Universul, iunie 1922 (Anul 40, nr. 118-142)
1922-06-24 / nr. 137
O polemică prin presă, foarte violentă și plină de amenințări, a isbucnit intre doi generali în rezervă. Faptul este regretabil, și este de dorit să înceteze. Desigur că el se explică până la un punct, dar nu se poate scuza. Se explică prin caracterul turbulent al vremii în care Uăim. Războiul a dat în general temperamentelor un plus de iritabilitate; impulsiunile s’au accentuat; susceptibilitățile s’au înmulțit; frâul autocriticei a slăbit; disciplina individuală a slăbit. De aci sporul de vehemență, dispoziția de gâlceava, spiritul ofensiv, la manifestațiunile cărora, sub deosebite aspecte, asistăm zilnic, în toate direcțiunile.. El nu se scuză însă, din cauza situațiunei persoanelor care polemizează. Principial, unui general în activitate nici nu i se poate admite dreptul de a polemiza prin publicitate în chestiuni de natura acelora pe cari le atacă polemica ce ne preocupă. El poate să discute chestiuni de știință militară, poate să pledeze o temă oarecare în privința unui fapt de război, poate să reconstitue un episod care i se pare denaturat, dar n’are dreptul să degenereze în personalități și să ia o notă scandaloasă, nici chiar atunci când se crede dator să ia apărarea unor membri ai familiei, cari sau se pot apăra singuri, sau își pot căuta apărătorii aiurea. De sigur că aceste scrupule, trebuesc să conducă și pe militarii rezerviști, în special pe cei superiori, cum sunt generalii cari pot fi chemați într’o zi să comande unități mari. Cu ce autoritate morală se vor prezenta atunci și cum li se va putea încredința soarta atâtor oameni, când se va ști că s’au dat în spectacol, că s’au stropit cu trivialități și că au încercat să arunce noroi și în jurul lor ? Faptul nu constitue numai o înfrângere a regulelor impuse în lumea militară, cari, moralmente, obligă și pe rezerviști, când e vorba de lucrurile cari privesc armata, dar și o atingere a prestigiului legat de calitatea de militar. La noi niciodată nu s’au îngăduit asemenea grave abateri, pentru că am căutat să ținem sus acest prestigiu, și fiindcă am știut sa tragem învățăminte din situațiunile regretabile și uneori ireparabile ce s’au creiat în oștirile unde nu s’a tăiat scurt unor asemenea porniri. Se deslănțuesc destule patimi în restul societății; vulcanul pe care stă omenirea întreagă provoacă destule sguduiri păgubitoare și din ce în ce mai îngrijitoare lipsa de disciplină pune tot mai puternic ghiara pe umărul ei ; să păstrăm neatinsă cel puțin instituția care reprezintă nu numai simbolul seriozității și datoriei, dar și scutul real al garanțiilor noastre în contra violențelor de aiurea. uimita limbie nolum — Chestiunile discutate—Acorduri stabiSite.—Pactul asglo-francez. — Poincaré va face o nouă vizită, la Lomiese — Lyon, 20. — roincaré a părăsit Londra. Lloyd George, Loryal Darby și o numeroasă asistentă se afla la stațiunea de plecare. Toate ziarila Kasseesa vorbesc cu satisfacție despre convorbirile dintre cei doi primi miniștri , Londra, 28. — Luna viitoare Poincare va viui iar la Londra. Până atunci sa speră că comstimea de reparațiuni va fi iscat raportul săra asupra stărei adevărate a finanțelor germane. Ar fi de dorit ca și Italia să trimită reprezentanți, de mână rapordul comisiunii de reparațiuni. Englezii au exprimat părerea că, trainsc stabilită în mod înstărit suma capacității germane, deoarece lucrurile sunt atât tea nesigura că orice deciziuni s’ar lua ar putea provoca mai târziu controverse. Aceasta este aplicabilă cu deosebire acelor țări, care, ca și Germania, depind de desfășurarea comerțului lor străin. Esecamdată nu se precumpănasc nici un fel de măsuri coercitive împotriva Germaniei. S’a ajuns la un complet acord asupra punctului că conferința din Haga va fi o eoaferință strict a experților care se vor ocupa de fapte iar nu da principii, cel mai bun miiloc de a trece peste dificultățile întâmpinate la Genova asupra chestiunilor datoriei rasa, a proprietății și a creditelor. * Experții francezi vor lua parte la discuțiunile din Haga cu reprezentanții sovietici. La sfârșitul lui Sulle va fi probabil o conferință între englezi și francezi la Londra. Comisiunea de cercetări asupra afrocirapiei din Asia minoră, va pleca la curând. Acestea sunt principalele hotărâri, cari au rezultat din conversațiunile dintre Lloyd George și Poincaré la Downing Street. „Dayli News” comentând faptul că mult discutatul pact anglo-francez nu a fost atins, observă că motivul pare a fi că guvernul francez a acceptat punctul de vedere englez după care nu se poate ajunge la convorbiri hotărâtoare, înainte de a aranja diferitele chestiuni pendinte încă intre cele două țări. Comisiunea de xsparafisml și Comitetul de garanții cercetează acum demersurile care îtalonesc luate pentru restaurarea cursului monetar în Germania și pentru stabilirea mai departe a inflațianei monetare. Terminăndu-se aceste investigation! Poincare va veni în Anglia îndată ce va avea la încât privește Tangerai Anglia este de părere că discuțiunile trebue să aibă loc nu numai între Anglia și Franța singure, ci în legătură cu Spania, Poincaré a adoptat punctul de vedere ca « oamenii de stat englezi, francezi și spaniei să confere »sas pra acestui punct luna viitoare la Londra. Franța și Spania vor putea fi reprezentate nu numai de către ambasadorul lor, după cum se sugerase la început, ci și de către ministrul Ier de esterne. « « A teu for&<e Țoate persoanei, para lrteret bani prin mandat poștal, sunt au insistență rugați a seri pa cupon scopul pentru care trimit bani. Contrar jih se va da curs nici unui mandat. MOZAICURI NOUI ACADEMICIANI. Academia franceză a ales ca membrii pe istoricii Pierre Nolhac și Georges Goyan, în locul decedaților Boutroux și Cochin. Fotoliul lui Jean Aicard a rămas vacant, fiindcă Abel Hermant și Louis Madelin, candidații favoriți, n’au întrunit nici unul majoritatea necesară. PREMII PENTRU NATALITATE. — Alianța națională pentru creșterea populațiunei franceze a anunțat premii în valoare de 120.000 franci pentru cele mai bune broșuri populare, care vor propaga sporul nașterilor. • Infeiîieletoryi Sui „Journal des Débats“ După cum se știe, „Journal des Débats“ este cel mai vechiu și mai distins din ziarele mari franceze. El apare neîntrerupt din vremea întâiului consulat al lui Napoleon. E foarte interesant pentru istoria ziaristicii, constatarea făcută de Henri d’Aîmeras, că „Journal des Débats“ a existat deja sub directorat. Sub directorat un oarecare Bertin de Vaux a fondat, în casa acea, care adăpostește și azi redacția lui „Journal des Débats” un ziar care pentru întâia oară în istoria jurnalismului poartă numele de „Eclair”. Primul număr a apărut în luna Vendemaire (Brumărel) al anului IV (1795). Dar deja după un an în ziua de 18 Pluviôse a anului V (6 Februarie 1797) ziarul a fost acuzat de regalist de către un deputat al Camerii celor cinci sute (camera deputaților Directoratului). Când spre sfârșitul acetui an guvernul Directoratului a suprimat o serie de ziare opoziționiste (18 Fructe dor al anului V, 4 Septembrie 1797) era și acest prim „Eclair” pe lista celor 31 de ziare suprimate. Redactorulșef a fost condamnat la deportare pe insula Cléron. Bertin de Vaux a știut însă să se sustragă la timp de la arestare și să se ascundă. După lovitura de stat al lui Napoleon la 18 Brumaire de Vaux a ieșit iar la iveală și a scos în aceiași tipografie un nou ziar, însă cu acelaș personal redacțional. Rămăsese și mașinistul Normand la ziar. Ziarul acesta nou l-a numit „Le Journal des Débats”. De atunci ziarul acesta a apărut în serii neîntrerupte. Cu „Times” din Londra, el este singurul ziar, care are o rubrică specială zilnică: „Acum o sută de ani” în care se publică estrade din numărul corespunzător de, acum o sută de ani. ■ » O Kait și Lituania După cum spune revista „ Jeska Myst“ învățații lituanieni reclamă pe Kant pentru țara lor, deoarece a fost de origină lituană și chiar vorbea limba aceasta în casă la el. Redacțiunea reviste „Kimstschusien“ publică un concurs, având de subiect lămurirea acestei cestiuni. Premiul este de 10000 mărci. Lucrările pot fi scrise în limba lituană, rusă, germană, franceză, engleză sau italiană. Un ministru minei decorativ Indiferenta salsele armați — Propaganda străiM prialți ofițeri. — Amărăciunile unor ofițeri activi. - Guestica imobilului direcțiimei sanitare și a țarilor.— Am ținut până acum să nu dăm publicității, numeroasele plângeri ce le primiam cu privire la soarta ofițerilor noștri. Ne mulțumiam să aducem la cunoștința ministrului de război cu toată discrețiunea, faptele, pentru ca, luându-le, în cercetare, să dispună apoi înlăturarea neajunsurilor din armată. Ministrul actual are însă, o concepție atât de ciudată despre puterea pe care presa o reprezintă într’un stat, ca și despre colaborarea pe care această presă o poate da guvernanților bine intenționați cu privire la interesele cele mai de sug ale țarei — incât provoacă nedumerirea noastră. Actualul ministru de război, pe cât suntem noi informați, înțelege să meargă și mai departe cu ciudățeniile sale. Ni se aduce la cunoștință — și faptul îl credem posibil — că domnul „ghinărar" a dispus revizuirea situației militare a celor de la „Universul“. Dacă această dispoziție nu este o simplă glumă, să ne dea voe să-l informăm noi că, în rândurile noastre, nu se găsesc suspecți, — nici în ce privește serviciul militar, nici în orice alte direcțiuni. Suspecții s-ar putea descoperi mai cu ușurință printre consilierii intimi ai ministrului cari îi dau sugestiuni atât de curioase și de neînțelese. Ori vrea de „ghinărar“ să ne militarizeze și pe noi ? Dar să lăsăm această ordine de idei și să așteptăm ca faptele să ne convingă dacă ministrul înțelege să facă o glumă cu noi sau o răutate amuzantă. Pe noi ne interesează mai mult situațiunea precară în care se găsesc ofițerii noștri. Cunoaștem chiar propaganda subversivă ca se face printre ofițeri— mai cu seamă, în ținuturile m,Țte — cu scopul evident al desorganizărei armatei. Vom avea cât de curând posibilitatea să dăm publicității un document lămuritor în această privință. Mai ținem să se facă lumină deplină pentru că înțelegem ca armata să fie ferită de amărăciuni. Dacă ministrul nu e de aceeași părere, să facă bine și să nu se cramponeze de o situațiune în care este un element pur decorativ. La război nine treime un ministru fără autoritate în guvern și decorativ. Mentalitatea, ce se crează în lagărele ofițerești e tristă, nespus de tristă, dar nu e mai puțin firească. Pentru înlăturarea acestei crize ne trebue la departamentul armatei un ministru cu autoritate, care să urmărească cu energie îmbunătățirea stărei de lucruri și în urmă să pretindă restabilirea disciplinei, fără de care miliție nu se poate. Avem dinainte scrisoarea în care stau cuprinse amărăciunile unui ofițer activ. Le vom aduce la cunoștința opiniei publice cu scopul bine înțeles ca îndreptarea să se facă cât mai neîntârziat. Această îndreptare o dorim, pentru că: în alt chip, bunul renume al oștrei noastre — care se ține astăzi numai grație spiritului de jertfă al oftărilor noștri — se va pierde în neant. Admirăm și felicităm pe ofițerii pentru această vitejie sufletească ce corespunde de minune eroismului din războiu ; îi sfătuim chiar să aibă răbdare că îndreptarea le va veni. Pentru ca această îndreptare să vină cât mai curând, ziarul nostru își propune să fie străjerul neclintit al intereselor și demnităței ofițerești. Ca lucrurile să meargă însă bine în armată, trebue ca ministrul acestui resort să fie un deplin înțelegător al nevoilor ostășești. Nu este cazul cu actualul ministru de războiu. Aceasta o vom dovedi-o în cele ce vom publica de astăzi înainte. Pentru astăzi avem două fapte caracteristice : întâiul fapt. Direcțiunea VI-a sanitară era instalată în str. Fântânei, lângă catedrala Sf. Iosif, și ministerul plătea o chirie de 76S9 de lei anual d-nei Malla, proprietara imobilului. D-na Holla ținea mult să evacueze imobilul pentru că i se oferea o chirie de 150.380 de lei anual, adică de aproape 15 ori mai mult. Fiind rudă apropiată cu actualul ministru de război, maile mai simplu decât evacuarea din ordin superior. Treburile sau aranjat de minune, în familie, și direcțiunea VI sanitară a fost trântită într’o cazarmă dela periferia Capitalei. Iată cum nuținhr* gosmarul Hărdărescu să-și ccupa timpul și să-și consacre munca în folosul armatei și al țărei. Al doilea fapt. Nu e mult timp de când domnul „ghinărar” s’a gândit și d-sa la îmbunătățirea traiului ofițerilor, — deocamdată al celor din București Și iată cum a procedat d-sa, lansând cu bravură primul balon de încercare. A dat un ordin în garnizoana București ca tuturor ofițerilor și funcționarilor militari să li se distribue— țari, și anume: câte 283 de țari ofițerilor superiori, câte 159 de bucăți ofițerilor inferiori și câte 100 de bucăți funcționarilor militari. Și să mai spună gurile rele că domnul „ghinărar” n’are grijă de ieftonirea viații pretențioșilor noștri ofițeri. Ofițerii au înțeles ironia gestului ministerial și putem afirma că direcțiunea a II-a din minister, refuzând să se înscrie pe tabloul de țâri, a primit un ordin adtmonestativ. Dar mai sânt și alte perle în activitatea ministerială a domnului „ghinărar”. I«© vom da pe îoaî ® la rând și credem că... va fi frumos î -----—naaSMfc- • 4*- ga»— ■■ RADIOGRAME Lyon, 20 Iunie — ANGLIA : Conferința din Londra a celei de a doua internaționale menține hotărîrea de a nu coopera cu Moscova. — GERMANIA : De la 1 Iulie tarifele pentru transportul mărfurilor vor fi mărite cu 23 la sută. — ELVEȚIA : Căile ferate ale societăților din Elveția au primit instrucțiuni din partea guvernului da a nu primi coroana austriace pentru plata biletelor. — Luni o violentă furtună în golful Neapole a cauzat accidente și stricăciuni. Președintele Pilsudski m istor € Sor Șe comunică din Varșovia după „Gazetta Poranna“. Un lucrător neînsurat, Ernest Pilsudski a plecat de mulți ani în America să-și încerce norocul. Acolo a ajuns antreprenor de lucrări și a căpătat importante lucrări publice. Murind acum de curând Boston, a lăsat rudei sale Iosif Pisudski — care nu e altul decât șeful statului polon, — o avere de vre-o 50 milioane dolari, ceea ce după cursul actual face mai bine de 60 miliarde mărci polone. . iu—ji: frei Mile se seMscita Anul 1850. O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de argint ? — Mătușa: Nuntă de argint? Nunta de argint o serbează oamenii cari au fost căsătoriți împreună 25 de ani de Anul 1900. O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de argint ? Mătușa: Așa ceva a fost în timpurile de mult, când oamenii trăiau în căsătorie câte 25 de ani de zile. Atâția ani nu mai stau azi oamenii căsătoriți. E un basm vechiu. Anul 1950.—O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de argint ? Mătușa : Nunta de argint? Nuntă de argint este când te căsătorești pentru a 25 oară FILME întâlnesc o figură care mi se pare cunoscută. Sub un păr blond, bucălat, doi ochi albaștri mă privesc întrebători, par’ e’ar zice : — M’ai uitat ? Salut și mă adresez umil: — Par’că vă cunosc ... Vă rog să mă scuzați că nu-mi aduc aminte ... V’aș rămâne îndatorat, dacă m’ați ajuta să-mi indreptez greșala, pe care nu,o să - mi-o iert niciodată ... ! Tânăra râde, dă capul pe spate, agită vârful unui picior drăcos și șoptește insinuant . — Magazinul de corsete ! — Ada ! Așa este. Erați la un magazin. Aș putea zice că formați podoaba lui. Nu mai sunteți ? Ea se posomorăște, face gura punguiiță și se lovește nervos cu punga de argint peste zone albe. — Cum să mai fiu?.. Cine mai poartă corset ? ... Este o industrie pe drojdie... Și cu toate astea, fii minte?... Într’o zi mi-ai adus broșura cu conferința care deschisese, cu câțiva ani înainte, ofensiva profesorului doctor Gerota în contra corsetului... N’aș fi crezut niciodată că vom ajunge aici... Mă întreb și astăzi cum a putut femeea să cedeze, să treacă la libertatea cea mai deplină a corpului din canoanele teribile la cari îl supunea tradiția infamă, cum spuneai dumneata atunci... — Ades femeea schimbă... — Te rog ! Până aci ? — Și acum ? — Sunt la un magazin de umbrele. Fă-mi plăcerea să-l vizitezi. E bine aranjat. Uite-1 colo. Cum intru, mă iubește un contrast. In stânga, umbrele cu mânerul gros cât un bulumac ; în dreapta, altele cu mânerul subțire ca un creion Faber. Ea râde, și pe când așează în eter pălăria de pichet, scutură buclele blonde și-mi explică: — Cele cu mânerul gros sunt pentru doamne; celelalte sunt pentru preoți... S’a ’ntors moda pe dos... Cine ar fi crezut?.. Și-mi gâdilă urechea, la despărțire, cu refrenul: vi — Ades femeea schimbă!... — Don José. II IARCUL COPILUI — timpâ’asâu își dtsîa © S3?isa?e școlara — — Duminică dimineața avem serbarea pentru sfârșitul anului școlar... Ne-am silit s’o facem frumoasă ... Dacă voiți să petreceți câteva ore în mijlocul copiilor, poftiți... Directorul școalei de băeți Steriu, din str. 13 Septembrie, de ai cărei orfani de război s’au îngrijit „Universul” și cititorii săi la Crăciunul din urmă, făcea un apel prea călduros, ca să nu fie ascultat. Și, în afară de aceasta, viața este atât de spinoasă, încât simți chiar nevoie să respiri aerul de primăvară în seninătatea care stăpânește cerul celor mici și voioși. Duminică dimineața. Vreme frumoasă. E fost să se desfășura serbarea in curte. De pe la orele 5 au început să vie copiii; râsetele lor cristaline înveselesc tot cuprinsul. Sunt în haine de sărbătoare, liniile au noui; la alții, peticile sunt cusute din ajun; cei la cari reparația n’a putut face mai nimic, stau mai de-oparte și se uită la ceilalți, cu umilința care nu scutește nici sufletele cele mai fragede ... Orfanii de război sosesc în flanc câte doi, având în frunte pe unul așa de mic, încât cea mai strâmtă capelă îi acoperă ochii și o parte din urechi, iar cadența picioarelor în marș milităresc îi dă un aer amuzant. Din ce în ce grupul elevilor se mărește. Ei se așează în cerc. Cei cari presimt că n’or să poată vedea reprezentația din cauza colegilor mai mari, își fac loc cu, coiul sau se știe pe băncile aduse din clase, pe scaune, pe uluci, încep să sosească părinții. Fiecare se crede obligat să surâdă galeș profesorului fiului său, fie din prietenie, fie din recunoștință pentru munca depusă peste an, fie din sentimentul că o figură veselă exercită totdeauna o „captatio benevolentiae’’— și un punct mai mult la nota elevului nu strică... Dar, vai! notele sunt date... Plini de atențiune, profesorii și profesoarele li primesc pe toți și se luptă să rezolve o grea problemă : școala n’are nici , pe jumătate scaunele trebuitoare pentru toți părinții și totuși lumea trebue să șează jos. Copiii nu mai au astâmpăr... Nu poți să ții prea mult sub presiune o lume atât de Tânără; ea simte nevoie de sburdălnicie, ele joacă, de libertate... "•— Tăcere ! s’aude glasul domol al directorului, d. Grigorcan. Iar soția sa, profesoara de clasa a doua, aleargă de colo nană colo, ca să scoată mai în fată pe un mic elev înghesuit intre cei mari, ca să șoptească unuia mai neastâmpărat că nu e frumos ce face, cască un loc mai bun pentru o doamnă care stă în soare. Profesorul Păunescu, strânge picioarele diapazonului între degete, le dă drumul, la ne „la” și corul cântă „Trăiască Regele”. Toată lumea e în picioare. Pe urmă, directorul explică, un limbaj special, pe înțelesul copiilor, cu atenție deosebită pentru mintea celor mărunți, rostul serbării. Este bucuria tuturor că anul școlar s’a sfârșit cu bine. Copiii cari au învățat și au fost cuminți, își vor auzi numele printre cei promovați. Premii nu se dau, fiindcă nu s’ar putea găsi pentru toți aceia cari merită. Adevăratul premiu este conștiința fiecăruia că și-a făcut datoria. In timpul când vorbește, directorul ține în mână foile de hârtie cu numele promovaților și repetenților. Toți ochii sunt acolo și elevii ard de dorință să cunoască rezultatele. Nici vârsta lor nu este scutită de fiorul așteptării, de chinul grijei, de tortura îndcelii. Cântece vesele și eroice alternează cu recitări. Unul mic, că de abea se vede, ese doi pași înainte și ciripește o poezioară. II împresoară simpatia generală; și când aplauzele îi acoperă ultimul vers, mama lui, legată la cap și îmbătrânită de vreme din cauza muncii grele, se ’nalță mândră și-i râde așa cum de mult n’a râs. Altul, îndesat, cu ochi ascuțiți și cu buzele ca o trompetă, spune o anecdotă de Speranțîa, scoate stocat fiece cuvânt și nu știrbește nimic din seriozitatea sa perfectă când, imitând foarte bine jargonul, stârnește hazul auditorului. Părinții lui se uită în toate părțile și zâmbesc triumfători, pare c’ar zice : — Noi suntem autorii ! Cu cât defilează elevii mai mari , atâta bucățile sunt mai lungi, mai greu de recitat. Ei , nu se lasă. Modulează vocea, armonizează gesturile, iau atitudini și sunt mulțumiți când ei- i iese pe fețele profesorilor, cari nu-i pierd din och, și-i conduc] chiar în momentul acesta prin privirea lor fixă, că s’au achitat pe deplin de misunea lor în această zi de sărbătoare. Un elev recită „Scrisoarea orfanului”. Tăticule, de ce nu ne mai scrii... Mama plânge mereu și s’a ’mbrăcat în acoru ... Au început să vie în sat părinții celorlalți copii și spun că s’a isprăvit războiul , numai tu nu vii, tăticule... Poezia e simplă, dar pătrunzătoare... Nimeni pare că nu îndrăsnește să ’ntoarcă ochii în partea unde sunt orfanii de război, ca să nu le întâlnească privirea și să nu le mărească durerea ... Versurile cad ca lame de cuțit și rănesc adânc... Apar lacrimi, se agită hat sie, emoțiunea pune mâna pe toată lumea... Toate gândurile sunt la cei cari și-au dat viața pentru țară și la copilași lor, față de cari avem o datorie neasemuit de mare... Și o compătimire nemărginită umple inimile... Se simte nevoia unei scuturări morale. "Educatorul corului prinde momentul și vocile atacă un marș eroic... Un elev recită „Sergentul” de Vasile Alexandri, altul se asvârlă la atac cu „Peneș Curcanul”, altul slăvește puterea de rezistență eternă a neamului cu accentele din „Santinela”, și totul se sfârșește în mijlocul entuziasmului, într-o sufletre generală, mai ales că, la citirea rezultatelor, repetenții sunt atât de puțini încât se pierd în sgomotul tuturor celorlalți, țari sar sburdă și jubilează: — Eu am trecut!... Eu am trecut !.. Plec d'acolo cu impresia că mă’ntorc dintr’o excursiune, într’un cadru pitoresc departe de nevoile vieței și vârstei, de undeva unde e numai lumină, numai primăvară, numai speranță, numai mulțumire, numai c’ripit.. M’ajung de pe urmă orfanii, îmbrăcați militărește, călcând apăsat. Și în figura negricioasă a mititelului, care merge în frunte, cu larga capelă, pe urechi, cu pieptișorul scos înainte, cu mândria că e soldat și a ținut drapelul în scena finală, „întregirea Neamului”, văd un simbol îndoit: jertfele de eli și siguranța de mâine. Mihail ’ ’ora întrevederea între Lloyd George și Poincare, in jurul căreia s’a făcut atlasmsgomol și de la care se aștepta rezultate hotărnoare cu privire la pactul anglo-francez, s’a mărginit mumai la fixarea unor anumite puncte ce se vor discuta la Haga și asupra cărora cei doi, prins miniștri au căzut de acord. „ Ziarele engleze spun ca motivul pentru care nu s’a atins pactul la întrevederea de la Downing Street este că Lloyd George a convins pe Poincaré că, nu se poate uniri în discuția de fond a pactului, până nu se aranjează diferitele chestiuni cari sunt încă pendinte între cele două state. J Inh’du Jung discurs ținut de Lloyd George la o întrunire a metodiștilor, primul ministru englez îi târni încă odată să spulbere acuzațiunile ce se aduc Angliei, că motivul pentru care a intrat la marele război este de ordin pur material și amimes câștigarea supremației pe mare pentru cucerirea comerțului. Lloyd George a afirmat căv Anglia a făcut apel la fiii ei să lupte pentru apararea celui slab contra celui tare. Mișcarea monarhistă ce de caiva timp se manifestează în Germania și mai ales în Bavaria, ia din ce în ce consistență. . . După manifestațiile din Berlin cu ocazia sarbătorirei lui Hindenburg, după cele din Bavaria contra comisiei interaliate, o nouă manifestație monarhistă s’a produs în SHezia unde în zona atribuită Germaniei pe cele mai multe din edificii s’a arborat numai drapelul imperial și nici un drapel republican. „ An 12narea națională maghiara a ținut prima ședință în prezență întregului cabinet, urmând ca azi Miercuri regentul Horthy să citească mesajul de deschidere. . Se cunoaște acum rezultatul complet al alegerilor pentru adunarea națională din noul stat ierlandez. , O majoritate sdrobitoare a obținut pariului partizan al unui tratat cu Anglia. Extremiștii, în frunte cu Arthur Griffith și pe a căror listă figurau și două lemei, au suferit o mare înfrângere. ©n Șireta externa 31 lunile EFTENIREA TRAIULUI — © © w*röä sw eL Sf. Sassu» ministruL intre si Srlai PREȚURILE maximale și LIBERTATEA COMERȚULUI întâlnind l>ed. ministru Sassu, in trenul care venea de la Câmpina. Fam pus următoarea întrebare: — Că vei credeți că va fi, excelență, rezultatul prețurilor maximale ? — Mai întâi să-mi spuneți dacă sunteți pentru aplicarea prețurilor maximale — și, la răspunsul meu afirmativ, d. Sassu continuă: — Eu nu sunt pentru prețurile maximale, ci din contră , pentru o cât mai deplină libertate a comerțului. Cum vrei să se pună prețuri maximale pe mărfuri cari nu sunt ? înțeleg acest lucru când ai avea mărfuri în abundență; dar, în cazul acesta, nu mai e nevoe de prețuri maximale, pentru că abundența mărfurilor, prin jocul cererii și al ofertei, ar reglementa ea însăși prețurile. Măsurile restrictive n’au dat niciodată rezultate bune. Trebue să știți că, în bună parte, scumpetea se datorește și lipsei de organizație a comunelor noastre. In străinătate, acestea au linii de garaj, antrepozite, frigorifere de capacitate mare, etc., pe când, la noi, n’au nimic. , Să vă dau un exemplu : Am hotărît contingentarea cărnii pentru consumul intern și rezultatul îl vedeți : carnea a ajuns să se găsească în abundență cu 10 lei kgf. Dar ce se întâmplă ? Această carne, care se aduce gata la nasul primarilor, este aproape refuzată de aceștia, pe motiv că n’au unde s’o pună — și, lucrul este exact, fiindcă nu numai celelalte orașe mai mici, dar chiar Bucureștii n’au un frigorifer sistematic. Cum, însă, vitele pe care aceștia le aduc pentru contingentare sunt purtate cu zilele de ici colo, am convocat la mine pe toți primarii și le-am pus în vedere ca să găsească, cât mai neîntârziat, mijloacele de a lua în primire cota ce li se aduce, altfel voi fi silit să ridic contingentarea. Tot pentru acelaș motiv, adică al lipsei unui depozit frigorifer, am hotărît ca, în Capitală, să se tae numai de 3 ori pe săptămână carne, fiindcă se tăia prea multă. Astfel numai Sâmbătă s’au tăiat peste 1.800 capete de vite. Libertatea comerțului, așa cum am luat-o noi, a avut, ca prim rezultat, o abundență a tuturor lucrurilor pe piață. Și eu prefer să se găsească din toate, fie și cu preț mai mare, decât să pui prețuri maximale și să nu mai găsești nimic. Al doilea rezultat ce vom obține, cât de curând prin libertatea comerțului, va fi efenirea vieții. — Cum asta ? — Foarte simplu , comerțul nefiind stingherit, puterea de producție, nestânjenită și el va fi tot mai abundentă și, lajinalmente, oferta va întrece cererea. Veți vedea că, nu mai departe decât în toamna aceasta, vom avea un val de oftudire care vă va uimi. — Mi se pare că sunteți preq optimist, excelență. — Sunt, pentru că am încredere în viitorul de aur gri acestei țări. „ CUM SE VOR FACE PLAȚI^ IN STRĂINĂTATE Să zicem că optimismul d-tră este îndreptățit în ce privește produsele din țară, dar despre mărfurile din străinătate, a cărora tendință est tot spre urcare, ce credeți ? —. Și acestea se vor ieftini, fiind în funcție de valută. Dacă negustorii mențin prețurile urcate, faptul se explică prin teama ce aceștia o au ca vor fi forțați să plătească mana sa pe valuta scăzută din iacimeniul scadenței. Ori noi ani, luat măsuri și suntem pe cale, de a încheia o convenție întru un consorțiu al creditorilr din țările de unde s’au cumpârat mărfurile și un consorțiu al debitorilor dela noi, sub garanția Băncii Naționale, că plata să se facă pe valuta din momentul cumpărării. Odată această convenție încheiată, desigur că comercizanții cinstiți nu vor mai aveai teamă și deci nu vor mai fii forțați să vândă mai scump decât trebue, iar cei necinstiți nu vor mai putea invoca acest pretext și mărfurile va trebui, deci, să se ieftinească. — Nici acest lucru nu cred? d-le ministru. [ CONSOLIDAREA BONURILOR DE TEZAUR ȘI VALUTA .] — Fiindcă este vorba cu o valută, ați putea să-mi spui neți dacă consolidarea bonurrilor de tezaur va ridica valuta ? — Singură, consolidarea bojțnurilor de tezaur, care, de fapt, nu este altceva decât schimbarea modului de plată a unei datorii, care rămâne, nu va putea aduce imediat o urcare a valutei. De fapt, o asemenea urcare în aceste momente nici nu e de dorit, și exportatorii noștri au chiar o mare teamă de această urcare, fiindcă expoztul de cereale, care este aurul nostru, va avea posibilitatea să pompeze cu atât mai mulții lei, cu cât cursul lor va fi mai scăzut. Pomparea lor de afară va aduce, neapărat, o urcare a va* Iutei. Iată, dar, care va fi rea, mediul sigur și infailibil al acestei urcări, exportul. j ^GE VOM EXPORTA sj Anul acesta vom avea de exportat, după dalele outese până acum, peste 400 de mii