Universul, februarie 1923 (Anul 41, nr. 27-52)

1923-02-15 / nr. 39

. TELEFON: Direcfia 13/72 Administrafia 13/71 Secretariatul de redacție 56/43 Redacfia: coresp. cu provincia 2/98 și 35/31 Noua lege a chiriilor . La ministerul de justiţie a în­ceput să lucreze Comisiunea in­stituită pentru întocmirea unui proiect de lege a chiriilor. Pro­prietarii, nemulţumiţi de com­punerea acestei Comisiuni, se a­­gită susţinând că interesele pro­­prietăţei nu sunt bine reprezen­tate în sânul comisiunei. Pe de altă parte, chiriaşii se tem că o nouă prelungire a vechilor con­tracte de închiriere nu se va mai acorda decât în anumite condiţiuni, care se excludă de la privilegiile regimului excepţio­nal o categorie însemnată de chiriaşi. E drept că starea normală nu se poate încă restabili din pri­cina fluctuaţiunilor valutare ca­re au depreciat mult valoarea leului nostru. Din acest punct de vedere, chiriaşii au dreptate să nu admită lăsarea lor în voia transacţiunilor libere. Dar tot atât de drept este şi faptul că sunt chiriaşi cari nu plătesc astăzi drept chirie nici a 20-a partea din venitul lor a­­nual, când universal se admise­se ca suma necesară pentru chi­rie din totalul veniturilor ar fi de a şasea parte. Sunt alţii cari, subînchiriind sub formă de camere mobilate, câştigă de zece ori mai mult de­cât chiria pe care o plătesc pro­prietarului, pe lângă faptul că locuiesc gratuit. Ori­câte soluţiuni s’ar da în această chestiune, nemulţumiri tot vor fi de o parte şi de alta. Legea italiană este mai echita­bilă pentru că stabileşte princi­piul ca toată lumea să stea pe loc, dar fie­care să plătească după venituri şi posibilităţi. În ce priveşte o rezolvire prac­tică şi echitabilă, care ar putea să împace vremelnic am­bele ca­tegorii sociale, în aşa chip în­cât transiţia de la starea excep­ţională la cea normală să se fa­că fără salturi şi sguduiri, noi avem o soluţiune, pe care o su­punem meditaţiunei celor în drept, convinşi fiind că ea ar putea remedia în parte criza de care suferim. Soluţiunea, după părerea noa­stră, ar fi ca să se introducă în lege o dispoziţie, conform căreia cei bogaţi să plătească o chirie mai mare ca până acum, într’o proporţie stabilită de o comisiu­­ne specială, iar pentru cei cari nu dispun să se prelungească contractele vechi pe un timp de­terminat. Dela această limită în sus să se admită transacţia li­beră între proprietari şi chiri­­aşi. , v. Proprietarii care contractează însă pe baza transacţiunei libe­re să fie impuşi la un impozit de 20—25% din valoarea chiriei admise, impozit care să slujeas­că la creiarea unui fond special. Din acest fond special, statul şi-ar lua obligaţiunea să despă­gubească pe proprietarii excluşi de la tranzacţia liberă, plătin­­du-le acestora mici diferenţe care să sporească în chipul ace­sta chiriile celor nevoiaşi. Ar fi un act de solidaritate so- I cială al proprietarilor între ei­­ şi în acelaş timp, o acţiune de­­ dreptate în favoarea numeroşi­lor funcţionari, pensionari, pro­fesionişti liberi cari au mijloace­­ restrânse de traiu.­­ In chipul acesta, se va da o soluţiune vremelnică problemei chiriilor, îmblânzind întrucâtva raporturile dintre proprietari şi chiriaşi. Statul are dreptul să ia astfel de măsuri în interesul liniştei sociale. Mostafa leii se declari estil lleirii iii se baca tratatul ia laasaaai U Declaratiile generalis tAu­lui turc asupra ras» tab Jirii picii In Orient* - Osmanlntarela a fire» 1 sa Angliei.-Un referendum la Smirna — — Dela corespondentul nostru special — Constantinopol, 12. — Mustafa Kemal a sosit la Smirna, unde a fost aclamat de populaţie. Generalisimul turc a făcut ur­mătoarele declaraţiuni: „Poporul nostru doreşte pa-Vrem să refacem ţara şi de aceea avem nevoe de pace. Dacă noi am făcut războiul şi dacă 11 vom mai face, e că am fost constrânşi şi vom fi constrânşi la aceasta, spre a salvgarda e­­xistenţa noastră. Dacă vom fi provocaţi vom continua să ne batem, spre a ne apăra viaţa. Occidentul a urmărit sfărâ­­marea imperiului otoman şi dispariţia sa de pe suprafaţa pă­­mântului. Distrugând statul a­­cesta, occidentul îşi închipuia că distruge dintr’o lovitură e­­lementul principal dela baza sa. El a reuşit în prima parte a Încercării sale, dar, In a doua parte, a eşuat complet. Poporul nostru va nutri ideea revanşei In fundul inimei sale atâta vreme cât apăsătorul va stărui In cruzimea sa”. CHESTIA MOSSUL Trecând la chestiunea Mossul, Mustafa Kemal, a spus: „Chestia Mossul pentru noi e o chestie de patrie, pe când pen­tru adversarii noştri e o chestie de petrol“.­ ­ PROECTUL DE PACE NU POATE FI ADMIS­. Relativ la proiectul de tratat, Mustafa Kemal a declarat ur­­mătoarele : „Proectul de pace aliat nu poate fi admis de poporul nos­tru care reclamă independenţa sa totală. In loc să acceptăm condiţiile, care atentează la viaţa noastră, preferim să mu­­rim cu conştiinţa că istoria ne va consacra o pagină glorioasă”. POPORUL TURC N’ARE TEAMA DE ENGLEZI­ „Domnilor, poporul nostru ti'are teamă de englezi.Dacă An­glia crede că va putea prin ame­ninţări şi intimidări, să ne îm­pingă într'o cale, după alegerea sa, ea va trebui să renunţe fără­­ întârziere la această politică, pe­­ care noi o respingem cu toată forţa. • UN REFERENDUM CURIOS LA SMIRNA După ce a expus, în linii gene­rale, cuprinsul proectului de tratat, Mustafa Kemal a între­­bat auditorul — erau vre­o 5000 de bărbaţi şi femei !— dacă el, e dispus să acorde o asemenea pace umilitoare şi ruşinoasă. Publicul a răspuns : „O­primăm aceas­tă pace! Noi vrem să fim liberi! Jos tratatul de la Lasasairae!“. ULTIMUL CUVÂNT AL GUVERNULUI Generalissimul a încheiat ex­punerea sa, în termenii urmă­tori : „Guvernul vostru va recurge la toate măsurile pe care le va judeca oportune, dar in­­cciun caz el nu va întreprinde un răz­boi inutil. Dacă se va întâmpla să reluăm ostilităţile să ştiţi bine că autorii responsabili ai acestui nou război vor fi adver­­sării noştri”. Declaraţiile acestea au provo­cat o puternică impresie în Con­­stantinopol. Floriilor CRUCILE.... Cei vinovaţi,—istoria ne spune— Erau legali, sau ţinuţi pe Cruce, [to­i... Azi, orice am zice, vremile-s mai [bune. Stă prinsă, ea, de gâtu-atâtor [hoţi I MOZAICURI NUMĂRUL STRĂINILOR NA­TURALIZAŢI IN AMERICA.—O statistică a biroului de natura­lizare a Statelor­ Unite a numă­rului străinilor naturalizaţi în primele zece luni ale anului 1922 arată, că s’au naturalizat în total 124.265 de inşi. Numărul naturalizaţilor din Germania a fost de 13.128 adică 10.36 la sută din totalul natu­ralizărilor. In aceiaş perioadă­­s-au naturalizat 7298 austriaci (5.80 la sută), 5573 unguri (438%) 629 elveţieni (0.51%). Cel mai mare număr de na­turalizări l-au dat italienii, a­­dică 21.594 (17.43%), 16.146 (13%) provin din Anglia şi posesiunile ei,, afară de Canada, 14.965 (11.96%) au fost din Rusia și 13.660 (11.20%) din Polonia. Naturalizările din alte tări au fost: Canada 5.57 la sută, Ce­hoslovacia 3.71 la sută, Suedia 3.23 la sută, Norvegia 183 la su­tă, România 1.12 la sută. . Listă de subscripţie deschisă de „Universul“ pentru salvarea copiilor Ziarul „Universul” 50.000 lei Mihail Mora 500 lei D-na Maria general G. L Bogdan, Bucureşti 100 lei D.na Adela Dumitrescu- Creţu, Bucureşti 100 Iei D-na Oana Gr. Grigo­­riu, Bucureşti 100 lei D.na maior X, Bucureşti 109 lei D. G. I. Karnagea, Bucu­­reşti. 2.50 Total lei 50.902,50 * Din partea unei doamne ma­ior primim următoarea intere­santă scrisoare: Domnule Director,­­ Faceţi apel la calitatea publi­că pentru spitalul Principesei moştenitoare Elena. Sunteţi pri­mul român care îmbrăţişaţi o cauză atât de frumoasă, sub­scriind în acelaşi timp frumoasa sumă de 50.000 lei. E timpul să nu stăm cu bra­ţele încrucişate, mijind, cu in­diferenţă, mizeria din ce în ce mai mare ce ne înconjoară.. A­­cestei indiferenţe şi completului sistem de dezorganizare dato­răm azi — şi mâine va fi poate mai rău — mişcări şi nemulţu­miri ca cele studenţeşti. Cine e de condamnat dacă co­piii noştri n'au căminuri, can­tine, ori dacă sunt, le plângi de milă? Vinovat este statul şi mi­lionarul­­şi are tara destui, cari plătesc o mie de lei o lojă la bal mascat, de alte bunuri inu­tile nu mai pomenesc), dacă a­­ceste din urmă nu scoate din pungă din prea multul surplus, iar cellalt nu administrează cum trebue. Şi ca să revenim la spitalul de care vă ocupaţi, nu vi­ se pare curios, că de atâtea zile de când s-a publicat apelul nu a esit un leu măcar din vre-o bancă ro­mânească ori din buzunarul domnului care aseară juca cu miile la club, ori din poşeta cu­coniţii, care a plătit, fără să cli­pească, 10.000 lei o rochie de stofă la n­me Giselle ? Aşteptăm să înceapă alţii, ca apoi şi noi, de ruşine ori din snobism, să ne decidem să scoa­tem bani, pe care dealtfel toată ziua îi aruncăm pe orice, ţară să stăm prea mult pe gânduri. Mie, ca româncă, m­i-e ruşine şi n-am înţeles nici­odată pe cei cari găsesc o consolare alegând câte un biet țap ispăşitor când fiecare din noi suntem vinovaţi, întâi faţă de cei din prejur şi apoi faţă de noi — de toată in­ctim­a ce domneşte de sus până jos. Ca uncheere, domnule direc­tor, înscrieţi-mă şi pe mine cu 100 loi. " Soţia unui maior Ismét Pașa în Capitală Ismét Pașa, făcând declarațiuni robartoru­lui nostru d. M. Negru ­­mtimii silit osii d. Tom­a Stelian - Necesitatea po­ziţiei unite — Se poate uneori să nu fie o prea strânsă şi direct corespun­zătoare identitate între manifes­tările de orice fel ale cuiva şi lucrurile ce-i aparţin, începând de la sala de intrare până la bi­bliotecă, biurou şi chiar ţinută. Se întâmplă foarte des, ca oa­meni cu manifestări distinse şi cu civilizate conivente să aibă interioruri, în care cel puţin o neglijenţă de boem, ocupat veşnic, să fie stăpină. La d. Tom­a Stelian e însă o comple­tă, aproape rigid de completă i­­dentitate între manifestările d-sale şi ca­sa, obiectele din inte­rior, marea şi rânduita-i biblio­tecă. E un fel de rânduială lo­gică şi sistemă sobră, care-ţi dă imediat convingerea perfectului echilibru stabil şi a autorităţii ordonate.­­ Şi aşa l-am regăsit pe d. To­ I­ma Stelian Luni dimineaţă în­­ casele-i de la şosea.­­ Convorbirea s’a antrenat ușor,­­ făcând o aluzie la critica, pe ca­­­­re i-o face anonim un ministru liberal, că d. Stelian n’ar fi de-­ mocrat „de profesie”, cum mă completează d-sa, că să „tăgă­duiască ceea ce știe sigur că nu va face". — Dacă eu nu sunt democrat, fiindcă am făcut acea lege jude­cătorească, ce pune justiţia la îndemâna poporului, fără pier­dere de vreme şi osteneli cu drumurile, şi dacă eu n'am dat dovezi de adevărată democraţie, făcând legea contra trusturilor arendăşeşti, atunci ce sunt d-lor, care spun ce spun despre acţiu­nea mea ? Dar ce act reacţionar am făcut eu? Pe cănd.„ TARDIVITATE EX SXRTVE.. RITATE — Totuşi, întrerup, vi se repli­că, cum că aţi venit târziu cu observaţiunile d-voastră. Şi re­plica aceasta desigur că cuprin­de, în fond, recunoaştere şi o a­­probare criticilor pe care le faceţi guvernului, dar sunt tar­dive, aproape de ireparabil. — Târziu ? reia d. Stelian. Dar dacă ași fi spus mai de­vreme ceea ce am spus, ar fi zis că sunt paraponisit. Am spus ceea ce cred despre actuala gu­vernare liberală, lăsăndu-i și să lucreze cum au lucrat, dând acel complet fiasco și în politi­ca economico-financiară, ca şi în celelalte domenii dar, — continuă fostul minis­tru de justiţie, — când am fost întrebat prin d. Banu asupra programului partidului liberal __ programul anterior celui de anul trecut, făcut cu manifesta­ţia. cunoscută, — am spus că a­vea mai mult un caracter de pamflet polemic. Am atras aten­­­­ia să se suprime partea referi­toare la atitudinea de încordare in raporturile cu Serbia, în ce priveşte rectificarea de frontie­ră. Şi d. Ion Brătianu a împăr­tăşit ideea mea, ştergând puric­tul acela din program. Am mai atras atenţia asupra impozitu­lui pe capital, intrebâindu-i să-mi spună, dacă vor face a­­ceasta reformă venind la pute­re. Mi-au răspuns nu, fiindcă nu numai că nu-i utilă, dar chiar primejdioasă, o pun la program însă ca să fie. Şi ai pus-o cu amendamentul pentu când o fi să fie, ca să dea doi vezi de democraţie. Eu însă, nu admit un pro­gram, în care să figureze lu­cruri, ce nu se pot realiza. Ci astfel de program nu e sincer. DICTATURA şi lipsa de AUTORITATE — Cum caracterizaţi situaţii politică actuală, cu rezultatele la care au dus guvernul, alege­rile şi întâmplările din urmă, între care şi mişcările studen­ţeşti ? — E dictatura Brătienilor, în care se vede şi lipsa de unitate şi lipsa de autoritate. Spre exemplificare, profesorul la cursurile de doctorat ale fa­cultăţii de drept, îmi spune o serie de date, în ce priveşte mă­surile luate împotriva studenţi­lor români, măsuri care din­­tr'un sentiment de umanitate al agenţilor executivi nu s'au în­făptuit. Şi cu vădită emoţie îmi spune, ce groaznică a­ fost acea măsură, de a fi duşi între baio­nete studenţii români pe jos, în- tr'ad­ins prin cartierele pe unde să li se facă manifestaţii prohiv­­nice. Şi aceasta, când profesorii universitari spuneau, precis, cum s'au petrecut faptele in ciocni­rea dela Universitate şi cine au fost provocatorii. Şi se indignă profesorul, când îmi vorbi des­pre faptul, că inchizdndu-se că­­minurile, unele studente au fost u­tile să cerce a căuta noaptea t­­.unu, adăpost in vagoanele de tramvai. I UNIREA OPOZIŢIEI — Cum se poate ieşi din a­­ceastă situaţie, sau mai exact, cuta se poate curma starea a­­ceasta ? — Partidele da opoziţie se pot uni intr’un punct sigur, pe ches, flanca constituţiei. Procedeul guvernului e plin de pericole, lăsând să planeze a­­supra ţării o primejdie pe care s-o plătească Dinastia. Guvernul susţine necesitatea constituţiei noul, — trecând pes­te prevederi precise de reformă constituţională, din actuala con­­stituţie, — pe motivul împreju­rărilor istorice. Dar împrejură­rile istorice se pot repeta şi pot fil mai decisive. Cine.şi va asu­­ma răspunderea acestor împre­jurări ? Cine va împle, de pildă, când va veni vre­­succesiunei la tron, pe cei atunci să pună in discuţie reformă constituţională, tot tema, împrejurărilor istor. De aceia, trebue păstrate şi respectate principiile, cari ga­rantară stabilitatea constituţiei. SOARTA CONSTITUŢIEI GUVERNULUI — Credeţi, că dacă va fi votat procetul de constituţie al guver­­nului, va fi totuşi neaplicată a­­cea constituţie.?­­— Din această reformă, d. Brătianu a făcut o chestiune de 7 militate personală. D-sa a , «*•, arr. o misiune, ,— n'a spus divină — In reformele mari. Și chestiunea nu-i dacă proectul se va vota, ci dacă le­gea va rămâne, dacă vă fi res­­pectată, dacă împrejurările isto­rice — ca expresie — justifică o lovitură de stat. * • CUM S’AR PUTEA UNI OPOZIŢIA? — Credeţi prin urmare, că o­­poziţia unită ar opri aplicarea reformei guvernului, determina­tă de misiunea d-lui Brătianu în împrejurări istorice ? —­ Opoziţia s’ar putea uni pe terenul respectării prevederilor constituţiei actuale în ce priveş­te reforma constituţională. N’ar trebui să se angajeze pentru pro­­blemele, ce vor urma. La solu­ţionarea lor, se va ajunge fără diicultate. In critica opoziţiei, nu-i de aj­­uns să se susţină cu dovezi, lipsa de autoritate a actualului parlament. E ceva mai grav, ce trebue să se aibă în vedere. E pericolul de a revizui constitu­ţia, aşa cum o revizueşte d. Brătianu. Unită din acest punct de ve­dere opoziţia, celelalte hotărâri şi acţiuni, vor urma direct din contactul necesar şi frecvent al examinării situaţiei. D. Stelian începe apoi a-mi vorbi asupra opoziţiei unite de la 1887, împotriva guvernului Ion Brătianu şi asupra soluţiei pe care a dat-o atunci crizei, regele Carol, însărcinând cu for­marea guvernului pe d. Teodor Rosetti,­­ pe atunci la înalta Curte de Casaţie. Telefonul sună. D. Stelian răs­punde. ..als Un fruntaş din Ardeal îi cere o întrevedere. M’am retras cu angajamentul de a mai revedea pe d. Toma Stelian. B. Cecropida : Solidaritatea lire Cameră și guvern în Franța ■ Paris, 13. (Rador). — Corni­si-' ucu atacurilor externe a Ca­­rerii a aprobat în unanimitate, jocedura expusa de Poincaré­­l ziua de 1? Februarie, primul­­tínatru va face înaintea corni­­lunii o expunere asupra ches­tuii orientale, incidentul de la femei şi evenimentele din Gu­a­tania. Prin unanimitatea exprimaţii emisia arată voinţa de a conti­­nua o strânsă colaborare cu gu­vernul, în care are deplină în­vedere, spre a asigura realiza­­ea măsurilor destinate să ape­­re in mod eficace drepturile Franţei. . Cazurile de exproprie­ vor fi limitate prin Consti­tuţie sau nu ? O chestie gravă . Ne-am ridicat în contra dis­poziţiei din proectul Constitu­ţiei care, dă dreptul unei leg viitoare să prevadă cazurile d expropriere. De unde în vechea Con­stituţi proprietatea era sacră şi invio­labilă, cu excepţia câtorva ca­zuri de expropriere, admise nu­mai în interes general superior şi limitativ menţionate, în nou proect proprietatea apare ca un lucru lipsit de garanţii, ataca în mod direct prin servituţi­ creiate asupra subsolului şi­­ altor bunuri, şi în mod indirec prin lăsarea proprietăţii la dis­creţia nelimitată a legilor vii­toare! Este pur şi simplu punerea în practică a unei concepţii funda­mental primejdioasă, fiindcă a ■ueninţă tot ce e mai solid, pâr­gh­ia însăşi a aşezământulu nostru economic şi social. Dacă în principiu suprimarea ocrotirei constituţionale este o lovitură nejustă şi periculoasă ea devine catastrofală acolo unde moravurile politice fac ea legile să se schimbe odată cu oamenii şi să fie reflexul pati­milor politice, incompetenţelor , abuzurilor, şi unde prin urmare va opera creiarea cazurilor de expropriere după pofta liberă a guvernanţilor de toate soiurile In momentul când valuta st£ atât de rău, când avem nevoi să ne prezintăm în faţa lume cu respectul cuvenit faţă de mult puţinul ce avem, a da pro­prietăţii o asemenea lovitură,­­ o expune la toate vânturile, a­­sdruncina solidaritatea, este o acţiune pe care rugăm pe au­torii ei s’o califice. Ştim că ideea aceasta a găsit adversari chiar printre parti­zanii regimului şi îndrăsnim el speram ca pană în cele din ur­mă se va renunţa la ea. N» , *» ^ * . v­x­i­A­FIL­AE In faţa primei oglinzi, un lu­crător săpuneşte pe un colonel, îi împinge capul când în dreap­ta când în stânga şi-i îndeasă cu nepăsare clăbucul pesta u­­rechi şi prin nări, fiindcă s'aş­­t­eaptă la bacşiş prea mic. Ofi­ţerul cu stea are o casă de co­pii, şi abea poate să facă faţă necesităţilor cu mijloacele sale reduse. In fund, sub afişul: „Aici se face manecure”, o fată cu ochi negri, cu gură mică, cu piept săltăreţ, neastâmpărată, glu­­mind şi ciripind, aranjează şi zugrăveşte unghiile unu­i sublo­cotenent cu părul creţ, ras, pu­drat, cu spinarea strânsă in veston ca ’ntr’un corset. Pe când colonelul citeşte zia­rul, mulţumit că l-a găsit gra­tis la bărbier, sublocotenentul explică fetei şi camaradelor ei cari îşi aşteaptă muşteriii: — Nu mai e de trăit cu sol­dele astea !.... Statul nu face ni­mic pentru noi!... Nu cheltuesc de cât strictul necesar şi totuşi nu-mi ajunge !.... Foarfecile îşi urmează ritmul, mica pilă scârţâe pe liziera un­­ghilor, un miros puternic şi desgustător de suliman se’ntin­­de împrejurul sublocotenentului care, din când în când, la or­dinul fetii, lasă palmele în jos, par’c’ar face „frumos” şi din cinci în cinci minute striveşte în dinţi ţigara cu cotor aurit, protestând : — Cum o să trăieşti, cu sol­­dele astea ! — In sfârşit, operaţia se’nchee, sublocotenentul se ridică, îşi admite unghiile, aruncă împre­jur o privire de dispreţ neci­­vilizaţiior cari îşi permit să-şi facă acasă curăţenia integrală a trupului, îşi depune pe măsuţa pluşată a fetii, care-i zâmbeşte galeş pe sub cârlionţul alune­cat perfid pe frunte, o hârtie de un pol, taxa prăvăliei, şi un bacşiş de treizeci de lei, ca pen­tru o lucrătoare frumoasă şi drăcoasă. — La revedere, dudue. Azi e Duminică — Joi mi le faci iar. Am plăcerea t­e văd mă­car de opt ori pe lună. Şi la despărţire, cu ochii ple­­caţi în admiraţie pe unghiile lioite, dă dr­urnul unei noi crize de indignare: — Vitreg, stai, domnule,!... Cu, soldele astea nu poţi să-ţi iei nici strictul­ necesar !... Colonelul îl priveşte prin o­­glindă şi se gândeşte cu teamă că se va scumpi pâinea şi are o casă de copii..... ________ ■ | Don Jose ittu „vini” Administraţia 13171 Direcţia ÎS­ 7­2 Secretariates 1 33 43 Redacţia şi con­­vorbirile cu şi provincia 33 31 I ­ —---------------------------­­-.— ­ mmm ! C­ronica externă 13 Februarie In Chestiile orientale aliaţii continuă să formeze un front u­­nic. Nici una din puterile aliate occidentale nu e dispusă să în­­chee pace separată cu Turcia. Guvernul otoman a crezut că o­­dat­ă ruptă conferinţa din Lau­sanne, Franţa se va grăbi să angajeze tratative separate, dar el s-a înşelat in calculele sale. E adevărat că in situaţia actuală puterile aliate şi-au a­­sigurat libertatea de acţiune, dar ele au înţeles ce dictează in­teresele superioare şi de aceea, în afacerile orientale, au stabi­­lit un acord. Mustafa Kemal a ţinut un discurs la Smirna, care nu prea e favorabil restabilirea grabnice a păcii in Orient. El a atacat pe aliaţi cu oarecare vehemenţă şi in special pe englezi şi a susţi­nut că Turcia ar putea să su­porte un nou război. Campa­nia antibritanică în Turcia e întreţinută de Kavern şi ea nu poate favoriza încheerea păcei „Times” spune că Kemaliştii sunt dominaţi de fanatici igno­­ranţi . In Asia Mică continuă con­­centrarea oamenilor mobiliza­­bili. De Luni, a intrat în vigoare blocuisul Germaniei neocupate pentru produsele metalurgice, ca şi pentru alte produse lucra­te în ţinutul Ruhr. Portul Ruhr P­ort care fusese blocat de vasele germane a fost liberat de fran­­cezi.­­ Conferinţa ambasadorilor, in urma răspunsului dat de guver­nul lituanian din Kowno, con­­sideră ca rezolvită provizor, chestiunea MemenuluL Rusia sovietistă se prepară să ataca WladivostokuL In numeroase oraşe din Italia *— Perusa, Veneţia, NeapoL Sarzana, etc., au fost arestaţi numeroşi şefi socialişti şi cer Tei! IM ele! al viii Min­ e no lis Imn — Protecţia minorităţilor. —Angajamentele Turciei-^ I — UP» SECŢIUNEA HI Protecţia minorităţilor Art. 36. — Turcia se angajea­ză ca stipulaţiunile conţinute în­­ articolele 37 până la­­43 să fie recunoscute ca legi fundamen­tale, aşa fel ca nici o lege, nici un regulament şi nici o acţiu­ne oficială să nu fie în contra­dicţie sau în opoziţie cu aceste stipulaţiuni şi ca nici o lege, nici un regulament şi nici o ac­ţiune oficială să nu se prevaleze contra lor. Art. 37. Guvernul turc se angajează să acorde tuturor lo­cuitorilor Turciei deplină şi în­s­treagă protecţie vieţii şi liber­tăţii lor, fără deosebire de naşte­re, naţionalitate, limbă, rasă sau religia Toţi locuitorii Turciei vor avea drept la liberul exer­ciţiu atât public cât şi privat de ori­ce părere, religie sau cre-­­ dinţă, a căror practică nu va fi incompatibilă cu ordinea pu- I blică şi bunele moravuri. Mi­­­­norităţile nemusulmane se vor , bucura în întregime de liberta­tea circulaţiei şi de emigrare sub rezerva teritoriului,­ a tu-­­ turor supuşilor turci şi cari ar I fi prin guvernul turc pentru a­­părarea naţională sau pentru menţinerea ordinei publice.­­ Art. 38. — Supuşii turci apar­ţinând minorităţilor nemusul­mane, se vor bucura­­de ace­leaşi drepturi civile şi politice­­ ca şi musulmanii ! Toţi locuitorii Turciei, fără deosebire de religie, vor fi egali înaintea legii. Deosebirea de religie, de cre­dinţă sau de confesiune nu va trebui să vatăme pe nici un su-­t pus turc în ce priveşte drepturi­le civile şi politice, cu deosebire pentru admiterea în slujbe pu­blice, funcţiuni sau onoruri, or exerciţiul diferitelor profesiuni şi industrii. Nu va fi edictată nici o res­tricţie contra liberei întrebuin­ţări pentru ori­ce supus turc a unei limbi pm­e-nite, fie în rela- ț iunile private sau de comerţ, ■ fie în materie de religie, de pre­să sau de publicaţii de ori­ce natură, fie în întrunirile publi­ce. Cu deosebire existenţa lim­bii oficiale, a uşurinţelor apro­piate, vor fi date supuşilor turci­­ de altă limbă decât cea turcă,­­ pentru întrebuinţarea orală a limbii lor înaintea tribunalelor.­­ Art. 39. — Supuşii turci apar­ţinând minorităţilor ner­usul­­mane, vor beneficia de acelaş tratament şi de aceleaş garanţii în drept şi în fapt ca şi ceilalţi supuşi turci Vor avea cu deose­bire un­­ drept egal de a creia,­­ conduce şi controla pe socoteala lor ori­ce instituţiuni caritabile, religioase sau sociale, ori­ce şcoli sau alte stabilimente de învăţământ şi de educaţie, cu dreptul de a întrebuinţa propria lor limbă şi de a-şi exercita li­ber­­ religia. • Art. 10. — In materie de învă­­ământ public, guvernul turc va acorda în oraşele­­şi distric-­­ tele, unde se află­ o proporţie considerabilă de supuşi nemu­sulmani, înlesniri apropiate spre a asigura ca în şcolile, primare instrucţia să fie dată în propria lor limbă copiilor acestor supuşi turci. Această stipulaţiune nu va împiedica­­ guvernul turc de a face obligatoriu învăţăm­tn­­­­tul limbii turceşti în zisele şcoli,­­ în oraşele sau districtele unde­­ există o proporţie considerabila de supuşi turci aparţinând mi­nor­ităţilor nemusulmane, aceste minorităţi vor avea asigurată o parte echitabilă în beneficiul şi afectarea sumelor ce ar putea­­ fi atribuite asupra fondurilor publice de către bugetul Statu­lui, bugetul municipal sau alte­le, în scop de educaţie, de religie sau de binefacere. Fondurile în chestiune vor fi vărsate repre­- tentanţilor calificaţi ai stabili­mentelor şi instituţiunilor inte-­­ resate.­­ Aic­if. — Guvernul turcesc pravine să ia faţă de minorită­ţile nemusulmane, în ce priveş­­­­te starea lor familiară sau per­sonală, ori-ce disposiţiuni per­miţând a regula aceste chesti« . l­uni după obiceiurile acestor mini­­­norităţi.­­ Aceste dispoziţiuni vor fi ela­borate de comisiuni speciale compuse în număr egal din re­­centanţi ai guvernului turc şi din ai fie­cărei minorităţi in­teresate. In caz de diverginţă, guvernul turc şi consiliul Ligii I Naţiunilor vor numi de comun­­ acord un supraarbitru ales din­tre juriştii europeni. Guvernul turc se angajează să acorde ori­ce protecţie bise­ricilor, sinagoagelor, cimitirelor şi altor stabilimente religioase ale minorităţilor mai sus citat­­­te. Toate înlesnirile şi autoriza­­ţiunile vor fi date fundaţiunilor,­­ pioase şi stabilimentelor rali- i­gioase şi caritabile ale aceloraşi minorităţi actualmente existen­­­­te in Turcia şi guvernul turc nu va refuza, pentru creiarea da noui stabilimente religioase şi­­ caritabile, nici una din înlesni­rile trebuitoare cari sunt garan­tate celorlalte stabilimente pri­­vate de acest fel. 11 Art. 21. — Supuşii turci apar­ţinând minorităţilor nemusul­­mane nu vor fi constrânşi să indepin­ească un act oare­car« con­stituind o violaţiune a cre­dinţei lor sau a practicelor lor­­ religioase, nici loviţi de nici un­­ fel de incapacitate dacă refu­ză să compară înaintea tribuna­­­­lelor sau să săvârşească vre-un­­ act legal în ziua repaosului lor­­ săptămânal. Totuşi, această dis­­posiţiune nu va dispensa pe a- i ceşti supuşi turci de obligaţii»­­­nile impuse celorlalţi supuşi - - - - ------­ „BEN­“ 1­1 S din 15 Februarie 1923| CUPON \ › pentru asigurarea cazului de­ ( invaliditate permanentă, pro- S venită din accidente de tren,­­ tramvaie, vapoare și automo- a bile cu suma de: $ Lei 30.030 (trei zeci ml!) | | Numele şi pronumele î Cj «snpaţiunea şi adresa | N. B. — Acest cupon destinat a fi trimis împreună cu suma de 5 lei, Soc. Română de asi­gurări STEAUA ROMÂNIEI, Str. Carol No. 19, asigură pe cititorul expeditor contra inva­lidităţii., până la 1 Decembrie 1923, cu condiţia de a avea în­ orice moment cele din urmă­­/6 ' cupoane, " AWVVWVWVMVW. f

Next