Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)
1929-11-01 / nr. 253
Casele de joc şi Ma autoriilor -Ziarele au publicat în timpul din urmă ştirea îmbucurătoare că autorităţile şi-au adus aminte, în fine, de o datorie pe care o aveau de mult. O serie de descinderi inopinate, făcute în speluncile numite pretenţios „cluburi“, au dat la lumină una din cele mai primejdioase practici, devenită sistem. Oameni certaţi cu justiţia, detestabile exemplare ale vieţii sociale, — alcătuind nu un club, ci o adevărată bandă, — atrag pe nenorociţii rău-nărăviţi sau pe naivii pe cari întâmplarea li-i scoate înainte, şi-i fac să piardă ban publici sau pâinea familiilor lor. Acest capitol odios al tripourilor ce se înmulţesc şi prosperează sub ochii autorităţilor, existenţa caselor de jaf, cu sau fără pretenţioase firme, constituie o serioasă problemă de morală socială. Şi e mai mult decât surprinzător că, prin mijloace de cele mai multe ori inavuabile, nedemna îndeletnicire a fost şi este tolerată, spre stupefacţia unei întregi societăţi scandalizate, care nu mai înţelege nici ce fac autorităţile, nici la ,ce mai foloseşte legea. * Opera de asanare începută trebuie continuată, cu tot asaltul care, nu încape îndoială, a început chiar a doa zi, în oficiile poliţieneşti şi în cabinetele de instrucţie. Şi lucrul nu trebuie să rămână aci. Trebuie verificată, foarte de aproape, şi activitatea interioară a aşa ziselor „mari cluburi“, sau a „cercurilor închise“, unde, într’un cadru de lux impresionant şi sub pretextul reuniunilor amicale, se dă adeseori liber curs unei porniri tot atât de nedemne ca şi în speluncile de periferie şi unde, cu toată splendoarea decorului, oamenii au uneori preocupări tot atât de puţin onorabile ca şi în tripourile de rând. Legea, atâta timp cât există, să fie aplicată peste tot, fără excepţie şi fără menajamente. Ea nu trebuie să-şi exercite rigorile numai acolo unde clientela vine strecurându-se pe lângă zid sau pe o întunecoasă scară de din dos , ci şi acolo unde un lacheu, lângă scara îmbrăcată în covor, ţine blana domnului descins dintr’o maşină cumpărată pe datorie sau cu alţi bani decât ai săi proprii.* Fără intenţiunea de a generaliza, şi dispuşi sa recunoaştem excepţia acolo unde este, trebuie să notăm aci puţina stimă pe care o merită în realitate unele personagii instalate în aceste solemne adunări unde, fără baza nici unei autorităţi reale, fac totuşi „poliţia morală“ a clubului. Legea trebuie să-şi manifeste existenţa şi prezenţa pretutindeni, unde jocul de cărţi este principala preocupare. Fiindcă nu este de conceput să se pedepsească viţiul când e găsit într’un cadru mizer şi să i se acorde beneficiul impunităţii atunci când se prezintă într’o atmosferă fastuoasă. -------*12!*,------- !■!!!■--------------’■!!--------ES» FERNANDO DI ROSA care a atentat la viaţa prinţului Umberto al Italiei Ciudată mentalitate! — Intr’o revistă juridică din Ardeal, se cere Introducerea în România a principiilor codului austriac! — In revista „Ardealul juridic" s’a publicat, acum câtva timp, un articol semnat de d. dr. C. Gropșoreanu, sub titlul: „Unificarea legislativă". In articolul citat se pretinde că unificarea noastră legislativă nu se poate face decât prin introducerea principiilor codului civil austriac în tot cuprinsul României Mari, deoarece acest cod ar corespunde mai bine mentalităţii şi nevoilor populaţiunii (?!). Dacă d. dr. Gropşoreanu ar fidescoperit că românii fac parte din aceiaş rasă cu germanii, sau maghiarii, poate că cererea sa privitoare la unificarea legislativă, nu prin introducerea codului civil român, in teritoriile alipite, ci prin introducerea celui austriac, in vechiul regat şi in Basarabia, ar fi mai puţin ciudată. Autorul articolului din ,,Ardealul juridic" binevoeşte să recunoască insă latinitatea poporului român, dar crede că tocmai originea noastră latină ne impune să renunţăm la... ideologia şi metoda franceză, în materie de justiţie, deoarece s'ar potrivi mai bine „răului îngrămădit in sufletele noastre", felului nostru de a fi, ca şi mentalităţii noastre, ideologia şi metoda germană! Nu numai atât. D. dr. Gropşoreanu este un adversar hotărît al justiţiei bazată pe ideologia şi practica franceză şi română, deoarece o asemenea justiţie... nu este justiţie! „„.este timpul suprem — scrie d-sa — ca să se termine cu tembelismul acesta juridic, înspăimântător şi degradant, cu superficialitatea asta îngrozitoare". Nu ne-am fi ocupat de articolul d-lui Gropşoreanu, — atât de certat cu logica şi bunul simţ,— 'dacă el n'ar dezvălui o anumită mentalitate. Faptul că articolul acela a fost publicat Intr'o revistă juridică din Ardeal, cu pretenţiuni ’de seriozitate, dovedeşte că ceia « se pri tntr'insul este împărtăşit şi de o parte din ardeleni, cari nu cunosc ideologia şi metoda justiţiei din vechiul regat şi nici importanţa unificării legislative, aşa cum o cer şi o impun interesele superioare ale statului român întregit. Uită aceşti domni, cu o cultură juridică unilaterală şi cu o mentalitate încă austro-maghiară, că în toate ţările civilizate justiţia este unificată, nu după ideologiile şi metodele acelora, cari au stăpânit câtva timp o parte din teritoriul lor, ci după ideologia, metodele şi practicele, care s'au dovedit a fi cele mai bune şi corespund intereselor imensei majorităţi a populaţiunii. Cine nu ştie ce a fost justiţia în fosta monarhie habsburgică şi ce s’a urmărit prin practica metodelor sale? A fost un simulacru de justiţie, un instrument pus la dispoziţia guvernelor din Budapesta cu scopul de a lovi în interesele naţionalităţilor. In ce priveşte practica acelei justiţii, vom reaminti că sub stăpânirea maghiară judecătorii aveau dreptul să încaseze diurne dela părţi, atunci când exercitau atribuţiile lor, in afară de pretoriul lor, — In plus cheltuelile de transport, — ceea ce echivala cu o primire de onorarii ; că aceiaşi judecători se ocupau cu rezolvirea diferendelor dintre părţi şi avocaţii lor, pentru fixarea onorariilor celor din urmă, că se fuma şi se mânea chiar în sala de audienţă, în timpul şedinţelor şi alte obiceiuri şi practici, cari nu mai sunt tolerate azi, fiind in opoziţie cu interesele justiţiabililor şi cu demnitatea magistraţilor. Fireşte că între o justiţie bazată pe principiul poliţienesc administrativ, care era un instrument al guvernelor dip Budapesta, împotriva românilor şi ale cărei metode şi practici erau bazate pe arbitrar şi tembelism şi între ideologia, metoda şi practica justiţiei române din vechiul regat, cea din urmă este superioară şi corespunde intereselor reclamate de unificarea noastră legislativă. Schimb de telegrame între d-nii miniştri Zaleski şi Mironescu D. Zaleski, mnistrul d© externe al Poloniei, în momentul în care a părăsit ţara, a adresat d-lui ministru G. G. Mironescu, următoarea telegramă : „Părăsind pământul ospitalier al frumoasei şi glorioasei dv. patrii, îmi fac o datorie de a vă exprima cele mai sincere mulţumiri pentru primirea strălucită şi călduroasă ce mi-a fost făcută de guvernul român şi pentru manifestările spontane de simpatie ce naţiunea română, a adresat în tot timpul şederii mele, prin intermediul d-voastră, naţiunii poloneze. Această simpatie şi prietenie ne sunt cut atât mai preţioase cu cât sunt împărtăşite de întreaga suflare poloneză, întărind astfel legăturile indisolubile ale alianţei ce uneşte Polonia cu România“. RĂSPUNSUL D-LUI MINISTRU AL AFACERILOR STRĂINE O. G. MIRONESCU „Foarte mişcat de amabila telegramă a Excelenţei Voastre, Vă exprim mulţumirile mele cele mai vii. Deasemenea sunt foarte fericit să Vă asigur că vizita Excelenţei Voastre, care ne-a procurat atâta bucurie precum şi manifestaţiunile de mare simpatie la care ea a dat prilej, au contribuit să întărească legăturile de cordială prietenie şi alianţă ce unesc ambele noastre naţiuni. -------XO X----- Fabrici de bombe in atelierul unui pictor Berlin, 29 (Rador). — Poliţia din Altona a arestat pe un pictor, in vârstă de 22 ani. In atelierul căruia se fabricau bombe de dinamită. Un complice al său, un inginer electro-mecanic, p reupit să dispară. Amândoi aveau relatinai strânse cu persoanele arestate in ultimul timp pentru organizarea diferitelor atentate. --------x£x-------- FILME Avocatul soţiei încheie astfel: „ V'am arătat, onorat tribunal, la ce regim a fost supusă reclamanta. Cuvinte injurioase, scene in public, pe stradă, la teatru. Bareui, la bătaia, de flori de la Şosea a fost bătae în regulă. Martorii sunt unanimi să declare că traiul acesta este insuportabil. O femee atât de candidă ca clienta mea nu mai poate îndura acest trai. Vă rugăm să admiteţi divorţul în favoarea soţiei. _ Onorat tribunal, începe apărătorul pârâtului, noi am declarat de la început că n’aveai soţie de lăsat. O apreciem, o stimăm, o iubim — şi o păstrăm. Recunoaştem că martorii reclamantei ne sunt defavorabili. Dar numai aparent şi parţial. In adevăr, ce spun ei ? Afirmă vreunul că soţii se certau acasă ? Nu. I-a văzut cineva ciocnindu-se în curte ? Nu. Ce declară martorii ? Că se certau in public, la plimbare, din cauză — zic ei ,— că soţul era arţăgos. Asta ce dovedeşte, onorat tribunal ? Că afară din casă, intervenea ceva care nu exista in intimitate. Ei bine, dat fiind că soţii nu-şi aduc acuzaţii de infidelitate, nici chiar sub forma de intenţiune, cauza nu poate fi decât una singură. Este hărmălaea din oraş, boala secolului, sgomotul asurzitor de tram, vac, clacsoane, fabrici, gălăgia furiei de pe stradă, uruitul acesta de fantastică uzină vie, care dau accidente la tot pasul, nebuni din ce in ce mai mulţi, nervoşi cu duiumul, isterici câţi vreţi, neurastenici cincizeci la sută. In aceste condiţii, onorat tribunal, omul cel mai calm îşi ese din balamale, o necuviinţă poate să ia locul unui compliment, un gest vexatoriu locul unei îmbrăţişări. Din moment ce mediul e de vină, nu omul, trebue să despărţim pe reclamantă de cel dintâiu, nu de cel din urmă. Iată de ce conchid, cerându-vă să uzaţi de dreptul ce aveţi dela lege de a nu admite acţiunea, ci de a acorda un an de încercare. — Nu se poate, domnule preşedinte ! protestează soţia, speriată. — N'aţi terminat, continuă avocatul. In timpul acesta, soţii se vor retrage la ţară, de pildă la Comana sau la Satulung, şi in liniştea de-acolo, vor admira şi verdeaţa câmpului, seninul celui, ciripitul păsărilor. Se vor îmbuna şi iubi. Nu-i vor asurzi clacsoanele şi ţignalele. Nu-i vor ameninţa maşinile. Nu-i vor mai zăpăci afişele cinematografelor şi intrigile rudelor. Ei vor redeveni aşa cum s-a lăsat Dumnezeu, şi atunci se va putea vedea în adevăr ce fel de oameni sunt. In haosul asurzitor de aci, ei nu sunt ei, sunt alţii. Nu-i judecăţi după aparenţe, ci după realitate. Preşedintele sună clopoţelul, tribunalul deliberat şi acordă anul de încercare. Numai de nu l-ar trece tot în calea Victoriei, colț cu blevairdul! Don Josef—SOI — Străinii, poate, românii, nu! Am reprodus luna trecută pasagii dintr’un articol al ziarului englez „Manchester Guardian“, articol în care era combătută politica francezilor și a italienilor pe Continent. In acel articol s’a spus textual : „Facem apel la guvernul englez să pună piciorul în politica continentală ŞI SA SUSŢIE DIN RĂSPUTERI GUVERNUL D-LUI MANIU, CARE LUPTA IN ROMANIA CU SILINŢE DESPERATE, CA SA EUROPENIZEZE ŢARA“. Ne-am exprimat atunci mirarea adâncă ! Acest limbagiu, de atâta brutalitate, era, fireşte, foarte franc dar era şi foarte puţin englezesc. Nu era limbagiul, cu care ne deprinsese presa engleză, atâta de corectă în manifestările ei, mai ales atunci când se ocupa de străini. Onoarea şi demnitatea naţională a unui popor, întocmai că şi demnitatea şi onoarea personală, nu atârnă de numărul locuitorilor, de numărul baionetelor şi al lirelor sterline; ele sunt egale plecând de la marii potentaţi ai lumei şi până la umilul muritor. Iată de ce articolul lui ,,Manchester Guardian" ne-a nedomirit. Dar, pe semne acel articol a fost luat în serios mai departe, căci foarte des vedem cum oameni politici şi ziare engleze catadixesc să se scoboare până la noi, să se ocupe de noi, să apere guvernul şi să atace celelalte partide politice. Campania pentru sprijinirea guvernului Maniu urmează cu atâta lipsă de mărginire, încât nu vrea să mai ţie seamă, de restul României. Gestului d-lui ministru Snowden i-a răspuns revista engleză „Near East and India“ atât de bine, încât nouă nu ne mai rămâne nimic de adăugat. Câteva cuvinte numai pentru acele publicaţiuni, cari scriu despre Bucureşti cum ar scri, de pildă, despre Honolulu. Revista „Saturday Review“ şi altă revistă, ,,Economist“, scriu în seria finanţată de la Bucureşti, lăudând ditirambic pe d. Maniu, declarându- că europenizează România şi că încrederea ţarei şi a străinătăţei în d-sa creşte zilnic. Minciună! Ridicol neadevărat. Despre încrederea acelei străinătăţi pe care o au In vedere cele două publicaţiuni engleze, nu ştim prea mult, deci nu putem răspunde, fiindcă nu cunoaştem cu câtă bogăţie naţional-românească făgăduită a fost plătită această încredere. In această privinţă, să nu se prea grăbească increderea „străinătăţei", căci, când va fi vorba de lichidarea făgăduielilor, va mai lua cuvântul şi altcineva. Cât priveşte despre încrederea crescândă a ţării pentru d. Marin, pufnim!... Căci aşa este ciudăţenia vieţii in ilogismul ei uimitor, că, de multe ori, chiar tragicul te face să râzi încrederea ţării în d. Maniu zilnic creşte?... O astfel de bufonerie numai din ceaţa Tamisei nu ne-am fi aşteptat să iasă! Şi cum suntem în seria caraghioslâcului, să nu ne oprim! Un ceas de veselie este recomandat de higienă pentru fiecare zi. Ascultaţi: D. Maniu işi dă osteneli supraumane ca să europenizeze România, căci... „este cel mai aproape echivalent al tipului occidental“ !?! D. Maniu este considerat ca „şampionul" admninistraţiunei nepătate. D. Maniu a ridicat ţara economiceşte, căci situaţia economică a României s'a.......îmbunătăţit considerabil!“...! Care român nu va tresări de indignare faţă cu atâta bătae de joc. D. Maniu este... „cel mai aproape echivalent al tipului occidental“?! Ce concesie !!... Noi toţi ceilalţi români nişte sălbateci ! Singurul occidental, d. Maniu. Dacă noi, sălbatecii, nu intram în războiul cel mare, dacă noi, balcanicii din vechiul regat, nu băgăm un pământ 800 de mii de morţi, pentru ca d. Maniu să poată trece Carpăţii spre a ne cârmuii, rămâneam, oare va să zică, afară din Europa !... Ce să mai spunem despre „şampionatul administraţiunii nepătate“ ?! Vorbesc faptele! Dar, fiindcă nu ştiu vorbi nici englezeşte, nici pe limba ceruri- lor convingătoare, până la cele două publicaţiuni engleze n’au putut răzbi nici glasul asasinaţilor dela Lupeni, nici vaetele torturatului Solomon, nici ţipetele şoferului europenizat In bătăi!. Dar unde inconştienţa — această expresie e o concesie—unde inconştienţa publicaţiunilor engleze s’a înălţat pe culmi, este când vorbeşte de... ridicarea economică a României. Toate clasele româneşti se topesc zilnic şi guvernul îndrăzneşte să transmită în străinătate atât de grosolane neadevăruri ?... Ridicare economică cu sărăcirea tuturor! Cu ţăranul care nu-şi poate vinde grânele!? Cu funcţionarii izgoniţi sau sângeraţi de dări!? Cu toate economiile mici înghiţite de scăderile din Bursă?! Cu comerţul care se zvârcoleşte între morator şi faliment?! Cu industria petrolului care agonisează?! Oare, dacă în Anglia s-ar produce, numai pe jumătate, un asemenea belşug, care ar fi situaţia guvernului care l-ar fi produs? Oare căderea cabinetului conservator nu se datoreşte, in bună parte, şomajului? Iar grija cea mai mare a guvernului laburist nu este întreţinută tot de această racilă? Situaţia financiară şi economică a României, îmbunătăţită?! Care este semnul exterior al acestei îmbunătăţiri? Risipa pe care o face guvernul plătindu-şi reclama lipsită de pudoare in presa străină? Căci încolo, aci în România, toate clasele se sting zilnic. Iar oamenii conştienţi deplâng cruzimea pe care o pun publiciştii nobilului popor englez de a lua cu atâta stăruinţă dar şi cu atâta neobicinuinţă, apărarea unui guvern, care va fi făcând afacerile celor dinafară, însă a dus la sapă de lemn pe cei dinăuntru. CONSTANTIN BACALBAȘA SzSKS ggwggBsew Drepturi şi obligaţiuni instituţiunile se nasc din necesitatea lor şi trăesc prin prestigiul lor. Ele sunt cu atât mai tari, cu cât el este mai mare. Ca atare, aceia cari reprezintă o instituţiune, au datoria sa facă cu distincţiunea corespunzătoare rolului ei. Această distincţiune presupune un respect neştirbit al tuturor obligaţiunilor generale, legate de calitatea de cetăţean, şi al tuturor obligaţiunilor speciale, inerente situaţiunilor publice. Cu cât cineva se găseşte sau ajunge mai sus pe scara socială, cu atât trebue să se supună mai riguros acestor imperative naturale şi morale, întâi, fiind, că actele petrecute in puncte proeminente au un răsunet mai puternic, şi al doilea, fiindcă pretenţiunile sunt mai mari faţă de cei aşezaţi în consideraţiunea Superioară a societăţii. Meritul acestora consistă nu atât In punctualitatea cu care îşi exercită plenitudinea drepturilor implicate de atribuţiunile lor publice, cât in punctualitatea cu care corespund obligaţiunilor legate de acestea. In momentul când raportul dintre cele dintâi şi cele din urmă oscilează In defavoarea acestora, prestigiul instituţiunilor respective se resimte. Să nu se uite că cele cu caracter naţional, mai mult decât altele, au duşmănii creiate şi întreţinute de spiritul dizolvant ce bâintue cu furie Intr'o vreme când se fac atâtea sforţări generoase şi — să speram — victorioase pentru înfrângerea lui. Cele mai mici eclipse, cele mai mărunte greşeli, sunt speculate cu perfidie, sub pretext că se slujesc instituţiile, dar cu scopul de a săpa la temelia lor. Iată un motiv mai mult, ca demnitatea cea mai riguroasă să domine actele de tot felul ale celor ce se confundă cu insituţiiunile de seamă şi abuzurile cele mai mici să se evite. Ţara mai presus de toate. Orice alte consideraţiuni n’au ce căuta. Orice explicaţie rămâne neputincioasă. Toată lumea, la înălţimea situaţiei. Alt atac aUarabilor la Ierusalim Londra, 29 (telegramă part.).— Un grup de arabi a atacat ori cartierul vechi al Ierusalimului, jefuind mai multe prăvălii și rănind grav pe un comerciant evreu. u taulitt mit aabliie La poştă vor fi scoşi la pensie toţi funcţionarii superiori . După instalarea consiliului de administraţie al regiei autonome p. t. 1, membri consillliului au cerut să li se prezinte două tablouri : unul cu funcţionarii, cari au împlinit 30 ani de serviciu şi altul cu funcţionarii cari au împlinit vârsta de 57 ani. Tablourile au fost examinate Luni d. a. la ministerul comunicaţiilor şi s-a hotărît scoaterea la pensie din administraţia poştelor a 580 funcţionari superiori. Au fost scoşi la pensie d-nii D. Marinescu, directorul poştelor şi detaşat consilier tehnic la ministerul comunicaţiilor ; M. Roşea actualul subdirector general al poştelor , directorii din administraţia centrală, directorii regionali p. t. t., inspectorii generali, inspectorii regionali şi 50 la sută din diriginţii de oficii din ţară. Din cadrele personalului inferior au fost scoşi la pensie 450 funcţionari. Cu scoaterea la pensie a celor 580 funcţionari superiori s-a descomplectat întreaga administraţie a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor. PENSIONĂRILE FORŢATE DELA MINISTERUL SĂNĂTĂŢII Ministerul sănătăţii a avizat, că vor fi pensionaţi următorii funcţionari din ministerul sănătăţii: inspectorii generali d-rii Cazacu, Bordea, Fior, Glineanu, Daniel, Vicol Popişteanu, Vişoianu, director general, Boian şi Glicsman directori. Spre a putea fi scoşi la pensie ministerul a socotit şi timpul cât sus numiţii medici au făcut stagiul de intern sau extern la spitale. Vârsta le-afost socotită la 37 ani, cu toate dă legea specială, a corpului medical lungeţte termenul la 1 2 ani. Cinstirea memoriei eroilor Foto G. Maksay Monumentul eroilor din Galaţi, care se va inaugura Duminică 3 Noembrie a. c. Aerodromul dela Pipera nu e amenajat pentru zborurile de noapte — Și totuși, se fac zboruri de noapte... — Ziarele au înregistrat știrea că In seara de 23 c., la ora 7, s'a produs un grav accident de aviafie pe aerodromul dela Pipera. Un avion Potes XV s'a isbil de păindnt, In plin motor, sfdrdmdndu.se complet. Pilotul a fost rănit la picior, iar observatorul, mai grav, la cap și la picioare. Ceeace nu se știe e faptul că acest avion venea dela manevre și că aerodromul unde a aterisat nu era luminat. Intru cdt cdmpul dela Pipera, — aerodromul nostru militar, — nu e amenajat pentru zboruri de noapte. Acest lucru se ştie de multă vreme, de toţi comandanţii şi de toţi piloţii. Aparatul menţionat s’a sfărâmat complet. « Gânditu-s'au conducătorii aviaţiei noastre că aceeaş soartă este destinată, poate, şi altor avioane militare cari decolează sau aterisează pe aerodromul dela Pipera, mai ales acum când ceaţam,piedici vizibili, taten chiar si in cursul zilei? Şi, după accidentul acesta, — care ar putea fi unu dintr'o serie, luatu-s'a vre-o măsură spre a se amenaja aerodromul in chestiune pentru zborurile de noapte, zboruri cari se cer ? La aceste două întrebări, noi ne credem îndreptăţiţi să răspundem: Nu. Şi dovada o constituie tocmai impasibilitatea cu care se priveşte şi acest accident, obiect , doar al unui inevitabil „proces- verbal" Nimeni nu se gândeşte serios să protejeze viaţa aviatorilor noştri militari şi nici a aparatelor cari costă, fiecare tn parte milioane. Se fac discursuri savante, se publică declaraţii In ziare şi se anunţă reorganizarea aviaţiei, — de ani de zile, — dar nu s'a luat şi nu se ia nici cea mai elementară măsură de prudenţă. Intr'un domeniu in care alţii■ au atim perfecţiunea de utilaj şi de organizare, oficialitatea noastră nici n’a început încă să lucreze, şi, ceea ce e mai trist nici nu pare măcar hotărttă să înceapă. Ruperea aparatului din seara de 23 c. şi mutilarea inutilă a celor doi ofiţeri dela bordul lui este un avertisment, pe care nu putem să nu-l subliniem. M. N. Spiritul de rebeliune al Ungariei contra tratatelor de pace — ' O — ■— raportul comisiunii reparațiilor. — Grava răspundere a guvernului Bethlen — Paris, 30 (Rador). — „Petit Parisien“ publică, sub semnătura d-lui Albert Jubien, unele amănunte asupra lucrărilor comisiunii reparațiilor orientale. „Petit farisien“ precizează că în şedinţa care s-a ţinut ori după amiază, delegaţii Italiei şi Marei Britanii şi-au exprimat regretul faţă de atitudinea intransigentă adoptată de contele Bethlen, atitudine ce face inutilă orice încercare de a regula în mod amical, chiar cu preţul unor anumite sacrificii la care ar fi fost gata să consimtă, problemele financiare încredinţate spre rezolvare comisiunii. In aceste condiţiuni, dat fiindcă Ungaria persistă în hotărîrea de a nu admite nici chiar principiul unei soluţii definitive, comisiunea a decis să prepare un raport, care va constata carenţa absolută a guvernului ungar. Ziarul adaugă, că această carenţă nu va surprinde pe nimeni. Ea e conformă nu numai cu atitudinea intransigentă pe care Ungaria a avut-o totdeauna la Geneva, cu deosebire în afacerea optanţilor, dar e conformă mai ales spiritului de rebeliune contra stipulaţiilor tratatului de pace, dovedit în toate împrejurările de Ungaria, fie că era vorba de violarea clauzelor militare ale tratatelor, de afacereacontrabandei mitralierelor, etc. Această atitudine nu face decât să sporească răspunderea guvernului din Budapesta care se arată în această împreprejurare mai intratabil decât Germania, şi care singur între toţi cei interesaţi, prin indiscreţiile făcute presei, a menţinut de la începerea negocierilor din Paris, o regretabilă agitaţie în Ungaria. Faţă de cele întâmplate la Paris, sunt două eventualităţi pentru rezolvarea problemei. Conferinţa de la Haga îşi poate asuma misiunea de a regula chestiunile rămase în suspensie prin această carenţă ungară sau ea va încredinţa comisiei reparaţiilor sarcina de a cere Ungariei executarea strictă a obligaţiilor ce i s-au pus prin tratatul de pace. UNGARIA PIERDE ŞI SIMPATIA ANGLIEI Londra, 30 (Rador). — Agenţia „Reuter“ anunţă: „Corespondentul diplomatic al ziarului „Daily Telegraph“ comentând primejdia eşuării conferinţei reparaţiilor orientale din Paris scrie, că în împrejurările actuale, Ungaria e ameninţată să piardă, din cauza atitudinei ei intratabile, anumita simpatie pe care cercurile oficiale britanice o aratau până acum pentru reducerea obligaţiilor ungare. Guvernul ungar va fi bine inspirat, dacă va cerceta din nou poziţia sa, în lumina faptului neîndoelnic că este foarte aproape de pierderea părerei bune a cercurilor oficiale britanice“. Paris, 30 (Rador). — Comitetul reparaţiilor orientale publică o notă prin care precizează că nu a făcut nici un fel de declaraţiune presei asupra lucrărilor sale. In consecinţă, comitetul nu acceptă răspunderea pentru informaţiile apărute, care exprimă tendinţe particulare. ROMANIA SI O SERIE DE ALTE STATE VOR PROTESTA ÎMPOTRIVA H UNGARIEI Praga 29 (telegramă part.)— O ştire oficială confirmă, că delegaţiunile guvernelor român, cehoslovac şi iugoslavia conferinţa reparaţiunilor orientale din Paris, vor protesta curând, împreună, împotriva refuzului Ungariei de a plăti reparaţiuni. Polonia şi Grecia se vor asocia, probabil, la acest pas. j ■*s*—«