Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 164-178)

1936-06-16 / nr. 164

­ Anul al 53-lea Nr. 164 Marți 16 Iunie 1936 Demascarea ziarelor comuniste „Adevărului,,Dimineaţa“ DATORIA GUVERNULUI Pauker», Brauer» şi Labinii monitoarelor co­­muniste „Adevărul“ şi La Dimineaţa“ îşi continuă perfida lor acţiune inspi­rată de duşmanii ţării ro­mâneşti. Am reprodus ieri preci­zarea consiliului de răz­boi al corpului 2 de ar­mată, că în raportul or­ganizaţiei comuniste cen­trale, găsit asupra Anei Pauker în momentul ares­tării ei, „ziua de 8 Iunie e decretată de comunişti, zi de luptă contra Monar­hiei“. Consiliul de război fă­cea această constatare în Noembrie 1935 şi exact în ziua de 8 Iunie, ţara a fost îndoliată din cauza unui groaznic ac­cident petrecut cu prile­jul serbărilor Restaura­ţiei, în prezenţa M. S. Regele! Guvernul are datoria să ordone ca, paralel cu ancheta administrativă şi judecătorească în curs, să se cerceteze şi aceas­tă latură, întrucât ştim cu toţii, din amintirea groaz­nicului atentat de la Se­nat, de câtă mişelie sunt capabili comuniştii din Gold-categoria lui Max Gold­stein. Cu atât mai imperioasă e datoria guvernului, cu cât ordonanţa definitivă a consiliului de război al­­ corpului 2 de armată precizează astfel ţelurile norei lui Pauker, copro­prietarul ziarelor „Ade­vărul“ şi „Dimineaţa“. „De aceea ziua de 8 iunie a fost transformată în zi de luptă contra Mo­narhiei, pentru România sovietică, contra aşa zi­sului fascism, scoţându­­se 2500 manifeste împo­triva Regelui şi a Monar­hiei, 3000 manifeste-lo­­zinci, 3000 fluturaşi cu lozinci; s’au pus stegule­­ţe şi steaguri mai mari roşii cu lozinci în diferite puncte ale Capitalei; pe pereţii caselor în apro­piere de fabrici s’au scris lozinci ca: „Jos Regele Carol, călăul!“ — conti­nuă ordonanţa definitivă — şi altele în proporţii mari (6 m. lungime pe 3/4 m. lăţime)“. Autorităţile superioare au îndatorirea să ia în­deaproape cercetare şi pe acel domn Al. Sahia, redactor la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“, care făcea —­ cum constată proce­sele verbale, actele şi fo­tografiile oficiale — le­gătura şi corespondenţa între puşcăriaşa Ana Pauker şi inspiratorii ori salariaţii ei din afară. D. comisar regal al consiliului de război din Craiova, care judecă pe Ana Pauker şi pe ceilalţi coreligionari ai lui Const. Graur, a confirmat abso­luta autenticitate a tutu­ror detaliilor relatate de noi, ieri. Ne mulţumim deocam­dată să atragem atenţia celor în drept asupra a­­cestor două fapte de o gravitate fără seamăn şi nădăjduim că alarma noastră va determina an­cheta impusă de grija pe care cu toţii trebue să o avem pentru menţinerea actualei forme de guver­nământ. Ticăloşii străini, cari luptă pentru destrămarea ţării care i-a primit şi i-a tolerat cu o regretabilă generozitate, trebue sâ fie puşi în situaţia de a nu desăvârşi răul pe care vor să-l facă unui neam mult prea blând şi prea iertător. MMM XOX MMM Privilegiile bandei din Sărindar 1­o O o­­ Noua lovitură Încercată la Creditul Industrial 20 milioane. — Semne bune Cititorii au văzut, din cele denunţate de noi aci, cum izbutesc să agonisească mi­lioane patronii foilor evreo­­comu­niste din Sărindar, ex­ploatând cu neruşinare a­­ceastă calitate a lor, şi re­ţinând pentru buzunarele lor fără fund tot grosul câş­tigurilor — normale şi a­­normale, avuabile şi nea­vuabile — în timp ce în­treprinderea e adusă în sa­pă de lemn şi lăsată să tră­­iască numai din datorii, din păsuiri şi chiuluri, cum nu­mai într’un sat fără câini, cum a ajuns azi ţara noas­tră, se poate tolera aşa ceva. Aşa au izbutit Grauerii şi Paukerii să treacă Băncii Naţionale datoria masivă de 57.628.790 lei, pe care o a­­veau la Banca Marmorosch Blank, aşa au izbutit să schimbe condiţiunile de pla­tă ale acestei datorii, care erau pe termen scurt (3 luni), în datorie pe termen lung (10 ani); aşa au izbutit să obţină în acelaş timp re­ducerea dobânzilor de la 10%, la 4,50%, cât este azi cursul scontului, pentru ca la data exigibilităţii — şi e vorba numai de dobânzi, de capital nici a­tât — în­ loc să plătească, să emită moui poliţe cu plata eşalo­nată. Şi tot aşa au izbutit mai târziu să bage pe gât Băncii Naţionale încă o datorie de 1.200.000, pe care o aveau la Banca Moldova şi pentru care solicită de zor păsuiri şi noui avantagii la fiecare scadenţă. Şi ca să nu se creadă că inventăm sau recurgem la plăsmuiri aranjate în re­dacţie, aşa cum aceşti gang­steri obicinuesc să fabrice aşa zisele „documente“ îm­potriva noastră, le vom ser­vi chiar documentele ema­nate de la ei şi subscrise de ei. Iată intervenţia pe care o făceau patronii „Adevă­rului“ către Banca Naţio­nală, la 22 Oct. 1935, pentru păsuirea şi eşalonarea în rate lunare a celei de a doua datorii a lor: Bucureşti, 22 Oct. 1935 Onor. BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI Loco Ne referim la adresa dv. din 21 crt. prin care ne fa­ceţi cunoscut că la 31 Oc­tombrie 1935 scad acceptele noastre în ordinul Băncii Moldova în sumă de : Lei 1.200.000 (un milion două­­sute mii). Pentru regidarea acestei creanţe, ne permitem a vă­­ ruga să binevoiţi a primi în schimb un alt accept de a­­ceeaşi valoare, semnat de noi, in ordinul dv., cu sca­denţa la 31 Ianuarie 1936, URMÂND CA DELA ACEAS­TA DATA SA VA DEPUNEM RATE LUNARE DE DATE LEI 100.000 PANA LA COM­PLECTA ACHITARE A SU­MEI DE MAI SUS. Vă vom bonifica o dobân­dă pe care veţi binevoi a ne-o fixa. Aşteptăm răspunsul dv. şi vă rugăm să primiţi asigura­rea deosebitei noastre con­­sideraţiuni. „ADEVARUL“ soc. anon. pe acţiuni Să ni se arate acum, ce întreprindere românească— industrială sau comercială — se poate bucura de atâ­tea înlesniri şi privilegii. In timp ce negustorul, meseriaşul şi întreprinzăto­rul român — de agricultori nu mai vorbim — nu izbu­tesc să obţină creditele mi­nimale de care au nevoe, chiar când prezintă cele mai solide garanţii de sol­vabilitate, lepădăturile ga­­liţiene din Sărindar au por­ţile deschise pentru credite de milioane. Banca Naţională, pe care au încurcat-o atât de rău, încât Dumnezeu ştie dacă-şi va mai recupera vreodată capitalul, continuă să-i spri­jine cu creditul ei, cu pă­suiri şi înlesniri de plată, de care nu se bucură nici una din ramurile cu adevă­rat productive şi utile ale ţării. Şi ca şi când atâta n’ar fi fost de ajuns, exploatatorii tarabei din Sărindar, vă­zând asaltul ce începe să se deslănţue împotriva lor şi simţind că le fuge tere­nul de sub picioare, s-au gândit să dea o nouă lovi­tură, înainte de a evacua „cetatea“, înţelegând să tra­gă ultimele profituri, umblă după noui împrumuturi. Aşa au ajuns deunăzi şi la porţile Societăţii naţionale de Credit Industrial, căreia i-au solicitat un împrumut pentru suma respectabilă de 20 (douăzeci) milioane. Nici mai mult, nici mai puţin. Suntem informaţi însă, că dela primul examen cererea a fost respinsă de conduce­rea acestui institut, când s'a văzut putregaiul ce stă la baza întreprinderilor sărin­­dăreşti. Bine că s’a făcut, în sfârşit, ruptura. Bine că influenţele, ameninţările şi şantajul gangsterilor din Sărindar nu-şi mai produc efectul şi nu mai sperie pe nimeni. Bine că începe desmeticirea ro­mânului. Sunt semne bune, care ne dau speranţa că ogo­rul presei româneşti va fi în curând curăţit de ne­trebnici şi de impostori, de teapa Graurilor, Pau­­kerilor şi Labinilor cari se vor vedea astfel siliţi să se reîntoarcă la co­merţul de mărunţişuri, de unde s’au ridicat şi s’au îmbogăţit, prin slăbiciu­nea şi toleranţa noastră, cu obrăznicia de a ne da directive şi a ne impune atitudini în toate­ chestiu­nile mari cari privesc e­­xistenţa şi onoarea sta­­rei şi neamului nostru. Nu e român adevărat care să nu aştepte ziua aceasta. Dar pentru a a­­junge aci, trebue să lup­tăm cu îndârjire, să sim­ţim cotul, român lângă român, fără coade de to­por între noi, fără lichele şi canalii, care să cânte în drâmba duşmanilor de­claraţi ai acestui neam prea răbdător. Noi ne legăm să ducem lupta cu aceeaşi hotărîre împotriva uneltitorilor principali şi împotriva ne­mernicelor cozi de topor. 1 Cuvântul ofiţerilor invalizi de război Mult stimate d-le preşedinte, I Ca membru al „Ligii Antire­­vizioniste“, ca invalid din război, I nu pot să mai sufăr lupta sufle-­­ tului meu, în ceia ce văd şi cons- , tat că ziarele „Dimineaţa“ şi­­ „Adevărul“ se luptă ca să distrugă tot ceia ce este mai bun şi mai înălţător în această ţară. Sunt un revoltat asupra acestei stări imorale, cu atât mai mult sufăr când constat indolenţa celor cărora le-aţi luat apărarea în dreptele lor revendicări, că stau impasibili. Noi, cei cari ne-am dat din belşug sângele pentru creiarea acestei ţări, nu mai putem tolera continuarea acestei batjocoriri a neamului nostru. Nu pentru Graurii, Paukerii şi Labinii, s’au sacrificat cei 36.000 invalizi şi luptat cei 800.000 de ostaşi români. „Cine a îndrăgit străinii, „Mânca-i-ar inima câinii“, — a scris Eminescu. Sub ochii noştri, ai unui po­por prea tolerant, vedem cum liftele tolerate au început să ne insulte : neamul, biserica, eroii şi pe toţi adevăraţii buni ro­mâni ! Pe studenţii creştini îi insultă şi îi calomniază, pe d. Stelian Popescu îl calomniază, pe d. pro­fesor Marin Ştefănescu aseme­nea. A mai rămas oare cineva din ţara asta nece­lomni at fi ne­terfelit fi­. Invalizii din război, văduvele şi orfanii au datoria de conşti­inţă naţională să facă zid de a­­părare în jurul ziarului „Uni­versul“ şi al d-lui Stelian Po­pescu. Căpitan invalid STELIAN PARVAN ----------XXX 9 XXX-------­ Frontul Românesc din Orăştie Orăştie, 13 Iunie Românii din Orăştie şi îm­prejurimi înfierează cu toa­tă indignarea, campania de ponegrire îndreptată împo­triva dv. şi împotriva condu­cătorilor naţionalişti ro­mâni, de către ziarele comu­niste „Dimineaţa” şi „Ade­vărul”. In semn de protest au fost aprinse astăzi, înainte de masă, exemplarele ziarelor comuniste din Sărindar. Continuaţi lupta cu dârze­nie. Noi vom fi alături de dvs. pentru a curăţi ţara de ti­căloşi şi comunişti. Să trăiţi intru mulţi ani Frontul Românesc, or- 4­g­anizaţia~ Orăştie­ UNIVERSUL! CINE SUNT! îndrumătorii, dascălii, mentorii poporului ro­mân, cei cari ne dau lecţii nouă românilor, cei cari injuriind naţionalismul autohtonilor pregătesc Ro­mâniei altă soartă, cei cari vor să comunizeze ţara ospitalieră care îi hrăneşte din belşug, sunt urmă­torii „neaoşii“ de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ . Avrum Brauer Rosenfeld (zis Const. Graur) Emil Pauker (Emil Pauker) Săniel Labin (zis Traian Vlad, Matei Basarab) Burăh Braunstein (zis B. Brănişteanu) Ghidale Ghers Brauer (Gr. Graur) Aisig Brauer (Alex. Graur) Avrum Cohler (Alexandru Călin) M. Könitz (C. Martin, Mister Walk) Kalman Blumenfeld (Scrutator, Sever, Bornă) Burăh Leizerovici (Barbu Lăzăreanu) Alter Moise sin Ghidale (Alex. Gruia) Avram Schuldman, (A. Sandu) Leon Hechter (Lascăr Sebastian) Samson Avramovici (A. P. Samson) Burăh Rosenberg (B. Râpeanu) Goldner Nathan (N. Aurescu) Ilii Rosenfeld (I. Ross) Gsias Kendler (O. Cernea) Rosenthal (Ralea) Nathan Kanner (N. Constantin) M. Finkelstein (F. Economu) Haim Schor (H. Soreanu) Ana Brauer (Ana Canarache) Ervinia Osterzetzer (E. Marghita) Avrum Leibovici (A. Haralambie) I. Gliksman (Dr. Ygrec) David Fuchs (F. Dima) Arthur Bergman (A. Munte) A. Falkenfluck (A. Fălceanu) F. Brauner (F. Brunea-Fox­) I. Schwartz (I. Negreanu) Kliener Josef (I. Petea) I. Blumenfeld (I. B. Florian) L. Blum (L. Florin) C. Shonfeld (C. Săteanu) Avrum Rosenthal (A. Relea) B. Wolff, A. Fridman, Stromingher, M. Sheen­­feld, L. Ettingher, Marcel Marcus, lánca I. Segal, E. Knodt, L. Rozenfeld, Otilia Grimberg, Carola Blank, Emil Goldman, August Moritz, Schwartzen­­feld, I. Berman, Bloch Heinrich, Alfons Vogel, Artur Vogel, O. Marcovici, I. Massot, H. Sanielevici. Revolta unui muncitor român Mult stimate domnule Stelian Popescu Organizaţia lucrătorilor mă­celari din abatorul Bucureşti vă rugăm să binevoiţi a înfiera în preţiosul şi cinstitul d-voastră ziar „Universul“, ce cu mare o­­noare şi cinste-­ conduceţi, mâr­­şeviile şi ticăloşiile jidovilor din Sărindar de la „Adevărul“ şi „Di­mineaţa“, care au îndrăsnit să calomnieze pe cel mai mare om şi patriot, ce-l are ţara noastră. Astfel, citind în ziarul „Uni­versul“ uneltirile jidovilor, care şi-au luat nume româneşti, vă întrebăm atât pe d-voastră cât şi poporul românesc, cum au îndrăsnit fără ruşine să-şi schim­be numele din : Avrum Leibovici în Haralam­bie (pe acesta cum îl rabdă Sft. Arhanghel), Avrum Brauer în C. Graur, Samiel Labin în Traian Vlad, Matei Basarab (ticălosul şi-a luat nume de Domn al ţării româ­neşti), Burăh Braunstein în Brăniş­teanu. Ghidale Gherşi în Graur. Natan Caner în N. Constantin. Avram Coler în Alex. Călin, şi alţii şi alţii. Cu ertare vă rugăm, aceşti ticăloşi pentru că au îndrăsnit să-şi ia nume românesc, s’au botezat în legea creştină ? Trimitem aceasta ca să ştie ji­dovii că nu-i poate suferi nici muncitorimea de clasa de jos. Jos presa jidovească, jos co­munismul, jos jidovii din Sărin­dar ! Trăiască Universul! Trăiască domnul Stelian Popescu ! Trăia­scă d. director al abatorului Th. Ionescu, iniţiatorul organizaţiei noastre ! Cu toată stima, NICULAE IORDANESCU Un comunicat al studenţilor in drept Primim următorul comunicat: „Studenţimea română creş­tină de la facultatea de drept din Bucureşti protestează vehe­ment contra presei jidoveşti şi comuniste din str. Sărindar,­­ înfierează apoi cu toată e­­­­nergia atacurile meschine ale­­ acestor mercenari ai scrisului îndreptate contra marelui pion 1­­­2 al luptei pentru redeşteptarea naţională, ziarul „Universul“, cât şi contra directorului său, stră­lucitul patriot Stelian Popescu, declarând totodată că va fi so­lidară şi îşi va da sprijinul ei neprecupeţit pentru tot ce va fi izbândă românească“. Preşedinte, IL. COVACI Secretar gen. GEORGE DINU De unde banii? Aţi putut constata valul de entuziasm şi de bucurie, de sim­patie pentru dv. şi „Universul“, pe care l-a ridicat în sufletele româneşti conştiente, lupta pe care aţi pornit-o împotriva bas­­tioanelor comunismului evreiesc de la „Adevărul“. Nu ne îndoim că satisfacţia unei mari datorii împlinite şi conştiinţa misiunii de conducător al­e singurului mare şi puternic cotidian româ­nesc, vă va fi făcut să suportaţi mult mai uşor injuriile „spur­catelor canalii“. Venite acum, în aceste îm­prejurări, de acolo, semnifica­ţia lor e de fapt, o laudă din partea neamului românesc, semnul că aţi lovit unde trebue şi în plin pe unii din cei mai aprigi duşmani ai românismului. In astfel de împrejurări, re­cunoaşteri, îmbărbătări şi oma­gii individuale nu mai însem­nează mare lucru : sunt zeci de mii şi vor fi în curând sute de mii de oameni de bunăcredinţă cari să vă mulţumească pentru opera pe care o faceţi. Oricât de mare a fost bucuria noastră, poate că n’am fi crezut că mai e necesar să vă scrim şi noi neînsemnata noastră îm­bărbătare individuală, dacă n’am fi avut datoria să vă ajutăm în lupta dv., cu unele elemente noui, cu informaţii culese din cursul luptei noastre mai vechi, pe acest teren. Zicem „mai ve­chi pe acest teren“ de luptă dârje cu „Adevărul“, pentru că încă din ianuarie 1935, prin lu­narul nostru „Revista Mea“ şi alte publicaţii naţioanliste pro­vinciale, ne aflăm în avangardă pe terenul pe care a intrat azi în luptă marea unitate a „Uni­versului“, sub comanda dv. Tocmai în această calitate de franctirori avansaţi pe linie , deci vechi cunoscători ai tere­nului şi ai armelor şi poziţiilor de luptă ale duşmanului, vă scrim cele ce urmează. Domnule Director, „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ instrumentele otrăvite ale co­munismului evreiesc, organele camuflate ale Paukerilor mas­culi şi femeii, sunt expediat gratis în câteva mii de comune rurale ale ţării româneşti, pri­măriilor, preoţilor şi cluburilor naţional-ţarăniste săteşti.­ Că­noi au şi ce scop se urmăreşte­­ prea evident ca să mai in­sistăm. Dată fiind mărimea primej­­diei şi importanţa ţintelor de itins, poate s’ar găsi mijlocul să faceţi să apară o ediţie de­­ Duminică (ediţie care să fie Duminică dimineaţa la sate), care să ajungă să paralizeze o­­fera­va jidovească. Noi vă supunem această su­gestie şi aceste informaţii şi vă rugăm totdeodată să primiţi şi felicitările noastre sincere şi cordiale de vechi luptători ai unei tabere care nu va dezarma cât timp va avea suflare. Noi privim acţiunea „Universului“ pe teren cultural ziaristic na­ţional, drept o dată tot atât de importantă ca intrarea d-lui Vaida în arenă, pe teren poli­tic , pietre de hotar şi de răs­cruce în drumul politicei româ­neşti naţionale. Cu experesiunea celor mai distinse sentimente Prof. S. DAN RADULESCU, profesor universitar; MARTA D. RADULESCU-MOGA, scrii­toare, directoarea „Revistei mele“; FLUOR D. RADULES­­CU, scriitor, redactor la „Revis­ta­ mea“. l Arderea ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa" Sibiu, 13 Iunie Astăseară au fost arse în piaţa Regele Ferdinand, de o mulţime de intelectuali ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. O mulţime de cetăţeni aplaudau. Din toate părţile de desluşiau stri­găte: „Trăiască „Universul"! Tră­iască marele român Stelian Po­pescu! Jos presa din Sărindar! Niciun român să nu mai citească ziarele jidoveşti! Românul bun ci­teşte numai „Universul"! Mulţimea s'a împrăştiat în or­dine cântând „Deşteaptă-te ro­mâne". LA BEAD Brad, 13 Iunie Tineretul constructiv din Brad a ars ziarele comuniste „Adevărul“ şi „Dimineaţa“. s P­I NISTRU PAN’LA TISA aspre cu cuibu'n drum IX. — Program edilitar De când am început ancheta aceasta şi până acum, am fost la Cernăuţi de trei ori. Nu ştiu de ce, mă atrage ca­pitala Bucovinei în mod cu to­tul ciudat. Am impresia că de mult, — poate în frageda copi­lărie, poate într’o altă viaţă, — am trăit la Cernăuţi. Cu prilejul ultimei şederi a­­colo, am verificat şi mai bine sentimentul de care vă vorbesc, îmi amintesc, de pildă, că astă iarnă, unele străzi erau pavate mediocru. Le-am regăsit acum asfaltate ori acoperite cu granit. Şi m’a cuprins o mare bucurie, ca şi cum străzile acelea ar fi ale mele. Acelaş sentiment m’a îndem­nat, desigur, să mă duc la pri­mărie, să scotocesc prin cartoa­nele serviciului tehnic, să pun tot felul de întrebări d-lui prof. Marmeliuc, părintele edilitar al Cernăuţilor şi unul din oamenii cei mai afabili pe cari îi cu­nosc. Numai că întrebările mele nu prea erau „chestionar“ de inter­view. Ci un fel de interogatoriu al cetățeanului îngrijorat de soarta urbei sale. — Ce s’aude, domnule profe­sor cu apa ?... Mult o să ne mai „uscam“ ? — De loc ! mi-a răspuns pri­marul, blajin. Problema apei la Cernăuți este ca şi rezolvată. S’a şi început construirea unei con­ducte de captare de o jumătate kilometru pe întinsul căreia vor fi cincisprezece fântâni cu apă trfaundenta. Cernăuţenii vor avea apă zi şi noapte... Ce vrei, eu nu-s vinovat dacă vechile uzine dela Mahala şi Rogozna erau prevăzute pentru a alimenta 50.000 locuitori, pe când azi populaţia oraşului depăşeşte 120 mii suflete!... De la început a­­veam în programul de lucru porblema apei. Am trecut la e­­xecuţie. — Bravo ! Am zis încruntat. Vorba e că, dacă nu puneţi apo­­metri, până în câţiva ani, cum populaţia va creşte mereu, iarăş va lipsi apa. — Nu te teme ! mi-a spus d. prof. Marmeliuc. Zilele acestea se va publica licitaţie pentru o mie apometri, cari, de altfel, tre­­buesc introduşi potrivit nouei legi administrative. începem cu centrul şi vom continua cu cele­lalte cartiere... Fără să vreau, am respirat u­­şurat. Prin urmare, data viitoa­re, când voi veni la Cernăuţi, nu voi mai păţi ce-am păţit zilele trecute. Era pe la cinci după a­­miazi. Mă spălam pe dinţi. Deo­dată, robinetul a prins a sforăi şi până să iau seama, apa s’a o­­prit, lăsându-mă cu gura plină de pastă. Socotiţi câtă voluptate gustativă simte nenorocitul ne­voit să înghită dentificiul fără apă... — Dar cu pavajul, ce-aţi plă­nuit ? — O! avem un întreg pro­gram !... Pe strada Iancu Flon­­dor voi pune mozaic, ca la Re­şedinţă. Vechiul pavaj de pe a­­ceastă arteră principală îmi va servi spre a pietrui strada Ro­mană, până la urcuşul spre ci­mitir... E nevoe să­ avem acolo o stradă cuviincioasă, căci toate înmormântările trec prin acel loc. — Va să zică, vă îngrijiţi nu numai de cei vii, ci şi de morţi? — Desigur !... Au morţii nu-s ai noştri ? — Sunt, domnule primar, cum să nu fie !... Cel puţin dv. o să aveţi tot dreptul să le cereţi, la nevoe, să vă voteze. D. prof. Marmeliuc râde, fără să se supere de nesărata mea glumă. De alminteri, sunt încre­dinţat, că nu d-sa ar uza vreo- i dată de votul morţilor. Destui sunt viii cari-l iubesc. Continuând să discutăm asu­pra programului edilitar, aflu că la Cernăuţi se va ridica o sta­tue echestră a Regelui Ferdi­nand I întregitorul. — O vom pune în mijlocul parcului englezesc pe care-l voiu face în piaţa Alexandru, din faţa teatrului. — Şi va fi, nădăjduesc, o sta­tue măreaţă, demnă de regele pe care-l va glorifica. „ Da! a răspuns primarul. Vom face o statue cum nu e alta în ţară... Mi-a vorbit apoi despre mu­tarea pieţei de alimente în piaţa Grigore Ghica Vodă care va fi asfaltată cu bazalt şi împrej­muită cu bordură lată, despre împietruirea şi amenajarea pieţii Decebal unde se vor aşeza ghe­rete uniforme construite după un plan al primăriei, sfârşindu­­se astfel cu şandramalele de pe b-dul Regele Carol II; despre construirea unei nouii gherete de aşteptare a tramvaiului în piaţa Unirii, gheretă care va fi împrejmuită cu pergolă; despre­­ lucrările de canalizare, apă şi pavaj cari se fac în întregul car­tier al vilelor, fost câmp de e­­xerciţii austriac... Un program de lucru uluitor, care este în curs de execuţie. — Dar cu târgul de Sân-Pie­­tru, ce faceţi? Se va mai ţine sau nu ?... — Desigur!... Oraşul nostru nu poate renunţa la o asemenea înviorătoare mişcare... Târgul însă va fi înlocuit printr-o lună a Cernăuţilor, care se va des­făşura între 15 iunie şi 15 iulie... Cred că vom fi la înălţime, căci în cadrul acestei luni se vor ţi­ne la Cernăuţi o seamă de ex­poziţii : comercială şi industria­lă, municipală, sanitară, a ca­dastrului bucovinean, a lemnu­lui şi a vânătorii, culturală, de animale mici, de arte şi pictură, de acvarii şi piscicultură. Fără să uităm un târg de vite cu premii... începusem prin a lua d-lui profesor Marmeliuc un intero­gatoriu, ca un cetăţean preten­ţios. Am sfârşit prin a-l felicita cu toată căldura şi sinceritatea. — Domnule primar, oameni ca dv. ar trebui permanentizaţi la conducerea oraşelor. — Vai de mine ! a sărit în sus ca ars d-sa. Nu mă blestema. Ce crezi că puţină bătae de cap îmi dă funcţia de primar ?.­.. De-a­­bia aştept să mă odihnesc... Ciudat. Oamenii de ispravă nu sunt ahtiaţi după măriri şi o­­noruri. Poate pentru că le cu­nosc povara... ION DRAGOMIR Palatul Reşedinţei mitropoliei din C­ernăuţi. Ş­ovinism in muzica Câteva observaţiuni in legătură cu concertul violonistului Telmanyi la Arad Arad, 12 Iunie Printre bucăţile executate de violonistul Telmanyi au fost şi „Jocurile Poporale Româneşti” culese de compozitorul ungur Béla Bartók. Am putea spune că e foarte frumos din partea artistului ungur executarea a­­cestor bucăţi. Da, dar aceste ,,Jocuri” în program au fost trecute sub numele „Jocuri ar­deleneşti” (pe ungureşte „Erdé­lyi táncok“). De ce s’a făcut a­­ceasta? Pentr­u a nu jigni sen­timentele naţionale ale publi­cului minoritar ? Probabil! Insă în felul acesta ne-a jignit — şi ne-a jignit adânc — pe noi ro­mânii, iar pentru a ne jigni, au întrebuinţat un mic fals, de­sigur, cu bună ştiinţă. Să ve­deţi. Aceste jocuri, culese, — cum am spus şi mai sus — de Béla Bartók, au apărut în anul 1918 într-o mare editură vie­­neză, purtând titlul în trei limbi: „Rumänische Volkstänze” — „ROMAN NÉPI TÁNCOK” şi „Jocuri Poporale Româneşti”. Numai atât de ar fi fost, orga­nizatorii concertului — inclu­siv violonistul Telmanyi — n’ar putea invoca nici o scuză pen­tru jignirea adusă prin pre­zentarea jocurilor româneşti CA ARDELENEŞTI, fiind siguri că vor fi considerate de publi­cul minoritar CA ARDELE­­NE­Ş TI - UN­GURE­Ş­TI. Dar mai este ceva, care aerra­veaza: fapta organizatorilor şi jignirea CG ne-au adus-o, autorul, Bela Bartók, în colecţia sa, pe lângă numirea româneasca­ a jocului. Indică şi locul de origine lui Astfel jocurile executat® s® Telmanyi, sunt următoarele: „Jocul cu bâta" din Turda; „Brâul“ din comuna Igriş, (To­­rontal) ; „Buciumeana“ din Bistra, (Turda); „Poarta ro­mânească“ din Beiuş şi Mă­­nunţel“ din comuna Neagra (Turda). După cum se vede, jocuri culese din ţinuturi cu­rat româneşti. Şi cu toate aces­tea, ungurii nu s’au sfiit să le falsifice numele, numai cu sco­pul de a jigni pe români. Amânările pentru studii Tinerii clasei 1937 însumaţi cu termen redus, cari doresc să fie amânaţi de serviciul mi­litar pentru continuarea de studii, vor depune sau trimite prin scrisoare recomandată la Cercul de recrutare respectiv: 1) Până la 15 August inclu­siv: O cerere timbrată care va cuprinde obligatoriu următoa­rele date: Numele şi prenumele — do­miciliul stabil (unde va primi comunicările), data şi locul na­­şterei, contingentul, Cercul de recrutare, şcoala pentru care cere amânarea, localitatea un­de se află acea şcoală, anul şcolar în care este înscris. Tinerii cari nu depun cere­rea de amânare până la data de 15 August 1936 inclusiv, pierd dreptul la amânare şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. 2) Până la 30 Iulie al anului următor celui care a depus ce­rerea de amânare (adică până la 30 Iulie 1937): a) Un certificat unic de în­scriere, frecvenţă şi activitate şcolară (după modelul trimis facultăţilor şi academiilor din ţară precum şi Ataşaţilor mili­tari). b) Declaraţiile Md. „A“ şi „B“ şi recipisa de plata taxei mili­tare pe anul pentru care au cerut amânarea. Tinerii care nu depun aceste acte, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1937. * Tinerii claselor mai vechi de­cât clasa 1937 cari au solicitat amânarea de studii pentru a­­nul 1935—1936, vor trebui să depună până la 30 Iulie 1936 actele arătate la punctul 2. Cei ce nu le depun, vor pier­de dreptul la amânarea pentru viitor şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. Aceşti tineri dacă nu împli­nesc până la 1 Noembrie 1936 vârsta de 27 ani, iar mediciniş­­tii, veterinarii şi farmaciştii 29 ani, şi mai au nevoie de amâ­nare pentru continuare de stu­dii şi în anul 1936—1937 pen­tru a obţine această amânare trebuie să depună sau să tri­mită recomandat la Cercul de recrutare respectiv: 1) Până la 15 August Inclu­siv, o cerere timbrată care va cuprinde obligatoriu următoa­rele date: Numele și prenumele, domi­ciliul stabil (unde va primi co­municările), data și locul naș­terii, contingentul, cercul de recrutare, şcoala pentru care cere amânarea, localitatea unde se află acea şcoală, anul şco­lar î­i care este înscris. Tinerii cari nu depun cere­rea de amânare până la data de 15 August 1936 inclusiv, pierd dreptul la amânare şi vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. 2) Până la 30 Iulie al anului următor celui care a depus ce­rerea de amânare (adică până la 30 Iulie 1937): a) Un certificat unic de în­scriere, freqvenţă şi activitate şcolară (după modelul trimis facultăţilor şi academiilor din ţară precum şi ataşaţilor mili­tari) . b) Declaraţiile Md. „A“ şi „B“ şi recipisa de plata taxei mili­tare pe anul pentru care a ce­rut amânarea. Cei ce nu depun cererea de amânare dela punctul 1, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1936. Cei ce depun cererea dela punctul 1 dar nu depun până la 30 Iulie 1937 actele dela punctul 2, vor fi încorporaţi la 1 Noembrie 1937. * Certificatele de studii şi ce­rerile de amânare trebue de­puse sau trimise numai la cer­curile de recrutare. Cele depuse la minister, nu vor fi luate în considerare. * Aceste dispoziţiuni privesc şi sunt obligatorii şi pentru tine­rii cari studiază in străinătate. Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice recla­­maţie sau schimbare de adresă să binevoiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi la reînoirea abonamentu­lui să lipească pe cuponul mandatului poştal etiche­ta abonamentului expirat.

Next