Universul, ianuarie 1933 (Anul 50, nr. 1-360)
1933-01-01 / nr. 360
z m2. Asasinatele politice din Bulgaria D. V. Dimoff, secretând general al partidului agrarian bulgar, care a întemeiat, astăvară, la Paris, o asociaţie ţărănească internaţională, intervievat de un colaborator al revistei „LEurope du Sud-Est“, asupra situaţiei interne din ţara sa, a declarat: ,,Astăzi, în Bulgaria, domnesc liniştea şi pacea; ţara este complet pacificată. După guvernul antipopular al înţelegerii democratice, care a durat opt ani, poporul bulgar a scăpat de dictatură şi se bucură de o libertate deplină. Marea victorie pe care a câştigat-o in ziua de 21 Iunie 1931 asupra dictaturii e o dovadă strălucită că el e partizanul hotărît al democraţiei şi al regimului parlamentar, duşman al tuturor aventurilor interne şi externe. In domeniul politicii interioare, am înregistrat un covârşitor succes. Guvernul actual a restabilit ordinea, libertăţile şi a domolit spiritele“. D. Dimoff n’a fost bun profet. In Bulgaria se petrec de câtva timp evenimente tragice, care dovedesc o stare de spirit îngrijitoare şi o situaţie internă, tulbure. Asasinatele politice ce se înregistrează la dese intervale in capitala regatului vecin, departe de a confirma constatările optimiste ale internectorului asociaţiei internaţionale ţărăneşti din Paris asupra efectelor binefăcătoare ce le-ar fi avut schimbarea ordinei, a liniştei şi a libertăţilor în ţară, scot în evidenţă caracterul grav al luptelor dintre partide. Incidentele sângeroase ce s-au petrecut, la Sofia, în faţa Palatului regal, în ziua de 28 Decembrie c., provocate de adversitatea celor două grupe de macedoneni—„protegherofii“ şi „mihailofii“ — In cursul crizei provocată de demisia cabinetului Malinoff, sunt profund regretabile. Aceste incidente prezintă un caracter grav, deoarece ele au fost precedate de asasinate politice şi conducătorii celor două organizaţii revoluţionare macedonene urmăresc în politica externă, scopuri opuse păcii, iar in politica internă, practică violenţa şi asasinatul. Fireşte, că toate celelalte partide politice din Bulgaria dezaprobă asemenea metode, care nu pot contribui la pacificarea spiritelor şi la asigurarea unor condiţii normale de guvernare. Noi dorim poporului vecin, care, ca şi celelalte popoare vecine, trece şi el printr-o criză financiară şi economică destul de grea, să înlăture tot ceea ce ar putea agrava situaţia internă şi externă. Conducătorii politici bulgari îşi dau bine seama, că în Împrejurările grele de astăzi, se impune o politică externă lipsită de caracterul aventuros și o politică internă bazată pe ordine, fără de care niciun guvern n'ar putea aplica programul de refacere și de consolidare. Haosul din Rusia — Regimul comunist la răspântie — Parte, 29 (Radar). — Ziarul „Le Temps“ publică dim articol de fond intitulat „Haosul din Rusia“. „Le Temps“ constată că din examinarea atentă a documentelor sovietice şi a ziarelor ruseşti, precum şi din declaraţiile celor cari au studiat situaţia din Rusia la faţa locului, reiese că regimul comunist este complet dominat de Malm şi ca acum el trece prin cea mai mare criză din revoluţia din 1917 până azi. Fapte bine stabilite dovedesc că ţăranii rezistă cu desperare şi că planul cincinal nu poate să fie realizat. Voinţa pacifică a Sovietelor, se explică astfel mai ales prin situaţia internă, căreia ele trebue să-i facă faţă. Se pregăteşte un atentat împotriva preşedintelui Greciei " Atena, 29 (Rador). — Autoritare fiind înşinţate că mai mulţi agenţi anarhişti din străinătate se pregătesc să debarce în Grecia, spre a atenta la viaţa d-lui Zaimis, preşedintele republice , au dat ordine severe autorităţilor de la frontieră şi din porturi să exercte cea mai strictă supraveghere. -xox- D. ZAIMIS Contra legii conversiunii in Iugoslavia Belgrad, 29 (Ullstein). — Ufniunea instituţiilor financiare iugoslave a luat hotărîrea să ceară guvernului modificarea legii conversiunii datoriilor agricole. Uniunea şi-a exprimat părerea că prin menţinerea acestei legi se va ajunge la prăbuşirea economică a ţării. .. " Revizioniştii din Budapesta şi campania ziarului „Universul“ ■" O ■— —• Ziarul „Pester Lloyd" du Budapesta Îşi manifestă teama că acţiunea întreprinsă de ziarul „Universul“ pentru respectarea tratatelor şi a păcii, — şi pe care o consideră drept o campanie „anti-maghiară de aţâţare“ (?!) — va avea succes şi de acum înainte şi de aceea... „opinia publică maghiară e datoare să atragă atenţia străinătăţii asupra caracterului ei grav"! Ministrul de externe al Ungariei, d. Andreas Puky, într’un interview acordat ziarului „Magyar Szo“, a declarat, între altele, că „bunele raporturi cu România au fost tulburate de manifestaţiile recente ce au avut loc la Bucureşti şi in câteva oraşe din Ardeal", dar „ameliorarea acestor raporturi nu depinde numai de noi“... Cum înţelege guvernul maghiar să „amelioreze aceste raporturi“?, in ceea ce-l priveşte ? Pe de o parte, prin declaraţii ministeriale, relative la revizuirea tratatelor şi, pe de altă parte, prin sporirea cheltuelilor destinate organizării forţelor armate. Acelaş ministru de externe, d. Andreas Puky, care a pomenit de bunele dispoziţii ale Ungariei de a ameliora raporturile cu România, a declarat într’un alt interview acordat ziarului vienez „Neues Wiener Journal" din 25 Decembrie a. c., că „se impune tot mai mult soluţia revizuirii tratatelor de pace nedrepte, deoarece situaţiadin Europa centrală a clevetit şi mai grea...“ Oare această „soluţie", care cuprinde desfiinţarea fronterelor actuale şi a statutului teritorial actual al Europei centrale, să fie formula ce ne-o oferă guvernul magdar în vederea „amelioră- I rii raporturilor ungaro-ro- r mâne“? După cum aceste declaraţii nechibzuite şi prea des repetate nu pot contribui la întreţinerea unor relaţiuni nor- r male, preparativele militare ce le face Ungaria, prin cumpărarea celor 400 de automobile pentru motorizarea unităţilor de mitraliere grele, prin crearea celor 6 regimente de cavalerie, ca şi prin sporirea celorlalte forţe armate, împotriva clauzelor tratatului de la Trianon, nu sunt de natură să ofere garanţii pentru menţinerea păcii şi nici asigurări statelor vecine asupra politicii pacifice a guvernului d-lui Goemboes, care pare a fi atras de aventuri. Noi vom continua să supraveghem de aproape acest focar de agitaţie, din centrul Europei, care este Ungaria şi vom duce mai departe campania care face atâta sânge rău revizioniştilor din Budapesta, pentru că aşa ne dictează drepturile noastre naţionale şi interesele superioare ale păcii. Paris, 29 (Rador). — Comisiunea de studii pentru elaborarea planului cincinal european, instituită în ultimul timp de comitetul francez pentru uniunea vamală europeană, s’a întruit azi sub preşedinţia d-lui Le Troquet. Comisia a decis să se redacteze un memoriu asupra lucrărilor comisiunei, pentru a-l supune comitetului experţilor europeni la apropiata conferinţă economică şi financiară mondială, care se va ţine la Londra. -xox Votarea bugetului spaniol Madrid, 29 (Ullstein). — Ca- mera a votat bugetul cu 236 voturi contra 20. Agrarienii radicali şi catolici au părăsit sala de şedinţe ina- * 1 Inte de votare. Camera se va întruni din nou la 1 Februarie. -------------- XOX . ■ Sat, distrus de cutremur Mexic, 29 (Rador). — O telegramă sosită cu întâr-i ziere, anunţă că satul Tomatlan din provincia Jalisco, ar fi fost distrus de cutremurul de la 19 Decembrie. Ar fi 27 morţi şi 50 răniţi. O notă carte a AS. Reginei Maria Viena, 29 (Ullstein). — Zilele acestea, va apare, într’o editură vieneză, o nouă carte a M. S. Reginei Maria a României. Cartea tratează povestea de dragoste a unei tinere prinţese, care e silită, in urma căsăto-I riei sale, să-şi părăsească patria, şi duce din depărtare o luptă aprigă împotriva intrigilor curtenilor din țara ei. In aceeaș carte, sunt descrise episoade din timpul războiului mondial. 50.000 LEI PREMIU — Concursul „Universului“ pentru cea mai bună lucrare asupra principiului naţionalităţilor — După cum am anunţat, ziarul „Universul“, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la apariţia sa, a instituit un premiu de 50.000 T..pentru cea mai burtă lucrare asupra principiului naţionalităţilor consacrat prim tratatele de pace de la Versailles, Trianon şi Neuilly. Manuscrisele vor fi examinate de un juriu compus din trei profesori universitari Îşi uri reft re*, »-ti tant al ziarului „Universul“. / m d v 1 l • U, mise şi în limba francez Planul cincinal european . CONFLICTUL KOVER ROOSEVELT SE ACCENTUIAZĂ Washington, 29 (Rador). — Conferinţa asupra proectelor legislative ale viitorului guvern american, va da probabil indicii asupra viitoarei activităţi a congresului. Se crede că d. Hoover va opune dreptul său de veto tuturor măsurilor legislative cari sunt dorite de succesorul său, d. Roosevelt. Predomină părerea generală că problema datoriilor de război și refuzul d-lui Roosevelt de a colabora acum cu d. Hoover, constitue evenimente memorabile pentru întreaga omenire. Această atitudine a d-lui Roosevelt este considerată ca o asigurare deplină a libertății de acțiune. Parafarea convenţiei dintre România şi Ungaria Budapesta, 29 (Rador). — Agenţia telegrafică ungară anunţă: Convorbirile intre delegaţii guvernului român şi reprezentanţii guvernului ungar, începute înainte de Crăciun şi continuate în ultimele zile, au dus la parafarea unei convenţiuni. Această convenţiune stabileşte regimul importului de lemn de foc şi de construcţie din România în Ungaria şi al exportului de mărfuri, cuprinse în contingentările recent aplicate de guvernul român, din Ungaria în România. Efectivul armatei belgiene Bruxelles, 29 (Rador). — Camera a adoptat cu 94 de voturi contra 69, proiectul de lege prin care se fixează efectivul contingentului militar pe 1933 la 61.500 soldați.xox— CHICIURA UN FRUMOS PEISAJ DIN CIȘMIGIU Surugiul de la „Patria de CONST. BACALBAŞA Apare la Cluj un ziar cu numele „Patria“, cu calitatea de organ oficios al partidului naţional din Ardeal, a cărui violenţă de limbaj şi ale cărui atacuri la persoană fac o excepţie fără onorabilitate în presa română. său de la 25 Det organ îmi face al doilea articol o introducţie cât, un cineva îmi năr de intrebări: mă onorează cu astă a naţionali:,, dulău al huliganiorlăelei naţionale; calomniator ordinar; om care lucrează in numele Unei bande; Catone diurnist al bandei liberale; marele democrat de altădată!“ etc. Răspund mai întâi introduced. Am fost şi sunt un convins al ideilor democratice şi nimic şi nimeni nu m’au putut, nu mă pot şi nu mă vor putea urni de pe această cărare. Că sunt un huligan al naţionalismului, da ! Şi mă mândresc ! Şi cât îmi va da soarta putinţa ca să ţin un condeiu in mână, nu voiu înceta, precum am făcut totdeauna, să apăr drepturile naţiunii mele pe care o socotesc menită la o mare înălţare. Dar nu este o jale să citeşti că un ziarist ardelean te acuză de huliganism, fiindcă eşti prea dârz apărător al neamului tău? Eu huligan, fiindcă stau neclintit la postul datoriei româneşti ? Dar ce nume trebue să poarte ardeleanul care-miaduce această învinuire ? Să rugăm pe Dumnezeu să-l ierte şi să-l mai rugăm să cureţe cât mai repede România de generaţia celor cari, ieşiţi de sub pinteni ungureşti, uită datoria de români. Că sunt un Caton diurnist al bandei liberale ?... Aci e o mică infamie, datorită, fireşte, sacrosanctei ignorante. Fiindcă: mai întâi n’am fost niciodată membru al partidului liberal; fiindcă n’am fost nici măcar o singură zi membru în consiliul de administraţie al vreunei bănci; fiindcă n’am pe conştiinţă şi în depozite nicio diurnă. NICI UNA, NICI UNA, NICI UNA. Dacă d-nii de la „Patria“ ştiu că am fost cândva sau sunt astăzi diurnist undeva, binevoiască a preciza. Şi fac declaraţia solemnă că mă oblig să cedez partidului ziarului „Patria“ tot ce am încasat şi tot ce încasez astăzi din astfel de diurne, mai mult, oferind şi dobânda cămătarului. Ceva şi mai categoric: declar solemn că nu voiu invoca privilegiul conversionist. Vrea săzică, până aci „Patria“ a spus numai neadevăruri, ceea ce inseamnează că a rămas strict consecinţe. Acum răspund întrebărilor. (1) Dacă numai naţionaliiţărănişti au tras profituri din banul public şi dacă numai acesta s’au îmbogăţit pe căi necinstite. Răspund : Totdeauna în trecut au funcţionat mita, şperţurile, comisioanele şi înavuţirile nelegitime. Am tăgăduit eu vreodată această tristă istorie a ţărilor româneşti ?... Slavă Domnului, peste cincizeci de ani de calvar gazetăresc, sunt martori. Aceşti cincizeci de ani ai profesiunii mele, pe care am iubit-o şi am cinstit-o, sunt mândria şi toată averea mea. Dar nu e vorba acum de fapte, ci de gradul gravităţii lor. Am spus-o respirat, cine fură o pâine ca s’o mănânce, este un hoţ, tot un hoţ este şi cel care fură un milion. Dar este asemănare ? Am spus, cu întreaga conştiinţă că spun un adevăr, spăimântat de multe ori de cele descoperite, că ţara a fost răstignită şi întinsă pe crucea durerilor ei zilnice, a fost împunsă din toate părţile cu cuţitele flămânzilor de avere, Iisus a fost străpuns de o singură suliţă, dar România noastră a fost şi este pătrunsă din toate părţile de cei lacomi de sângele ei. Oare instituţia oaselor auto?'#«,je nu este o invenţiune national-ţărănista ? Şi unde a fost mai năpraznîc prăpădul decât sub ugerele doldora de diurne şi alte îngrăşăminte, ale Caselor autonome ? „Patria“ vorbeşte de băncile liberale. Oare fruntaşi ai partidului naţional-ţărănist nu sunt şi n’au fost membri in consiliile unora din aceste bănci? Oare d. Vaida, patronul „Patriei“, sau d. Cicio Pop, n’au fost membri în consiliul de administraţie al niciunei mari bănci din Bucureşti ? Dar Continuare in pag.2-a fi k Londra, Decembrie Ne despărţim fără părere de rău de anul 1932. Anul acesta nu a fost decât urmarea crizei, care băntse în lume încă din 1929. Un fapt desnădăjduitor a fost de a se vedea că politica a întârziat soluţia problemelor economice. Conferinţa de la Lausanne, bunăoară, trebuia să se întrunească in luna Ianuarie, acum un an. Din motive, cari n'aveau nimic comun cu chestiunea financiară, ea n'a început să fiinţeze decât în Iunie. Apoi, una după alta, toate ţările s‘au dedat la o adevărată orgie electorală, care a suspendat toate acordurile. Statele Unite mai ales au avut alegerile lor prezidenţiale, cari luni de zile au făcut cu neputinţă orice convorbire cu americanii in privinţa datoriilor de război. Să sperăm pentru 1933, câteva schimbări favorabile in cari ar fi cu putinţă să se petreacă conversaţii raţionabile cu ei, ca în sfârşit lumea să fie liberată de povara nefastă a datoriilor interguvernamentale. Totuş, noul an începe cu o ceartă între d. Hoover, preşedintele care pleacă şi d. Roosevelt, succesorul său, care făgădueşte să oprească orice negociere utilă până în Martie. Această ceartă a celor doi preşedinţi stânjeneşte foarte mult guvernul britanic. Ca să nu se piardă în întregime avantagiul procurat de plata efectuată în Decembrie, e necesar de a se începe conversaţii la Washington. In notele brita- Continuare în pag.2-a Scrisori din Londra Cearta celor doi prezidenti americani de Augur CATEVA FIGURI ROMANESTI IN ITALIA VEACULUI AL XIX-lea Conştiinţa latinităţii poporului românesc — factorul cel mai hotărîtor în evoluţiunea noastră Monală — se datoreşte umaniştilor italieni din timpul Renaşterii; de la aceştia, prin intermediul şcoalei polone, a trecut la cronicarii moldoveni din secolul al XVllI-lea şi de aci, la scriitorii ardeleni ai veacului următor, care au început lupta pentru recunoaşterea acestei afirmaţiuni de popoarele care ne duşmăneau, sau de acelea a căror prietenie o doreau să ne fie sprijin şi chezăşie la grelele noastre începuturi. E uşor de înţeles de ce inimile marilor români din acele vremuri bateau mai cu putere când vorbeau de Italia, şi de ce ochii tuturor erau îndreptaţi spre Roma, cetatea nemuritoare de unde le-au purces strămoşii, de A. POMESCU GILLY încă din veacul al XV-Iea mulţi români de seamă, boeri şi domni, cărturari sau simpli călători, au luat drumul spre ţarasuroră unde aveau să găsească întotdeauna vorbă bună, ajutor la nevoie şi unde puteau să vadă mărturiile nepieritoare ale gloriei străbune de care se simţiau legaţi pelerinii de sânge latin de pe malurile Istrului, înapoiaţi în ţară, cu sufletul şi mintea pline de minunile văzute, răspândeau apoi în jurul lor, în scris şi în fapte, ceva din civilizaţia mai înaintată pe care o simţiseră, şi acest lucru a con- I tribuit, nu de puţine ori, la o mai bună stare la dânşii acasă. Printre alţi cercetători, profesorul Claudiu Isopescu, de la Universitatea din Roma, şi-a consacrat o bună parte din intensa sa activitate istorică, scoaterea la iveală, din praful uitării, a vieţii pe care au dus-o, în diferite epoci, aceşti inimoşi români pe pământul italienesc. Veacul al XIX-lea, care avea să fie hotărîtor în închegarea statului românesc şi pregătitor pentru aşezarea lui, mai târziu, în fruntariile etnice, a prilejuit multor români să vadă Italia şi să câştige, acolo, puteri înaite pentru lupta de acasă. Vom desprinde aci, din numeroasele publicaţiuni italieneşti ale d-lui Isopescu, câteva figuri interesante de români, care ne apar de acum într’o lumină cu totul nouă. Gheorghe Asachi, după frumoase studii de matematică şi arhitectură făcute la Leopol şi după serioase studii la Viena, neputându-se înapoia în Moldova, ocupată de trupele amiralului Ciceagoff, se hotărăşte să plece în Italia, la Roma, unde ajunge, în 1808, după lungi popasuri făcute la Veneţia, Padova, Ferrara, Bolognia, Florenţa, Siena şi Viterbo. Voia să vadă Roma „pentru a cerceta la izvor studiul lucrurilor vechi... a studia România tocmai la origina sa... şi a studia artele frumoase”. In Albina Românească, din 1837, unde sunt publicate o parte din memoriile lui Asachi privitoare la această călătorie la Roma, găsim neţărmuritul entuziasm artistic şi politic pe care l-a resimţit în special în faţa Columnei lui Traian, acest act de naştere al naţiunei române, pe care îl socotea ,egal în frumuseţe şi perfecţiune artistică cu Parthe- nonul atenian. La Vatican, co- l piază cu neobosită râvnă multe , din minunile artistice de acolo, în timp ce continua studiile sale de arheologie, vizitând monu- I mentele romane şi cercetând lu- I crările clasice asupra acestora. Dar mintea sa, însetată de cultură, caută noui cunoştinţe: 11 vedem dedicându-se studiului literaturii italiene, cumpărând o seamă de cărţi preţioase a căror listă arată diversitatea cunoştinţelor tânărului boer moldovean. In acest timp Asachi copiază prin biblioteci o seamă de poezii italiene din sec. XVII-lea, care văd acum, în studiul d-lui Isopescu, lumina tiparului. Poezia clasică, în special Horaţiu, apoi Petrarca, poeţii Renaşterii italiene şi mai presus de toate, dragostea pentru frumoasa Bianca Milesi, pe care o cunoscuse la pictorul Keck, constitue izvoarele inspiraţiunei sale poetice cât timp a în Italia. Asachi este primul român care, cunoscând atât de bine limba şi literatura italiană, a fost convins că nici o altă limbă decât cea italiană, nu putea să îndrumeze, să desvolte şi să purifice pe cea românească. înapoiat in 1812 ,la Iaşi, Asachi devine un animator al conştiinţei româneşti, personificând, după cum a spus V. A. Urechie, „o întreagă epocă, o întreagă naţiune”. Pro-ffesorul Claudiu Isopescu, în cele două lucrări ale sale, „II poeta G. Asachi in Italia” şi „Un artista romeno dell’ 800 a Roma”, aduce un bogat material biografic, inedit, asupra lui Asachi în Italia, care pune pe tânărul patriot moldovean într’o nouă lumină şi îl face cu atât mai preţuit de noi. Boerul Dinicu Golescu a întreprins în 1824 cunoscuta sa călătorie în Transilvania, Ungaria, Austria, Bavaria, Elveţia, Germania şi Italia, cu scopul de a-şi da seama de civilizaţia acestor ţări, pe care o dorea din tot sufletul şi patriei sale abia scăpată de jugul fanariot şi încă sub călcâiul rusesc şi turcesc. Rezultatul acestei călătorii a stat fost minunata relaţiune apărută în tvT. la Buda, în care învăţatul*'.’ povesteşte, cu un deosebit farmec, frumuseţile naturale şi artistice ale Italiei, ascuţitul său spirit de observaţie vede părţile practice ale lucrurilor pe care se strădueşte să le introducă apoi în ţara sa atât de înapoiată. Dinicu Golescu împărtăşeşte conaţionalilor săi convingerea că numai cultura italiană, pe care o admirase atât, poate ridica nivelul spiritual al românilor, iar sinceritatea acestei credinţe este dovedită prin introducerea învăţământului limbei italiene în şcoala de la Goleşti şi în aceia plănuită de la Belvedere. Altă preţioasă lucrare a profesorului Claudiu Isopescu este : „Il viaggiatore transilvane Ion Codru Drăguşanu e Fltalia” unde, după o copioasă şi foarte documentată introducere în care sunt pomeniţi toţi călătorii români în Italia, din cele mai îndepărtate vremuri, contribuţiune preţioasă şi care ne lipsea până acum, ne reliefează puternica personalitate a lui Ion Drăg J guşanu, primul român transilvănean de la care ne-a rămas o frumoasă descriere a călătorii-I lor sale prin Europa şi în special prin Italia. Acest robust fiu de ţăran, dotat cu deosebită inteligenţă, a căutat să pătrundă civilizaţiunea italiană in tot complexul că şi să-i aplice apoi binefacerile în ţara sa iubită. A fost şi dânsul un italianisant ca Eliade, dar nu a putut persevera în acest domeniu, preferind să fie părtaş neobosit la luptele de descătuşare din 1848, în Transilvania, unde a luptat pe toate tărâmurile, pentru fraţii săi, până la 1884 când închide ochii. Ultima figură de român, activând în Italia, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, și de care ne ocupăm acum, este compozitorul Ciprian Porumbescu, căruia d. Isopescu îi consacră un frumos studiu, cuprinzător de lucruri inedite : II musicista romeno ^ Ciprian Porumbescu a Roma”. Delicatul compozitor al operei „Crai nou”, bolnav de piept, a fost trimis la Nervi pe I coasta figură, unde nu i s’a dat I voe să-şi ia scumpa sa vioară, I care 1-ar fi obosit. In cele din urmă, i s’a trimis doritul tovarăş sufletesc , atunci slăbit de boală, a alergat la mare şi acolo, pe o stâncă, în faptul seni, a cântat cu atâta patimă o doină românească, încât a fost evaluat de numeroşii ascultători i provizaţi pe cari îi atrăsesi minunatele suspine de dor tânărului maestru. Felicitat generalul rus Totlebeu, avutlejul, să cunoască şi să stea vorbă cu marele Giuseppe Ver acesta l-a primit acasă, l-a ru să-i cânte melancolica doină, licitându-l din toată inima pru bucuria ce i-a făcut. Iar părţire, i-a spus, entuziasme „Da, voi românii sunteţi fraţi noi. Dovada că sunteţi fii noştri, am simţit-o acum.” Pe Ciprian Porumbescu impresionat mult frumuse Italiei, şi entuziasmul său izbeşte în scrisorile pe care trimitea în ţară, înapoiat, 1883 în ţară, delicatul comprtor al patrioticului : „Pe-antru steag” se stinge în acelaş răpit de crudă boală, în var de 29 ani. Opera sa muzicală se simte de influenţa liristilui italian din epoca romană şi, dacă soarta ar fi vrut, am avut un mare artist format la şcoală de înaltă tradiţie. “XE1S-