Aci avem o primă nedumeririre: intră în capital şi rezervele ? In bilanţul băncei Blank' - ' 19b jyăiXin.ne capital si 138 milioane rezerve. Se vor impune 125 milioana or 263 milioane ? Banca Naţională are 12 milioane capital şi 60 milioane re- I zerve. Se va impune numai su* I ma de 12 milioane ? Nădăjduim să găsim o ISmn- I rire, asupra acestui punct ija proiectul d-lui ministru. Presupunând că nu se va im- I pune de cât numai capitalul* fără rezerve societatea Blank* având un capital de 125 milioane, va trebui să facă o nouă «• misiune în folosul statului de 12.500.000 lei acţiuni; ori din urma unei modificări, admise, se pare, de d. ministru, — 12 mii. 500.000 lei obligaţiuni, purtând o dobândă de 5 la sută, plătibilă în 10 ani, deci cu o amortizare de 10 la sută. Societatea Blank, va trebui dar să dea statului un nou impozit de aproximativ 1.800.000 lei, la care adunându-se 15 mii, 119.760 lei plătite la venituri, dau un total de 16.949.760 lei. Partea interesantă a lucrului este că societatea Blank are, desigur, întreg capitalul ei social învestit în cele 40 şi mai bine de societăţi industriale, ce patronează. Așa de ex. are o parte din, capital în fabricile de textile* alta în moara Steaua, în fabricile alimentare de bere ori de spirt, în fabrica Vulcan etc. etc. întreprinderi de la cari societatea Blank, trage un beneficiu de 12.694.899 lei. Ori, fiecare dintre aceste societăţi au fost impuse la toate impositele pe venituri şi la impositul pe capital. In acest caz, participaţiunile societăţei Blank, cari însumează tot capitalul ei, vor mai fi* încă odată impuse la impositul pe avere ? Societatea Goetz et Ciel pentru exploatarea de păduri* nven ms FOIŢĂ ZIARULUI «UNIVERSUL» b) ALEXANDRE DUMAS Fraţii Corsicans —• Bine, îi voi spune ocaziafiea plăcută ce i se prezintă. — Da. Şi, dacă n-o vrea să vie de bună voe, adu-l cu forţa. — Voi face tot ce voi putea îţi făgăduesc... .Şi la ce oră e masa ? — La 3. Şi fiindcă vor fi puse şase tacâmuri, nu va fi niciun rău dacă vei întârzia puțin. — Bine. La revedere. Un buchet de miozotis, care poate câ auzise partea din urmă a conversațiunii noastre, luă atunci brațul d-lui D. și se depărtă cu el. Peste câteva minute după aceea îl întâlnii pe Ludovic, care, după toate probabilitățile, o sfârşise cu buchetul lui de micşunele, Ist. — Hei, îi zisei, ai aflat ce voiai să ştii? — Da, am aflat. Ştii d-ta că, în general, ni se spun la bal mascat numai lucrurile pe care iar trebui să le ştim. — O, bietul meu amic, îi zisei. Iartă-mă că-ţi vorbesc astfel, dar mi se pare că te cunosc de când am cunoscut pe fratele d-tale... Ești nenorocit, nu e așa?... Ce e cu d-ta ? — Nimci care o să merite osteneala d'a fi spus. Văzui că vrea să-și păstreze taina și tăcui. Ne plimbarăm câtva în tăcere, eu nepăsător căci n'așteptam pe nimeni, el cu ochii mereu pânditori examinând fiecare domino care trecea prin apropiere. — Iacă, îi zisei, știi ce ar trebui să faci? Tresări ca un om pe care-1 smulgi din gândurile care-1 copleșesc. — Eu?... Nul... Ce zici d-ta mă rog... ! — Iți propun o petrecere de care se pare că ai nevoe. — Ce petrecere? — Hai să ne ospătăm la un prieten. — O, nul... Aș fi un musafir foarte urâcios. — Aș! O să se spue pe acolo fel de fel de drăcii și o să te înveselești. . — Și apoi nu sunt invitat. — Te înșeli; ești invitat. — E foarte amabil ce-mi spui, dar nu sunt vrednic... In momentul acela ne încrucișarăm cu D. Părea foarte ocupat de buchetul său de miozotis. Cu toate astea mă văzu. — Ne-am înţeles, nu e aşa? La orele 3... — Nu, nu ne-am înţeles; să nu mă aşteptaţi. — Ei atunci, du-te dracului, amice! Şi-şi văzu de drum. — Cine e d. ăsta? mă întrebă Ludovic, aşa ca să zicăceva. — Este D., unul dintre prietenii mei, om vesel și de spirit. — D-l D.! exclamă Ludovic. D-l D! va să zică îl cunoști? — Firește. Am, de vreo 2 sau 3 ani, legături de interes cu el, și mai cu seamă de prietenie. — La d-lui era vorba să cinezi astă-seară? — Da. — Atunci va să zică la d-lui îmi propuneai să mă duci? — Da, la d-lui. —Apoi atunci e altceva. Primesc invitarea neașteptată și o primesc cu multă plăcere. — A, vezi așa! A fost greu până să te hotărăşti, dar te-ai hotărât, în sfârșit. — Poate că n-ar trebui să merg, adăugă Ludovic zâmbind cu tristeță. Dar știi ce-ți spuneam alaltăeri: nu mergi un’ de trebue să mergi, ci unde te împinge destinul. Probă la ce zic, mai e și aceasta că aș fi făcut mai bine să nu viu astăseară aci. In momentul acesta, ne întâlnirăm iar cu D. — Dragă amice, îi ’sei, mi-am schimbat părerea. — Va să zică vii? Da, yin. — Bravo. Trebue însă să-ți mai spui ceva. — Ce? — Să-ți spui că cel care cinează cu noi astăseară, va trebui să vie și poimâine. — Pe temeiul cărei legi? — Pe temeiul unei prinsori făcută cu Chateau-Renaud. Simţii pe Ludovic, care mă ţinea la braţ, tresărind cu violenţă. Mă întorsei spre ei. Dar, deşi era mai palid decât cu un minut mai înnainte, fața lui rămăsese neturburată. — Și ce fel de prinsoare e? îl întrebai pe D. ■ — O ,ar fi prea lung de spus aici. Și apoi mai e o persoană interesată în această prinsoare, care ar putea să l facă să o piardă dacă ar auzi vorbinduse de ea. — Bine. Atunci la 3! —Da, la 3! Ne despărțirăm iarăși. Trecând pe dinaintea pendulei mi-aruncai ochii pe cadran și văzui că erau ceasurile 2 și 35 de minute. — Cunoști pe acest domn de Chateau-Renaud? mă întrebă Ludovic cu un glas a cărui emo- țiune abia o putea stăpâni. ' tr» Din vedere num«. T ‘nua întâlnit de vreo câteva ori prin lume. — Atunci nu e dintre prietenii d-tale? — Nu e nici măcar o simplă cunoștință. — Cu atât mai bine, îmi zise Ludovic. — De ce? — Așa, de nimic. — Dar d-ta II cunoști? — Indirect. Cu tot răspunsul în doi peri, îmi fu lesne să pricep că era intre de Franchi și de Chateau- Renaud vreo oarecare relațiune misterioasă a cărei urzeală e țesută de vreo femee. Un sentiment instinctiv mă făcu să înțeleg atunci că ar fi mai bine pentru tovarăşul meu ca fiecare să ne întoarcem acasă. — Știi ce, d-le de Franchi, dacă vrei să asculţi o povață a mea... Ce povață? Spune... — Socotesc că e mai bine să nu mai mergem la D. — Cum, sus pare pretext? Nu ne așteaptă? Sau, mai exact, nu i-ai spus d-ta că-i aduci un oaspe? — Așa e. Insă nu pentru asta. — Atunci, pentru ce? — Pentru c/ precum zisei, socotesc că e mai bine să nu mai mergem. — In sfârșit trebue să ai un motiv care te fac?, să-ți schimb 'cârerea. Adinei i o stiruiai să mă duci cu toată împotrivirea mea. — Ca să nu ne mai întâlnim cu d. Chateau-Renaud. — De ce? Se zice că e un om foarte amabil și aş fi foarte mulțumit sâ-i fac cunoștința mai de aproape. — Bine, fie! zisei. Să mergem findcă vrei. Ne duserăm să ne luăm paltoanele. D... locuia aproape de Operă. Era vremea frumoasă şi mă gândii că aerul răcoros va po- j toli spiritul turburat al tova- răşului meu. Ii propusei să mergem pe jos, şi-mi primi propu- nerea. XIII Găsirăm în salon mai mulţi prieteni. Şi, precum bănuiam, mai deterăm şi peste trei doi minuni demascate care-şi ţineau I buchete în mâini aşteptând i momentul să le depue în paraj fele cu apă. Prezentai pe Ludovic de Franchi tuturor. Se înţelege că fu bine primit de toţi. Peste zece minute dup’aceea I se întoarse acasă şi D., aducând cu el buchetul de miozotis, care-şi scoase masca c‘un gest care anunța pe femeea frumoasă mai întâi, și apoi pe damst obişnuită cu asemenea scene. Prezentai pe Ludovic lui D. — Acuma, zise unul dintra convivi, dacă toate prezentările s‘au făcut, să ne așezăm ]q masă. — Toate prezentările s‘au făcut, dar toţi oaspeţii n‘au vernit, răspunse D. — Și cine mai lipseşte? — Lipsește încă Chateau-Rernaud. — A, aşa e. N‘a făcut el oara o prinsoare? întrebă altul. — Da,a făcut o prinsoare pentru o masă de 12 persoane dacă v‘a aduce pe o damă pe care s‘a angajat s'o aducă. — Și cine e dama asta, întrebă buchetul de miozotis, care e așa de sperioasă că s‘a făcut o astfel de prinsoare pentru ea? Mă uitai la de Franchi. Era liniștit în aparență, dar galben ca un mort. — Nu cred să fie indiscreții!« nemtie dacă vă voi spune numele măcii, cu atât mai mult cu cât, după toate ronabilităţile, nu-l cunoaşteţi. Este d-na.. . La urmai i.