Universul, ianuarie 1933 (Anul 50, nr. 1-360)

1933-01-01 / nr. 360

Anul XLIX Nr. 360 Duminică 1 Ianuarie 1933 IN FIECARE ZI Ameninţarea pomilor nerorftori Intre multe dafini din ajunul anului nou ,una dintre cele mai poetice deşi 71 “ prea des pomenite de ameninţarea po­milor nerorftori, Pe care o fac copii roweni din Munţii apu­seni. Se adună cârd, cu clopote în mâr­ă şi cu securi pe umeri, apoi pleacă prin grădini. Copiii înconjurănd pomul neroditor, sură aprig din falancă — iar ce mai tânăr se opreşte şi vor­­beşte arborelui — îl ameninţă cu securea, că îl va tăia pentru că e leneş, nefăcând poame, ne­­dând rodul aşteptat. Atunci alt copil îi răspunde — nu-l tăia că mă bag eu chiezaş, la anul va face poame. E un gir pe care îl dau copiii inspirăndu-se poate dintr-o pa­rabolă — dar jocul lor păstrat în şcoli, ar avea loc în cărţile de cetire pentru copiii plugari­lor. Ar trebui numai ca şi bietul pomişor să poată răspunde şi să ceară curăţirea de omizi, tăierea rămurelelor de prisos, ba chiar să roage să fie altoit trunchiul şi îngrăşat pământul din care îşi va lua putere. Dati­nile închideau puţinul cât îl cu­noştea omenirea vechie păs­trând o învăţătură nescrisă. Da­tini noi, sau mai bine zis — în­tregite, ar ajuta mult acelui progres pe care îl dorim pe toa­te tărâmurile, pentru o însufle­ţire nouă. Şi cred că o asemenea chemare ar fi în căderea poe­ziei ce de prea multe ori îşi ră­tăceşte noutatea. Dacă scriito­rii ar izbuti în înfrăţire cu cei ce muncesc priceput, să împle­tească în cuvinte versurile de care omenirea are nevoie, a­­tunci în loc de cărţi cu amanţi şi crime, am avea cântări pen­tru copaci, grâne, albine şi vite. E o literatură cerută de un neam plugăresc. E o literatură utilă de care suntem încă foar­te departe. încercări de a zu­grăvi din viaţa ţărănească pa­timi şi beteşuguri au mai fost, une­ori chiar prea multe — dar ne-a lipsit o pornire mai de­parte a acelor frumuseţi pozi­tive din care ţăranul a păstrat frumuseţi scumpe ameninţate de uitare. Ameninţarea copiilor făgă­duită copacilor neroditori, pri­veşte şi literatura noastră. Ea încă nu şi-a dat toate roadele deși nu omizile, o stârpeau. Adrian Maniu Ajutoare din partea eschimoşilor Eschimoşii din partea de nord a Alaskii au început s’audâ vorbindu-se de depre­siune. La urechile lor a ajuns şti­rea, că sute de oameni albi, cari trăesc la o depărtare de 2000 mile în sudul Alaskei n’au ce mânca şi atunci fraţii eski­­moşi s’au gândit să vâneze mai mulţi reni ca să poată trimite carne celor fără hrană. Guvernatorul Alaskei a ra­portat guvernului american că în nordul ţării carnea şi blănu­rile se găsesc în cantitate mai mare decât au nevoie locuitorii indigeni. Note medicale TORTURA CONŞTIENŢII Nu de ieri se caută a se în­vinge tăcerea inculpatului şi Tortura medievală a dispărut însă din moravurile noastre. Dacă metodele barbare nu trebue să mai fie aplicate, se recurge la alte mijloace ştiinţi­fice în acest scop. Acum câţiva ani s’a crezut, că scopolamina, substanţă extrasă din solanee, ce se prezintă sub formă de mici cristale incolore, foarte solubile în apă, dând o soluţie foarte amară, are ac­ţiune paralizantă­ asupra cen­trilor nervoşi şi făcea pe crimi­nali să-şi mărturisească fap­tele. Acest procedeu a fost în­trebuinţat în America, dar nu s’a răspândit în alte continente. S’a căutat a se etheriza indi­vizii suspectaţi, fără a aştepta narcoza completă. Obţinând a­­ceastă beţie etherică, în care automatismul profund rămâne intact, mecanismul controlului este anihilat şi individul poate povesti faptele săvârşite; a­­ceastă metodă însă este grea şi nesigură. Sunt semne fiziologice, ce a­­rată că individul simulează, are reticenţe, nu spune adevărul : 1) Pulsul se accelerează şi respiraţia se încetineşte ; 2) Inspiraţia se prelungeşte în raport cu expiraţia, din cau­za excitaţiei sistemului nervos; 3) Tensiunea arterială se mă­reşte, din cauza emoţiei. La acestea se mai adaugă Ph urinar, ad­ică măsura acidităţii urinii. Individul, ce nu este preve­nit, că va fi interogat, este pus să golească băşica într’un pahar. Imediat după aceasta în­cepe interogatorul repede, pre­cis, referindu-se la toate cir­cumstanţele actului săvârşit şi al vieţii anterioare a inculpa­tului. In 20 minute după ce s-a spus totul, bănuitul este pus să urineze în alt pahar; dacă refuză, va fi ameninţat cu sondarea. El­­ va emite 10-30 cc. urină. Se determină Ph al acestor urini în laborator de chimie. Dacă diferă cu 1,5 şi mai mult,­­ se deduce exis­tenţa tulburării nervoase a in­­d’Viduhr. Această metodă ar permite mai sigur decât altele să se pună în evidenţă reticenţa, simularea, să se dozeze responsabilitatea, pă­trunzând în conștiința inculpa­tului. (Actualité medicale) Dr. P. 7 In ţara jucăriilor La Neustadt, un mic orăşel ’ Crăciunului până şi semnalele din Germania, care e însă, un traficului iau aspecte, care a­­mare centru al fabricaţiei de a­mintesc trecătorilor marele eve­­jucării, în preajma sărbătorilor­­ nimeni. ­v /-V O idilă princiară Un tânăr prinţ a refuzat să se însoare cu o prinţesă regală, şi să împartă cu ea, in calitate de prinţ consort, toate prero­gativele tronului, devenind în acelaş timp unul din cei mai bogaţi oameni din lume. Şi a renunţat la toate astea ca să se însoare cu o umilă fată, pe care o iubea. S’ar crede că e vorba de o poveste şi totuş faptul e real. Tânărul prinţ se numeşte Wolff Heinrich Stolberg şi po­sedă în plus nenumărate ti­tluri, printre care acela de conte şi de lord. El s’a logodit cu d-ra Irina Erfert, o frumoa­să şi blondă fată cu ochi al­baştri, care nu numără de­cât două­zeci şi două de primăveri şi pe care a cunoscut-o pe când era fată în casă la pri­marul oraşului Stolberg, din munţii Hartz-ului. In cercurile sociale­ germane toată lumea se aştepta ca prin­ţul, care are douăzeci şi nouă de ani, e foarte frumos şi prin naştere şi rang destinat să ia o soţie de familie regală, să ia de nevastă pe prinţesa Juliana moştenitoarea tronului Olan­dei. Logodna sa cu d-ra Erfert a fost o adevărată bombă pen­tru rudele sale, care au rămas încremenite. „E o ştire grozavă pentru mine, a spus prinţul Stolberg- Wermogerode. Voi face tot po­sibilul să opresc această că­sătorie“. Prinţesa Juliana şi tânărul prinţ sunt veri, familiile lor au trăit în strânse legături de mai multe generaţii. Prinţul şi prin­ţesa s-au cunoscut din copilă­rie. Rudele prinţului au făcut tot posibilul ca să favoreze o logodnă între cei doi tineri. Regina Wilhelmina a Olan­dei nu era contra unei căsă­torii, căci ea ar fi readus în familia regală olandeză nobi­lul și istoricul sânge al fami­liei Stolberg și Orange. Intr’adevăr, cea mai faimoa­să strâmoaşă a prințesei Julia­na a fost Juliana von Stolberg, o fiică a contelui Stolberg, care, născută acum 400 de ani, a fost mama lui Wilhelm Taci- I turnul şi conducătorul revolu­ţiei olandeze împotriva spanio­­i­­ilor.­­ Dacă prinţesa Juliana s’ar mărita cu prinţul Heinrich von Stolberg ea ar fi devenit o nouă Iuliana von Stolberg. Vara trecută, regina Wilhel­mina a făcut împreună cu fiica sa o vizită la frumoasa reşe­dinţă a Stolberg-ilor din Schiercke, unde tânărul prinţ a venit adesea, dar n’a vrut cu nici un preţ să renunţe la dra­gostea pe care o nutrea de cinci ani pentru umila fată, căreia azi vrea să-i dea nu­mele. PRINŢESA IULIAN A ALB $­ NEGRU La o cununie în lumea mare­­ din catifea neagră cu garnitură londoneză, aceste patru domni­­­ de erminetă albă, soare de onoare purtau toalete ! Activitatea tribunalelor de excepţie in Germania Berlin, 29 (Bador). — Tri­bunalele de excepţie, care au fost create în Germania la 8 August 1932, spre a reprima actele de teroare politică şi care au fost desfiinţate de cu­rând, au judecat în total 421 procese. Din 1803 persoane, date in judecata acestor tribunale,­­ din care 5 naţional-socialişti şi un comunist, au fost con­damnate la moarte. Ceilalţi au fost condamnaţi la pedepse, formând un total de 1232 ani Închisoare sau muncă silnică. Printre cei condamnaţi se a­­flau şi 22 femei. Cei cinci naţional-socialişti şi comunistul care au fost o­­sândiţi la moarte, şi-au văzut pedepsele comutate în muncă silnică. Cei mai mulţi dintre ceilalţi condamnaţi au fost eli­beraţi în urma amnistiei vo­tate de curând de către Rei­chstag. Asigurarea obligatorie a călătorilor pe c. f. r. — Se înfiinţează un nou impozit, de care vor be­neficia câţiva favoriţi — Imtrtima dim şedinţele consi­liului de administraţie al regiei autonome c. f. r., ce se vor ţi­ne in cursul acestei săptămâni, — poate chiar în şedinţa de azi — se va discuta, intre al­tele, proectul de asigurarea că­lătorilor şi personalului c. f. r., împotriva­­ accidentelor, proect întocmit de d. Ed. Mirto, minis­trul comunicaţiilor şi anunţat înainte de sărbătorile Crăciu­nului. „Se va discuta", e o forma de a spune, pentru că nu ne în­doim că proectul va fi aprobat, fără discuţie, cunoscând că şe­dinţa va fi prezidată de d. mi­nistru Mirto, iar mem­brii con­siliului de administraţie s-au obişnuit să se supună impera­tivului ministrului comunica­ţiilor. Noul proect, ce va urma să treacă şi prin Corpurile legiui­toare, asigură accidentaţilor o despăgubire, după gravitatea invalidităţii, precum şi un caz de moarte, după o curbă, care stabileşte precis cota de despă­gubire în toate cazurile. Această despăgubire se va a­­corda pe baza asigurării obli­gatorii a tuturor călătorilor, o asigurare ce se va plăti auto­mat, odată cu eliberarea certi­ficatului de călătorie. Asigurarea obligatorie va fi aşa­dar un nou bir pus pe capul con­tribuabilulu­i Preţul biletului de călătorie se va spori deci simţitor prin introducerea acestui nou impo­zit, aşa că reducerea tarifului de călători, atât de neînsemna­tă, va fi în unele împrejurări anulată cu desăvârşire sau de o valoare insensibilă. Rezultatul va fi că publicul călător va continua să populeze autobuzele, iar calea ferată îşi va spori deficitele pe care nu ştie cum să le înlăture. Aceasta în ce priveşte innsăşi instituţia. * Dar, mai este o latură de or­din moral. Chestiunea asigură­rii obligatorii a călătorilor a fost ventilate la ministerul co­municaţiilor şi sub alte gu­verne. Ideia a fost însă părăsite pe un temei de ordin moral. S’a obiectat că nu se poate impune călătorilor un bir nou, in vreme ce drumul de fer, instituţie de cărăuşie publică, este dator să răspundă direct de viaţa călă­torilor şi de valoarea bunurilor transportate. S’a admis însă asigurarea be­nevolă a călătorilor şi trans­porturilor de bagaje şi măr­furi. Se mai emisese atunci ideea, că dacă e vorba să se asigure obligator viaţa cetăţenilor, asi­gurarea să o facă însăşi calea ferate, prin Înfiinţarea unei secţii de asigurare. Primele de asigurare ar fi constituit un fond public şi nu ar fi sporit averea societăţilor particulare de asigurare, cum se va întâmpla in cazul de faţă. Este ştiut că la noi, din feri­cire, cazurile de accidente în rândurile călătorilor sunt rare. O primă de asigurare, oricât de modeste, ar fi creat aşa dar fonduri însemnate, din cari s’ar fi putut despăgubi uşor şi per- . so­nalul ceferist accidentat, fă./A­ ră ca acesta să fi contribuit cu­­ nimic. Aşa cum se prezinte însă pro­ectul d-lui ministru Mirto, În­seamnă un bir nou pentru mi­lioanele de călători, bir ce va­ spori imens avuţiile societăţi­lor de asigurare interesate, care singure vor folosi de pe urrme tarifului de călători, redus în bugetul căilor ferate, dar sporiţi­ în beneficiul societăţilor de a-1­­sigurare. 4 De aceea atragem atenţiunea­­ tuturor, a opoziţiei şi a celor ce mai sunt in stare să vadă, că orice creaţiuni noul sunt surse noul de îmbogăţire pentru a­­numiţi prieteni şi să reacţione­ze ca să pue capăt tuturor a­­ce­stor căpătuiri pe spinarea secătuitului lor buget. Milionarii au sărăcit Depresiunea mondială a dat o cruntă lovitură milionarilor Statelor­ Unite. In momentul de faţă nu mai sunt de­cât 75 de contribuabili, cari au venituri de 200.000 lire ; in 1929 numă­rul lor era de 513. Dintre aceşti 75 numai patru au venituri de 1.000.000 lire. Mi­nisterul de finanţe nu publică nici un nume, dar probabil că în acest grup se numără Henry Ford şi cei doi Rockfelleri. Azi, în multe case de milio­nari au început să se facă eco­nomii la care nimeni nu s’ar fi gândit vreodată. Mulţi au redus personalul de serviciu la jumătate şi se citea­ză cazuri în care vechii servi­tori au rămas să servească nu­mai pentru casă şi masă. Unul din servitorii de această cate­gorie spunea : „Stăpânul a fost foarte generos când avea bani, vreau şi eu să-l ajut acum când e încurcat în afaceri“. Familiile a căror avere e în industria automobilelor, a căi­lor ferate, a petrolului sau a oţelului au suferit pierderi co­losale. Mulţi milionari, cari au ferme renumite pentru fructe şi lăp­­tărie concurează cu fermierii locali pe pieţele oraşelor. Alţii îşi oferă vitele de casă de rassă pentru cresătorii. Marile şi mi­cile venituri au scăzut aproape la jumătate. In 1931 profiturile realizate de acei cari speculau asupra titlurilor, acţiunilor şi proprietăţilor se urcau la 60.000. 000 lire sterline, faţă de câştigurile de 448.000.000 lire din timpurile când speculatorii aruncau banii la cele patru vânturi. Cam­ sunt cei mai bo­gaţi oameni din Statele­ Unite ? Toţi au suferit de pe urma de­presiunii. Fraţii Mellon, An­drew Richard şi James au o a­­vere totală de 100.000.000 lire. Averea lui Henry Ford n’a fost nici­odată relevată publi­cului, dar printre miliardarii New-Yorkului cei mai bogaţi sunt următorii zece a căror a­­vere variază între 170.000.000 şi 14.000. 000 lire: John Rockefeller junior 170 milioane ; George Baker 40 mi­lioane ; Charles Schwab, 25 mi­lioane ; Sidney Mitchell, 25 mi­lioane ; Edward Harkness 20 milioane; Vincent Astor, 17 mi­lioane ; d-na Edward Harri­­man, 16 milioane; J. P. Morgan, 15 milioane ; Arthur Curtis Ja­mes, 14 milioane şi Payne Whitney, 14 milioane. Un total deci, de 356.000.000 lire sterline. Şi totuşi aceşti oameni sunt azi „mai săraci“. UNIVERSUL" Armatorul Athanasulis achitat de juraţii din Atena — El a împuşcat cu focuri de revolver pe cumnatul avocatul Franghiscato — sau, Galaţi, 29 Decembrie Cititorii îşi reamintesc din „Universul“ de moartea miliar­darului Panaghi Athanasulis din Galaţi, unul dintre cei mai mari armatori din Grecia şi România şi a cărui avere a dat mult de lucru organelor fis­cale. Dar, moartea lui Athanasu­lis are un trist epilog. La îm­părţirea moştenirei s’au ivit certuri între rude. Astfel, avo­catul Lambru Ghreasim Fran­­ghiscator din Athena, cumnat cu Athanasulis, a cerut să fie pus repede în posesia averei ce­ i se cuvine. Deoarece fra­tele lui Panaghi, armatorul Ga­­vril Athanasulis, a opus oare­­cari piedici, avocatul a cerut şi a obţinut sechestrarea moş­tenire­ din Grecia şi România. Sechestrul pus a provocat o duşmănie de moarte între Ga­­vril Athanasulis şi cumnatul său, avocatul Franghiscato. S-au intentat procese cari au ajuns la Curtea de apel din Athena. Gavril Athanasulis, care multă vreme a condus biroul său de export de cereale şi a­­genţie de vapoare din Galaţi, str. Portului, a plecat în Gre­cia să-şi susţină procesul. E­­şind dela Curtea de apel , pe sala paşilor pierduţi, a avut o discuţie violentă cu cumnatul său. Avocatul Lambru Fran­ghiscato a căutat să părăseas­că cât mai repede sala Curţii dar Athanasulis a făcut uz de revolver trăgând primul glonte. S-a produs alarmă şi avocatul a fost urmărit cu alte focuri cari i-au fost fatale. Armatorul Athanasulis a fost imediat arestat şi trimis în faţa juraţilor din Athena. Cum era şi natural, procesul a tras o lume imensă. După desbateri cari au durat câteva zile, jura­ţii au achitat pe armatorul Athanasulis. O telegramă din Athena so­sită la Galați vestea achitarea armatorului gălățean. ■Ü Azi a apărut G­oeleta fatală Cei fascicola No. 13 din Trei C ercetaşi Acest număr conţine începutul unor noui aventuri, pe care cei trei cercetaşi Ie întâmpină în oceanul indian. De vânzare la toţi chioşcarii şi vânzătorii de ziare şi la librăria zia­rului Universul de unde se pot procura şi celelalte numere apărute. 'O.0 iV/^Nonira tusei, gripei, - guturaiului şi influ­enţei luaţi pastilele GERAUDEL cari conţin gu­dron de Norvegia purifi­cat şi constitue un anti­septic admirabil al căilor respiratorii. Doza zilnică: 6 — 10 pastile Se suge câte o pastilă înghiţind saliva. MSTUliS «iRAHDEL ! De vânzare la Drotrierii şi Farmacii Repr. Gen.: J. DILLAN — Pitar Moşu, 4 VINURILE podgorenilor se gustă şi se vând la „VITICOLA“ Societate Anonimă Română pentru VIN şi FRUCTE Str. D.A. Sturdza No. 14 (faţă staţie tramvai) — Sala de gustare la dispoziţia amatorilor de adevărate vinuri naturale şi alese, sosite direct din podgorii. Vinul vechi în sticle înfun­date direct de producător Vinurile noi se vând în sticle şi damigene direct din bu­­toaele sosite din podgorii. PRETURI CONVENABILE Se execută comenzi la domiciliu. Telefon 2.01.21 Mulţumesc, iar ţigareta asta este intr o stare...» E uscată şi aproape goală. Ci cât de folosit ai fi dacă te-ai hotărî să-ţi cumperi regulat o CUTIE ÎNTREAGA! • Este şi mai elegant când vrei să oferi o ţi­garetă din cutia ei şi mai ai şi a­­vantajul de a avea întotdeauna ţi­garete curate, proaspete şi aro­mate. • Ascultă-mi sfatul şi sunt sigur că n’o să-ţi pară rău. Cumpăraţi imediat o CUTIE ÎNTREAGĂ de ţigarete SPECIALITATE­A S GAGEI Cereţi numai ■ ■ . ' . • *■ .TA»,' SARDELELE ROBERT îngrijit preparate cu untdelemn curat de măsline, sunt cunoscute consumatorilor din ţară de zeci de ani de zile, încercaţi şi vă veţi convinge! Feriți-vă de imitaţiuni! SARDELELE ROBERT se găsesc de vânzare la toate magazinele bune de coloniale MARE EXPOZIŢIE DE PIJAMALE şi CĂMĂŞI RAE, cu PREŢURI EFTIJVE IN VITRINA MAGAZINULUI NOUA CASA DE LINGERIE p­or­ex ^ ' JACOB PRESSER Bucureşti, — Str. Colfei 7 Rivalizăm în preţ şi calitate cu cele mai bune magazine din Capitală FRANZELE PÂINE Previne Higienic Bolile LUMEŞTI omoară microbi infecţioşi înainte de a pătrunde un corp întrebuinţat pentru 15 lei cutia higiena zilnică asi­ la Farmacii gură sănătatea per- si­manentă Droguerii. DEPOZITUL SERGENT­ Brăila Citiţi „Universul copiilor şi al tineretului“ OJIOPOL LA HIER IE 4 * mo DAl i­­ ARTA /PLEflDIDE OBIICÎT ; ^ PIEHTRU CADOU EflCRO/ EH DETAIL BUCURE/TI /TR./ELARI.20 ;; TELEFOn C­I­u­­ I I­llustratiunea română I

Next