Universul, martie 1929 (Anul 47, nr. 49-75)

1929-03-01 / nr. 49

1 Anul XLVII Nr. 49 Vineri 1 Martie 1929 - Vineri In Franţa lumea s’a emo­ţionat cu prilejul unei sinu­cideri originale şi impresio­nante. Un cetăţean sătul de viaţă s’a spânzurat în tren şi perso­nalul de serviciu l-a găsit cu gâtul agăţat de plafonul va­gonului, în timp ce picioarele îi băteau pereţii. Doi gazetari de-ai noştri Cetesc informaţia ; o discută. J — Iată o sinucidere, care la J noi in ţară sunt convins că­­ nu se petrece în mod aşa de ■ complicat. , — Celălalt răspunde : — La noi când cineva vrea să se sinucidă, nu se spânzură în tren ; se urcă pur şi sim­plu in el. Sâmbătă ' S'a svonit că prin noul bu­get se vor mări salariile lor ș­i funcţionarilor şi soldele ofi­ţerilor. Domnul ministru de răsboi, colectând nevoile şi oftaturi­le subalternilor săi, se pre­zintă foarte dârz domnului ministru de finanţe şi-i cere, fără ocol, mărirea soldelor. Domnul ministru de finan­ţe cere explicaţii. — Ofițerii trăescu cu zile, excelență. — Ei bine, să trăiască a­tunci cu anii ! ••• Duminică ' A început postul mare și s’a lăsat sec după ambele ca­lendare.­­ Lică este un băiat în clasa I doua de liceu, fata clasei și I speranța familiei.­­ Tatăl său este slujbaș la un minister, astfel încât ade­seori, la masă, în loc de mân-­ cări substanţiale, Lică se hră­neşte mai mult cu iluzii. In ora de religie, profesorul examinează elevii. Lică e în picioare, supus interogaţiei : — Ia spune-mi, care este postul în care nu se mănâncă de loc carne ? . — Funcţionar la minister. Luni , Aventura ultimului rege a­­siatic — vorbim de Afganis­tan — a pasionat opinia pu­blică românească, la fel cu cea europeană. Se ştie că aceşti Suverani sânt de religie musulmană şi deci practic m ritul poligamiei. Fuga fostului suveran s’a făcut în condiţii, care au de­terminat răzbunarea poporu­lui. Doi povesteau : — Inchipueşte-ţi că i-a luat toată averea. — Sărac­ul— — Dar i-a lăsat nevestele. —Nenorocitul L Marţi Turneele de propagandă teatrală în provincie abundă. Fiecare actor îşi alege o pie­să, cu titlu mai potrivit şi începe să cutreere ţara. Actualmente se joacă : La Craiova : Banii. La Giurgiu : Câinii. La Zimnicea . La Turnu- Măgurele. La Bălţi : Pescăruşul. La Oradea Mare : Sarmală. Miercuri Reclamă pentru doctorii pentru creşterea părului. Scrisoare de mulţumire . Stimate domn, Sânt un biet funcţionar. Din cauza familiei nume­roase ce am şi cu leafa ce-mi dă Statul, aveam atâtea ne­cazuri, de n’aveam păr in cap. Un prieten m-a sfătuit să încerc doctoria dvs. In adevăr, în foarte scurt timp, nu numai că a început să crească, dar mi-a ieşit şi păru! prin căciulă. Cu stimă, Joi X. Amânarea alegerilor parţia­le a dat dovada slăbiciunii politice a guvernului. Totuşi domnii de la putere neagă orice semnificaţie de acest gen. Un subsecretar de stat, in­terpelat de un deputat din o­­poziţie, a declarat : — Nu ne temem de alegeri. Vom avea rezultate zdrobi-­ toare. Sigur. Adversarii dvs vor fi cu capetele sparte. NICKIR — Poftiţi pateurile! — Aştept să-mi spui şi o vorbă prietenoasă. — Nu mânca pateurile, ca sunt vechi LA SINAIA ! He hei! He-hei!... hopf Sinaia cea miraculoasă răsu­nă de strigătele sloeurilor şi boris­manilor ambalaţi, care cu vocile strangulate de emoţia vi­tezei, coboară pante ameţitoare şi culcă piscuri imaculate, spul­berând zăpada fragedă, ce-i in­­vălue in f­ulberea sa aianonim­­­ă, ca pe nişte îngeri voinici ce se înalţă la ceruri. Sporturile de iarnă nu plină stagiune fac din Sinaia o nouă comoară. Tineri atbeţi, mondene sporti­ve, aţâţaţi de biciul gerului, lu­necă pe săniuţe agile, până ce frenezia lor impetuoasă ii adu­nă în hall-urile încălzite, unde senzaţiile sportive se topesc, la aroma grogurilor, într'o odihn­ă molatecă. Iar noi, pietoni incurabili, furnicăm In oraşul destinelor noastre şi ca nişte sportsmani fanatici, prin mlaştini, hapuri şi scorburi municipale­ , înotăm... înotăm.* înotăm, li * ) r­GUFA DE PATINAJ Patinajul e fără îndoială sportul cel mai preferat. Pe­­ta­ta lucie a lacului înghețat, a­­matorii de amicel­e­ sexe. lunecă In arabescuri ingenioase E un fenomen meteorologie foarte ciudat, în care ghiara desgheată. Una din figurile pa­tinajului, din cele mai dificde, este olandeza. Un intrepid sportsman se în­toarce dela patinaj, după patru ore- Ac sport încontinuu. Pe bulevard se întâlnește cu un bun prieten. Acesta îl întreabă:­­ — De unde vii9 . — Dela patinaj. — Și eu tot acolo am fost. Dar de ce ai stat așa de mult ? — Pentru o figură. ' — I­a? Care ?­ — M’am încurcat cu o plan*­­iesa. — Aşa ? Eu cu o nemţoaică. * CUNOŞTINŢE DE PATINAJ Patinajul este şi o piaţă favo­rabilă cunoştinţelor. De aceea doamnele vin un nu­măr foarte mare. Urne ‘npies, domnii vin la fel. Doamnele, de multe ori. In dorinţa de a se lua la întrecere cu bărbaţii, execută figuri foar­te periculoase şi de multe ori riscul acestor figuri, duce la rezultate inevitabile, mici acri-­­ denie din fericire, fără multă , gravitate. I Două bune prietene, după ce stau pe ghiaţă până la ora 1, es­te bulevard şi-ţi schimbă im­presiile Cea mai blondă. O întreabă pe cea mai brună: — Cum ai petrecut azi? — Dragă, m'am ales cu o că­zătură — Și eu m'am ales tot cu un senator!...* OMUL DE ZAFADA Ză’tada e paradisul coinilor. Cele mai moderne, precepte de higienă recomandă copiilor jocurile în zăpadă şi de aceea părinţii işi trimit odraslele iar­na, să se joace afară tn ză­padă. Dintre toate jocurile, cel mai preferat este­ omul de zăpadă. 1 Lu­iea, opt ani, sburdă tn tn­­' vărăna micilor ei prieteni, ţi I se întoarce acasă ostenită ţi gânditoare. Mama vede figura reflectândă a fetitei ţi o întreabă: — Te-ai jucat eu zăpadă fe­tiţ­a * — Da, mamă. — Și acuma la ce te gândești? — Mămifico, eu când m'oi ta­re mare, vreau să mă mărit cu­­ un om de zăpadă. — De cet — Fiindcă sunt sigură, că­c­i vara rămân văduvă. HARAP ALB. Trecuseră şapte căsătoria lor. — Iţi aminteşti Frosico dragă, de călătoria noastră de nuntă ? — Ţi-aduci aminte, Iliuţă, cum am plecat de la Iaşi la Viena şi de-acolo la Paris? —­ Ce timpurii de amintiri! •— Ne-a petrecut mama la gară, ne-a pus „fiorini“ şi „franci“ în poşetă, ne-a dat mâncare de drum şi, cum plângea săraca mamă ! — Ce minunate sunt călă­toriile de nuntă ! Cam aceasta era conversaţia care avea loc în cerdacul casei lor din Sărărie, între Frosica şi Iliuţă, in amurgul unei zile da vară. La această duioasă conver­saţie de evocare a trecutului, azista şi Marioara, fiica lor, în etate de şase ani. De­odată şi întrerupe jocul ei cu păpuşile şi netam nei­sam întreabă pe Iliuţă : — Şi eu, tăticule, ce făceam în timpul călătoriei voastre de nuntă ? — Tu, Mărioară ? — Eu tăticule ? — Tu, puiule dragă, tu ai, plecat cu tăticul şi te-ai în­tors cu mămica l­­ ti DEL­AI­AŞI ! petrecere întâmplată la cazina I Tu, puiule, tu ai plecat cu tăticul şi te-ai întors militaro-cazonă din această [­ru mămica Aiud, 25 Februarie.— Dupâ o I“ ~~~ urbe, un fost plutonier major din­­ armata maghiară a etU pe o stradelă din dos inlr’o pozifie de ebrietate care i-a fost fu neslă. Pe rând se ducea In neștire, l'a întâmpinat In fată cu un ve­­chiu dușman de ură a lui. După câteva cuvinte de ocară, interlocutorul său a scos un cu­­ţit şi l-a lovit la partea abdo­menului, care a încetat din via­ţă. După aceea s’a făcut nevă­zut urmărit de sergentul din post. DISTRUGĂTORII CREDINŢEI Vă scăut­. 24. — Cu toată ho­tărârea Sf. Sinod rare a datat Paştele pentru data de 31 Mar- He, mai sunt indivizi laici şi mireni, cari fără să cunoască bine autopsia bisericei noastre, caută pe toate cărările să o de­­terioreze, promovând pentru da­­ta Paştelui la S Mai bazându se pe diversiunea ce a făcut mitro­politul Gurie în pastorala sem­nată de Sinod. Ar trebui ca acei cari incum­bă fientru respectarea credinţei strămoşeşti să fie la postul lor de veghe. — N.— De la cafenea tare mar­e amant şi bietul Stan Bicescu ! Băiat de ţară, a luat premiul l-iu in toate cele cinci clase pri­mare. învăţătorul, mândru de el şi dornic ca acest mărgăritar al pedagogiei sale, să meargă cu şcoala înainte la oraş, ca o re­clamă vie a uitatului educator ru­ral, s'a pus cu serviciul pe capul părinţilor lui Stan, ca să-i deter­mine să-şi trimită băiatul la li­ceu la Bucureşti. Ah, cine poate descrie elogiile pe cari învăţătorul i le aducea lui Stan, cine poate rememora tot planul vast de demnităţi pe cari Stan era să le urce ca un co­­pil-minune, mai fenomenal decât Napoleon I, Edison, Wagner şi Mussolini la un loc ! Părinţii lui Stan îşi vedeau odrasla trecând superb prin faţa a mii de oameni cari îl aclamau inebuniţi de entu­ziasm, beţi de razele fierbinţi ale inteligenţei sale unice. Şi-au eşit din minţi bieţii oa­meni şi şi-au trimis băiatul la li­ceu la Bucureşti. Din pi unele clase insă au în­ceput poticnelile şi deziluziile. Să fii un copil in gazdă la Bu­cureşti e lucru greu şi e mai ales ingrat când copilul trimis să cu­cerească tofi laurii de glorie e tare de cap, leneş şi încăpăţânat ca un catâr. Dar pedagogul rural stetea de strajă: — A luat trei la franceză ? Nu face nimic ! El e de la ţară, nu ştie franţuzeşte ca pungaşii din Bucureşti !... Ei, voi aici nu ştie ce o să iasă din băiatul ăsta !... Părinţii încremeneau sugestio­naţi şi trimiteau mereu parale. Cu chiu cu vai, cu maximum de corigente şi repetente a ajuns Stan prin clasa VI-a. Părinţii în­cepuseră sâ-şi sdruncine speran­ţele şi îşi sfătuiră odrasla să-şi caute o slujbă. După săptămâni lungi de aşteptări înfrigurate prin faţa autorităţilor, Stan Bi­cescu reuşi să capete o slujbă la percepţie cu 60 de lei pe lună. Sigur, înainte de războiu leul era cât roata carului, dar cu 60 de Iei lunar, era grozav de greu ju­gul vieţei ! S'a înhămat totuşi bietul Stan şi a încep­ut să tragă... pe dracul de coadă. Privaţiunile de tot so­iul se fineau lanţ: dejunul care trebuia să ţie loc şi de prânz, po­lul de care trebuia să întindă 20 de zile, buturuga de la percept’« ascunsă sub flenderifa care se numea „palton", plastronul de carton care se mândrea că e că­­rtase... I­a 22 de ani, Stan s’a amorezat năpraznic de o vânzătoare dela o prăvălie din dosul gărei, şi peste trei săptămâni s’a însurat. Bineînţeles, odată căsătorit, a­ sosit şi avantajiile: 61 de lei pe lună în joc de 60, 3 lei pe an spo pentru chirie în ping, dreptul de a cumpăra 500 kgr. lemne p iarnă mai mult decât atunc când era becher şi alte câteva. A­ceste avantagii erau însă depart de a face din bietul Stan un feri­cit potentat al finantei... A venit războiul, s’a încheia pacea, leafa s'a dublat, viaţa s’ incincit, au mai trecut vre-o dt ani, viafa s’a înzecit, leafa s’a îi treiî și după alfi vre-o doui an via (a s’a însutit şi leafa a răm­s ios pe Wo ---------— suin ure usiuzi pan u vupn ne io casă soacră, mătuse, cum- 1 ită și nevastă, i că Tofi sunt cu gura pe el: | C’i —­ Tot nu le-a mai înaintat, ne- i să ricopsitule ?!.. J ,jy — toată lumea are bani , nu­mi tu nu !... m — Tăticule, la noi la școală toa­; fetele râd de d-ta că umbli s‘‘ fost îmbrăcat l„ — Ei, musiu, nu trebuia să te ' CC ușori, dacă ştiai că n’o să ai cu­m să-fi tii nevasta !... ia Bietul tan oftează şi rabdă. Ştia şi el, că leacul necazurilor e în „răbdare şi tutun” dar nu . '1 mate face uz decât de primul 1 f7­­in aceste articole, că al doilea i­ot tu-i dă mâna să se atingă. Intr o iarnă a răcit şi a căzut , Ic a pat. D Boala lui Stan a fost grea... Cu acest prilej i-a fost dat să , ci facă o serie de constatări cari . i au dat mult de gândit. In nop­ţile lui de friguri, auzea glasul nevestei care şoptea: — Bă-te bine Stane 1TM Ce mă­­ fac eu fără tine ? !... Stan auzea și nu-i venea să­­ rreailă. Șeful de la percepție, a venit să-1 vadă şi după ce l’a încurajat I * cu vorbe blânde, i-a spus: I s — Ei, fă-te mai repede sănătos ! 1 Bicescu Stan 1... înţelegi, am ne-­­ voe de tine că tu cunoşti lucră- i rile 1... / Ce mă fac eu fără tine?!.„ Stan pentru a doua oară s’a mi­­­ nunat ! După nevastă şi şef, a venit g­raiului soacrei, al cumnatei, al co­­legiior de birou, al cârciuuiarului j ’ din coif, al măcelarului de ală- | tun, al bărbierului de vis-a-vis,­­ al iaurgiului, al vânzătorului de . gazete, a gardistului... | — Ce mă fac eu fără tine ?­. . 1 Ce ne facem ! I_, 1 . Și bietul Stan, sub presiunea fe- ' brei (le 39 de grade ,a început să-şi facă visuri măreţe, idealuri supreme, întocmai ca pronosticu­rile învăţătorului de odinioară, a început să se creadă important, i­­mens­­ încet, încet s’a făcut bine, şi-a luat-o de-a capul. Dar nu mai era Stan de odinioară, timid şi fricos, era obraznic, arogant mă­reţ.— Ei, dacă naş veni eu la per­cepţie, nu ştiu zău ce v'afi face fură mine­­. — Fă aşa şefule cum şti, spun eu, că eu am cap, nu glumă ! Nu ştiu, ce v’afi face fără mine !... — Ce vorbă e asta nevastă că n’ai avut bani pentru piaţă?!... De ce n’ai luat pe credit ?!... Nici atâta nu ți-a dat prin cap ?! Slavă Domnului că sunt eu aci, că nu știu ce te-ai face fără mine ? — Dacă-ți place așa mamă soa­cră bine, dacă nu, a d-tale e stra­da !„ Dar, știu eu că nu pleci d-ta, ce te faci fără mine ?!... — Toate merg prost în țară fi­indcă nu sunt eu la putere . Nu poate nimic fara fără mine ! _.S’a apucat de politică... „Ce mă fac eu fără tine FI** a fost motorul vieței lui Stan. îm­prejurările au dat dreptate pro­feţiilor pedagogului rural. I Stan Bicescu a ajuns om mare! „Ce se face fara fără mine?!” e cel mai fructuos principiu de ascendentă socială I ^ ADAM TTO—— *□«--------­E întotdeauna corect înbră­­at. Chiar luxos. Gerul din urmă i-a pus în spinare, o­bla- j­ia cu care s'ar mândri chiar un subsecretar de stat dela nterne. In cafeneaua sa obișnuită, ănd se așează la o masă, ni­­ciun chelner nu se repede ca ă-l servească. La început, s'au grăbit să'i fie la ordin, dar 'cînd s'au încredințat că acest n­steriu n'are obiceiu să con­sume, l-au lăsat în pace. De câte­ ori era întrebat de consumație, se supăra: — Aștept pe cine­va /.. Nu iau nimic /.. Dacă în vecinătatea lui, se Intâmp’a să fie vre-un prieten, trebuia să­ i se adreseze spre a se justifica de ce nu consumă '• — Eu am luat cafeaua cu lapte acasă.. Niciodată nu ies în oraş cu burta goală, ca alţii. Şi privind, cu desgust, la consumaţia de sub nasul altor clienţi, adaugă: — Ş'apoi, eu nu pot să beau zeamă de prune, cu lapte de pisică!.. Consumatorul care îşi soar­be ş vai­­ul sau vâră cornul în cafeaua cu lapte, înghite un sec şi nu-i cere — nepoftitului — socoteală că-i strică pofta de mâncare. Cosumatorul care nu consu­mă e violent şi vorbeşte prea tare. Nici chelnerii nu îndrăznesc să se uite chiorâş la el, căci au aflat că e­ tare la... politie. Ei ii salută cu respect și îi zic ■ „Inspectorul". I Ori cât de plină ar fi cafe­neaua, domnul „Inspector" nu permite altor clienți să se a­şeze la masa lui: — E ocupat!.. Nu vezi dom­nule ? Când vre-un cunoscut de a său, trece pe lângă el, îl opreș te scurt: — Apropos, n'ai o țigare ?. Da din acele pe care numa tu ai!.. Și prietenul, flatat, îi întin­de tabachiera chiar dacă n'a avea decât o singură țigare.. După ce își aprinde țigare, se uită cercetător la mesele din apropiere. Cum vede pe cine­va cu o gazetă în mână, se t­,­clină spre el și îi cere cu gla amabil: „Numai un momen să-mi arunc ochii ?“ Când vre­un prieten, me intim, își permite să-l tach­ieze că ceteşte gazete fără s dea un ban, inspectorul vă pânde tăios: — Adecă să dau eu bani­i toate stupizeniile gazetarii­, noştri!... Să așteptel... Căte­odată, se întâmplă­­ cel care i-a împrumutat gas­ta să plece fără să i-o mai cer ră îndărăt. Atunci „Inspect rul" are grijă să pună gaze în buzunar. Intr’o zi, când tocmai băt ! o gazetă de uitat tn buzuna­r cine­va i-o ceru.­­ Inspectorul păru scandal­­at • — Eu nu cumpăr, pentru alții . Da chiar cere și aprobarea celor dinprejur: — Nu-i aşa că sunt cara­ghioşi aceşti domni!.. Ce ar câştiga ziarele, dacă toţi ceti­torii ar ceti numai gazete de împrrumut!.. Aşa-i că am drep­tate ?.. Zilele trecute s'a întâmplat ceva extraordinar in cafeneaua noastră. Domnul care nu con­sumă a comandat o consuma­ţie !.. . Mai întâi, chelnerii s'au ui­tat nedumeriţi între ei şi au­­ ezitat o clipă dacă trebuie să-l­­ servească. In sfârşit unul, — împins de altul, — a ascultat comanda. Când ii s'a adus serviciul de cafea, „inspectorul" luă ceaşca şi o cercetă cu luare aminte ci parcă ar fi vrut s'o cumpere.. Când observă că pe buza ceș­tei, — lângă coadă, — era să­ritâ o bucăfică de smalț, singt înfuriat: — Asta'i serviciu !.. Uite n ceașcă mi-ai adus ... Ce crez că eu sunt porc să beau din ori­ce hârb.. Uitafi-vă și l client !... Cu strâmbături de desgust își sorbi apoi, — cu destul a I petit — „zeama de prune“... I la urmă, se sculă grăbit, c i şi când şi-ar fi amintit de o a­­­facere care nu suferă cea ma mică întârziere: — Băefi, am o afacere ui­­mităt... Apropos, Costachi plăteşte-mi tu consumaţia !. . • Şi nu mai aşteptă răspunsu lui Costache...JAN FILTRU [onihl w­ii.­toni ] Cernăuţi, 25. — Poliţia din ora­şul nostru , pe armele anei ca­ste (vaste) escrocherii, de pe ar­ma căreia statul arma să fie­­rostat ca câteva milioane. Belgrad, 28. — Expresul Orient S’a ciocnit În gara Bred ca an tren de marfă. Ciocnirea a fost foarte violentă. Ambele locomo­tive s au deteriorat. Iar de sub derimătur le anul vagon de mar­fă en fost scoasa 8 persoane ră­cite (rănite). Bârlad, 26. Şeful organiza­­ţiai naţional-ţăriniste din loca­litate, a raportat la centra­lă , nevoe de alta capra (cadre). În­trucât cete de azi nu corespund situaţiei La Instalarea lor, unul din pri­marii de sectoare, adresând» se consilierilor le-a spes: „Am a­dus forţe (forţe) noul pontra fe­ricit»* setăţosdlos peost«* m$. Ministerul cultelor a trimis o circulară tuturor superiorilor de la mănăstiri, prin care le pune in vedere, să Îndemne pe călu­gări să şi spele cât mai des­­­cheliile (chiliile). 1 EFECTELE CERULUI Babadag, 25. — Șeful de post din Hasiskioi, pe când se ina,­poia acasă, a fost atacat pe câmp de o haită de lupi și mâncat Seara, sofia lui s’a pomenit cu sabia (sania), trasă de doi cai, venind singură acasă. • NicoresM, 24 — Din cauza îngheţului, recolta 4« mo: (m­d) e compromisă tu regiunea noastră, fjt ' « Constanta. 2fl.­­ După gerul şi viscolul care a bântuit aproa­pe o lună Judeţul nostru, termo­metrul a inceput să urca, iar viaţa (ghlaţa) dia pori s» topogta văz­ând eu «ehU. —~Cere tipuîi caietuLre — Fiindcă România era ţara cu 3-1« mai puţine sărbători, gu- t­ernele trecute au investit „ punţile” pentru funcţionari, findcă nici aşa dreptul la o ihnă, la aperitive, la şpriţuri­­ la obloane trase, nu era estul de apărat, unii basara­bni au găsit cu cale să ceară ouă rânduri de sărbători. In numele libertăţii de gân­­are de azi înainte, deci, vom ivea, vai de ţapul nostru, de două ori Anul Nou, parcă unul singur nu ne sărăcea Îndestul. De două ori pe an cadouri, de două ori obligaţia de a citi ceva ncă şi mai idiot de­cât unele piese ale teatrului Naţional, am numit Răvaşele de plăcintă. Tot de două ori pe an vom fi iu­liţi să ne sărbătorim onomas­tica noastră, a nevestei, a me­tresei, a dactilografei, a mani­­caresei, fiindcă, in virtutea legei avoluţiei, toate acestea au intrat acum in familia noastră. De două ori pe an caltabos, sarmale de purcel, indigestie, bicarbonat de sodă, sare amară De două ori pe an deschide­rea parlamentului şi cheltuială cu cele 101 tunuri. De două ori pe an pacareaua generală a creditorilor, a bar­batilor însuraţi, a celor cari speră să intre in minister, etc., fiindcă vom avea de două ori pe an pe Intâia Aprilie. De două ori bieţii chiriaşi vor fi siliţi să plătească chiria, fiind­că atât Sfântul Gheorghe, cât şi Sfântul Dimitrie vor cădea de câte două ori pe an. Sărmanii porci, atât de mult persecutaţi in cât au şi un sfânt măcelar, vor fi sacrificaţi in cor­pore de câte două ori pe an, fi­­ară Sfântul Ignat va cădea de două ori. O singură compensaţie pen­tru gineri : soacrele vor fi în­mormântate de câte două ori. In urma hotărîrei ca in Ba­sarabia Paştile să fie serbat cu 13 zile in urma Paştelui regă­ţean, vom vedea multe lucruri nostime. De pildă: Unul se va împrumuta cu bani şi va pu­ne In poliţă că va p­ăti­­ banii la Paşti. Dar când va în­casa banii, va semna poliţa a Bucureşti, iar aproape de sca­denţă îşi va muta domiciliul în Basarabia pentru ca să câştige 13 zile. Altul, din Basarabia, fiind o­­bligat ca să dea o masă tradi­­ţională la sfântul Ştefan, ono­mastica lui, va pleca un ve­hiul r regal în ziua de 23 Decembrie, iar de la Galaţi va seri prietenilor şi familiei că Sfântul Fănică a trecut de mult. Comercianţii de ouă, fabrican­ţii de cozonaci, negustorii de băcan şi alte văpsele de ouă, vor­­ face un viitor afaceri de aur fi- j indcă, vom avea, de azi inainte , câte 3 Paşti: unul al Sfântului S nod, al doilea al Prea Sfân­tului Curie şi al treilea al Ca- I iul­ui.­­Apoi mare bucurie pe ţigani Şi tigance cari, in corpore s’au declarat pentru noua întocmire, tigăncile fiindcă vor fi de două on pe an paparude, iar ţiganii fiindcă o să i se taie de două ori pe an capul Sfântului Ion. Căile ferate vor avea o­­­mică ocazie de a scăpa de deficit d­e cauză că toate sărbătorile fiind dublate, exodul va f imens, din vechiul regat In Basarabia Astfel după ce vor trece Cră­ciunul, anul nou şi Bobotează in­­ vechiul regat, se transport în Basarabia, lăutari, chelnerii antreprenorii de Stele, toţi sievii­­ şcolilor publice, precum şi depu­taţii şi senatorii dornici de a-ş­­­ prelungi vacanţa cu 13 zile. Cu acest dublu calendar, şti­inţa va face un mare pas îna­­­­inte fiindcă, în ciuda lui Voro­­noff şi fara a face apel la glan­­dele maimuţelor, viata omului S0,va Prelungi în chip simţitor, cel puţin In Basarabia. In adevăr, de­oarece anul ba­­­­sarabean va fi cu 13 zile mai lung de­cât orice an din altă parte a lumei, fiecare locuitor al Basarabiei va trăi conside­rabil mai mult de cât ori cara alt om ai planetei. Demonstraţia : doi oameni s’au năs­cut în aceeaş zi şi au trăit aceiaş număr de ani, Insă unul & locueşte în vechiul regat sau în altă ţară. Dar celălalt trăeşte un «af,al^)'a‘ Ambii au trăit exact cate 60 de ani. Dar câte i ie a oi trăit unul şi câte zile basarabea­­ls­­­nul. Iată socoteala : 19 . Ce’ din vechiul regat a trăit I­; de 60 ori 365 zile plus 15 zi'a­rsj Pentru anii bisecţi, adică In total 1 -ciulo zile. i _.Basarabe’anul a trăit, însă de ] de ori acelaş număr de zile Plus de 60 ori câte 13 zile mai mult cum este anu, aci, adică »•, a trăit 21.915+780=22 895 zMe, R» j Basarabeanul fată de regă­!«' tea M­­oXăk, !n M0la? I mp mai I mu.t ,80 zile adică 2 ani şi 50 ».» de zile. Cu alte cuvinte, când re­­gâţeanul a trăit 60 de ani, ba­sarabeanul a trăit 62 o lună si 20 zile. E colosal acest pas Înainte. ** tot acest imens progres * R­ies datorează ţara eminentului Cu­­ca­rie 9* proeminentului Stere. }P urma acestei­­ cuceriri a­ ştiinţei se prevede' o m­ara fluenţă către Basarabia. Şi astfel în această provine!« ui vor creşte, considerabil, chinz r,m sr,lil »cest* populaţia s. fo.v. meitea. io* I Z S­tandara­­ .­fe.

Next