Universul, septembrie 1937 (Anul 54, nr. 255-269)

1937-09-16 / nr. 255

Anul al 54-lea Nr. 255 Joi 16 Septembrie 1937 Expoziţia de gimnastica Sau mai bine zis o expoziţie de , sănătate, va fi inaugurată şi la­­ noi in ţară, de oficiul educaţiei­­ fizice, folosindu-se experienţa câştigată în alte ţări, spre a pro-­­­povădui şi la noi, tineretului, în- i văţitura câştigării puterilor de­­ viaţă senină. Vreau să cred că a-­­­ceasta manifestare va şti să nu- i treere ţara odată cu acele jocuri­­ sportive care pretutindeni adună­­ mulţimile, şi nădăjduesc în felul­­ acesta, că sutele de mii de specta­tori, une­ori foarte sgomotoşi, ai arenelor, vor înţelege că îndru­marea spre voinicie se mlădiază printr’o disciplinată activitate ce presupune mişcarea trăită. Iată o iniţiativă cu atât mai vrednică astăzi, când terenul so­cietăţii de tragere la ţintă, în loc să fie dorit ca o grădină a spor­tului, e pândit de o parcelare, iar însăşi Bucureştii nu au un ba­sm­ de înot pentru tot anul. Cred însă, că mulţi vor fi de aceiaşi părere cu mine, când la lupta împotriva zgomotului, laud dorinţa de a se mai domoli pâl­niile microfonice, care peste car­tiere strigă nu numai pasionante rezultate de minge ci chiar re­clame de lingerie şi suplimentar, urlă hârâit „şlagăre“ gramofo­­nice. Dacă sportul simte nevoia unei auziri, să întregească spectacolul de mişcare prin artele câte în­­floreau laolaltă cu jocurile olim­pice, ba chiar cu tot ce, deşi ar însemna cultura, nu ar fi supă­rător. Tot­odată reamintesc do­rinţa ca arenele să se împodo­bească prin păstrarea în loc de cinste a acelor urme arheologice prin care trecutul îşi pomeneşte voinicia strălucită. De ce pietrele de la Adam-Klisi să zacă măcina­te de vifor, într’o grădină, când ar putea fi văzute mai adăpos­tite în firidele unui amfiteatru, până la ziua îndepărtată a unei reconstituiri ştiinţifice a celui mai măreţ monument pe care până la noi îl păstrase latinitatea în ţările române. Adaog încă un gând pentru cei însufleţiţi de bucuria câştigării muşchilor frumoşi, când pe lângă regulile jocului şi producţia unei discipline ritmice, am vedea din când în când, tot ca o demons­traţie, aceste voioase echipe por­nind să împlinească şi o munca în care utilitatea morală se vă­deşte practic, întru ajutorări pen­tru care tresaltă sufletul de leu- ADRIAN MANIU Maxime şi cugetări Este ceva mai scump decât toţi banii lumii, mai scump şi mai înalt decât interesele materiale, şi acest ceva este : unitatea populaţiei, omogeni­tatea locuitorilor ţării; a avea aceeaş limbă şi religie, ace­leaşi tradiţii, moravuri, isto­rie, nume, aceleaşi aspiraţiuni în viitor. D. Marţian Supremul bun al omului e neamul său; supremul bun al neamului e dreptul său ; sufletul poporului trăeşte în limba lui. Felix Dahn O explicaţie a cheliei Dr­ Wenzer din Berlin crede a fi descoperit pricina cheliei, dar, — vai, — nu şi remediul ei. După acest savant oasele cra­niului se desvoltă încet şi abia între 40 şi 90 de ani ajung la volumul definitiv. Pielea capului insă nu creşte, ci se întinde şi prin urmare devine mai subţire. Vasele care aduc sângele în a­­ceastă epidermă sunt astfel comprimate, celulele pielei de­generează şi provoacă diforma­­rea bulbului capilar. Părul cade şi individul devine chel. Faptul că orice chel mai păs­trează câteva urme de păr la ceafă şi în părţile laterale ale capului se datoreşte împrejură­­rei că în acele locuri pielea e mai puţin întinsă şi are dede­­supt un strat de muşchi şi de grăsime. Din pricina creşterii prea re­pezi a oaselor craniului se în­tâmplă uneori ca unii copii chiar să rămână chei. Faptul că femeile sunt foarte rar cheie se explică foarte uşor; ele au capul mult mai mic de­cât bărbaţii şi oasele craniului lor nedesvoltându-se aşa de re­pede, pielea nu se întinde, bul­bul capilar rămâne intact şi pă­rul nu cade. I P­OPICE Banalul joc de popice e ridi­cat la rangul de sport, mai ales în Anglia și în America. Iată aci câteva concurente pentru campionatul feminin, disputat de curând la Wimbledon (An­glia) . a cum, QÎfuhed­dc wik Citim în „UNIVERSUL“­ din 15 Septembrie 1888: — Toate cancelariile europene urmăresc cu interes neînţelegerile dintre cancelarul Bismarck şi îm­păratul Wilhelm. Firea despotică a împăratului nu poate suferi opozi­ţia cancelarului. Se crede că prin­ţul de Bismarck se va retrage foarte curând. — Sunt speranţe că războiul va­mal dintre România şi Austro-Un­garia va înceta. O comisiune ro­mână a fost invitată la­ Viena pentru o discuţie care să aducă pa­cea vamală. — Roma. — De câtva timp, naş­terile de gemeni numeroşi au de­venit subiecte la ordinea zilei. Deunăzi, la Roma, o femee a năs­cut 4 gemeni şi toţi trăesc. Eri, în Sicilia s’au născut trei fetiţe, toate sănătoase. Providenţa vrea să menţină Italiei reputaţia de ţară prolifică. CEVA DESPRE MILIONARI A vorbi de milioanele altora şi de modul cum le-au câştigat, poate fi o consolare şi un sti­mulent. Pe timpurile acestea de criză, cititorii vor afla, poate, cu plăcere că numărul milionarilor din Anglia, de pildă, nu e atât de mare, proporţional cu popu­laţia: abia 824 de milionari — în lire sterline bine înţeles — la 47 milioane de locuitori. Unul din cei mai renumiţi e lordul Nuiffiel­d, cunoscutul con­structor de automobile­, care po­sedă o avere de 20 milioane de lire şi care a donat 7.250.000 la diverse fondaţii şi instituţii fi­lantropice. El îşi începu cariera devenind fabricant de biciclete, la vârsta de 17 ani, şi având drept capital modesta sumă de 5 lire sterline. Sir Henry Defending, regele petrolului, posedă şi el tot 20 de milioane lire sterline. A început ca m­­c funcţionar şi — după cât spune — datorează situaţia sa actuală spiritului său de ob­servaţie şi intuiţie, după cum lordul Nuffielid afirmă că da­torează pe a sa muncii şi pru­denţei. D. Gordon Selfridge, de origi­nă american, dar naturalizat englez, era un biet practicant Intr’o bancă la vârsta de 14 ani. El trecu apoi, treptat, prin toiate gradele într’un mare magazin şi I astăzi are sub ordinele sale 5000­0 de amploiaţi. Averea sa — spu­ne el — e rezultatul cinstei şi al energiei. Henry Fond e cel mai bogat om din lume, exceptând Indiile, unde se ştie că sunt averi fa­buloase. Acelora cari îşi exprimă faţă de dânsul voinţa de a se îmbo­găţi, el le spune: „începeţi cât de modest şi supraveghiaţi sin­guri lucrul. Faceţi mai bine şi mai ieftin decât­­alţii“. P­alatul fără ferestre O mare societate producătoare de şocolată din Pennsilvania (Statele­ Unite) şi-a instalat de curând birourile administrative într’o imensă clădire, unică în felul ei. Acest impunător cadrilater cu ziduri enorme şi nu lipsite de eleganţă prezintă, în primul rând, particularitatea de a nu avea ferestre. Lumina naturală a soarelui a fost absolut înlăturată din acest palat al igienei și al confortului fiind înlocuită cu lumina artifi­cială, mult mai salutară, de­oa­rece nu e lipsită de razele ultra­violete, dovedite a fi atât de fo­lositoare organismului omenesc. In plus, această lumină asi­gură o desăvârşită uniformitate a vizibilităţii la orice oră din zi şi din noapte şi în orice punct al imenselor săli de birouri. Aceste săli mai au apoi avan­tajul de a fi complet izolate de influenţele acustice exterioare mulţumită materialului din ca­re au fost construiţi pereţii, po­delele şi tavanele. Ele sunt stră­bătute în continuu de un aer filtrat, temperat, uscat vara şi umezit iarna şi neîncetat reînoit printr’um sistem de ventilaţie in proporţie de 2­400 m. c. pe mi­nut, adică un sfert de metru cub de persoană în acelaş răs­timp. Se înţelege că în astfel de condiţii, munca devine o plăcere şi miile de lucrători şi funcţio­nari întrebuinţaţi de proprieta­rii acestei instituţii unice, au de ce să fie mulţumiţi. E interesant de notat ce a spus d. Murrie, preşedintele so­cietăţii în privinţa costului a­­cestei clădiri. „Am fost întrebaţi dacă acest building nu ne-a costat enorm de scump. Nici noi nu ştim... Nu credem că o companie s-ar putea opri în faţa unei chestiuni bă­neşti când sunt în joc sănăta­tea, confortul, aptitudinea la muncă a personalului ei“. Suntem încredinţaţi că acea­stă construcţie e cea mai desă­vârşită aplicaţie a stăruinţei pentru binele afacerilor in ge­neral şi pentru al amploiaţilor în special şi dacă aceştia se în- I torc la casele lor mai puţin de­­­­primaţi şi mai fericiţi, şefii lor­­ îşi vor fi atins scopul pe care­­ l-au urmărit. Dinţi­itoui Un dentist vleihez a creiat o nouă metodă de a trata dinţii bolnavi, metodă menită să um­ple de bucurie şi... de groază pe cei interesaţi în cauză. Doctorul Schneider — aşa se numeşte practicianul austriac — scoate deadreptul dintele atins de carne şi împlântă în locul lui unul ar­tificial având o rădăcină de aur sau de fildeş. Această rădăcină se consolidează repede şi dintele nu se mai deosebeşte, curând, de ceilalţi Pe de altă parte, alt dentist vienez crede că, spre a putea trata în mod eficace un dinte sau o măsea mai întâi să le ex­tragă şi după aceea să proce­deze la curăţirea şi repararea lor. După câteva zile, clientul revine la dentist, care îi intro­duce la loc dintele plombat. Şi iată cum poate cineva avea dinţi noi, fără să i se poată spu­ne că sunt artificiali. N METROPOLITAN Cele mai noui vagoane ale­­ în care confortuil se aliază ,cu o „ „Metropolitanului“ din Londra,­­ vădită eleganță. . UNIVERSUL Marele turneu al Companiei CĂRĂBUŞ 120 persoane Director C. TANASE CU CELEBRA REVISTA ,­J ELECTRO­CĂRĂBUŞ neu Compania Cărăbuş se pre­zintă cu tot ansamblul de la Cărăbuş in frunte cu: C. TANASE, LIANA MIHAILE­SCU, NUTI PANT­AZI, MIA ROMAN, ELENA BURMAZ, VIVETTE POPESCU, BOMBONICA GROZEA, MA­RIA DINU, SURA JANKOWSK­AYA, AI.. GIUGARU, N. RO­MAN, PUIU MAXIMILIAN, I. DINESCU, GH. TRESTIAN, PUIU ŞERBU, I. STOENOIU, I. POPESCU. MARE BALET 36 Balerine 20 Boy's sub conducerea d-lui BOB GRAY din Londra Fac parte din ansamblu simpaticii comici STROE şi VASILACHE precum şi celebrul Duo American CHALKIE şi RITTA JENKINS Cel mai vesel spectacol, se râde cu lacrimi. Orchestra sub conducerea talentatului compozitor G. DENDRINO Compania Cărăbuş se prezintă cu toată montarea din Bucureşti. Cărăbuşul prezintă pentru prima oară în anumite oraşe C­AR­ABUŞUL­ COP­IILOR Spectacol pentru copii, şcolari şi tineret întocmit special pentru tineret care va avea ocazia să vadă un ansamblu mare precum şi un repertoriu ales şi amuzant. ITINERARIU SEPTEMBRIE S. 25 BRĂILA B.28 ALTI D. 26 GALATI fl. 29 CHISINAU L. 27 VASLUI I. 30 IASI OCTOMBRIE V. 1 ROMAN D. 10 SIBIU S. 2 BOTOSANI L. HR. VALCEA D. 3 CERNAUŢI 1.12 ORASTIA matineu H. 13 PETROŞANI L. 4 BACĂU I. 14 DEVA­­ fil. 5 FOCŞANI V. 15 ALBA IULIA 1.6 BRAŞOV S. 16 TG. BURES I. 7 CAMEINA D. 17 CLUJ V. 8 S1GB1S0A. L. 18 BISTRIŢA S. 9 MEDIAŞ în două acte şi 50 tablouri de 0.19 BAIA MARE M. 20 SIGHET 1.21 SAT­U MARE V. 22 ORADEA S 23 ARAD D. 24 TIMIŞOARA L. 25 LUGOI NOEMBRIE L. 1 CA ACAL I V. 6 BUZĂU M. 2 T. M-RELE I S. 6 BAZARGIC ffl. 3 PITEŞEI I D. 7 C­STANŢA I. 4 PLOEŞTI I L. 8 GIURGIU OCTOMBRIE M. 26 ORAVIŢA 1.27 REŞIŢA I. 28 Caransebeş V. 29 SEVERIN S. 30 TD.­IIU D. 31 CRAIOVA Ce să fie oare? Această pasăre ciudată îm­podobește frontispiciul unui e- I­dificiu ’londonez, care adăpos- I tește birourile ziarului „Liver­pool Post”. Pasărea, din fel de cormoran, figurează în manca orașului Liverpool. Industria cauciucului in Statele-Unite Statele­ Unite joacă un rol ab­solut preponderent pe piaţa cau­ciucului, de vreme ce au consu­mat în anul 1936 peste 570.000 tone, faţă de consumul mondial care a fost de 1.100.000 tone. Consumul american de cau­ciuc sporeşte, de altminteri, me­reu. De la 332.000 tone in 1932, el s-a urcat la 491­ 000 tone în 1935 și la 573.000 tone în 1936. Cea mai mare cantitate e consumată de industria pneuri­lor de automobile. Producția totală a industriei americane a cauciucului repre­zenta în 1936 o valoare de 750 milioane de dolari. V­w In sprijinul credinţei Să biruias­că crucea! Creştinătatea din toate ţările lumii sărbătoreşte azi înălţarea sfintei cruci. Confesiunile creş­tine, cu toate micile deosebiri de cult sau de dogmă, au căzut, ca prin minune, de acord, ca în acest an, să înalţe împreună imn de slavă, simbolului vieţii creş­tine, care este crucea. Ca şi în altarele ortodocşiei noastre, crucea biruinţii Mântu­itorului va fi azi în mare cinste şi în locaşurile de închinare ale lumii, catolice şi protestante de pretutindeni. Inimile curate şi sufletele cre­dincioase vor auzi în această zi acel ison al pietăţii creştine pentru preamărirea semnului prin care s’a biruit moartea şi s’au deschis larg uşile mân­tuirii. Este o mare bucurie a noastră această potrivire calendaristică, ce face din unirea imnurilor bi­sericii prilej de înfrăţire a su­fletelor, care nu rămâne numai o sărbătoare a creştinismului, ci mai mult decât atât: un simbol al puterniciei pe care i l-ar pu­tea da înţelegerea şi unirea cul­telor sale. Mai mult ca oricând, însă, înălţarea sfintei cruci este pen­tru ortodocşia românească de azi, prilejul unui popas în care să-şi aducă aminte, mai întăiu, de rostul jertfei lui Isus şi apoi de datoria ceasului de faţă, al cărui imperativ o cheamă în ju­rul crucii, spre a o înălţa acolo unde cere idealul creştin. Cu două mii de ani în urmă, crucea era obiect de dispreţ pentru că pe ea muriau tâlharii şi condamnaţii legilor lumeşti. Voinţa lui Dumezeu au ridi­cat-o însă din acel loc josnic şi predestinând-o Mântuitorului şi martirilor sfinţi, au făcut ca prin ea să se birue moartea şi să se reintre la adevărata viaţă. Pentru cât păcat s’a şters prin ea, pentru cât har s’a dăruit oamenilor, jertfa Mântuitorului rămâne veşnic de nepreţuit, iar crucea veşnică biruinţă asupra, puterilor întunericului. Trăind prin ea şi cu ea, prin această sfântă aducere aminte, ortodocşia românească nu tre­­bue să uite — cum spusei — da­toria ceasului de faţă. Valuri agitate de vântul ma­terialismului sec şi sbucium din străfunduri de adânc întreţinut de oculta negativistă, clatină din răsputeri barca credinţei noastre. Veacurile trecute ne-au dat: duşmani ai credinţei, prin specularea tendenţioasă a ştiin­ţei; duşmani ai ei, deasemeni, prin diformarea raţiunii. Din lupta cu aceştia, credinţa­ a ie­şit, cum era firesc, învingătoare. Lupta se dădea, însă, pe faţă. Oricât rău ar fi adus credinţei materialiştii şi raţionaliştii, ei nu orbecăiau in subteranele la­şităţii şi ale întunericului. Veacul nostru ne-a adus, în afară de comunism, ca rămăşiţă a materialismului organizat şi altfel de duşmani, cari, din ne­fericire au ieşit dintre noi, ro­mânii, ignoranţi şi atei cocoţaţi în treburi publice şi nebuni vânduţi străinilor. In sufletele celor dintâi, lumina­ nu pă­trunde, pentru că rămân tot­deauna orbiţi; iar pentru cei­lalţi nimic nu poate fi sfânt: nici credinţa moştenită, nici pă­mântul pe care s’au născut. Cu aceştia, lupta bisericii se înţelege, merge greu. Ateii vor s’o dărîme, pentrucă acolo unde nu stăpâneşte spiritul, activează dracu. Cei fără patrie, cei vân­duţi străinilor, cei fără dragoste de pământul în care s’au năs­cut, neavând dragoste, n’au ni­mic. Pentru aceştia, orice con­tractare e cu putinţă. Privită astfel, lupta bisericii — se înţelege — merge greu. Cu atâţia duşmani, cu atâtea lovi­turi, apărarea ei se cere să de­vină din ce în ce mai organi­zată, înţelegând această mare ne­­voe, şeful bisericii române, I. P. S. Patriarh Miron, începând de anul trecut, a chemat ortodoc­şia românească la marea datorie de a-şi apăra biserica. A ales sărbătoarea înălţării sfintei cruci, ca zi în care munca şi evlavia românească să pună deoparte din strânsura sa, mi­cul bănuţ denumit „obolul cru­cii”. Cu un cuvânt, fiii bisericii să vină în sprijinul credinţei, pe care duşmani din toate păr­ţile o atacă. Imperativul ceasului de faţă în ce priveşte credinţa e deci, acesta: românii, mari şi mici, în preajma altarelor ameninţate. Cu moralul ridicat şi cu puţi­nul pe care orice bun român şi orice bun creştin va şti să-l scoată din buzunarul său, se va forma banul fără de care nicio acţiune nu poate merge înainte. Sunt atâtea nevoi şi atâtea tre­buri ale bisericii, cari nu se pot satisface din cauza lipsei aces­tui ban. Şi ortodocşia suferă, pentru că fiii ei, îi înţeleg cu greu păsul. Nimeni dintre noi nu vede ce puteri realizatoare a dat catolicismului, dinarul Sf. Petru, înălţarea sfintei cruci să fie de ajutor, ca să poată românii, împlini şi această datorie, să biruiască crucea! NICOLAE GRECU Mihail Burillianu Distinsul nostru confrate, d. Gr. Tăuşanu (Petronius) scrie în „Viitorul“ un duios articol în amintirea ziaristului de mare temperament care a fost regretatul Mihail Burillianu. La împlinirea a 7 ani dela moartea lui s’a făcut un paras­tas într’o bisericuţă din Capi­tală, la care n’au luat parte decât membrii familiei şi foar­te puţini din cei cari nu l-au dat uitării. Mihail Buril­ianu a fost un ziarist profesionist cu tempe­­rament de luptător, neobişnuit în presa românească. In meseria aridă de gaze­tar, defunctul era un comba­tiv prin vocaţie. Impetuos, convins, talentat, când sprijinea o chestie, când susţinea o problemă sau apăra o cauză pe care o socotea, dreaptă, Mihail Burillianu nu cunoştea, nici odihna nici, me­najamentele. *• . Din această combativitate înăscută, din această pasiune pentru meseria în sine, au ie­şit campaniile de presă, duse cu atâta vervă, campanii care l-au făcut repede cunoscut publicu­lui cititor. Odihnească-se în pace c el care nu ştia ce e odihna ! Examenele de capacitate din Cluj Grupa franceză Cluj, 13 Septembrie Intr’un umăr trecut am a­­nunţat că în ziua de 10 c. vor reîncepe la universitatea din Cluj examenele de­­capacitate. Candidatele de la grupa, fran­ceză reuşite la examenul din 30 Mai, urmează să se prezinte la colocviul pedagogic reglemen­tar, după cum urmează: Luni, 4 octombrie: Clara Ban­­ciu, Vladimira Fiodorovici, Mar­gareta Illyés­, Sabina Maior, Frederica Onciu Chiper, Susana Popescu, Ana Vârnav, Eugenia Bănescu, Susana Bănescu­, Ti­tania Bărgăoanu, Maria Bo­­bancu, Silvia Comşa Ionescu, Speranţa Constantine­scu, Vio­rica Drăghia, Maria Gavrilă Panaitescu, Berta, Golhman, An Magheru, Iulia Mihăilescu, Maria I. Mureşan şi Reveria N­eguş. Marţi, 5 Oct.: Eliza Paula Ni­­colaescu, Alice Părăianu, Ana David Peia, Clemenţa Rusovici, Flora Sepianu, Florica Trifan, Ileana Vitez Vasiliu, Natalia Velţea­nu Florescu, Elena Ale­­xandrescu, Luiza Andrieş, Maria Botezatu Strătilă, Alexandrina Brădişteanu, Elena Zamfirescu Căpru­ci, Florica Constantines­­cu, Valeria Cosac, Ecaterina Cuţata, Maria Dimofte şi Cle­menţa Dumitrescu. Miercuri, 6 Oct.: Olga Dumi­­trescu, Rodica Florescu, Elisa Frân­cu, Lelia Pantazi Georges­­cu, Hilda Guminsichi, Horten­sia Hămbăşan, Honora Hosztak, Alexandra Lucinschi Mu­ntea­­nu, Olga Serbov Meleghi, Vio­rica Minculescu, Florica Mure­şean, Maria Mureşan,, Maria Mutu Crevedia, Zenixa Oros, A­­na I. Rotaru, Letiţia Axente Ru­căreanu, Ecaterina Stoiano­­vici, Crezeia Vilţanschi, Alma Vinografschi Bogdan, Hiltraut Ziegler, Elena Stavreanu, Vene­ra Georgescu şi Magdalena Lö­­rinez. Joi, 7 Oct.: Ioana Cernătescu, Filofteia De­spoti, Lucia Dragoş Muntte­anu, Maria Fili­pe­scu- Ştefănescu, Maria Ghi­ltz, Ana Grigorescu Răuţa, Tamara Gu­­ja, Elena Pl­eşa Ionescu­, Maria Kiţu, Gizela Marton Deutsch, Eleina Maria Plăvănescu, Maria Petrovici, Maria­ Pe­trai Ian, Fe­licia Popescu, Friederica Reis, Virginia Russu Abrudeanu, Sara Schäffer, Constanţa Ştefănes­­cu, Maria Weiter şi Maria Io­nescu Voibculescu. Acest colocviu se va ţine în sala Vasilie Pârvan a facultăţii de litere şi filosofie, la orele 8 dimineaţa, iar după terminarea lui vor începe probele practice de pedagogie. Moartea unui vechiu luptător moldovean Ismail, 13 Septembrie După o scurtă suferinţă, a în­cetat din viaţă un vajnic apă­rător şi vechiu luptător moldo­vean, stimat de toţi pentru su­fletul nobil şi pentru mintea-i clară şi sănătoasă, conu Dumi­tru Bădărău. Născut la Gahul, din vechea viţă moldovenească, din mazilii lui Ştefan cel Mare, după ce a făcut studiile în ţară şi străină­tate, Dumitru Bădărău s-a sta­bilit la Ismail, fiind remarcat pentru mintea lui ageră încă din tinereţe, fapt pentru care a fost ales preşedintele comitetului permanent al zemstvei (consi­liul judeţean) în fruntea căruia a stat neîntrerupt timp de 35 ani, ocupându-se de nevoile a­­cestui judeţ. In 1917, când bandele bolşevi­ce au început să devasteze, iar ordinea era periclitată, Dumitru Bădărău a fost ales preşedinte al comitetului de apărarea ora­şului şi de aici, din Ismail, din iniţiativa lui, a plecat prima te­legramă către Regele Ferdi­nand, proclamând unirea ju­de­ţului Ismail la patria, mamă. Au urmat evenimentele me­morabile şi Bădărău s-a înregi­mentat în partidul poporului, ales deputat, apoi senator şi preşedinte al consiliului ju­deţean. La înmormântarea celui ce a fost Dumitru Bădărău, om de o rară cinste ce l-a călăuzit toată viaţa, au luat parte toţi frunta­şii vieţei publice locale, luând cuvântul d. ştefan Con­stanti­­nov, preşedintele partidului na­ţional ţărănesc, d. avocat Anti­­pa, d. avocat Bălănică, preşe­dintele partidului „Totul pentru ţară“ şi d. revizor şcolar ştefan Costenco, în numele consiliului judeţean, care au relevat meri­tele lui excepţionale. Cărţi de aritmetică pentru toate clasele cursului primar, de: PETRE DULFU, GH. I. CHELARU şi C. ROIBANESCU Autorii acestor­­ manuale de aritmetică, pentru toate clasele cursului primar, sunt profesori cunoscuţi de multă vreme, prin activitatea lor apreciată, în în­văţământul românesc. Cărţile întocmite după o în­delungă experienţă la­ catedră îndeplinesc cu prisosinţă cerin­ţele de predare, dorite de pe­­dagogia, modernă. Tipărite de editura „Univer­sul” în excelente condiţii teh­­nice, ele se găsesc de vânzare la s PLAJĂ.. LA MUNTE... LA TEATRU... film­e&zd b­unicii ! Reţineţi ultimile locuri pentru Excursia LA Mi­litlni PARIS cu ITALIA Şi COASTA de AZUR NISA MONTE CARLO : 2 ROMA _ FLORENŢA MILANO VENEŢIA LIDO 18 Seph — 8 Och Aut. O. N. T. No. 7336 Condiţii de prim rang Tren Simplon cl. II-a înscrieri la Turismul Mondial București, Calea Victoriei 60 Telefon 4.85.07 27Co­­I­DIN ROMANIA CORPUL PORTĂREILOR TRIBUNALUL ILFOV 13507/937 1937, Luna Septembrie, 11 PUBLICATIUNE No. 43126 In baza adresei nr. 43991 /1937, a Judecătoriei 3 Bucureşti, se pu­blică spre cunoştinţa generală că in ziua de 23 Septembrie 1937, de la ora 12 înainte, se va vinde la licitaţie publică în Bucureşti, pia­ţa Universităţii (Mihai Viteazul), averea mobilă urmărită a Deb. Craiu Mayer, care se compune din un automobil marca „Dodge“ cu numărul de serie 3.764.610 şi numă­rul de motor Nr. 10401, anume specificate în procesul-verbal de urmărire, spre despăgubirea cre­dit. Soc. în comandită pentru co­merţul de automobile şi accesorii librăria editurii şi la toate li~ ! Nicolae A. Tanaşoca şi’’ Fraţii din brariile din ţară. 1 Bucureşti. v' 6 Antinevralgic Dr. NANO MUSCEL SINGURUL REMEDIU CONTRA GRIPEI, MIGRENEI, NEVRAL­GII, ETC. Se vinde numai în cutii origi­nale, conţinând 2 buline şi cu semnătura doctorului. Depozit Farmacia N. Popovici, Bucureşti, Calea Rahovei 265. 1603 »♦+ ♦♦♦♦♦♦♦ ♦ ♦♦♦♦♦♦+>++♦+$ RUDELE APROPIATE ale lui GEORGE ELIADE, născut la 23 Februarie 1864 la Brăila, sunt rugate să se pună în legă­tură cu COUTOT, doctor în drept, 21 Boulevard St. Germain, Paris. 4410 Epitropia bis. Brezoianu închiriază în ziua de 19 Septem­brie 1937, ora 1 p. m. prin licitaţie publică, orală, următoarele : 1) Imobilul — etaj,­­ str. Câm­­pineanu nr.­­19, compus din 4 ca­mere, bucătărie, cămară, pivniţă, lumină, pod, apă, etc. cu­ două in­trări. 2) Imobilul str. Brezoianu nr. 42, compus : 5 camere de locuit, baie, bucătărie, magazie, pivniţă, apă, lumină, sonerie, etc. Licitaţia se ţine în cancelaria parohială, curtea bis. Informaţii la paroh.­i *•♦♦♦»+»♦+++ v-F-F-f

Next