Universul, iunie 1922 (Anul 40, nr. 118-142)

1922-06-24 / nr. 137

O polemică prin presă, foar­te violentă și plină de amenin­țări, a isbucnit intre doi gene­rali în rezervă. Faptul este regretabil, și es­te de dorit să înceteze. De­sigur că el se explică pâ­nă la un­ punct, dar nu se poa­te scuza. Se explică prin caracterul turbulent al vremii în care U­ăim. Războiul a dat în gene­ral temperamentelor un­­ plus de iritabilitate; impulsiunile s’au accentuat; susceptibilită­țile s’au înmulțit; frâul auto­criticei a slăbit; disciplina in­dividuală a slăbit. De aci spo­rul de vehemență, dispoziția de gâlceava, spiritul ofensiv, la manifestațiunile cărora, sub deosebite aspecte, asistăm zil­nic, în toate direcțiunile.. El nu se scuză însă, din ca­uza situațiunei persoanelor care polemizează. Principial, unui general în activitate nici nu i se poate admite dreptul de a polemiza prin publicita­te în chestiuni de natura ace­lora pe cari le atacă polemica ce ne preocupă. El poate să discute chestiuni de știință militară, poate să pledeze o te­mă oare­care în privința unui fapt de război, poate să recon­­stitue un episod care i se pare denaturat, d­ar n’are dreptul să degenereze în personalități și să ia o notă scandaloasă, nici chiar atunci când se cre­de dator să ia apărarea unor membri ai familiei, cari sau se pot apăra singuri, sau își pot căuta apărătorii aiurea. De si­gur că aceste scrupule, trebuesc să conducă și pe mi­litarii rezerviști, în special pe cei superiori, cum sunt gene­ralii cari pot fi chemați într’o zi să comande unități mari. Cu ce autoritate morală se vor prezenta atunci și cum li se va putea încredința soarta a­­tâtor oameni, când se va ști că s’au dat în spectacol, că s’au stropit cu trivialități și că au încercat să arunce noroi și în jurul lor ? Faptul nu constitue numai o înfrângere a regulelor im­puse în lumea militară, cari, moralmente, obligă și pe re­zerviști, când e vorba de lu­crurile cari privesc armata, dar și o atingere a prestigiu­lui legat de calitatea de mili­tar. La noi nici­odată nu s’au în­găduit asemenea grave aba­teri, pentru că am căutat să ținem sus acest prestigiu, și fiindcă am știut sa tragem în­vățăminte din situațiunile re­gretabile și une­ori ireparabi­le ce s’au creiat în oștirile un­­de nu s’a tăiat scurt unor a­­semenea porniri. Se deslănțuesc destule pa­timi în restul societății; vulca­nul pe care stă omenirea în­treagă provoacă destule sgu­­duiri păgubitoare și din ce în ce mai îngrijitoare lipsa de disciplină pune tot mai pu­ternic ghiara pe umărul ei ; să păstrăm neatinsă cel puțin instituția care reprezintă nu numai simbolul seriozității și datoriei, dar și scutul real al garanțiilor noastre în contra violențelor de aiurea. uimita lim­­bie nol­­um — Chestiunile discutate—Acorduri stabiSite.—Pac­tul as­glo-francez. — Poincaré va face o nouă vizită, la Lomie­se — Lyon, 20. — r­oincaré a pără­sit Londra. Lloyd George, Lory­al Darby și o numeroasă asistentă se afla la stațiunea de plecare. Toate ziarila K­asseesa vorbesc cu satisfacție despre convorbiri­­le dintre cei doi primi miniștri , Londra, 28. — Luna viitoare Poincare va viu­i iar la Londra. Până atunci sa­ speră că com­­st­imea de reparațiuni va­­ fi iscat raportul săra asupra stărei ade­vărate a finanțelor germane. Ar fi de dorit ca și Italia să tri­mită reprezentanți, de mână rapordul comisiunii de reparațiuni. Englezii au expri­mat părerea că, trainsc stabilită în mod înstărit suma capacită­ții germane, deoarece lucrurile sunt atât tea nesigura că orice deciziuni s’ar lua ar putea pro­voca mai târziu controverse. A­­ceasta este aplicabilă cu deose­bire acelor țări, care, ca și Ger­­mania, depind de desfășurarea comerțului lor străin. Esecamdată nu se precumpă­­nasc nici un fel de măsuri co­ercitive împotriva Germaniei. S’a ajuns la un complet a­­cord asupra punctului că confe­rința din Haga va fi o eoaferință strict a experților care se vor ocupa de fapte iar nu da prin­cipii, cel­ mai bun m­iiloc de a trece peste dificultățile întâm­­­pinate la Genova asupra chesti­­unilor datoriei rasa, a proprie­tății și a creditelor. * Experții francezi vor lua par­te la discuțiunile din Haga cu reprezentanții sovietic­i. La sfâr­­șitul lui Sulle va fi probabil o conferință între englezi și fran­cezi la Londra. Comisiunea de cercetări asupra afrocirapiei din Asia minoră, va pleca la cu­rând. Acestea sunt principalele hotă­­râri, cari au rezultat din conver­sa­țiunile dintre Lloyd George și Poincaré la Downing­ Street. „Dayli News” comentând fap­tul că mult discutatul pact an­­glo-francez nu a fost atins, ob­servă că motivul pare a fi că guvernul francez a acceptat punctul de vedere englez după care nu se poate ajunge la con­vorbiri hotărâtoare, înainte de a aranja diferitele ch­estiuni pendinte încă intre cele două țări. Comisiunea de xsparafisml și Comitetul­­ de garanții cercetează acum demersurile care îtalonesc luate pentru restaurarea cursu­lui monetar în Germania și pentru stabilirea mai departe a inflația­nei monetare. Terminăndu-se aceste investi­gation! Poincare va veni în Anglia îndată ce va avea la în­cât privește Tangerai Anglia este de părere că discuțiunile trebue să aibă loc nu numai în­tre Anglia și Franța singure, ci în legătură cu Spania, Poincaré­­ a adoptat punctul de vedere ca « oamenii de stat englezi, fran­­­cezi și spaniei­ să confere »sa­­s pra acestui punct luna viitoare la Londra. Franța și Spania vor putea fi reprezentate nu numai de către ambasadorul lor, după cum se sugerase la înc­eput, ci și de către ministrul Ier de es­terne. « « A teu f­­o­r&<e Țoate persoanei, para lrteret bani prin mandat poștal, sunt au insistență rugați a seri pa cupon scopul pentru care trimit bani. Contrar jih se va da curs nici unui mandat. MOZAICURI NO­UI ACADEMICIANI.­­ A­­cademia franceză a ales ca membrii pe istoricii Pierre Nol­­hac și Georges Goyan, în locul decedaților Boutroux și Cochin. Fotoliul lui Jean Aicard a rămas vacant, fiindcă Abel Hermant și Louis Madelin, can­didații favoriți, n’au întrunit nici unul majoritatea necesară. PREMII PENTRU NATALI­TATE. — Alianța națională pen­tru creșterea populațiunei fran­ceze a anunțat premii în va­loare de 120.000 franci pentru cele mai bune broșuri popula­re, care vor propaga sporul na­șterilor. • Infeiîieletoryi Sui „Journal des Débats“ După cum se știe, „Journal des Débats“ este cel mai vechiu și mai distins din zia­rele mari franceze. El apare neîntrerupt din vremea întâiului consulat al lui Napoleon. E foarte interesant pentru istoria ziaristicii, constata­rea făcută de Henri d’Aîme­­ras, că „Journal des Débats“ a existat deja sub directorat. Sub directorat un oarecare Bertin de Vaux a fondat, în casa acea, care adăpostește și azi redacția lui „Journal des Débats” un ziar care­­ pentru întâia oară în istoria jurnalis­mului poartă numele de „E­­clair”. Primul număr a apă­rut în luna Vendemaire (Bru­­mărel) al anului IV (1795). Dar deja după un an în ziua de 18 Pluviôse a anului V (6 Februarie 1797) ziarul a fost acuzat de regalist de către un deputat al Camerii celor cinci sute (camera deputaților Di­rectoratului). Când spre sfâr­șitul acetui an guvernul Di­rectoratului a suprimat o se­rie de ziare opoziționiste (18 Fructe dor al anului V, 4 Sep­tembrie 1797) era și acest prim „Eclair” pe lista celor 31 de ziare suprimate. Redactorul­­șef a fost condamnat la depor­tare pe insula Cléron. Bertin de Vaux a știut însă să se sus­tragă la timp de la arestare și să se ascundă. După lovitura de stat al lui Napoleon la 18 Brumai­re de Vaux a ieșit iar la iveală și a scos în aceiași tipografie un nou ziar, însă cu acel­aș perso­nal redacțional. Rămăsese și mașinistul Normand la ziar. Ziarul acesta nou l-a numit „Le Journal des Débats”. De atunci ziarul acesta a apărut în serii neîntrerupte. Cu „Ti­mes” din Londra, el este sin­gurul ziar, care are o rubrică specială zilnică: „Acum o su­tă de­ ani” în care se publică estrad­e din numărul cores­punzător de, acum o sută de ani. ■ » O Kait și Lituania După cum spune revista „ Jeska Myst“ învățații litua­nieni reclamă pe Kant pentru țara lor, de­oarece a fost de origină lituană și chiar vorbea limba aceasta în casă la el. Redacțiunea reviste „Kims­­tschusien“ publică un concurs, având de subiect lămurirea acestei cestiuni. Premiul este de 10000 mărci. Lucrările pot fi scrise în limba lituană, ru­să, germană, franceză, engle­ză sau italiană. Un ministru minei decorativ Indiferenta sals­ele armați — Propaganda străiM prialți ofițeri. — Amărăciunile unor ofițeri activi. - Gu­estica imobilului direcțiimei sanitare și a țarilor.— Am ținut până acum să nu dăm publicității, numeroasele plângeri ce le primiam cu privi­re la soarta ofițerilor noștri. Ne mulțumiam să aducem la cu­noștința ministrului de război cu toată discrețiunea, faptele, pen­tru ca, luându-le, în cercetare, să dispună apoi înlăturarea neajun­surilor din armată. Ministrul actual are însă, o concepție atât de ciudată despre puterea pe care presa o repre­zintă într’un stat, ca și despre colaborarea pe care această pre­să o poate da guvernanților bine intenționați cu privire la intere­sele cele mai de sug ale țarei — in­cât provoacă nedumerirea noastră. Actualul ministru de război, pe cât suntem noi informați, în­țelege să meargă și mai departe cu ciudățeniile sale. Ni se aduce la cunoștință — și faptul îl cre­dem posibil — că domnul „ghi­nărar" a dispus revizuirea situ­ației militare a celor de la „Uni­versul“. Dacă această dispoziție nu es­te o simplă glumă, să ne dea voe să-l informăm noi că,­ în rândurile noastre, nu se găsesc suspecți, — nici în ce privește serviciul militar, nici în orice alte direcțiuni. Suspecții s-ar pu­tea descoperi mai cu ușurință printre consilierii intimi ai mi­nistrului cari îi dau sugestiuni atât de curioase și de neînțelese. Ori vrea de „ghinărar“ să ne militarizeze și pe noi ? Dar să lăsăm această ordine de idei și să așteptăm ca faptele să ne convingă dacă ministrul înțelege să facă o glumă cu noi sau o răutate amuzantă. Pe noi ne interesează mai mult situațiunea precară în ca­re se găsesc ofițerii noștri. Cu­noaștem chiar propaganda sub­versivă ca se face printre ofițeri— mai­ cu seamă, în ținuturile m­,Ț­te — cu scopul evident al desor­­ganizărei armatei. Vom avea cât de curând posibilitatea să dăm publicității un document lămuri­tor în această privință. Mai ținem să se facă lumină deplină pentru că înțelegem ca armata să fie ferită de amără­ciuni. Dacă ministrul nu e de ace­eași părere, să facă bine și să nu se cramponeze de o situațiu­­ne în care este un element pur decorativ. La război ni­ne tre­ime un ministru fără autoritate în guvern și decorativ. Mentalitatea, ce se crează în lagărele ofițerești e tristă, nes­pus de tristă, dar nu e mai pu­țin firească. Pentru înlăturarea acestei cri­ze ne trebue la departamentul armatei un ministru cu autori­tate, care să urmărească cu­ e­­nergie îmbunătățirea stărei de lucruri și în urmă să pretindă restabilirea disciplinei, fără de care miliție nu se poate. Avem dinainte scrisoarea în care stau cuprinse amărăciunile unui ofițer activ. Le vom aduce la cunoștința opiniei publice cu scopul bine înțeles ca îndrepta­rea să se facă cât mai neîntâr­­ziat. Această îndreptare o dorim, pe­ntru că: în alt chip, bunul re­nume al oșt­rei noastre — care se ține astăzi numai grație spi­ritului de jertfă al oftărilor­ noș­tri — se va pierde în neant. Ad­mirăm și felicităm pe ofițeri­i pentru această vitejie sufleteas­­­­că ce corespunde de minune ero­ismului din războiu ; îi sfătuim­­ chiar să aibă răbdare că îndrep­­­­tarea le va veni. Pentru ca această îndreptare­­ să vină cât mai curând, ziarul­­ nostru își propune să fie străje­rul neclintit al intereselor și demnităței ofițerești. Ca lucrurile să meargă însă bine în armată, trebue ca minis­trul acestui resort să fie un de­plin înțelegător al nevoilor ostă­șești. Nu este cazul cu actualul mi­nistru de războiu. Aceasta o vom dovedi-o în cele ce vom publica de astăzi îna­inte. Pentru astăzi avem două fap­te caracteristice : întâiul fapt. Direcțiunea VI-a sanitară era instalată în str. Fântânei, lân­gă catedrala Sf. Iosif, și minis­terul plătea o chirie de 76S9 de lei anual d-nei Malla, proprie­tara imobilului. D-na Holla ținea mult să e­­vacueze imobilul pentru că i se oferea o chirie de 150.380 de lei anual, adică de aproape 15 ori mai mult. Fiind rudă apropiată cu ac­tualul ministru de război, m­aile mai simplu de­cât evacuarea din ordin superior. Treburile sau aranjat de mi­nune, în familie, și direcțiunea VI sanitară a fost trântită în­­tr’o cazarmă dela periferia Ca­pitalei. Iată cum nuținhr* gosmarul Hărdărescu să-și ccupa timpul și să-și consacre munca în fo­losul armatei și al țărei. Al doilea fapt. Nu e mult tim­p de când dom­nul „ghinărar” s’a gândit și d-sa la îmbunătățirea traiului ofițerilor, — deocamdată al ce­lor din București Și iată cum a procedat d-sa, lansând cu bra­vură primul balon de încer­care. A dat un ordin în­ gar­nizoana București ca tuturor ofi­țerilor și funcționarilor mili­tari să li se distribue— țari, și anume: câte 283 de țari ofițeri­lor superiori, câte 159 de bu­căți ofițerilor inferiori și câte 100 de bucăți funcțio­narilor mi­litari. Și să mai spună gurile rele că domnul „ghinărar” n’are grijă de ieftonirea viații pretențioși­lor noștri ofițeri. Ofițerii au înțeles ironia ges­tului ministerial și putem afir­ma că direcțiunea a II-a din minister, refuzând să se înscrie pe tabloul de țâri, a primit un ordin adtmonestativ. Dar mai sânt și alte perle în activitatea ministerială a dom­nului „ghinărar”. I«© vom da pe îoaî ® la rând și credem că... va fi frumos î -----—naaSMfc- • 4*- ga»— ■■ RADIOGRAME Lyon, 20 Iunie — ANGLIA : Conferința din Londra a celei de a doua inter­naționale menține hotărîrea de a nu coopera cu Moscova. — GERMANIA : De la 1 Iulie tarifele pentru transportul m­ăr­­furilor vor fi mărite cu 23 la sută. — ELVEȚIA : Căile ferate ale societăților din Elveția au pri­mit instrucțiuni din partea gu­vernului da a nu primi coroana austria­ce pentru plata biletelor. — Luni o violentă furtună în golful Neapole a cauzat accidente și stricăciuni. Președintele Pilsudski m­ istor € Sor Șe comunică din Varșovia după „Gazetta Poranna“. Un lucrător neînsurat, Er­­nest Pilsudski a plecat de mulți ani în America să-și încerce norocul. Acolo a a­­juns antreprenor de lucrări și a căpătat importante lu­crări publice. Murind acum de curând Boston, a lăsat ru­­­­dei sale Iosif Pisudski — care nu e altul decât șeful statu­lui polon, — o avere de vre-o 50 milioane dolari, ceea ce du­pă cursul actual face mai bine de 60 miliarde mărci polone. . iu—ji: frei Mile se seMscita Anul 1850. O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de ar­gint ? — Mătușa: Nuntă de ar­gint? Nunta de argint o ser­bează oamenii cari au fost căsătoriți împreună 25 de ani de Anul 1900. O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de ar­gint ? Mătușa: Așa ceva a fost în timpurile de mult, când oa­menii trăiau în căsătorie câ­te 25 de ani de zile. Atâția ani nu mai stau azi oamenii căsătoriți. E un basm ve­­chiu. Anul 1950.—O fetiță: Tanti, ce este aceea nuntă de ar­gint ? Mătușa : Nunta de argint? Nuntă de argint este când te căsătorești pentru a 25 oară­ FILME întâlnesc o figură care mi se pare cunoscută. Sub un păr blond, bucălat, doi ochi albaș­tri mă privesc întrebători, par’ e’ar zice : — M’ai uitat ? Salut și mă adresez umil: — Par’că vă cunosc ... Vă rog să mă scuzați că nu-mi aduc aminte ... V’aș rămâne îndato­rat, dacă m’ați ajuta să-mi in­­­dreptez greșala, pe care nu,o să - mi-o iert niciodată ... ! Tânăra râde, dă capul pe spa­te, agită vârful unui­­ picior dră­cos și șoptește insinuant . —­ Magazinul de corsete ! — A­­da ! Așa este. Erați la un magazin. Aș putea zice că formați podoaba lui. Nu­ mai sunteți ? Ea se posomorăște, face gura punguiiță și se lovește nervos cu punga de argint peste zon­e albe. — Cum să mai fiu?.. Cine mai poartă corset ? ... Este o industrie pe drojdie... Și cu toate astea, fii minte?... În­­tr’o zi mi-ai adus broșura cu conferința care deschisese, cu câțiva ani înainte, ofensiva pro­fesorului doctor Gerota în con­tra corsetului... N’aș fi crezut niciodată că vom ajunge aici...­­ Mă întreb și astăzi cum a putut f­­emeea să cedeze, să treacă la­­ libertatea cea mai deplină a­ cor­­­­pului din canoanele teribile la cari îl supunea tradiția infamă, cum spuneai dumneata atunci... — Ades femeea schimbă... — Te rog ! Până aci ? — Și acum ? — Sunt la un magazin de umbrele. Fă-mi plăcerea să-l vizitezi. E bine aranjat. Uite-1 colo. Cum intru, mă iubește un contrast. In stânga, umbrele cu mânerul gros cât un bulumac ; în dreapta, altele cu mânerul subțire ca un creion Faber. Ea râde, și pe când așează în eter pălăria de pichet, scutură buclele blonde și-mi explică: — Cele cu mânerul gros sunt pentru doamne; celelalte sunt pentru preoți... S’a ’ntors mo­da pe dos... Cine ar fi crezut?.. Și-mi gâdilă urechea, la des­­­­părțire, cu refrenul: v­i — Ades femeea schimbă!... — Don José. II I­ARCUL COPILUI — timpâ’asâu își dtsîa © S3?isa?e școlara — — Duminică dimineața avem serbarea pentru sfârșitul anului școlar... Ne-am silit s’o facem frumoasă ... Dacă voiți să pe­­treceți câteva ore în mijlocul copiilor, poftiți... Directorul școalei de băeți Steriu, din str. 13 Septembrie, de ai cărei orfani de război s’au îngrijit „Universul” și cititorii săi la Crăciunul din urmă, fă­cea un apel prea călduros, ca să nu fie ascultat. Și, în afară de aceasta, viața este atât de spinoasă, în­cât simți chiar ne­voie să respiri aerul de primă­vară în seninătatea care stăpâ­nește cerul celor mici și voioși. Duminică dimineața. Vreme frumoasă. E fost să se desfășura serbarea in curte. De pe la orele 5 au început să vie copiii; râ­setele lor cristaline înveselesc tot cuprinsul. Sunt în haine de sărbătoare, linii­le au noui; la alții, peticile sunt cusute din ajun; cei la cari reparația n’a putut face mai nimic, stau mai de-oparte și se uită la ceilalți, cu umilința care nu scutește nici sufletele cele mai fragede ... Or­fanii de­ război sosesc în flanc câte doi, având în frunte pe unul așa de mic, în­cât cea mai strâmtă capelă îi acoperă ochii și o parte din urechi, iar caden­ța picioarelor în marș milităresc îi dă un aer amuzant. Din ce în ce grupul elevilor se mărește. Ei se așează în cerc. Cei cari pre­simt că n’or­ să poată vedea re­prezentația din cauza colegilor mai mari, își fac loc cu, coiul sau se știe pe băncile aduse din clase, pe scaune, pe uluci, încep să sosească părinții. Fie­care se crede obligat să surâdă galeș profesorului fiului său, fie din prietenie, fie din recunoș­tință pentru munca­ depusă pe­ste an, fie din sentimentul că o figură veselă exercită totdeau­na o „captatio benevolentiae’’— și un punct mai mult la nota elevului nu strică... Dar­, vai! notele sunt date... Plini de a­­tențiune, profesorii și profesoa­rele li primesc pe toți și se luptă să rezolve o grea problemă : școala n’are nici , pe jumătate scaunele trebuitoare pentru toți părinții și totuși lumea trebue să șează jos. Copiii nu mai au astâmpăr... Nu poți să ții prea mult sub presiune o lume atât de Tânără; ea simte nevoie de sburdălnicie, ele joacă, de libertate... "•— Tăcere ! s’aude glasul do­mol al directorului, d. Grigor­­can. Iar soția sa, profesoara de clasa a doua, aleargă de colo nană colo, ca să scoată mai în fată pe un mic elev înghesuit intre cei mari, ca să șoptească unuia mai neastâmpărat c­ă nu e frumos ce face, c­­­ască un loc mai bun pentru o doam­nă care stă în soare. Profesorul Păunescu, strânge picioarele diapazonului între degete, le dă drumul, la ne „la” și corul cântă „Trăiască Regele”. Toată lumea e în picioare. Pe urmă, directorul explică, un limbaj special, pe înțelesul copiilor, cu atenție deosebită pentru mintea celor mărunți, ro­stul serbării. Este bucuria tutu­­ror că anul școlar s’a sfârșit cu bine. Copiii cari au învățat și au fost cuminți, își vor auzi numele printre cei promovați. Premii nu se dau, fiindcă nu s’ar putea găsi pentru toți aceia cari me­rită. Adevăratul premiu este conștiința fiecăruia că și-a fă­cut datoria. In timpul când vor­bește, directorul ține în mână foile de hârtie cu numele pro­movaților și repetenților. Toți ochii sunt acolo și elevii ard de dorință să cunoască rezultatele. Nici vârsta lor nu este scutită de fiorul așteptării, de chinul grijei, de tortura îndcelii. Cântece vesele și eroice alter­nează cu recitări. Unul mic, că de abea se vede, ese doi pași înainte și ciripește o poezioară. II împresoară simpatia genera­lă; și când aplauzele îi acoperă ultimul vers, mama lui, legată la cap și îmbătrânită de vreme din cauza muncii grele, se ’nal­ță mândră și-i râde așa cum de mult n’a râs. Altul, îndesat, cu ochi ascuțiți și cu buzele ca o trompetă, spune o anecdotă de Speranțîa, scoate stocat fiece cuvânt și nu știrbește nimic din seriozitatea sa perfectă când, i­­mitând foarte bine jargonul, stârnește hazul auditorului. Pă­rinții lui se uită în toate părțile și zâmbesc triumfători, pare c’ar zice : — Noi suntem autorii ! Cu cât defilează elevii mai mari ,­ atâta bucățile sunt mai lungi, mai greu de recitat. Ei , nu se lasă. Modulează vocea, ar­­­­monizează gesturile, iau atitu­­­­dini și sunt mulțumiți când ei- i iese pe fețele profesorilor, cari­­ nu-i pierd din och, și-i conduc] chiar în momentul acesta prin­­ privirea lor fixă, că s’au­ achi­tat pe deplin de mis­unea lor în această zi de sărbătoare. Un elev recită „Scrisoarea or­fanului”. Tăticule, de ce nu ne mai scrii... Mama plânge me­­reu și s’a ’mbrăcat în acoru ... Au început să vie în sat părinții celorlalți copii și spun că s’a isprăvit războiul , numai tu nu vii, tăticule... Poezia e simplă, dar pătrun­zătoare... Nimeni pare că nu în­­drăsnește să ’ntoarcă ochii în partea unde sunt orfanii de răz­boi, ca să nu le întâlnească pri­virea și să nu le mărească du­rerea ... Versurile cad ca lame de cuțit și rănesc adânc... A­­par lacrimi, se agită hat sie, e­­moțiunea pune mâna pe toată lumea... Toate gândurile sunt la cei cari și-au dat viața pen­tru țară și la copilaș­i lor, față de cari avem o datorie nease­muit de mare... Și o compăti­mire nemărginită umple inimi­le... Se simte nevoia unei scu­turări morale.­­ "Educatorul corului prinde momentul și vo­cile atacă un marș eroic... Un elev recită „Sergentul” de Va­sile Alexandri, altul se asvârlă la atac cu „Peneș Curcanul”, altul slăvește puterea de rezis­tență eternă a neamului cu ac­centele din „Santinela”, și totul se sfârșește în mijlocul entu­ziasmului, într-o sufletre gene­rală, mai ales că, la citirea re­zultatelor, repetenții sunt atât de puțini în­cât se pierd în s­go­­motul tuturor celorlalți, țari sar­ sburd­ă și jubilează: — Eu am trecut!... Eu am trecut !.. Plec d'acolo cu impresia că mă’ntorc dintr’o excursiune, în­tr’un cadru pitoresc departe de nevoile vieței și vârstei, de unde­va unde e numai lumină, numai primăvară, numai speranță, nu­mai mulțumire, numai c’ripit.. M’ajung de­ pe urmă orfanii, îm­brăcați militărește, călcând a­­păsat. Și în figura negricioasă a mititelului, care merge în frunte, cu larga capelă, pe u­­rechi, cu pieptișorul scos îna­inte, cu mândria că e soldat și a ținut drapelul în scena finală, „întregirea Neamului”, văd un simbol îndoit: jertfele de eli și siguranța de mâine. Mihail ’ ’ora întrevederea între Lloyd George și Poincare, in jurul căreia s’a făcut atlasmsgomol și de la care se aștepta rezultate hotărn­oa­re cu privire la pac­­tul anglo-francez, s’a mărginit mumai la fixarea unor anumite puncte ce se vor discuta la Haga și asupra cărora cei doi, prins miniștri au căzut de acord. „ Ziarele engleze spun ca motivul pentru care nu s’a atins pactul la întrevederea de la Downing­ Street este că Lloyd George a convins pe Poincaré că, nu se poate un­iri în discuția de fond a pactului, până nu se aranjează diferitele chestiuni cari sunt încă pendinte între cele două state. J Inh­’du Jung discurs ținut de Lloyd Geor­ge la­ o întrunire a metodiștilor, primul ministru englez îi târni încă odată să spulbere acuzațiunile ce se aduc Angliei, că motivul pentru care a intrat la marele război este de ordin pur material și amimes câștigarea supremației pe mare pentru cucerirea comerțului. Lloyd George a afirmat căv Anglia a făcut apel la fiii ei să lupte pentru apararea celui slab contra celui tare. Mișcarea monarhistă ce de cai­va timp se ma­­nifestează în Germania și mai ales în B­avaria, ia din ce în ce consistență. . . După manifestațiile din Berlin cu ocazia sar­­bătorirei lui Hindenburg, după cele din Bavaria contra comisiei interaliate, o nouă manifestație monarhistă s’a produs în SHezia unde în zona atri­­buită Germaniei pe cele mai multe din edificii s’a arborat numai drapelul imperial și nici un drapel republican. „ An­ 12­na­rea națională maghiara a ținut prim­a ședință în prezență întregului cabinet, urmând ca­ azi Miercuri regentul Horthy să citească mesajul de deschidere. . Se cunoaște acum rezultatul complet al alege­r­i­lor pentru­­ adunarea națională din noul stat ier­landez. , O majoritate sdrobitoare a obținut pariului partizan al unui tratat cu Anglia. Extremiștii, în frunte cu Arthur Griffith și pe a căror listă figurau și două lem­ei, au suferit o mare înfrângere. ©­n Șireta externa 31 lunile EFTENIREA TRAIULUI — © © w*röä sw eL Sf. Sassu­» ministruL intre si Srlai PREȚURILE maximale și LIBERTATEA COMERȚULUI întâlnind l>e­d. ministru Sassu, in trenul care venea de la Câmpina. Fam pus ur­mătoarea întrebare: — Că vei credeți că va fi, ex­celență, rezultatul prețurilor maximale ? — Mai întâi să-mi spuneți dacă sunteți pentru aplicarea prețurilor maximale — și, la răspunsul meu afirmativ, d. Sassu continuă: — Eu nu sunt pentru pre­țurile maximale, ci din con­tră , pentru o cât mai deplină libertate a comerțului. Cum vrei să se pună pre­țuri maximale pe mărfuri cari nu sunt ? înțeleg acest lucru când ai avea mărfuri în a­­bundență; dar, în cazul acesta, nu mai e nevoe de prețuri maximale, pentru că abunden­ța mărfurilor, prin jocul ce­rerii și al ofertei, ar reglemen­ta ea însăși prețurile. Măsuri­le restrictive n’au dat nici­o­­dată rezultate bune. Trebue să știți că, în bună parte, scumpetea se datorește și lip­sei de organizație a comunelor noastre. In străinătate,­ acestea au li­nii de garaj, antrepozite, fri­­gorifere de capacitate mare, etc., pe când, la noi, n’au ni­mic.­­ , Să vă dau un exemplu : Am hotărît con­tin­gen­tarea cărnii pentru consumul in­tern și rezultatul îl vedeți : carnea a ajuns să se găsească în abundență cu 10 lei kgf. Dar ce se întâmplă ? Această carne, care se aduce gata la­­ nasul primarilor, este aproape refuzată de aceștia, pe motiv că n’au unde s’o pună­ — și, lucrul este exact, fiindcă nu numai celelalte orașe mai mici, dar chiar Bucureștii n’au un frigorifer sistematic. Cum, însă, vitele pe care a­­ceștia le aduc pentru contin­­gentare sunt purtate cu zilele de ici colo, am convocat la mine pe toți primarii și le-am pus în vedere­­ ca să găsească, cât mai neîntârziat, mijloace­le de a lua în primire cota ce li se aduce, altfel voi fi silit să ridic contingentarea. Tot pentru acelaș motiv, a­­dică al lipsei unui depozit fri­gorifer, am hotărît ca, în Ca­pitală, să se tae numai de 3 ori pe săptămână carne, fiind­că se tăia prea multă. Astfel numai Sâmbătă s’au tăiat pe­ste 1.800 capete de vite. Libertatea comerțului, așa cum am luat-o noi, a avut, ca prim rezultat, o abundență a tuturor lucrurilor pe piață. Și eu prefer să se găsească din toate, fie și cu preț mai mare, decât să pui prețuri maxima­le și să nu mai găsești nimic. Al doilea rezultat ce vom obține, cât de curând prin li­bertatea comerțului, va fi ef­­enirea vieții. — Cum asta ? — Foarte simplu , comerțul nefiind stingherit, puterea de producție, nestânjenită și e­l va fi tot mai abundentă și, laji­­nalmente, oferta va întrece ce­r­erea. Veți vedea că, nu mai departe decât în toamna acea­­sta, vom avea un val de oftu­dire care vă va uimi. — Mi se pare că sunteți preq­ optimist, excelență. — Sunt, pentru că am în­­­­credere în viitorul de aur gri acestei țări. „ CUM SE VOR FACE PLAȚI­^ IN STRĂINĂTATE Să zicem că optimismul d-tră este îndreptățit în ce privește produsele din țară, dar despre mărfurile din stră­­inătate, a cărora tendință est tot spre urcare, ce credeți ? —. Și acestea se vor ieftini,­ fiind în funcție de valută. Da­­că negustorii mențin prețuri­le urcate, faptul se explică­ prin teama ce aceștia o au ca vor fi forțați să plătească mana sa pe valuta scăzută din iaci­meniul scadenței. Ori noi ani, luat măsuri și suntem pe cale, de a încheia o convenție întru­ un consorțiu al creditorilr din țările de unde s’au cum­­pârat mărfurile și un consorț­­iu al debitorilor dela­ noi, sub­ garanția Băncii Naționale, că plata să se facă pe valuta din momentul cumpărării. Odată această convenție în­­cheiată, desigur că com­­erciz­anții cinstiți nu vor mai aveai teamă și deci nu vor mai fii forțați să vândă mai scump decât trebue, iar cei necinstiți nu vor mai putea invoca acest pretext și mărfurile va trebui, deci, să se ieftinească. — Nici acest lucru nu­ cred? d-le ministru. [ CONSOLIDAREA­ BO­NURILOR DE TEZAUR ȘI VALUTA .] — Fiindcă este vorba cu o­ valută, ați putea să-mi spui neți dacă consolidarea bonur­­­rilor de tezaur va ridica val­­uta ? — Singură, consolidarea bojț­nurilor de tezaur, care, de fapt, nu este altceva decât schimbarea modului de plată­­ a unei datorii, care rămâne, nu va putea aduce imediat o urcare a valutei. De fapt, o asemenea urcare­ în aceste momente nici nu e­ de dorit, și exportatorii noștri­ au chiar o mare teamă de a­­­ceastă urcare, fiindcă expoz­­­tul de cereale, care este aurul nostru, va avea posibilitatea­ să pompeze cu atât mai mulți­­i lei, cu cât cursul lor va fi mai­­ scăzut. Pomparea lor de afară va aduce, neapărat, o urcare a va* Iutei. Iată, dar, care va fi rea, mediul sigur și infailibil al a­­cestei urcări, exportul. j ^­GE VOM EXPORTA sj Anul acesta vom avea de exportat, după dalele outese până acum, peste 400 de mii

Next