Universul, iunie 1928 (Anul 46, nr. 123-148)
1928-06-10 / nr. 131
Anii XLII, Hr. 131 12 Pagini mentară 3 lei fin străinătate 6 lei 12 Pagini Director 1 STELIAN POPESCU Administraţia 313/71 Secretariatul de Redactie 356/43 Redacţia: Coresp. cu provincia 302/98—335/31 Duminică 10 Iunie 1928 Se judecă I In repetate rânduri,plâns de lâncezirea proceselor penale. Afaceri corecţionale şi criminale durau cu anii. Dacă preveniţii stăruiau să se judece, majoritatea inculpaţilor liberi făceau toate sforţările să obţină continuu amânări. Complicaţiunile procedurale, agravate cu neglijenţele şi ineleganţele unora din organele grefelor şi poliţiilor, înlesneau această sabotare a justiţiei represive, mai ales în Capitală, unde mulţimea proceselor oferea un câmp mai larg. Din această cauză, în unele cazuri sancţiunile nu mai veneau în altele, sosind prea târziu, erau iluzorii. Prescripţiunea, cucerită prin negăsirea sau dosirea unor dosare; amnistiile, intervenite la cele prudent amânate până la intervenirea acestor măsuri de clemenţă; moartea inculpaţilor, câte odată, anihilau pedepsele justificate de faptele urmărite. Această stare constituia o sfidare nemeritată pentru elementele bune din societate si o încurajare directă pentru cele rele. In timpul din urmă însă, s’a constatat o ameliorare progresivă in această privință. Tribunalele judecă mai intens în materie penală. Raportul zilnic dintre procesele * 1 2 3 neam soluţionate şi cele amânate, se îndreaptă spre normal. Do I sare vechi, deprinse să apară şi să dispară periodic la şedinţe, se închee cu hotărîri definitive. Inculpaţi obicinuiţi cu ideea că nu vor răspunde niciodată de faptele lor se văd în stare de judecată şi au surpriza să afle că pedepsele nu există numai pe hârtie. Martori cari dispreţuiau chemările in faţa justiţiei, sunt siliţi pe căile legale, strict aplicate, să-şi îndeplinească datoria cetăţenească. Artificiile unor nărăvaşi din grefe, beneficiari ai profesiunii ilicite de a înlesni motive de amânare, încep să se rărească. Arhivele curente scapă din ce în ce de restul dosarelor sedentare. Sancţiunile se aplică. Faptul este îmbucurător şi se datoreşte în primul rând ministrului justiţiei, care, dând expresiune hotărîtă unei necesităţi sociale şi morale de ordin imperios, urmăreşte de aproape distribuirea cât mai efectivă a justiţiei, operă care a întâmpinat concursul organelor judecătoreşti conştiente de menirea lor şi a stimulat zelul acolo unde acţiunea de represiune judiciară prezenta unele semne de anemie. Declaraţiile d-lui Mussolini In expunerea făcută la Senat, relativă la raporturile Italiei cu toate statele, d. Mussolini s’a ocupat şi de următoarele trei chestiuni: 1. Misiunea Micei înţelegeri ; 2. Necesitatea revizuirii tratatelor dela Paris ; 3. Situaţia Ungariei. D. preşedinte al consiliului italian a definit astfel Mica înţelegere: „Mica înţelegere, izvorîtă din nevoia apărării tratatelor de pace, are un caracter mai mult negativ decât pozitiv, căci lubrvele înţelegerii sunt clar îngrădite şi exceptând apărarea tratatelor, elementele Micei înţelegeri nu au o mare identitate de interese”. Definiţia aceasta nu este nici exactă, nici completă. Mica înţelegere nu are un caracter „mai mult negativ decât pozitiv“, deoarece, după cum însuşi d. Mussolini a recunoscut în discursul său, acest sistem de alianţă a fost impus de necesitateasuperioară a apărării tratatelor de pace şi deci a menţinerii şi asigurării statului-quo în Europa centrală. In cadrul şi în sprijinul acestor tratate, Mica înţelegere urmează politica sa bine definită, care corespunde, nu numai intereselor statelor ce intră în compunerea sa, ci şi intereselor puterilor europene, cari au întocmit actualul statut continental. Mica înţelegere este instrument pus în serviciul păcii. In cazul acesta, cum ar putea fi caracterizată politica sa, de ,„negativă“, sau, „mai mult negativă decât pozitivă“ ■— după expresia d-lui preşedinte al consiliului italian ? D. Mussolini a găsit însă explicaţia caracterizării sale în... „limitele înţelegerii, care sunt clar îngrădite“, în funcţie numai de apărarea tratatelor. Nici în cazul acesta, caracterul aicei înţelegeri nu poate fi negativ, ci esenţial potrivit, deoarece claritatea şi îngrădirea sunt esenţiale oricărei alianţe. Un sistem de alianţă bazat pe un text obscur, sau pe o înţelegere vagă, nelimitată şi nedefinită, fără scop bine determinat, crează echivocul şi nu ar avea raţiunea politică de a fi. A mai afirmat d. preşedinte al consiliului italian că... „elementele Micei înţelegeri nu au o mare identitate de interese“... Desigur că n’a fost în intenţia bărbatului de stat italian să afirme că ar exista în sânul Micei înţelegeri curente divergente de interese, cari ar putea zdruncina însăşi existenţa acestui viguros şi sănătos organism politic. DEOARECE ASEMENEA CURENTE NU S’AU MANIFESTAT PANA ACUM SA AVEM MOTIVE PUTERNICE SA CREDEM CA NU SE VOR MANIFESTA NICI IN VIITOR. S’A MANIFESTAT INSA, TOTDEAUNA, PERFECTUL SPIRIT DE SOLIDARITATE AL MEMBRILOR MNICEI ÎNŢELEGERI. O dovadă recentă avem în faptul următor: In aceeaş zi, când d. Mussolini făcea expunerea sa, asupra politicei externe, în Senat, d. Beneş, ministrul de externe al Cehoslovaciei, făcea şi d-sa o expunere asupra politicei externe, în faţa comisiunilor afacerilor străine a celor două Camere. Iată ce a declarat d. Beneş : „Este evident că tot atât de hotărît se vor zdrobi toate încercările ce tind a slăbi Solidaritatea Micei înţelegeri, dat fiind că colaborarea statelor, care o commmn, ESTE BAZATA PE SOLIDARITATEA INTERESELOR LOR COMUNE, ASUPRA CARORA PAREREA TUTUROR OAMENILOR LOR DE STAT ESTE UNANIMA“. Declaraţia d-lui dr. Beneş care, împreună cu Take Ionescu, a pus bazele Micei înţelegeri, exprimă, în adevăr părerea tuturor bărbaţilor de stat din ţările ce compun acest sistem de alianţă. In apropiata conferinţă a Micii înţeleg«» — care se va întruniri la Bucureşti,—se va dovedi şi de astă dată perfecta solidaritate a membrilor săi , după cum se va manifesta aceeaş unanimitate de vederi în toate problemele la ordinea zilei, care ating interesele României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. UN DOCUMENT INTERESANT Cu prilejul acesta, reamintim că Mica Înţelegere dacă s-a organizat politiceşte In Europa postbelică, ea a existat şi înainte de război sub forma unei înţelegeri spirituale între aceleaş naţiuni, care intră azi in compunerea sa. Cu prilejul serbărilor „milenarului maghiar“ din 1896, s-a organizat la Paris un mare meeting de protestare de către „comitetul celor trei naţionalităţi: Românii, Sârbii şi Cehoslovacii, sub preşedinţia d-lui Emile Flourens, fost ministru al afacerilor străine din Franţa. Iată cuprinsul acestui interesant document: tflSUJNiUJN FUJÖJblUUJK Le 11 Juillet, A 8 h. 112 du soir, A la Salle Wagram 39, avenue de Wagram, 39 Sous la présidence de M. Emile Flourens, député ancien Ministre des Affaires étrangéres Organisée par le Comité des trois nationalités ; Roumains, Serbes et Tchéquo-Slovaques ORDRE DU JOUR: A. S. R. Principesa Elena divorţează A. S. R. Principesa Elena a trimis joi, d-lui prim preşedinte al Curţii de Apel din Capitală, cererea de despărţire de fostul principe Carol. Tot joi, secţia de notariat a tribunalului Ilfov a autentificat procura specială prin care A. S. R. Principesa Elena împuterniceşte pe d. avocat S. Rosental s’o reprezinte în procesul de despărţire. In „Monitorul Oficial“ de ori au apărut următoarele: Curtea de apel, secţia 1 Noi, prim-preşedintele Curţii de apel din Bucureşti, secţia 1, in virtutea art. ?l din procedura civilii, chemăm pe d. Carol Caraiman, fost Principe Moştenitor al României, cu domiciliul ales la moşia Mănăstirea, comuna Manăstirea, judeţul Ilfov, să vină in ziua de 21 Iunie 1928, ora 1 p. m., la această Curte, secţia 1, spre înfăţişare în cererea de desfacerea căsătoriei introdusă de sofia sa A. S. R. Principesa mamă Elena a României, cunoscând că dacă nu va răspunde la strigarea pricinii sale, în ziua și ora sus arătate, se va da hotărîre în lipsă, potrivit art. 148 din procedura civilă. Cu copie de pe acţiune. No. 4801. 1928. Iunie ? mmmmmmemmmmmmata PETIŢIA A. S. R. PRINCIPESA ELENA A ROMÂNIEI CĂTRE D .PRIM - PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL DIN BUCU REŞTI Domnule prim-preşedinte, „Vă rog să binevoiţi a dispune, în conformitate cu dispoziţiunile art. 14 şi 15 din legea privitoare la actele civile ale Membrilor Familiei Domnitoare, publicată în Monitorul Oficial No. 4, din 5 Ianuarie 1926, cu modificările aduse prin legea publicată în Monitorul Oficial No. 179 din 14 August 1927, chemarea înaintea Curţii, pentru ziua de înfăţişare ce veţi fixa înlăuntrul termenului prevăzut al alin. 2 al zisului art. 15, a soţului meu, d. Carol Caraiman, fost Principe Moștenitor Carol al României, cu domiciliul ales la moșia Mănăstirea, comuna Mănăstirea, județul Ilfov, aflător în străinătate, pentru a se pronunța, pe temeiul art. 212 din codul civil, desfacerea căsătoriei dintre Noi. Motivele cererii sunt următoarele : Sotul Meu m’a părăsit şi locueşte în străinătate, unde duce in mod public o viaţă absolut inconciliabila cu demnitatea căsătoriei. Această atitudine constitue din parte,i o injurie gravă permanentă, în înţelesul art. 212 din codul civil, care justifică şi impune desfacerea căsătoriei. In ce priveşte copilul Nostru, M. S. Regele Mihai, legea specială susmenţionată reglementând prin capitolul VII, art. 18, 19 şi 20, modul exercitării puterii părinteşti, a tutelii şi a administraţiunii şi folosinţa averii, nu este locul a se prevede vreo dispoziţiune prin decizia de despărţenie. Soţul Meu, aflându-se în străinătate, procedura dată a se îndeplini numai prin Monitorul Oficial. Se alătură o copie des pe prezenta spre a se publica în Monitorul Oficial împreună cu citaţia Curţii, precum şi următoarele acte în sprijinul cererii: 1) Aprobarea dată prezentei cereri de Înalta Regență, în conformitate cu art. 14 din legea specială, în original; 2) Copia legalizată a actului Meu de căsătorie ; 5) Actul de renunțare al Principelui Carol la drepturile și prerogativele de membru al Familiei Domnitoare şi de Principe Moştenitor al României, datat din Milan 28 Decemvrie 1925, publicat în facsimile în broşura oficială „Acte şi corespondenţa ■dative la renunţările la Tron ale fostului Principe Moştenitor“, anexa V p. 40 ; 4) Monitorul Oficial nr. 4 din 9 Ianuarie 1926, cuprinzând legea privitoare la primirea remunării Principelui Carol de către Adunările Naționale Constituente ; 5) Monitorul Oficial nr. 68 din 35 Martie 1926, cuprinzând înalta decizie a Regelui Ferdinand aproband ca fostul Principe sa adopte numele de Carol Caraimani să-şi aleagă domiciliul pentru idele vieţii sale civile la moşia Mănăstirea, comuna Mănăstirea, judeţul Ilfov. Primiţi, d-le prim-preşedinte asigurarea consideraţiei Noastre. ELENA, Principesa-Mamă, a României * Procesul s’a repartizat la secţia I-a a Curţii de Apel * In legea privitoare la actele civile ale membrilor Familiei Domnitoare, la capitolul „Despărţirea membrilor Familiei Regale", sunt prevăzute următoarele : „Art. ti. — Membrii şi foştii membri ai Familiei Regale căsătoriţi In condiţiunile şi formele Statutului Familiei Domnitoare, pot cere, cu aprobarea Regelui, fiecare in parte personal sau prin mandatar, desfacerea căsătoriei pentru oricare din cauzele admise de codul civil român, cu modificările de jurisdicţiune şi procedură statornicite prin Statutul de faţă. Art. 15.__Cererea de despărţenie a membrilor Familiei Regale se adresează prim-preşedintelui Curţii de apel din Bucureşti, care o repartizează la una din secţiunile acestei Curţi, fără a mai invita părţile pentru consiliurile prevăzute de art. 221 din codul civil român în vederea împăciuirii. Preşedintele secțiunii, la care s-a repartizat cererea, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 5 zile libere de la data înregistrării cererii de despărțenie. Curtea judecă in şedință secretă, în completul de cinci, în prezenţa ministerului public, părţile putându-se înfăţişa prin mandatari. Dacă Curtea de apel constată că Regele a luat act de consimţământul mutual al soţilor de a se despărţi, ea pronunţă despărţenia fără nici o altă dezbatere. Deciziunile Curţii de apel în cererile de despărţenie se dau cu recurs la Casaţie în termen de 5 zile libere dela pronunţarea deciziunii. In caz de lipsă din ţară a vreuneia din părţi, procedura se va îndeplini numai prin Monitorul Oficial. Deciziunea de despărţenie se transcrie la ministerul de justiţie şi la ofiţerul stării civile competent, la cererea ministerului public. Nu se aplică dispoziţiunile din codul civil privitoare la asigurarea copiilor din averea soţilor in despărţenie. Art. 16. — Cererile de despărţenie îndreptate de membrii sau foştii membri ai Familiei Regale înaintea instanţelor judecătoreşti străine sunt fără efect. Deciziunile de despărţenie ale instanţelor judecătoreşti străine pronunţate între membrii sau foştii membri ai Familiei Regale române nu se vor transcrie şi nu se vor executa“. La Question des nationalités @n ioiyrie ,,La question des nationalités en Hongrie a été mise A Vordre du jour par la célébration des fétes du Millénaire hongrois. Les agissements intéressés des Magyars de Hongrie, tendant d'un cőté A dénaturer les faits el A exposer la situation politique et nationale de la Hongrie sous un jour absclument faux, et de Vautre cőté A tromper la France sur leurs véritables sentiments A son égard et A se faire passer pour dignes des sympathies du généreux peuple franşais, oblige le Comité des trois nationalités de Hongrie a rétablir la vérilé, en exposant Vexacte situation ethncgraphique, politique et nationale de ce pays et en la sou. mettant au jugement de Vopinion publique franşaise. Notre cause ne s'inspire que des idées de la Révolutlon francié qui a proclamé les droits de l’homme et réveillé l'idée des nationalités. Nous espérons qu'elle trouvera un bon accueil dans ce noble pays de France, dönt le rőle, parmi les autres nations, a été toujours de représenter les sentiments de liberté politique, de justice sociale et de fraternité humaine. Le Comité des trois nationalités invite done A cette réunion publique tons les Franţais qui s'intéressent A noire cause et A la trés importante question des nationalités en Hongrie, G, Ocasian, Präsident du Comité roumain ; M. J. Spala'ikovitch, Pésident du Comité serbe; L. Schmidt-Beauchez, Präsident du Comité tchéquo-slovaque; S. J. Grouitch, Secrétaire. Entrée libre et gratuite Iată cum Românii, Sârbii 70 milioane de suflete, se mai şi Cehoslovacii au înţeles să P°ate vorbi de reînvierea stărilucreze şi înainte de război, ^ ?de Iucluri înainte de răzîn comun acord, în timpul t-, ne ,• • ■ , când „Ungaria cea mare“. în , D’ ^solim a mai vorbit dispreţul principiilor aflate e ° ngarie, care a fost Ia baza statelor civilizate, j c!rui lovita şi mceroprima naţionalităţile ce I ca4a.. Şl < e necesitatea reviconstituiau majoritatea popu- j zulrl/. UIlorr, tratate Pe cal« laţinnii acelui stat. I Paclfjca- Despre aceasta ! Şi astăzi, când dreptul naţio- chestiune importantă ne nalităfilov a triumfat, când jus- voTM ocupa în numărul de tiţia s’a făcut, după atâtea grele mâine. I sacrificii, când Mica înţelegere; R. SElŞANU reprezintă o forţă de aproape ’ ■eggH36Q "■ ■ IliulHa in Safia:**!£* cut pietre ATACUL S’AR DATORA COMUNIȘTILOR ITALIENI Berlin, 7. (Telegr. part.). — Miercuri seară, s’a manifestat ostil în fața ambasadei italiene de către un grup de vreo 20 persoane, aruncându-se cu pietre în geamurile ambasadei; pietrele au căzut în birourile ambasadei, când ambasadorul italian, care se înapoiase dintr’o călătorie, intra într’unul din ele. Chiar în aceeaş seară, a sosit vicepreşedintele poliţiei din Berlin, şi a cerut scuze ambasadorului pentru incident. S’a constatat azi, că a fost o manifestaţie a unor comunişti italieni trăind la Berlin, iar ziarul comunist „Rote Fahne” scrie că a fost o manifestaţie a comunismului italian contra fascismului, care a condamnat pe mai mulţi fruntaşi comunişti italieni la recluziune. Lângă intrarea la ambasadă, s-au găsit pamflete, în care lucrătorii erau invitaţi să ia parte la o mare adunare de protest la „Schroltplatze“. * Berlin, 7 (Rador). — Opinia publică germană, ca şi autorităţile germane, regretă profund incidentul petrecut la ambasada italiană. Toată lumea este de acord că acest incident este opera acţiunei comunistă întreprinsă de organizaţia „Roter Fahne“. Este mai mult ca sigur că autorii atacului cu pietre, săvârşit asupra ambasadei italiene, au făcut acest atentat, ca o demonstraţie împotriva sentinţei dată de tribunalul din Milano, în procesul intentat unor comunişti italieni. Autorii, după informaţiunile de până acum, sunt comunişti germani şi italieni, domiciliaţi în Berlin. Primul mare hidroavion metalic francez, în plin tabel 1 Cele două călătorii ale dirijabilului „Italia“ la polul Nord „Italia“ a întreprins două că- | In a doua călătorie, de unde I pol a zburat deasupra polului lătorii. In prima a plecat dela nu s‘a înapoiat până acum, I Nord și s‘a îndreptat din nou punctul Baie du Roi, a atins „Italia“ a plecat tot dela Baie spre Baie du Roi, fără Insă să punctul Nicolae II, sau Lenine du Roi, a atins Groenlanda, a, ajungă acolo, , și a revenit de unde a plecat. j FILMf. O telegramă anunţă, că ambasadorul Germaniei la Paris a dat o masă în onoarea birjarului Gustav Hartmann. Iată un banchet mai puţin banal decât zaiafeturile oferite lordului Rothermere, de la Budapesta. Prin ce a binemeritat sărbătoritul omagiile trimisului extraordinar al ţării sale în capitala Franţei ? Prin simpla realizare a unei ambiţiuni mişcătoare, Hartmann e cel mai bătrân birjar din Berlin. In rândurile camarazilor săi se bucură de stimă şi simpatie. Ce folos însă ! Hartmann nu se mulţumeşte cu atâta. El are un vis scump, un vis de demult. Ar vrea să vadă Parisul! Nemţii nu se prăpădesc cu dragostea după francezi; prusienii pretind că Berlinul este über alles, şi prin urmare n’are nimic de invidiat ; cu toate astea, Hartmann ţine la idealul său. De câte ori, transportând călători, a suspinat în faţa etichetelor lipite pe cufere, cu inscripţia : „Paris". E adevărat că dacă şi-ar fi vândut trăsura şi calul, ar fi putut să-şi realizeze visul, chit să se retragă pe urmă la o rudă generoasă. Dar el mai avea o dorinţă : să intre în Paris cu trăsura şi calul lui. Nici cu trenul, care hodorogeşte şi afumă, nici cu automobilul, monstrul care mănâncă trăsurile şi ameninţă cu dispariţia vechea breaslă birjerească... Bătrânul şi-a luat, într’o zi, inima în dinţi, şi fără multă vorbă a eşit pe bariera oraşului şi a pornit în direcţia Franţei, spunând tuturor : — Nu vreau să mor înainte de a mă plimba prin Paris, cu trăsura mea. Auf wieder sehen ! Sănătatea lui s’a ţinut bine, calul a priceput importanţa expediţiei, s’a pus la ambiţie şi n’a dat chix, şi astfel, Hartmann, după ce a lăsat îa urmă marea • distanţă, cu ape, dealuri şi munţi, • şi-a făcut intrarea în Paris, cu figura iluminată de satisfacţia supremă a vieţii sale. În acest record al voinţei, cu atât mai remarcabil, cu cât este la o vârstă cu şanse relative sub raportul rezistenţei, se ridică triumfătoare partea sufletului, atât de delicată la un modest birjar, care îşi rezumă aspiraţiile culminante ale vieţii lui într’o „cursă” prin capitala lumii... Prin urmare, ambasadorul ţării sale n’a greşit, când a deschis saloanele legaţiei şi a poftit pe titularii automobilelor elegante şi acaparatoare să bea un pahar în sănătatea bătrânului compatriot, care ar putea să cânte, pe capra birjei sale cu un cal, emofionantul adio al lui Barbu Lăutarul: Eu mă duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc... Don Jose 3&D 4Q Programul de muncă al guvernului francez declarată misterială citită la corpurile Logicitoare — In Europa, turbure încă, frontierele Franţei nu pot sta deschise şi neînarmate. — Franţa totuş luptă pentru pacea universală.—Reformele interne - Paris, 7 (Rador).— D. Poincaré a citit, azi, la Cameră şi Senat, declarația ministerială, al cărei text a fost aprobat de consiliul de miniştri. Declarația ministerială, după ce în primul rând se ocupă de politica dusă de guvern până acum, trecând la programul politic al actualelor corpuri legiuitoare, spune: Guvernul este hotărât să pună de îndată în aplicare politica activă, clar văzătoare, prezentând reforme gradate, în domeniul fiscal, ca şi în cel agricol, prezentând legi sociale. Guvernul va urmări în acelaş timp, vastul plan al desvoltării economiei Franţei, ca şi al coloniilor sale, punând în măsură cât mai largă la contribuţie, prestaţiunile in natură. Vom căuta să desvoltăm exportul, lucru ce ne va fi uşor de îndeplinit, din momentul în care vom reuşi să stabilim un regim vamal complet şi definitiv, cu celelalte naţiuni, regim care va fi menit să înlocuiască acordurile provizorii actuale. Declaraţia se ocupă de pregătirea serviciului militar, care va fi făcută de urgenţă, ca să poată intra în aplicare la termenul prevăzut. PACEA INTERNA ŞI PACEA EXTERNA In Europa, tribune încă, frontierele definitive ale Franţei, una şi indivizibilă, nu pot să stea deschise şi meci neînarmate, dar nimeni în lume nu se poate îndoi de intenţiunile noastre pacifice. Printre beligeranţi, Franţa este una dintre aceia care a suferit mai mult; este natural deci ca ea sa ţină mai mult ca oricare alta la pace. Ia pacea internă ca şi la pacea externă, căci prima nu va putea fi asigurată definitiv, decât prin consolidarea celei de a doua. COMUNISTO DIN FRANŢA Declaraţiunea consideră apoi, manoperele comuniste, afirmând ca nici un delict de acest gen nu va rămâne nepedepsit. Ordinea şi legea vor fi protejate, contra oricărei perturbări. SA FIE RESPECTATE TRATATELE Voim să lucrăm pentru binele Patriei, pentru binele Europei, pentru binele umanităţii. Războiul este sfârşit şi învingătorii întind cu sinceritate mâna învintelor, dacă aceştia sunt gata să observe în mod cinstit dispoziţiile tratatelor, şi dacă cei dintâi o vor căuta să uite amintirile ostilităţilor trecute. Cu toţii, învingători, învinşi şi neutri, vor trebui să înţeleagă că nici unii din ei, nu se vor putea ridica de dfinitiv, dacă nu se vor ajuta între ei, prin restabilirea progresivă a înţelegerii economice, intelectuale şi morale. Franţa nu cere nimănui altceva decât respectarea angajamentelor luate faţă de ea, căci ea va ţine pe acelea pe care le-a luat departe de noi, gândul de a izola Franţa, dimpotrivă noi voim cu toată hotărârea să o asociem în modul cel mai strâns posibil, la viaţa europeană universală- Noi suntem convinşi că nici un popor nu are dreptul de a se închide în el însuşi, dar nici pe acela de a căuta să domine pe ceilalţi. Suntem convinşi că prosperitatea unuia depinde de prosperitatea celorlalţi, că între naţiuni ca şi între indivizi, nu va putea exista progresul pentru unul, dacă progresul nu va fi general Uit euiremur la corint Atena, 8 (Rador). — Un puternic cutremur de pământ Cire a durat şease secunde s-a produs ori la ora 3 şi jumătate după amiază la Corint. Câteva case s’au dărâmat, clădirea care adăposteşte biroul portului a fost distrusă. Din munţii Gherani a rostologit stânci mari, fără a provoca însă stricăciuni. Locuitorii din Corint cuprinși de panică s’au refugiat în împrejurimi. A s’a Atena, 8 (Rador). —■* Joi, la ora 6 după amiază și nouă și jumătate seara, s’au produs la Corint două noi și cutremure. La Lutraki, Cutremurul a făcuti tr«îî victime.