Universul, iunie 1928 (Anul 46, nr. 123-148)

1928-06-10 / nr. 131

Anii XLII, Hr. 131 12 Pagini m­en­tară 3 lei fin străinătate 6 lei 12 Pagini Director 1 STELIAN POPESCU Administraţia 313/71 Secretariatul de Redactie 356/43 Redacţia: Coresp. cu provincia 302/98—335/31 Duminică 10 Iunie 1928 Se judecă I In repetate rânduri,­­plâns de lâncezirea procese­lor penale. Afaceri corecţiona­­le şi criminale durau cu anii. Dacă preveniţii stăruiau să se judece, majoritatea inculpa­ţilor liberi făceau toate sfor­ţările să obţină continuu a­­m­ânări. Complicaţiunile pro­cedurale, agravate cu negli­jenţele şi ineleganţele unora din organele grefelor şi poli­ţiilor, înlesneau această sabo­tare a justiţiei represive, mai ales în Capitală, unde mulţi­mea proceselor oferea un câmp mai larg. Din această cauză, în unele cazuri sancţi­unile nu mai veneau­­ în alte­le, sosind prea târziu, erau i­­lu­zorii. Prescripţiunea, cuce­rită prin negăsirea sau dosi­rea unor dosare; amnistiile, intervenite la cele prudent a­­m­ânate până la intervenirea acestor măsuri de clemenţă; moartea inculpaţilor, câte o­­­dată, anihilau pedepsele justi­ficate de faptele urmărite. Această stare constituia o sfidare nemeritată pentru e­­lementele bune din societate si o încurajare directă pen­tru cele rele. In timpul din urmă însă, s’a constatat o ameliorare pro­gresivă in această privință. Tribunalele judecă mai in­tens în materie penală. Ra­­portul zilnic dintre procesele * 1 2 3 ne­am­­ soluţionate şi cele amânate, se îndreaptă spre normal. Do­ I sare vechi, deprinse să apară­­ şi să dispară periodic la şe­dinţe, se închee cu hotărîri definitive. Inculpaţi obici­nuiţi cu ideea că nu vor răs­punde niciodată de faptele lor se văd în stare de judecată şi au surpriza să afle că pe­depsele nu există numai pe hârtie. Martori cari dispre­­ţuiau chemările in faţa justi­ţiei, sunt siliţi pe căile legale, strict aplicate, să-şi îndepli­nească datoria cetăţenească. Artificiile unor nărăvaşi din grefe, beneficiari ai profesiu­nii ilicite de a înlesni motive de amânare, încep să se ră­rească. Arhivele curente scapă din ce în ce de restul dosare­lor sedentare. Sancţiunile se aplică. Faptul este îmbucurător şi se datoreşte în primul rând ministrului justiţiei, care, dând expresiune hotărîtă u­­nei necesităţi sociale şi mo­rale de ordin imperios, urmă­reşte de aproape distribuirea cât mai efectivă a justiţiei, operă care a întâmpinat con­cursul organelor judecătoreşti conştiente de menirea lor şi a stimulat zelul acolo unde acţiunea de represiune judi­ciară prezenta unele semne de anemie. Declaraţiile d-lui Mussolini In expunerea făcută la Se­nat, relativă la raporturile Italiei cu toate statele, d. Mussolini s’a ocupat şi de ur­mătoarele trei chestiuni: 1. Misiunea Micei înţele­geri ; 2. Necesitatea revizuirii tratatelor dela Paris ; 3. Situaţia Ungariei. D. preşedinte al consiliu­lui italian a definit astfel Mica înţelegere: „Mica înţelegere, izvorîtă din nevoia apărării tratatelor de pace, are un caracter mai mult negativ de­cât pozitiv, căci lu­­­brvele înţelegerii sunt clar îngră­dite şi exceptând apărarea tra­tatelor, elementele Micei înţe­legeri nu au o mare identitate de interese”. Definiţia aceasta nu este nici exactă, nici completă. Mica înţelegere nu are un caracter „mai mult negativ decât pozitiv“, deoarece, du­pă cum însuşi d. Mussolini a recunoscut în discursul său, acest sistem de alianţă a fost impus de necesitatea­­supe­rioară a apărării tratatelor de pace şi deci a menţinerii şi asigurării statului-quo în Europa centrală. In cadrul şi în sprijinul a­­cestor tratate, Mica înţelege­re urmează politica sa bine definită, care corespunde, nu numai intereselor statelor ce intră în compunerea sa, ci şi intereselor puterilor europe­ne, cari au întocmit actualul statut continental. Mica înţelegere este ins­trument pus în serviciul pă­cii. In cazul acesta, cum ar pu­tea fi caracterizată politica sa, de ,„negativă“, sau, „mai mult negativă decât pozitivă“ ■— după expresia d-lui preşe­dinte al consiliului italian ? D. Mussolini a găsit însă explicaţia caracterizării sale în... „limitele înţelegerii, care sunt clar îngrădite“, în func­ţie numai de apărarea trata­telor. Nici în cazul acesta, carac­terul aicei înţelegeri nu poate fi negativ, ci esenţial potrivit, de­oarece claritatea şi îngrădirea sunt esenţiale oricărei alianţe. Un sistem de alianţă bazat pe un text obscur, sau pe o înţelegere vagă, nelimitată şi nedefinită, fără scop bine determinat, crează echivocul şi nu ar avea raţiunea politică de a fi. A mai afirmat d. preşe­dinte al consiliului italian că... „elementele Micei înţe­legeri nu au o mare identi­tate de interese“... De­sigur că n’a fost în intenţia bărbatului de stat italian să afir­me că ar exista în sânul Micei înţelegeri curente divergente de interese, cari ar putea zdruncina însăşi existenţa acestui viguros şi sănătos organism politic. DE­OARECE ASEMENEA CUREN­TE NU S’AU MANIFESTAT PANA ACUM SA AVEM MOTI­VE PUTERNICE SA CREDEM CA NU­ SE VOR MANIFESTA NICI IN VIITOR. S’A MANIFESTAT INSA, TOT­DEAUNA, PERFECTUL SPIRIT DE SOLIDARITATE AL MEM­BRILOR MNICEI ÎNŢELEGERI. O dovadă recentă avem în faptul următor: In aceeaş zi, când d. Musso­lini făcea expunerea sa, a­­supra politicei externe, în Senat, d. Beneş, ministrul de externe al Cehoslovaciei, fă­cea şi d-sa o expunere asu­pra politicei externe, în faţa comisiunilor afacerilor străi­ne a celor două Camere. Iată ce a declarat d. Be­neş : „Este evident că tot atât de hotărît se vor zdrobi toate încercările ce tind a slăbi Solidaritatea Micei înţele­geri, dat fiind că colabora­rea statelor, care o commmn, ESTE BAZATA PE SOLI­DARITATEA INTERESE­LOR LOR COMUNE, ASU­PRA CARORA PAREREA TUTUROR OAMENILOR LOR DE STAT ESTE UNA­NIMA“. Declaraţia d-lui dr. Beneş care, împreună cu Take Io­­nescu, a pus bazele Micei înţelegeri, exprimă, în ade­văr părerea tuturor bărba­ţilor de stat din ţările ce com­pun acest sistem de ali­anţă. In apropiata conferinţă a Mi­ci­­i înţeleg«» — care se­ va în­truniri la Bucureşti,—se va do­vedi şi de astă dată perfecta so­lidaritate a membrilor săi , după cum se va manifesta aceeaş u­­nanimitate de vederi în toate problemele la ordinea zilei, care ating interesele României, Ce­hoslovaciei şi Iugoslaviei. UN DOCUMENT INTERE­SANT Cu prilejul acesta, reamin­tim că Mica Înţelegere dacă s-a organizat politiceşte In Europa postbelică, ea a existat şi înainte­­ de răz­boi sub forma unei înţele­geri spirituale între aceleaş naţiuni, care intră azi in compunerea sa. Cu prilejul serbărilor „mi­lenarului maghiar“ din 1896, s-a organizat la Paris un mare meeting de protestare de către „comitetul celor trei naţionalităţi: Românii, Sârbii şi Cehoslovacii, sub preşedinţia d-lui Emile Flou­­rens, fost ministru al aface­rilor străine din Franţa. Iată cuprinsul acestui in­teresant document: tflSUJNiUJN FUJÖJblUUJK Le 11 Juillet, A 8 h. 112 du soir, A la Salle Wagram 39, avenue de Wagram, 39 Sous la présidence de M. Emile Flourens, député ancien Ministre des Affaires étrangéres Organisée par le Comité des trois nationalités ; Roumains, Serbes et Tchéquo-Slovaques ORDRE DU JOUR: A. S. R. Principesa Elena divorţează A. S. R. Principesa Elena a trimis joi, d-lui prim pre­şedinte al Curţii de Apel din Capitală, cererea de despăr­ţire de fostul principe Carol. Tot joi, secţia de notariat a tribunalului Ilfov a auten­tificat procura specială prin care A. S. R. Principesa Elena împuterniceşte pe d. avocat S. Rosental s’o reprezinte în procesul de despărţire. In „Monitorul Oficial“ de ori au apărut următoarele: Curtea de apel, secţia 1 Noi, prim-preşedintele Curţii de apel din Bucureşti, secţia 1, in virtutea art. ?l din procedura ci­vilii, chemăm pe d. Carol Carai­­man, fost Principe Moştenitor al României, cu domiciliul ales la moşia Mănăstirea, comuna Mană­­stirea, judeţul Ilfov, să vină in z­iua de 21 Iunie 1928, ora 1 p. m., la această Curte, secţia 1, spre în­făţişare în cererea de­ desfacerea căsătoriei introdusă de sofia sa A. S. R. Principesa mamă Elena a României, cunoscând că dacă nu va răspunde la strigarea pri­cinii sale, în ziua și ora sus ară­tate, se va da hotărîre în lipsă, potrivit art. 148 din procedura civilă. Cu copie de pe acţiune. No. 4801. 1928. Iunie ? mmmmmmemmmmmmata PETIŢIA A. S. R. PRINCIPESA ELENA A ROMÂNIEI CĂTRE D .PRIM - PREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL DIN BUCU­­ REŞTI Domnule prim-preşedinte, „Vă rog să binevoiţi a dispu­ne, în conformitate cu dispozi­­ţiunile art. 14 şi 15 din legea privitoare la actele civile ale Membrilor Familiei Domnitoare, publicată în Monitorul Oficial No. 4, din 5 Ianuarie 1926, cu modificările aduse prin legea publicată în Monitorul Oficial No. 179 din 14 August 1927, chemarea înaintea Curţii, pen­­tru ziua de înfăţişare ce veţi fixa înlăuntrul termenului pre­văzut al alin. 2 al zisului art. 15, a soţului meu, d. Carol Carai­­man, fost Principe Moștenitor Carol al României, cu domiciliul ales la moșia Mănăstirea, comu­na Mănăstirea, județul Ilfov, a­­flător în străinătate, pentru a se pronunța, pe temeiul art. 212 din codul civil, desfacerea căsă­toriei dintre Noi. Motivele cererii sunt urmă­toarele : Sotul Meu m’a părăsit şi lo­­cueşte în străinătate, unde duce in mod public o viaţă absolut inconciliabila cu demnitatea căsătoriei. Această atitudine con­­stitue din parte,i o injurie gra­vă permanentă, în înţelesul art. 212 din codul civil, care justi­fică şi impune desfacerea că­sătoriei. In ce priveşte copilul Nostru, M. S. Regele Mih­ai, legea spe­cială susmenţionată reglemen­tând prin capitolul VII, art. 18, 19 şi 20, modul exercitării pu­terii părinteşti, a tutelii şi a ad­­m­inistraţiunii şi folosinţa averii, nu este locul a se prevede vreo dispoziţiune prin decizia de des­părţenie. Soţul Meu, aflându-se în străi­nătate, procedura dată a se în­deplini numai prin Monitorul Oficial. Se alătură o copie des pe pre­zenta spre a se publica în Moni­torul Oficial împreună cu citaţia Curţii, precum şi următoarele acte în sprijinul cererii: 1) Aprobarea dată prezentei cereri de Înalta Regență, în con­formitate cu art. 14 din legea spe­cială, în original; 2) Copia legalizată a actului Meu de căsătorie ; 5) Actul de renunțare al Prin­cipelui Carol la drepturile și prerogativele de membru al Fa­miliei Domnitoare şi de Principe Moştenitor al României, datat din Milan 28 Decemvrie 1925, publicat în facsimile în broşura oficială „Acte şi corespondenţa ■dative la renunţările la Tron ale fostului Principe Moştenitor“, a­­nexa V p. 40 ; 4) Monitorul Oficial nr. 4 din 9 Ianuarie 1926, cuprinzând le­gea privitoare la primirea rem­un­­­ării Principelui Carol de către Adunările Naționale Constitu­ent­e ; 5) Monitorul Oficial nr. 68 din 35 Martie 1926, cuprinzând înalta decizie a Regelui Ferdinand a­­proband ca fostul Principe sa a­­dopte numele de Carol Caraiman­­i să-şi aleagă domiciliul pentru id­ele vieţii sale civile la moşia Mănăstirea, comuna Mănăstirea, judeţul Ilfov. Primiţi, d-le prim-preşedinte asigurarea consideraţiei Noastre. ELENA, Principesa-Mamă, a Ro­mâniei * Procesul s’a repartizat la secţia I-a a Curţii de Apel * In legea privitoare la acte­le civile ale membrilor Fami­liei Domnitoare, la capitolul „Despărţirea membrilor Fa­miliei Regale", sunt prevă­zute următoarele : „Art. ti. — Membrii şi foştii membri ai Familiei Regale că­­sătoriţi In condiţiunile şi formele Statutului Familiei Domnitoare, pot cere, cu aprobarea Regelui, fiecare in parte personal sau prin mandatar, desfacerea căsă­toriei pentru oricare din cau­zele admise de codul civil ro­mân, cu modificările de juris­­dicţiune şi procedură statorni­cite prin Statutul de faţă. Art. 15.__Cererea de despăr­ţenie a membrilor Familiei Re­gale se adresează prim-preşedin­­telui Curţii de apel din Bucu­reşti, care o repartizează la una din secţiunile acestei Curţi, fără a mai invita părţile pentru con­­siliurile prevăzute de art. 221 din codul civil român în vederea împăciuirii. Preşedintele secțiunii, la care s-a repartizat cererea, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai mare de 5 zile li­bere de la data înregistrării ce­rerii de despărțenie. Curtea judecă in şedință se­cretă, în completul de cinci, în prezenţa ministerului public, părţile putându-se înfăţişa prin mandatari. Dacă Curtea de apel constată că Regele a luat act de consim­ţământul mutual al soţilor de a se despărţi, ea pronunţă despăr­­ţenia fără nici o altă dezbatere. Deciziunile Curţii de apel în cererile de despărţenie se dau cu recurs la Casaţie în termen de 5 zile libere dela pronunţarea deciziunii. In caz de lipsă din ţară a vre­­uneia din părţi, procedura se va îndeplini numai prin Monitorul Oficial. Deciziunea de despărţenie se transcrie la ministerul de justi­ţie şi la ofiţerul stării civile competent, la cererea ministe­rului public. Nu se aplică dispoziţiunile din codul civil privitoare la asigu­rarea copiilor din averea soţilor in despărţenie. Art. 16. — Cererile de despăr­ţenie îndreptate de membrii sau foştii membri ai Familiei Re­gale înaintea instanţelor judecă­toreşti străine sunt fără efect. Deciziunile de despărţenie ale instanţelor judecătoreşti străine pronunţate între membrii sau foştii membri ai Familiei Regale române nu se vor transcrie şi nu se vor executa“. La Question des nationalités @n ioiyrie ,,La question des nationalités en Hongrie a été mise A Vordre du jour par la célébration des fétes du Millénaire hongrois. Les agissements intéressés des Magyars de Hongrie, tendant d'un cőté A dénaturer les faits el A exposer la situation politique et nationale de la Hongrie sous un jour absclument faux, et de Vautre cőté A tromper la France sur leurs véritables sentiments A son égard et A se faire passer pour dignes des sympathies du généreux peuple franşais, oblige le Comité des trois nationalités de Hongrie a rétablir la vérilé, en exposant Vexacte situation ethncgraphique, politique et nationale de ce pays et en la sou. mettant au jugement de Vopinion publique franşaise. Notre cause ne s'inspire que des idées de la Révolutlon fran­cié qui a proclamé les droits de l’homme et réveillé l'idée des nationalités. Nous espérons qu'elle trouvera un bon accueil dans ce noble pays de France, dönt le rőle, parmi les autres nations, a été toujours de représenter les sentiments de liberté politique, de justice sociale et de fraternité humaine. Le Comité des trois nationalités invite done A cette réunion publique tons les Franţais qui s'intéressent A noire cause et A la trés importante question des nationalités en Hongrie, G, Ocasian, Präsident du Comité roumain ; M. J. Spala'iko­­vitch, Pésident du Comité serbe; L. Schmidt-Beauchez, Präsident du Comité tchéquo-slovaque; S. J. Grouitch, Secrétaire. Entrée libre et gratuite Iată cum Românii, Sârbii 70 milioane de suflete, se mai şi Cehoslovacii au înţeles să P°ate vorbi de reînvierea stări­­lucreze şi înainte de război, ^ ?de Iucluri înainte de răz­în comun acord, în timpul t-, ne ,• • ■ , când „Ungaria cea mare“. în , D’ ^solim a mai vorbit dispreţul principiilor aflate e ° ngarie, care a fost Ia baza statelor civilizate, j c!rui lovita şi mcer­oprima naţionalităţile ce I ca4a.. Şl < e necesitatea revi­constituiau majoritatea popu- j zulrl/. UIlorr, tratate Pe cal« laţinnii acelui stat. I Paclfjca- Despre aceasta ! Şi astăzi, când dreptul naţio- chestiune importantă ne nalităfilov a triumfat, când jus- voTM ocupa în numărul de tiţia s’a făcut, după atâtea grele mâine. I sacrificii, când Mica înţelegere; R. SElŞANU reprezintă o forţă de aproape ’ ■eggH36Q "■ ■ IliulHa in­ Safi­a:**!£* cut pietre ATACUL S’AR DATORA CO­MUNIȘTILOR ITALIENI Berlin, 7. (Telegr. part.). — Miercuri seară, s’a manifestat ostil în fața ambasadei italiene de către un grup de vreo 20 per­soane, aruncându-se cu pietre în geamurile ambasadei; pie­trele au căzut în birourile am­basadei, când ambasadorul ita­lian, care se înapoiase dintr’o călătorie, intra într’unul din ele. Chiar în aceeaş seară, a sosit vicepreşedintele poliţiei din Ber­lin, şi a cerut scuze ambasadoru­lui pentru incident. S’a constatat azi, că a fost o manifestaţie a unor comunişti italieni trăind la Berlin, iar zia­rul comunist „Rote Fahne” scrie că a fost o manifestaţie a co­munismului italian contra fas­cismului, care a condamnat pe mai mulţi fruntaşi comunişti i­­talieni la recluziune. Lângă intrarea la ambasadă, s-au găsit pamflete, în care lu­crătorii erau invitaţi să ia parte la o mare adunare de protest la „Schroltplatze“. * Berlin, 7 (Rador). — Opinia publică germană, ca şi autori­tăţile germane, regretă profund incidentul petrecut la ambasada italiană. Toată lumea este de acord că acest incident este o­­pera acţiunei comunistă între­prinsă de organizaţia „Roter Fahne“. Este mai mult ca sigur că autorii atacului cu pietre, săvârşit asupra ambasadei ita­liene, au făcut acest atentat, ca o demonstraţie împotriva sen­tinţei dată de tribunalul din Milano, în procesul intentat u­­nor comunişti italieni. Autorii, după informaţiunile de până a­­cum, sunt comunişti germani şi italieni, domiciliaţi în Berlin. Primul mare hidroavion metalic francez, în plin t­abel 1 Cele două călătorii ale dirijabilului „Italia“ la polul Nord „Italia“ a întreprins două că- | In a doua călătorie, de unde I pol a zburat deasupra polului lătorii. In prima a plecat dela­­ nu s‘a înapoiat până acum, I Nord și s‘a îndreptat din nou punctul Baie du Roi, a atins „Italia“ a plecat tot dela Baie spre Baie du Roi, fără Insă să punctul Nicolae II, sau Lenine du Roi, a atins Groenlanda, a­, ajungă acolo, , și a revenit de unde a plecat.­­ j FILMf. O telegramă anunţă, că amba­sadorul Germaniei la Paris a dat o masă în onoarea birjarului Gustav Hartmann. Iată un banchet mai puţin ba­nal decât zaiafeturile oferite lor­­dului Rothermere, de la Buda­­pesta. Prin ce a binemeritat sărbăto­ritul omagiile trimisului extra­ordinar al ţării sale în capitala Franţei ? Prin simpla realizare a unei ambiţiuni mişcătoare, Hartmann e cel mai bătrân birjar din Berlin. In rândurile camarazilor săi se bucură de sti­mă şi simpatie. Ce folos însă ! Hartmann nu se mulţumeşte cu atâta. El are un vis scump, un vis de demult. Ar vrea să vadă Parisul! Nemţii nu se prăpădesc cu dragostea după francezi; pru­­sienii pretind că Berlinul este über alles, şi prin urmare n’are nimic de invidiat ; cu toate astea, Hartmann ţine la idealul său. De câte ori, transportând călători, a suspinat în faţa etichetelor lipite pe cufere, cu inscripţia : „Paris". E adevărat că dacă şi-ar fi vândut trăsura şi calul, ar fi pu­tut să-şi realizeze visul, chit să se retragă pe urmă la o rudă ge­neroasă. Dar el mai avea o do­rinţă : să intre în Paris cu tră­sura şi calul lui. Nici cu trenul, care hodorogeşte şi afumă, nici cu automobilul, monstrul care mănâncă trăsurile şi ameninţă cu dispariţia vechea breaslă birje­­rească... Bătrânul şi-a luat, într’o zi, inima în dinţi, şi fără multă vor­bă a eşit pe bariera oraşului şi a pornit în direcţia Franţei, spu­­nând tuturor : — Nu vreau să mor înainte de a mă plimba prin Paris, cu tră­sura mea. Auf wieder sehen ! Sănătatea lui s’a ţinut bine, calul a priceput importanţa ex­pediţiei, s’a pus la ambiţie şi n’a dat chix, şi astfel, Hartmann, după ce a lăsat îa urmă marea • distanţă, cu ape, dealuri şi munţi, • şi-a făcut intrarea în Paris, cu figura iluminată de satisfacţia supremă a vieţii sale. În acest record al voinţei, cu atât mai remarcabil, cu cât este la o vârstă cu şanse relative sub­­ raportul rezistenţei, se ridică­­ triumfătoare partea sufletului, atât de delicată la un modest birjar, care îşi rezumă aspiraţiile culminante ale vieţii lui într’o „cursă” prin capitala lumii... Prin urmare, ambasadorul ţării sale n’a greşit, când a deschis saloanele legaţiei şi a poftit pe titularii automobilelor elegante şi acaparatoare să bea un pahar­­ în sănătatea bătrânului compa­triot, care ar putea să cânte, pe capra birjei sale cu un cal, e­­mofionantul adio al lui Barbu Lăutarul: Eu mă duc, mă pră­pădesc, ca un cântec bătrânesc... Don Jose 3&­D 4Q­ Programul de muncă al guvernului francez declarată misterială citită la corpurile Logicitoare — In Europa, turbure încă, frontierele Franţei nu pot sta deschise şi neînarmate. — Franţa totuş luptă pentru pacea universală.—Reformele interne - Paris, 7 (Rador).— D. Poincaré a citit, azi, la Cameră şi Senat, declarația ministerială, al cărei text a fost aprobat de consiliul de miniştri. Declarația ministerială, după ce în primul rând se ocupă de politica dusă de guvern până a­­cum, trecând la programul po­­litic al actualelor corpuri legiui­toare, spune: Guvernul este ho­­tărât să pună de îndată în apli­care politica activă, clar văză­toare, prezentând reforme grada­te, în domeniul fiscal, ca şi în cel agricol, prezentând legi sociale. Guvernul va urmări în acelaş timp, vastul plan al desvoltării e­­conomiei Franţei, ca şi al coloni­ilor sale, punând în măsură cât mai largă la contribuţie, presta­­ţiunile in natură. Vom căuta să desvoltăm exportul, lucru ce ne va fi uşor de îndeplinit, din mo­mentul în care vom reuşi să sta­bilim un regim vamal complet şi definitiv, cu celelalte naţiuni, re­gim care va fi menit să înlocu­iască acordurile provizorii actu­ale. Declaraţia se ocupă de pregăti­rea serviciului militar, care va fi făcută de urgenţă, ca să poată intra în aplicare la termenul pre­văzut. PACEA INTERNA ŞI PACEA EXTERNA In Europa, tribune încă, fron­tierele definitive ale Franţei, una şi indivizibilă, nu pot să stea deschise şi meci neînarmate, dar nimeni în lume nu se poate în­doi de intenţiunile noastre paci­fice. Printre beligeranţi, Franţa este una dintre aceia care a su­ferit mai mult; este natural deci ca ea sa ţină mai mult ca oricare alta la pace. Ia pacea internă ca şi la pacea externă, căci prima nu va putea fi asigurată definitiv, decât prin consolidarea celei de a doua. COMUNISTO DIN FRANŢA Declaraţiunea consideră apoi, manoperele comuniste, afirmând ca nici un delict de acest gen nu va rămâne nepedepsit. Ordinea şi legea vor fi protejate, contra oricărei perturbări. SA FIE RESPECTATE TRATA­TELE Voim să lucrăm pentru binele Patriei, pentru binele Europei, pentru binele umanităţii. Războ­iul este sfârşit şi învingătorii în­tind cu sinceritate mâna învin­­telor, dacă aceştia sunt gata să observe în mod cinstit dispozi­ţiile tratatelor, şi dacă cei din­tâi o vor căuta să uite amintirile ostilităţilor trecute. Cu toţii, în­vingători, învinşi şi neutri, vor trebui să înţeleagă că nici unii din ei, nu se vor putea ridica de d­­finitiv, dacă nu se vor ajuta în­tre ei, prin restabilirea progre­sivă a înţelegerii economice, in­telectuale şi morale. Franţa nu cere nimănui altceva decât res­pectarea angajamentelor luate faţă de ea, căci ea va ţine pe a­­celea pe care le-a luat departe de noi, gândul de a izola Franţa, dimpotrivă noi voim cu toată hotărârea să o asociem în modul cel mai strâns posibil, la viaţa europeană universală- Noi suntem convinşi că nici un popor nu are dreptul de a se în­chide în el însuşi, dar nici pe a­­cela de a căuta să domine pe ceilalţi.­­ Suntem convinşi că prosperi­tatea unuia depinde de prospe­ritatea celorlalţi, că între na­ţiuni ca şi între indivizi, nu va putea exista progresul pentru unul, dacă progresul nu va fi general Uit euiremur la corint Atena, 8 (Rador)­. — Un puternic cutremur de pământ Ci­re a du­rat şease secunde s-a produs ori la ora 3 şi jumătate după amia­ză la Corint. Câteva case s’au dărâmat, clă­direa care adăposteş­te biroul portului a fost distrusă. Din munţii Gherani a rostologit stânci mari, fără a provoca însă stricăciuni. Lo­cuitorii din Corint cu­prinși de panică s’au refugiat în împreju­rimi. A s’a Atena, 8 (Rador). —■* Joi, la ora 6 după a­­miază și nouă și jumă­tate seara, s’au produs la Corint două noi și cu­tremure. La Lutraki, Cutrem­urul a făcuti tr«îî victime.

Next