Universul, martie 1936 (Anul 53, nr. 75-90)
1936-03-16 / nr. 75
-4 / v Imprudenţe minoritare De câte ori intervin diferende internaţionale cu episoade furtunoase dar totuş cu perspective de aplanare, presa minoritară găseşte prilejul să-şi intensifice neputinţa orgolioasă. Aluziunile la revizuirea tratatelor devin vizări directe; lipsa de cuviinţă sporeşte brusc; iredentismul reintră în acţiune efemeră; clişeele răsuflate reapar cu slove groase ca obrajii respectivi. Censura — s-a subliniat de multe ori această ciudăţenie— este de indulgenţă pe atât de încurajatoare cu aceste abateri de ordin antinaţional, pe cât de descurajator este excesul său în unele chestiuni de ordin naţional. Am reprodus ori titluri şi idei din „organul germanilor din Bucovina“, care într’o concepţie respectuoasă de obligaţiunile impuse şi de drept şi de realităţi, n’ar putea să fie decât interpretul cetăţenilor români de origină germană. Nu este o inadvertenţă involuntară în aceasta, ci o răsvrătire cu atât mai condamnabilă, cu cât îşi îngădue să ceară statului român, pentru instrucţiunea şi educaţiunea făcute in această mentalitate şi în această ostilitate, sacrificii mai mari decât poate şi decât face pentru învăţământul românesc. Din două puncte de vedere, aceste manifestaţiuni sunt dăunătoare, în primul rând provocatorilor şi autorilor, iar in al doilea rând populaţiunilor în numele cărora vorbesc şi operează fără consimţământul acestora. Din punct de vedere principial, minorităţile ştiu prea bine că României nu i s’a impus un regim de drept, ci ea l-a primit din libera sa voinţă. Actele dovedesc aceasta fără putinţă de discuţiuni. Şi de câte ori s’a încercat să se susţină contrariul, actele au răspuns concludent şi hotărit in singurul şi adevăratul lor sens. Din punct de vedere al aplicaţiuni ei, minorităţile trebue să ştie că ea depinde de realitatea datorită statului român şi de recunoştinţa mărturisită în fapt nu în vorbe pentru tot ce el face în interesul şi in sprijinul lor. Abaterile dela aceste linii de concepţiune, de sentiment şi de fapt sunt de natură să paralizeze îndreptăţirea ori căror proteste şi să înfăţişeze pe vinovaţi In condiţiuni regretabile şi reprobabile de exponenţi cinici dar neautorizaţi de populaţiunile respective, cari nici odată n’au confirmat in mod expres asemenea atitudini profund criticabile.____________________ fess. „Oedip“ la Opera din Paris Vineri seară, a fost la Opera Mare din Paris premiera operei „Oedip", de George Enescu. Deşi aşteptatul prevăzut după cele peste 25 repetiţii necesare pentru a pune la D. GEORGE ENESCU punct execuţia instrumentală, succesul a fost extraordinar. Simfonia magistrală, la care Enescu a lucrat 15 ani, a uimit elita cunoscătorilor de muzică. A fost un spectacol măreţ cum n’a mai văzut de mult Parisul. Montată cu somptuozitate şi admirabil pusă în scenă, opera lui Enescu s’a bucurat şi de o distribuţie aleasă, având in rolurile principale pe cei mai reputaţi artişti lirici ai Operei franceze. Peste 300 persoane, artişti, corişti, dansatoare, figuranţi s-au perindat pe scena care a înregistrat un triumf, aproape fără precedent.___________ Libretul scris, după cum se ştie, de Edmund Fleg, In şase tablouri şi patru acte, în care sunt puse în acţiune dramatică elementele fabulei, e perfect adaptat partiturii. Fiecare sfârşit de act a fost acoperit de aplauze formidabile şi rechemări ce nu mai sfârşeau. , Opera a fost difuzată prin radio, putând fi auzită de toată ţara românească, umplând de bucurie şi mândrie pe cei cari au ascultat-o. După actul întâi, postul de la Turnul Eifel a caracterizat personalitatea lui Enescu şi a relevat însemnătatea şi valoarea operei sale. * Succesul marelui Enescu este succesul ţării întregi şi primirea ce s’a făcut operei sale la Paris constitue pentru noi o nouă manifestare a prieteniei franceze. Paris, 13 (Radar). — La Opera Mare a fost astăseară premiera operei „Oedip”. Partitura muzicală a acestei opere este compusă de maestrul George Enescu, iar libretul este semnat de cunoscutul poet francez, Edmond Fleg. Prima reprezentaţie a operii „Oedip“, care s-a bucurat de o interpretare magistrală, a însemnat un adevărat triumf. Sala Operii, tixită până la ultimul loc de ceea ce are Parisul mai select, a făcut la începutul ultimului act o călduroasă manifestaţie de simpatie d-lui George Enescu, pentru care opera „Oedip” înseamnă încoronarea unei glorioase cariere. Reprezentaţia a fost transmisă prin postul de radio Paris- Tour Eiffel şi retransmisă de posturile de radio româneşti. Tulburările din Madrid Comuniştii dau foc bisericilor.— Incăerări sângeroase intre fascişti şi comunişti Madrid, 13 (Rador).— Comuniştii au făcut astă seară o adevărată expediţie contra bisericilor din capitală şi contra redacţiei ziarului fascist „Nacion”. Ei au dat foc unei mănăstiri şi mai multor biserici. ‘ Bisericile San Luiz şi San Ignacio, situate în plin centru al oraşului, ard ca rugurile şi luminează cerul cu flăcările lor sinistre. Toţi pompierii Madridului au fost alarmaţi şi trimişi să potolească incendiile. Focarele sunt însă atât de numeroase încât operaţiile de stingere sunt mult îngreuiate. In majoritatea cazurilor, pompierii se resemnează doar să salveze clădirile vecine cu bidorn. In cursul înmormântării unui agent de poliţie, împuşcat ori în atentatul comis contra unui deputat socialist, s’au produs azi incăerări între fascişti şi comunişti. Un fascist a fost omorît. Mulţimea a luat cu asalt şi a devastat magazinul unui armurier. Alt manifestant rănit grav a încetat din viaţă la spital. In cursul lucrărilor de stingere de la biserica San Ignacio, incendiată de comunişti, un pompier şi-a găsit moartea în mijlocul flăcărilor. In urma acestor incidente, precum şi a celorlalte incidente înregistrate în ultimele zile, se anunţă că directorul general al Siguranţei, d. Mal- Londra, 13 Martie Sosit aci de câteva ore nu pot comunica decât impresii ce le-am putut culege, în grabă, de la diferite personalităţi pe cari le-am văzut. Consiliul Societăţii Naţiunilor care se întruneşte aci mâine dimineaţă va constata, ca şi semnatarii pactului de la Locarno, că Germania a violat, în mod flagrant, pactul. Asupra acestui punct părerile nu sunt împărţite. Odată recunoscută violarea unilaterală a pactului, consiliul va avea să se pronunţe asupra consecinţelor. In general se poate spune că opinia publică engleză este convinsă că amiciţia francobritanică nu trebue să iasă cu nimic ştirbită, de pe urma evenimentelor în curs. Rolul de mediatoare, pe care se pare că unii ar voi să-l păstreze Marei Britanii, este explicat de aceştia ca o dovadă a dorinţei de a se salva pacea cu orice preţ. Dar, şi în această privinţă, opinia publică de aci a fost rău impresionată de intransigenţa ce o manifestă Germania faţă de sugestiile engleze şi mai ales de ultimul discurs rostit la Karlsruhe de d. Hitler. " INTRANSIGENŢA FRANŢEI Pe de altă parte reprezentanţii Franţei, având la spatele lor întreaga opinie publică franceză, se menţin ferm pe poziţia adoptată la început, anume refuzul de a negocia cu Germania, înainte ca aceasta să retragă trupele, adică înainte de a se restabili, în litera şi spiritul lui, pactul de la Locarno. Cercurile franceze raţionează astfel: Denunţarea pactului de către Germania şi ocuparea zonei demilitarizate obligă puterile garante să dea imediat asistenţa puterilor contra cărora s’a comis violul* N’ar mai exista niciun pact internaţional, dacă denunţarea unilaterală ar scuti şi pe ceilalţi semnatari de obligaţiile lor* Ori, din momentul ce se recunoaşte de toată lumea că pactul de la Locarno continuă să existe şi că el a fost violat de una din părţi, ipso-facto celelalte părţi contractante trebue să-şi îndeplinească obligaţiile prevăzute, tocmai în vederea unei asemenea eventualităţi. GERMANIA INCEARCA O DIVERSIUNE Pe de altă parte, aceleaşi cercuri susţin că tot planul Germaniei, conţinut în oferta d-lui Hitler şi care tinde la pacte bilaterale este contrariu principiului securităţii colective, care formează baza Societăţii Naţiunilor şi care a fost călăuza politicii internaţionale urmată până acum. Pactul bilateral, în cazul unei agresiuni, ar împiedeca declanşarea solidarităţii internaţionale, întrucât existând între eventualul agresor şi celelalte puteri pacte bilaterale, aceste din urmă puteri n’ar mai putea interveni împotriva agresorului. Oferta Germaniei este considerată deci mai mult ca o diversiune menită să slăbească acţiunea Soc. Naţiunilor, întemeiată pe securitate colectivă. K1 Până în momentul când vă telefonez este imposibil să se formuleze vreun pronostic asupra celor ce vor urma. Ceea ce se poate spune de pe acum este că se prevede o sesiune mai îndelungată a Consiliului Societăţii Naţiunilor. Activitatea a fost azi foarte intensă. Afară de conferinţa localiştilor au fost nenumărate întrevederi între diferiţi membri ai Consiliului Ligii Naţiunilor. Şedinţa consiliului Soc. Naţiunilor, care se deschide mâine, va fi, după toate probabilităţile, o şedinţă formală, urmând ca până luni să continue discuţiile în culise. Pentru moment totul e deci în domeniul ipotezelor, neputându-se afirma nimic cu privire la decizia ce se va lua, aşa că sentimentul de îngrijorare persistă. Se vorbeşte între altele de posibilitatea unei întăriri a pactului de la Locarno între puterile rămase credincioase acestui pact, încheindu-se alianţe militare care ar intra în acţiune în cazul unei agresiuni germane. Franţa şi Belgia ar e şi astfel din această criză cu garanţii suplimentare şi pozitive pentru securitatea lor. In primul plan stă însă hotărirea ce trebuie s’o ia consiliul Soc. Naţiunilor faţă de violarea flagrantă a tratatului, de către Germania, I. F. INTERIOR LA ŢARA întrunirea Consiliului Soc. Naţiunilor la Londra Şedinţa se ţine la palatul Saint James Prin telefon de la trimisul nostru special Şedinţa consiliului Societăţii Naţiunilor G. PETRAŞCU. Consiliul Nicii înţelegeri D. Titulescu, sosit de eri la Londra, desfăşoară o intensă activitate. D-sa a avut numeroase întrevederi cu diferiţi membri ai Consiliului. Se atribue, în deosebi, o mare însemnătate întrevederilor ce le-a avut ministrul nostru de externe cu d. Flandin şi delegaţii Angliei. Azi după amiază s’a întrunit la hotel „Ritz“, unde locueşte d. Titulescu, consiliului Micii înţelegeri spre a examina şi a hotărî atitudinea ce o va avea in consiliul Soc. Naţiunilor. S’a constatat o perfectă ani-După consiliu s’a publicat următorul comunicat: „D-nii Purici, ministrul Iugoslaviei la Paris, Jan Masaryk, ministrul Cehoslovaciei la Londra, şi N. Titulescu, ministru de afaceri străine al României, s’au întrunit azi şi au avut un schimb de vederi, In urma căruia au constatat perfecta solidaritate a Micii înţelegeri asupra tu—»■-- ■- — Pregătirile de la palatul Saint James Londra, 13. (Rador). — Pregătirile pentru întrunirea de mâine a consiliului Societăţii Naţiunilor au fost terminate. D. Avend, secretarul general al Societăţii Naţiunilor, principalele personalităţi şi funcţionarii din Geneva au sosit laLondra. La palatul Saint James au fost luate toate măsurile pentru ca delegaţii să poată lucra in condiţii tot aşa de bune ca la Geneva. Conferinţa se va ţine în salonul „Regina Ana“ care este unul dintre cele mai măreţe din palat. Peste 250 de ziarişti din toate ţările lumii au cerut cărţi de intrare, dar va fi imposibil să fie admişi atât de mulţi în sala conferinţei. De aceia s-a instalat un haut-parleur în sala „Gobelinurilor“, care se găseşte alături de sala conferinţei. Majoritatea ziariştilor vor asculta din această sală desfăşurarea deliberărilor. După câte se ştie deocamdată şedinţa de mâine va fi privată până ce se va lua o deriziune. Consiliul va ţine atunci şedinţa publică pentru a aproba în chip formal rezoluţiile sale. Consiliul Societăţii Naţiunilor va înregistra violarea de către Germania a tratatului de la Locarno şi va institui un comitet care va discuta şi prezenta un raport asupra acţiunei pe care o va urma în viitor Societatea Naţiunilor. Ordinea de zi a Consiliului Londra, 13 (Rador).— Consiliul Societăţii Naţiunilor va ţine prima şedinţă Sâmbătă dimineaţa, la ora 11, sub preşedinţia d-lui Stanley Bruce, reprezentantul Australiei. La ordinea de zi a şedinţei nu va fi decât apelul făcut de Franţa şi Belgia pe lângă Societatea Naţiunilor, în urma violării de către Germania, a zonei renane demilitarizate, D. Flandin şi d. Van Zeeland vor arăta pe rând faptele. Diferiţi membri ai consiliului vor lua apoi cuvântul, pentru a-şi expune punctele de vedere, faţă de iniţiativa germană, după care consiliul Societăţii Naţiunilor se va mărgini să con-Versailles şi pactul de la Locarno. Deabia în a doua şedinţă, consiliul va adopta „recomandările” pe care Ie va socoti oportune, în vederea unei acţiuni internaţionale, necesară în faţa refuzului Germaniei de a evacua zona demilitarizată. D. Avenol, secretarul general al Societăţii Naţiunilor, a lucrat azi după amiază la Foreign Office, luând ultimele dispoziţiuni în vederea întrunirii de mâine a consiliului. La ieşire, d. Avenol a declarat presei că şedinţa consiliului, care se va ţine mâine, va fi consacrată constatării despre violarea tratatelor de către Germania. AWoîli..i_____N_TT»_atgyfc A*n» Franţa In fata sfidaţii germane de SAINT BRICE Două fapte sar in ochi. Niciodată n’a fost în Franţa o atare unanimitate in privinţa realităţii pericolului german. Actele lui Hitler au deschis ochii tuturor acelora cari voiau să creadă în fabula celor două Germanii, cea bună şi cea rea. Niciodată un eveniment n’a fost mai limpede anunţat ca violarea zonei demilitarizate a Rinului şi denunţarea tratatului dela Locarno. De vreo două săptămâni nu se vorbeşte decât despre aceasta in presa lumii întregi. Auzim incă pe d. Flandin, a doua zi după venirea lui la Quai d’Orsay, cerând să se înăbuşe polemicile al căror cel mai limpede rezultat era de a da germanilor impresia că revendicările lor erau la ordinea zilei. Cum se face că în astfel de condiţii, Berlinul a putut crede că va scăpa de urmări? Căci numai aceasta a putut determina gestul. Se pot găsi multe motive spre a lămuri că germanii au crezut că a sosit momentul să-şi încerce norocul. Tulburarea provocată de ultimele peripeţii ale chestiunii etiopiene. Divergenţele asupra pactului sovietic. Nehotărîrea între Paris şi Londra. Trezirea patimilor politice in Franţa, în ajunul deschiderii campaniei electorale. Toate acestea prilejuiau ispita de a surprinde adversarii risipiţi. Dar ceea ce a determinat indiscutabil hotărirea, e încrederea rezultând dintr’o serie neîntreruptă de succese, încredere întărită de faptul că aceleaşi directive puteau lăsa să se întrevadă aceleaşi slăbiciuni. Puterea în Franţa nu e oare in aceleaşi mâini ca in clipa în care Germania a obţinut escamotarea despăgubirilor, evacuarea anticipată a Renaniei, recunoaşterea dreptului la egalitatea armamentului in egalitatea securităţii, toleranea reînarmării ducând la denunţarea clauzelor militare ale tratatului de la Versalles? Ratificarea pactului sovietic n’a fost decât un pretext spre a suprima ultima servitute, luarea măsurilor de rezistenţă şi mai ales de a cere noui revendicări. Aceasta e, în adevăr, isbitor în noua sfidare. Dacă germanii s’ar fi mulţumit să înfăptuiască prin combinaţia metodelor clasice ale „petecului de hârtie” şi faptul Îndeplinit, suprimarea unei inegalităţi, ar fi putut susţine că voiau numai să bruscheze o satisfacţie de onoare punând capăt discuţiilor şi amânărilor. Din punct de vedere juridic, atentatul n’ar fi fost mai puţin flagrant. Din punct de vedere politic, aparenţa unor intenţii paşnice putea fi salvată. Ceea ce depăşeşte totul, e cinismul care anunţă că Germania are nevoe de spaţiu, că conducerea comunităţii popoarelor trebue să scape de egoismul naţiunilor sătule, că a venit momentul de a crea adevărata Ligă a Naţiunilor, aceea care trebue, ca început, să răstoarne rolurile, punând pe nemulţumiţi în locul satisfăcuţilor. Frumos mijloc de a asigura pacea. O atare îndrăsneală ar fi inexplicabilă, dacă nu şi-ar găsi îndreptăţirea mai mult în împrejurări decât în precedente. S’a spus mult că voinţa unei rezistenţe energice s’a afirmat dinainte. Ne întrebăm, în adevăr, unde o putem găsi. Sunt peste două săptămâni de când Hitler şi-a descoperit jocul înainte de a se gândi la ofensivă. Ce s’a făcut atunci? I s’a cerut să-şi precizeze revendicările. Ca şi cum acestea n ar fi fost destul de limpezi. Se poate crede că Mica înţelegere ar fi putut să pună capăt revizionismului ungar şi restaurării Habsburgilor, dacă ar fi recurs la atari procedee? Mica înţelegere a prevenit pe cei în drept, că orice abatere va fi înlăturată nu prin consultări, sau apeluri la Geneva, ci printr’un act de forţă imediată. E permis de a crede că Hitler ar fi fost foarte atent dacă in loc de a-l întreba ceea ce vrea, ar fi fost prevenit că cea mai mică atingere a pactului dela Locarno şi a statutului Renan ar determina o reacţiune de forţe imediată şi mai ales dacă s’ar fi luat măsurile necesare spre a-l convinge.________ (Continuare in pag. 2-a) Un medic englez condamnat la moarte El şi-a ucis soţia, trei copii şi guvernanta Londra, 13 (Rador). — Curtea cu juri din Manchester a dat azi verdictul în procesul d-rului Buck Buxton. Inculpatul a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare. Procesul d-rului Buck Buxton, care durează de 11 zile, a avut darul să stârnească o senzaţie enormă în opinia publică engleză. Peste 100 de martori au fost audiaţi, iar ziarele au ţinut tot timpul încordată atenţia opiniei publice. In faţa Curţeiaua———Bnmrmwim—a fost expuse peste o sută de corpuri delicte. Doctorul Buxton fusese pus sub învinuirea că a omorît pe soţia şi pe cei trei copii ai săi, precum şi pe guvernanta copiilor. Bucăţi din corpurile celor ucişi au fost găsite în diferite locuri din regiune şi poliţia a avut nevoe de mai multe săptămâni pentru a le găsi şi a le reconstitui corpurile. Ciftifi în pag. 5 Generalul Dumitrescu a fost condamnat la Isis în închisoare Una din ripidele lui Ştefan cel Mare, cu inscripţie şi data de