Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)
1930-01-01 / nr. 302
AGENTUL EXCLUSIV AL CASEI P, snssă e FiGZîi om OM EG LUI Urează Onoratei Clientele sărbători vesele si mulţi ani fericiţi ! Cereţi prefaînifeai Untdelemnul »SASSO” şi întrebuinţaţi’! deci ca toată încrederea Domnu Doctori ce au pacienţi pentru cari , Exportat uni, Marca depozitată şi Ageafi fesc.usiVi la toată lumea Vara trebue o cură de Vitamine, pot găsi în Sugarul Agent Exclusiv pentru toată România-Mare Vitamina Sasso un excelent preparat de un sigur bun rezultat. Se găseşte la principalele Farmacii. DAMTE PAOLINI, Str. Vasile Lassar 166, BUCUREŞTI Cu ocazie amintesc Doamnelor Gospodine că untdelemnul de măsline este cea mai bună alimentaţie hiw nică şi sănătoasă fără nici o comparaţie. 14*ntdeSummit Sasso se vinde cu garanţie absoută de pură măslină, adică numai de măsline fără nici un fel de amestecuri. Cssa Sasso îşi asumă toată răspunderea faţă de oricine pentru puritatea produselor sale. Garanţia fesei Sasso este de altfel dovedită prin analizele făcute în diversele Laboratoare de Chimie ale Statului, Comunal, Militare şi particulare, care de la primul şi până la ultimul transport sosit în luna Noembrie a. c. au dat aceleași rezultate, adică: Untdefemsnya Sasso este de otară măslină fără nici o materie străină. Morala fabulei este casă. „WORTH“ „ams la nult“ - „Vals le Jour“ Parfumuri, Colorie, Lotuiani, Pudre» Farduri^ Etc, ale renumitei case „WORTH“ Pars de vânzare la principalele Parfumerii și droguerii Reprezentant general și depozitar M. MfilîQUUUS Str. Smărdan 411, București J• 1958 r*m v* •mmmmmaasg»witft ■wv**vr**** BOGAT ASORTIMENT inj PLAIINA cu BRILIANTE SAPI FLE ERLE etc. CSTifi: Universul Literar a Trandafirul creşte foarte bine în aer liber, însă nu poate suferi asprimea ierniior de la noi. Temperatura cea mai scoborîti pe care o poate suferi, este de 15 grade sub zero. Unii sunt mai rezistenţi, alţii mai puţin. Dar pe toţi trebue să-i apărăm contra gerurilor, cari i-ar distruge cu siguranţă şi nu i-am avea decât un an. Ori, trandafirii sunt mai frumoşi şi înfloresc mai mult, când au trecut de trei ani. Unul din cele mai bune adăposturi, este pământul, fie îngropându-i, dacă sunt înalţi, fie muşuroindu-i, dacă sunt tufe (pitici). Trandafirii malli (cu tulpină) îi îndoim (ii aplecăm) spre pământ şi îi fixăm cu un cârlig de lemn pus călare peste tulpină. Apoi punem pământ peste coroană. Să nu facem groapă sub coroană, căci se poate strânge acolo apa de ploae şi da zăpadă şi trandafirii vor îngheţă peste iarnă. Aplecarea trandafirilor se va face in toţi anii, în aceeaş parte. Nu vom îngropa trandafirul dacă nu şi-a lepădat frunzele. Ingropatul trebue început către 15 Noemvrie. Dacă trandafirii mai rezistenţi nu şi-au lepădat încă frunza, o culegem noi; dacă i-am îngropa cu fruzia, ea ar putrezi în pământ şi după ea şi lemnul. La trandafirii mai gingaşi, ca să avem lemnul mai tare, mai copt şi să rabde mai bine frigul iernii, e bine ca la începutul lui octombrie să le culegem frunzele, mai întâi după ramurile mai bătrâne şi după 8—10 zile şi pe celelalte, ciiupindu-le şi puţin din vârful rămurelei. Varietăţile la cari trebue făcută aceasta sunt: Marchal Niel, Duchesse Wellington, Madame Eduard Harriot, Constancy Juliet, La Champagne, etc.. Trandafirii cu tulpină înaltă se mai pot acoperi pe pământ şi cu crengi de brad sau de alţi pomi, peste cari punem apoi frunze. Acest adăpost este mai bun, pentru că aerisirea se poate face mai uşor. Trandafirii pitici, după ce le-au căzut frunzele (sau le-am cules noi) trebuie îngropaţi, făcând peste tulpina lor un muşuroiu de pământ Putem pune peste ei şingură de cărbuni şi chiar cenuşă. Trandafirii plantaţi în toamnă, trebue şi ei aplecaţi la pământ, acoperiţi pe coroană şi muşuroiţi la rădăcină. Când trandafirii au tulpina groasă şi nu se pot apleca spre pământ, îi învelim în paie de secară, de grâu, pleavă sau muşchiu. In învelitura de pae sau fân câteodată îşi găsesc adăpost aici şoarecii cari, în lipsă de altă hrană, rod tinerele rămurele. Orice fel de material am întrebuinţa, nu trebue să fie prea gros, căci mugurii încep să crească şi frigul din primăvară îi distruge. Trandafirii urcători, deşi mai rezistenţi, trebuie şi ei apăraţi contra gerurilor. Când ei sunt pe spaliere, îi putem apăra cu rogojini, paie de secară sau stuf de baltă. Trandafirii sălbateci de curând altoiţi, deasemenea trebue acoperiţi cu pământ; dacă sunt pitici, le facem muşuroiu ; dacă sunt înalţi. Ii aplecăm ca şi pe ceilalţi. In primăvară, prin Martie, când timpul începe să se încălzească, începem să descoperim trandafirii, însă încetul cu încetul, treptat, pentru ca rămurele să se deprindă cu răceala primăverii. După ce i-am descoperit de tot, nu îi legăm de tutore decât pe la 15 Aprilie și numai după o ploaie bună, înainte de a-i lega de tutore, le curăţim coroana, tăind ramurile prea dese, cele rupte şi cele prea subţiri. După legare, o săpătură le face mult bine, dar nu prea adâncă şi nici prea pe lângă rădăcini. Mihail Chintăuc. horticultura (Turda) CRONICA AGRICOLĂ Adăpostirea trandafirilor in timpul iernii roxo- Nenorocie la un atelier mecanic UN MUNCITOR LOVIT DE O SCHIŢA MOARE PE LOC, IAR ALTUL ÎNNEBUNEŞTE Buştenari, 28 Dec. In atelierul de fierărie al soc. „Unirea“ din schela Runcu, muncitorii fierari Gh. Iordan din Scorţeni şi Suciu Ion din Braşov, ,ştemuiau“ un fier cu ciocane de 8 kg. La un moment greşind loviturile, muntorii au izbit ciocanele unul de altul aşa fel că din ele s'a desprins schijă care a intrat la Suciu Ion. Nenorocitul a murit imediat. Gheorghe Iordan văzându-şi tovarăşul mort, imediat a înnebunit sucic, luând-o la fugă prin schelă. După anchetă, s’a autorizat înmormântarea lui Suciu și internarea lui Iordan. -----—0X0 —■— UNIVERSUM a i Mi» O contribuţie românească la opera institutului italian de studii legislative Inspirată ele concepţii strict naţionaliste, politica externă a Italiei nu înţelege desigur să încurajeze prea mult tendinţele actuale de pan-internaţionalizare, care se afirmă din ce în ce mai stăruitoare, mai ales prin opera Ligii Naţiunilor. Cu toate acestea, naţionalismul fascist nu se gândeşte un singur moment să contrazică acele iniţiative care—în mod riguros ştiinţific—dau prilej intelectualităţi italiene să se solidarizeze, pe aceste baze, cu cercetătorii din restul lumei, în domeniul speculaţiunilor abstracte, ori al colaborării interesând problemele de ordin general, care trec dincolo de graniţele interesului local. Odovadă în acest sens, pe lângă Institutul Internaţional de Agricultură şi Instutul Internaţional al educaţiei prin cinematograf, ambele cu sediul la Roma, o poate oferi cu prisosinţă Institutul de drept comparat şi de studii legislative, înfiinţat de cei mai de seamă jurişti italieni, (printre cari: V.Scioloja, Bonfante, Del Vecchio, Tutrini, Vivante, etc.), dar la iniţiativa cărora s-au raliat aproape toţi reprezentanţii disciplinelor juridice din întreaga lume. Institutul, printre alte lăudabile realizări, publică periodic un vast buletin, la care sunt chemaţi să-şi dea contribuţia toţi aceşti colaboratori, alcătuind astfel, printr-o documentare riguros ştiinţifică, una din cele mai vaste, dacă nu singura publicaţie de Drept Comparat din câte se publică astăzi. Ultmile două volume ale acestui „Annuatio di Diritto Comparativo e le Studi legislativi“ (Milano, Istituto Editoriale Scientifico, 1929, de XVI/1145 pagini, apărute prin îngrijirea prof. S. Calgano, secretând general al Institutului şi profesor de drept la Universtatea din Napoli, reprezintă un progres evident faţă de cele anterioare, prin varietatea şi abundenţa legislaţiei străine, cât şi prin indicele general de materii şi nume proprii. Diferitele contribuţii, tratând despre izvoarele Dreptului străin, dări de seamă, jurisprudenţa şi recenzarea studiilor juridice importante apărute în decursul anilor din urmă în diferitele ţări, se referă la Germania, Austria, Italia, Polonia, România, Belgia, Cehoslovacia, Estonia, Franţa, Anglia, Lituania, Spania, Elveţia, Bulgaria şi Ungaria, această din urmă fiind reprezentată poate mai abundent decât multe din cele mai sus amintite. După cum se vede, mişcarea juridică românească îşi spune de data aceasta civântul său, în selectă adunare de comparatişt internaţionali. Iar meritul acestei iniţiative îi revine d-lui Andrei Rădulescu, consilier la înalta Curte de Casaţie şi profesor la Academia de înalte studii comerciale din Bucureşti. Reprezentând în Secţia Istorică a Academiei Române cercetările în legătură cu istoria vechilor legiuiri autohtone,i Andrei Rădulescu colaborează la acest Anuar cu un studiu asupra „Izvoarelor Dreptului civil şi comercial românesc“, găsind astfel prilejul să informeze specialiştii străini despre vechile legiuiri româneşti, despre izvoarele occidentale (italiene, belgiene si franceze) ale celor două coduri astăzi in vigoare, fără a omite să facă o serie de remarcabile aprecieri cu prire la rolul jucat în decursul sec. XIX de aceste înrâuriri occidentale, asupra vieţii noastre juridice. In intenţia recenzentului nu poate sta desigur veleitatea de a-şi spune cuvântul asupra cercetărilor de specialitate ale autorului. Nu este însă mai puţin adevărat că oricare dintre noi se ocupă de ceea ce ar trebui să reprezinte România şi cultura ei dincolo de frontierele conştiinţei locale, simte de a sa datorie să împărtăşească bucuros satisfacţia pe care o are, ori de câte ori ştiinţa românească îşi cucereşte locul pe care i-l asigură propriile-i străduinţe, în configuraţia ştiinţei universale. Este cel mai demn şi temeinic fel de a înţelege adevărata propagandă românească peste hotare. Alexandru Marcu Anul XLVII Nr. 302 Miercuri 1 Ianuarie 1930 Sâmbătă 28 Decembrie, a apărut N-rul de Anul Nou al excelentei reviste: ILUSTFATILINA _________________..Ei§« 4# i/il,, i,.^t .A?»»__________________ Cea mai răspândită revistă ilustrată Românească, cuprinzând un bogat şi variat material literar şi artistic. Se găseşte la toţi depozitarii şi vânzătorii de ziare. PREŢUL LEI 10 lisasaarrrea primelor cursuri coopera tale S3 iernă nela ea le Hirouline — Sosirea delegaţilor. — Cuvântul fruntaşilor cooperatei — — Dela trimesul nostru — Băile Herculane, 29 Dec. Potrivit programuim de organizare a cooperaţiei, Oficiul national de cooperare romana pe lângă cursurile de vară ţinute în ultimiii ani la Sibiu, Balcic şi Chişinău, anul acesta a inaugurat cursuri silare de iarnă, in special in timpul vacanţei Crăciunului. DESCHIDEREA CURSURILOR Prima localitate aleasă In acest scop a fost staţiunea balneară Băile Herculane, unde Sâmbătă 28 Decembrie, în prezenţa câtorva distinşi conducători , îndrumători ai cooperaţiei precum şi a numeroşi cooperatori din Oltenia, Muntenia, Ardeal şi Banat, s-au deschis cursurile cu un deosebit fast. Intr'unul din saloanele casinulu, după ce mai întâi s a ofuciat un servilciu religios de preotul Popovici, d. dr. CRACIUNESCU, reprezentantul ministerului sănfttâţţ publice, salută pe cooperatori urându-le spor la muncă. Urează ca sămânţa, pe acesta o pun azi fie ogoarele Banatului, să ajute Dumnezeu să dea rod bun, fiindcă fiecare ţăran bănăţean aşteaptă cooperaţia cu braţele deschise. D. I. BALA, primarul staţiunei, salută pe cooperatori în numele cetăţenilor comunei, exprimându-şi dorinţa ca întreaga acţiune cooperatistă din România să ajungă cât mai repede la scop. * D. ANDRAŞIU, preşedintele federalei „Bănăţeană“ din Timişoara, face apel la cooperatori ca să propage cât mai mult cooperaţia în păture largi ale poporului ,arătând că de 9 ani ţăranii bănăţeni au înfiinţat o mulţime de cooperative. De 10 ani de la unire, — spune d-sa, — ne-am dat seama că interesul bănăţenlor este să urmăm sfatul conducătorilor regăţan ai cooperaţiei. Salută în numele Banatului, care aduce prinosul său de recunoştinţă părintelui cooperaţiei româneşti, d. Dumitrescu-Bumbeşti, precum şi d-lui Mladenatz, secretarul general al Oficiului de cooperare, care de la începutul închegării noastre naţionale ne-a fost cel mai bun şi înţelept îndrumător. D. IONESCU-PAŞCANI, sub director general la oficiul naţional al cooperaţie, arată că programul oficiului este foarte bogat şi cu frumoase lucrur pentru viitor. Astăzi, — spune d-sa, — inaugurăm cel de al doilea curs pe pământul acesta muncit de veacuri de ţăranul român, aşa că aici vom sămăna cu mână largă sămânţa cooperatei spre a răspândi traiul bun în întreg poporul. Nu vom cruţa nici o clipă de osteneală ca să entree răm toate colţurile ţării spre a împrăştia această sămânţă. Mişcarea cooperatistă nu este la început, ea numără trei decenii. Mişcarea noastră are nevoe de un singur Duh al cooperaţiei. Nu pot f aici mai multe bisericuţe. Toţi trebue să credem şi să lucrăm în acelaş fel. CĂCI NOI NU URMĂRIM EXCLUSIV NUMAI CHESTIUNEA COOPERAŢIEI, CI ŞI MAREATA OPERA DE ÎNCHEGARE A SUFLETELOR ROMANEŞTI DIN TOATE PĂRŢILE ŢARII. (Aplauze). Ţăranul HUMA BOGDAN, cooperator din Bocşa-Română, aducând salutul frăţesc al ţăranilor cooperatori, promite că va împărtăşi tovarăşilor săi toate sfaturile frumoase ce le va primi la cursuri. CUVÂNTAREA D-LUI DR. MLADENATZ p. secretar general al oficiuluinaţional de cooperaţie arată, mai întâi că aceste cursuri fac parte din programul cultural cooperatist al oficiului şi vin după cele ţinute astă-vară la Sibiu, Chişinău şi Balde la care a participat şi d. dr. Fauquet şeful serviciului cooperaţiei din biuroul internaţional al muncii de la Geneva şi care a ţinut o serie de prelegeri. Acţiunea cooperaţiei, — spune d-sa, — este o acţiune de massă. Trebue să fim mulţi cooperatori, dar şi buni. Victoria noastră depinde de pregătirea tehnică a aderenţilor moştr", fiindcă avem de luptat cu organizaţii şi întreprinderi vech" Regulile capitaliste trebue să ne încadrăm idealului cooperatist. Cursurile acestea au în vedere pregătirea tehnică a conducătorilor cooperatişti spre a face faţă grelelor probleme ce se pun cooperaţiei, atât în domeniul producţiei, cât şi al valorificării. Pentru aceasta e nevoie ca acţiunea cooperaţiei să se desfăşoare paralel şi în directă legătură cu acţiunea morală a creştinismului, .ADICA VENITUL NATIONAL SA SE ÎMPARTĂ INTR’UN MOD MAI ECHITABIL INTRE BRAŢELE PRODUCĂTOARE. Noţiunea de cooperator cu-prinde un întreg complex de însuşiri. In ţara, unde întreaga economie naţională este bazată pe exploatarea agricolă, noi n'ara făcut nimic în domeniul cooperaţiei agricole. InCehoslovacia, ţăranul are la dispoziţie curentul electric până şi pentru mulsul vacilor, iar în Danemarca, — cea mai desăvârşită ţară cooperatistă,— cunoscutele universităţi populare sau mai bine zis ţărăneşti aduc un serviciu enorm. Vrem şi noi ca în cel mai scurt timp să înfiinţăm aceste universităţi populare, cari au menirea ca,— în timpul iernii, când ţăranul nu prea are de lucru, — să dea ^îndrumarea necesară îndeletnicirilor sale. Cooperaţia română e datoara să organizeze îmbunătăţirea produselor agricole, iar pe de alta parte să organizeze comerţul de cereale care este complet distrus. O restabilire a vieţii noastre economice nu va fi posibilă decât prin cooperatizarea agricultorilor, încheind, d. dr. Mladenatz salută pe participanţi în numele oficiului naţional de cooperaţie şi cere scuze pentru absenţa d-lor miniştri I. Mihalache şi Răducanu, cum şi a d-lui Gusti preşedintele consiliului general al cooperaţiei Dr. DUMITRESCU-Bumbeşti, consilier al oficiului naţional de cooperaţie, arată că se simte fericit, ca un vechiu sămănător al cooperaţiei, să salute asistenţa în numele consiliului general al cooperaţiei. D-lor, că aţi venit aici şi aţi neglijat alte ocupaţiuni este o vie dovadă că îndrăgiţi cooperaţia. Toate partidele politice, fără deosebire, au trecut cooperaţia în programul lor. Cooperaţia este singura armă de mântuire a neamului nostru. Meşteşugul este să formăm suflete, cari să poată forma pe alţii. Singura verigă spre a face unirea sufletească a fraţilor români de peste tot locul este cooperaţia. Trebue să ne facem apostoli şi să creiăm alţi apostoli. Avem o cooperaţie, care într’o parte a ţării este mai bună şi într'aită parte mai slabă, adică în Banat şi Ardeal ar fi slabă. Trebue să luptăi din răsputeri peste tot spre a o organiza cât mai puternic în toate părţile ţării. La ora 17», solemnitatea s’a sfârşit iar seara, în restaurantul casinului, a fost o masă comună la care au participat d-nii dr. Gr. Mladenatz, Gh. Dumitrescu-Bumbeşti, Ionescu, Paşcani, inspector general Gh. Calmuc, Gh. Andraşiu, Virgil Niculescu, R. Gălăţeanu, ing. Mârza, Butuligă, Luca Punu, Alexandrescu, Irena, Pagan, Marcu, Iordache, Stoian, Doboş, etc. I S. Ghiţulescu 27 JANE EYRE Singură pe Steme de CURRER BELL In românește de LCT. „ Mă gândii că d. Rochester era cu adevărat un om original ca să-mi plătească treizeci de lire pe an, ca să-i îndeplinsc poruncile date cu glas aspru ! — E bine să râzi (căci surâsesem) îmi zise, dar eu aștept un răspuns. Mă gândeam că puţini sunt stăpânii cari îşi întreabă salariaţii de sunt supăraţi de poruncile ce primesc. Intr’adevâr, uitasem că-ţi plătesc. Te va hotărî aceasta că-mi îndeplineşti poruncile ? , __ Nu. Vă recunosc superioritatea, tocmai fiindcă uitaserăţi că vă sunt slujbaşă şi petru că vă gândiţi dacă cei de sub d-stră sunt mulţumiţi de soarta lor. — Şi ai să-mi ierţi toate lipsurile de politeţă, fără să crezi că le fac din obrăznicie ? — Desigur. Niciodată fiu voi lua Uipaa de politeţă, drept obrăznicie. , Prima nu mă supără, dar a doua nu ar fi primită de fiiimgni, ori şi cât ar fi de plătit. '**-■ jCe gTeşalăj. Ajţrpags toaţjş ^injţele libere jgr pentru o leafă oricât de mică. Totuş dă-mi voe să-ţi strâng mâna pentru această greşală, pentru felul cum ai spus-o. Ai fost sinceră, un lucru foarte rar în zilele de azi, când nu se văd decât schimonosiri, răceală şi neînţelegere. Dintre trei mii de profesoare, nici trei nu mi-ar răspunde ca dumneata. Dar nu vreau să te laud. Dacă nu eşti la fel cu celelalte, nu e vina dumitale, ci a naturii. Dar prea mă grăbesc şi poate nu faci nici dumneata mai mult decât celelalte. Ai poate câteva defecte îngrozitoare, care cântăresc mai mult decât această calitate. [] — Şi dumneata la fel, mă gândii. Pe când mă gândeam la aceasta, ochii ni se întâlniră şi desigur îmi ghici gândul, căci zise apoi: — Da, ai dreptate, am şi eu defecte. Ştiu şi nu mă apăr. Dumnezeu ştie că nu am dreptul să mă apăr. Trecutul meu conţine fapte ce au dreptul să fie luate în râs, mai mult decât ale celorlalţi. La douăzeci de ani, am fost împins pe calea cea rea (o dau pe spinarea soartei) şi de atunci nu am mai luat-o pe cea bună. Dacă aş fi ştiut să mă opun! Cât de rău îmi pare că nu am făcut-o! Când ai vrea s’o faci, gândeşte-te la remuşcări, d-ră Eyre şi opreşte-te, căci nu ştii cum îţi otrăvesc viaţa! — Se zice că părerea de rău le şterge. —Nu, nu le şterge părerea de rău, ci numai îndreptarea. Aş mai putea să mă îndrept — dacă... dar la ce bun mă mai gândesc ? Nu sunt oare încărcat, doborît, blestemat ! Deoarece fericirea îmi este luată, am dreptul să mă bucur de viaţă ii m ft’a im £» giist ^ — Atunci vă veţi întâi din ce în ce! — Poate ; şi totuş de ce, dacă mă pot bucura de ea liniştit şi dulce ca mierea florilor! — Mierea aceea vă va fi amară. —• Ce ştii dumneata ? Ce aer serios şi solemn ai. Semeni cu camera de pe cămin. Nu ai dreptul să-mi faci morală, tânără neofită, care nu ai trecut încă porţile vieţii. Misterele ei sunt litere chineze pentru dumneata. — Mă mulţumesc să vă răspund cuvintele ce mi-aţi spus d-voastră: „Greşala aduce remuşcări şi acestea îţi otrăvesc viaţa“. — Cine a vorbit de greşeli ? Nu cred că o dorinţă trecătoare este o greşală. Era mai mult o inspiraţie decât o ispită şi-mi aducea atâta uşurare! Şi acum revine; nu e un drac, îţi spun sincer sau atunci s-a îmbrăcat în haină de înger luminos. Nu pot decât eşi întru întâmpinarea acestui mosafir ceresc, care să intre în inima mea. —■ Nu-1 credeţi, nu e înger de lumină. — încă odată. De unde o ştii ? Cum poţi recunoaşte îngerul căzut, de cel luminos ? De pe înfăţişarea d-tră, când aţi spus că ispita soseşte iar. Sunt sigură că de o ascultaţi vă pregătiţi remuşcări zadarnice. — Deloc, îmi aduce cea mai duioasă veste. Cât despre urmare, nu eşti duhovnicul meu, aşa că nu te mai îngriji. Fii bine venit, sol ceresc ! Aceste cuvinte par’d le spuea unei înfăţişări, pe care \xsâ§ă4 a Igjggig&shigfr ggfll t&ma asi, mosafir nevăzut. — Acum, îmi zise, am primit pelerinul misterios. E un zeu ascuns. Mi-a făcut bine. Inima mea, care nu avea decât dorinţi pământeşti, s’a făcut un altar. — Ce să vă spun, eu nu vă mai înţeleg deloc. Nu vă pot urmări într’o chestiune ce-mi întrece înţelegerea. Ştiu numai că mi-aţi spus adineauri că o memorie murdărită e un chin. Dacă de aci înainte nu veţi face decât fapte bune veţi avea o rezervă de amintiri plăcute şi veţi fi fericit. — Bine gândit şi mai bine spus, d-ră Eyre. De aceea sunt gata chiar de acum să pietruesc drumul iadului cu gânduri bune. — Cum ? — Da îl voi pietrui cu gânduri bune, tot atât de tari ca şi granitul, cel puţin aşa nădăjduesc. Voi schimba prietenii ca şi slujba. — Vor fi oare mai buni ? — Desigur, precum aerul curat e mai bun decât plumbul. Eu nu mă îndoesc de mine şi de hotărîrile mele: ştiu unda, vreau să mă duc și știu că ținta mi-e curată. — Da, dar numai după părerea d-voastră. — Sunt sigur d-ră Eyre, fără însă a arata regula obișnuită. La loc nou, legi nouă. — Asta-i o regulă cam periculoasă, căci poate da loc neajunsuri. — Ai dreptate, mică filosoafă, dar îți jur pe zeii famiiiei mele că nu aduce nici un neajuns, + A " .." %*ms&