Universul, noiembrie 1937 (Anul 54, nr. 316-330)
1937-11-16 / nr. 316
jkmA al 51"îe^ 101 Pagini EXEMPLARUL { ggEg», 10 Pagini jP - c h V .iV" raxa jiostalâ plâtîtiîîn tmmmt*T!OTifonr»"aprobantaTn Cr!9 SrT. Tiîftb ttO.mim FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23-25 Organizarea apărării pasive Problemaapărării teritoriului naţional şi a populaţiei sale, împotriva pericolului aerian, impune soluţii pe cale legislativă. Se întrebuinţează însă pentru acelaş scop doi termeni, care sunt în opoziţie: apărarea pasivă şi apărarea activă, înţelegându-se, prin cel dintâi măsurile luate in vederea protecţiei populaţiunii împotriva pericolului aerian şi prin cel de-al doilea apărarea frontierelor şi a teritoriului împotriva aceluiaş pericol. Admiţându-se această terminologie, ar urma ca apărarea pasivă să fie organizată de autorităţile civile (ministerul de interne prin organele sale), iar cel activă, de autorităţile militare. S’a observat însă lipsa de logică a împărţirii apărării aeriene în pasivă şi activă. Generalul francez Duchene, într’un studiu publicat în „Revue des Deux Mondes“, scrie : „Acest termen (apărarea pasivă), adeseori criticat, nu-i admis oficial şi n’are sens decât în opoziţie cu acela de apărare activă. Apărarea aeriană totală este, în adevăr, realizată, fie prin mijloace active (avioane, tunuri, mitraliere), fie prin mijloace pasive (adăposturi, măşti)“. Evident că nu se pot concepe, în cazul unui pericol aerian, decât măsuri de apărare prin toate mijloacele posibile, fie „active”, fie „pasive“. Cum ar putea fi asigurată protecţia populaţiunii civile, când se va produce un atac bruscat aerian, numai cu ajutorul adăposturilor şi al măştilor? De aceea apărarea pasivă nu trebue să fie organizată independent de cea activă, ci în strânsă legătură una cu alta. Această problemă prezintă o deosebită importanţă deoarece, aviaţia, prin progresele ce le-a făcut de la încheerea păcii până azi, prin forţa şi viteza de care dispune, are posibilitatea, chiar înainte de începerea ostilităţilor şi fără o declarare de război din partea statului agresor, — căci în epoca noastră agresorii nu au obiceiul să mai comunice declaraţiile lor de război — să intre în acţiune, efectuând incursiuni masive, împotriva oraşelor principale, a centrelor industriale, a stabilimentelor militare, a bazelor de aviaţie, a centralelor telefonice, a nodurilor de căi ferate ş. a., cu scopul de a obţine efecte materiale — prin distrugeri — şi efecte morale, — prin surpriza atacurilor şi panica populaţiunii civile. Faţă de acest pericol general ce ar ameninţa teritoriul şi populaţia, apărarea activă şi pasivă trebue să dispună de toate mijloacele posibile spre a respinge, sau distruge forţele aeriene inamice şi a asigura protecţia populaţiunii civile. Cum nu se poate improviza această apărare combinată în timp de război, ea urmează să fie organizată din timp de pace. In ce priveşte apărarea zisă pasivă, majoritatea statelor au luat dispoziţii pe cale legislativă. Zilele trecute Sir Samuel Hoare, ministrul de interne al Marei Britanii, a publicat dispoziţiile pe care se bazează proectul său de lege relativ la apărarea pasivă (Air Rates Bill). Iată care sunt punctele esenţiale ale acestui proeet de lege: Statul va lua în sarcina sa cea mai mare parte din cheltueliile necesare organizării protecţiei populaţiei, — o sumă de 32 milioane de livre st., în patru ani — iar autorităţile locale vor plăti din taxele municipale majorate, 0 sumă de aproximativ un milion de livre st. In cazul când autorităţile locale din districtele sărace nu vor putea plăti partea lor, atunci statul va acoperi cheltuelile. Reprezentanţii autorităţilor locale, întruniţi la Londra, au propus ca statul să-şi asume toate cheltuelile în vederea apărării antiaeriene, dar guvernul menţine punctul său de vedere, considerând necesară organizarea serviciilor impuse de apărarea pasivă şi prin contribuţia municipalităţilor. In acelaş proees britanic sunt prevăzute şi celelalte dispoziţii ce interesează protecţia populaţiunii şi a oraşelor. Iată pentru ce şi noi trebue să luăm măsurile din timp de pace şi pe cale legislativă, pentru organizarea apărării pasive. Incendiu puternic la un strand din America New-York, 13 (Radio-Central). La Rockway Beach, pe insula Long Island, strandul preferat al locuitorilor din New-York a izbucnit un incendiu care a distrus în scurt timp peste 200 cabine de baie și numeroase magazine. Flăcările s-au răspândit vertiginos din cauza furtunii ce bântuia. De-abia după câteva ore de muncă, pompierii au putut să localizeze incendiul. Cauzele incendiului nu se cunosc. Pagubele sunt foarte mari. in I I ii nnn—mu um in I ii ni iii ii in H 9S 9 H Ninge la munte Buşteni, 13 Noembrie După ploaia caldă de aseară, care a fost însoţită de fulgere şi tunete, temperatura a scăzut în timpul nopţii, iar azi dimineaţă vârfurile Bucegilor erau acoperite cu zăpadă. Temperatura a continuat să scadă şi spre seară au apărut primii fulgi de zăpadă în localitate. * Predeal, 13 Noembrie Azi dimineaţă, după o ploae rece, a început să ningă în localitate şi împrejurimi. Ninsoarea a continuat toată ziua. Ciobanii coborîţi din munţi cu oile spun că acolo zăpada s’a aşternut într’un strat gros de 20— 30 centimetri. Temperatura a scăzut brusc la minus 4 grade. * Brașov, 13 Noembrie Pe munţii din jurul Braşovului ninge. Către seară a început să fulguiască și în oraș. La Poiana, zăpada a atins grosimea de 15 centimetri. AVIATIA JAPONEZA IN REPAUS Intre două zboruri, echipagiile unei pocadrile japoneze se întremează, — IT D. Gh. Tătărăscu a pus la dispoziţia Suveranului demisia guvernului Ziua de Sâmbătă a adus fapte precise: anunţarea demisiei guvernului; confirmarea ştirei noastre că guvernul adoptă interpretarea că mandatul Parlamentului nu expiră la 15 Noembrie a. c. ci în Februarie 1938; însărcinarea dată d-lui Ion IV Mihalache de a constitui guvernul împreună cu d. Al. Vaida. Iată faptele în ordinea lor cronologică: D. Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului de miniştri, a avut în cursul dimineţii o întrevedere cu d. Dinu Brătianu, preşedintele partidului liberal. După această întrevedere, d. Tătărăscu s-a prezentat la ora 12 juni. în audienţă la M. S. Regele. Primul ministru a fost reţinut la dejun de Suveran. * La ora 3, d. prim-ministru Tătărăscu a ieşit dela Palat. La locuinţa d-sale a făcut următoarele declaraţii ziariştilor : „Am avut o audienţă de lucru la M. S. Regele, cu prilejul căreia l-am supus, spre semnare, câteva decrete administrative. Am fost reţinut apoi la dejun de Suveran. Altceva nu mai am să vă declar“, probabil că d. Ion Mihalache va depune mandatul, sugerând factorului constituţional formula unui guvern numai cu naţional-ţărănişti. D. prim-jugnnitru eşind dela palat după ce a prezentat M. . Regelui demisia guvernului Audienţa d-lui Mihalache La ora 3.45 d. I. Mihal a însărcinat să formeze ce a fost primit în audienţă de Suveran, guvernul cu condiţia să realizeze colaborarea cu d. Vaida Voevod. Guvernul liberal nu a demisionat până acum ca să nu se producă un gol . La eşirea de la palat, d. I. Mihalache a declarat ziariştilor că a fost D. Tătărăscu a prezentat demisia guvernului La orele 5.10 d. a., d. Tătărăscu a fost primit din nou în audienţă de M. S. Regele. Audienţa a ţinut până la orele 6 fără 25 minute. * După audienţă, d. G. Tătărăscu a dat presei, prin preşedinţia de consiliu, următoarele declaraţiuni anunţând demisiunea guvernului : „Parlamentul actual atinge limita constituţională la Februarie 1938. Acest timp scurt de funcţionare face imposibile atât orice activitate legislativă cât şi luarea în considerare a bugetului. Pentru aceste motive am crezut util a ruga respectuos pe M. S. Regele să examineze cu un ceas mai curând situaţia generală politică, ţinând la dispoziţia M. Sale demisia cabinetului“. 4. Din cele de mai sus rezultă că Parlamentul nu va fi dizolvat decât după rezolvarea crizei. Parlamentul nu va ţine şedinţe deoarece regulamentul cere prezenţa membrilor guvernului pe banca ministerială. Totuşi dacă, nu s-ar ajunge la altă soluţie, continuarea guvernării liberale sub forma de până acum sau sub o altă formaţie se impune şi implicit vor continua să lucreze şi Corpurile legiuitoare efectuând poate şi strigările pentru Constituantă despre care s’a scris în dese rânduri. Formatia Mihalache-Vaida imposibil de realizat? In aducerea la îndeplinire a mandatului cu care a fost însărcinat de Suveran, d. Ion Mihalache a consultat imediat forurile statutare ale partidului naţional-ţărănesc. Biuroul politic al partidului s’a declarat gata să accepte condiţiile în care d. Ion Mihalache ar fi determinat să formeze guvernul, fie în ce priveşte persoanele ce urmează a fi desemnate pentru înaltele demnităţi, fie în ce priveşte listele de candidaturi pentru Parlament. Biuroul socoteşte însă că ar fi extrem de grea, dacă nu imposibilă, perspectiva unei colaborări cu „Frontul Românesc“ al d-lui Al. Vaida. Nu atât diferenţele programatice, cât adâncile adversităţi personale între foştii tovarăşi de partid, creiază această „imposibilitate“, cum o numesc membrii biuroului politic. In consecinţă, biuroul politic şi delegaţia permanentă a partidului naţional-ţărănesc au găsit că nu ar fi cazul să înceapă negocierile referitoare la colaborarea la guvern cu vaidiştii. VAIDIŞTII CER APLICAREA PROGRAMULUI LOR Schimburi de vederi neoficiale au fost însă între unii naţional-ţărănişti şi unii vaidişti. Din cercurile „Frontului Românesc“ se ştie însă că d. Al. Vaida pune o condiţie principială: adoptarea programului său referitor la protecţia muncii naţionale şi la proporţionalitate. Din pricinile enumerate mai sus, perspectivele unei înţelegeri sunt deci minime. In cazul când nu se găsește calea unui aranjament, e mai mult ca DELEGAŢIA PERMANENTĂ ŞI BIROUL PARTIDULUI NAŢIONAL-ŢĂRĂNESC După audienţa d-lui Ion Mihalache, membrii delegaţiei permanente şi ai biroului aflători în Capitală s-au întrunit la locuinţa şefului partidului naţional-ţărănesc. Au participat d-nii Mihai Popomei, N. Costăchescu, dr. Lupu, V. Madgearu, Vaier Moldovanu, Pan Halipa, Potârcă, Armand Călinescu, Petre Andrei, C. Pop, M. Ghelmegeanu, Dinu Simion, C. Măcărăscu, Gafencu, Ionel Pop, M. Ralea, Victor Moldovan, etc. D. Mihalache a adus la cunoştinţa delegaţiei permanente mandatul pe care l-a primit din partea Suveranului de a forma guvernul în colaborare cu d. Al. Vaida Voevod, preşedintele „Frontului românesc“. Membrii delegaţiei fiind consultaţi de d. L Mihalache asupra acestei formule de guvernare s-au pronunţat în unanimitate împotriva unei colaborări cu d. Vaida. Fruntaşii naţional-ţărănişti din Ardeal, au susţinut că registrele sunt deschise pentru cei cari vor să se înscrie în partidul'' naţional ţărănesc. Membrii delegaţiei au constatat că nu este posibilă o colaborare între partidul naţional-ţărănesc şi vaidişti, pe de o parte din cauza ideologiei programelor, iar pe de altă parte din cauza fricţiunilor ce există între organizaţiunile celor două partide. D. Mihalache cunoscând punctul de vedere al membrilor delegaţiei, aceştia s’au retras, rămânândsădiscute mai departe biroul partidului I format din d-nii Ion Miha- I lache, Mihai Popovici, N. Costăchescu, dr. Lupu, V. Madgearu, Vaier Moldovanu şioan Halipa. Biroul a rămas la ace- Iaş hotărâre ca şi delegaţia permanentă, că o colaborare cu d. Vaida este o imposibilitate. In consecinţă, d. Mihalache urmează să depună mandatul primit din partea Suveranului. O DECLARAŢIE A D-LUI GH. BRATIANU D. Gh. Brătianu a avut eri o consfătuire, la club, cu fruntaşii partidului şi şefii organizaţiilor din provincie. Preşedintele partidului naţional liberal a declarat: „Vă pot spune, că astăzi este încă în curs formula Mihalache. Dacă nu se va putea ajunge la un rezultat, nu ştiu încă la ce se va recurge. Chestiunea reîntregirii o examinez cu toată atenţia, întrucât am constatat că majoritatea şefilor de organizaţii o doresc, dar voi şti să apăr interesele legitime ale partidului“. PARLAMENTUL IA VACANTA Preşedinţii Camerei şi Senatului vor deschide în mod normal corpurile legiuitoare, azi 15 Noembrie. Vor constata că membrii guvernului nu sunt prezenţi pe banca ministerială şi vor amâna şedinţele pentru 20 Noembrie. CONSFĂTUIREA MINISTERIALA DELA D. DINU BRATIANU După audienţa pe care primul ministru a avut-o după amiază, la locuinţa d-lui Dinu Brătianu s’a ţinut o importantă consfătuire ministerială, la care au participat numai titularii departamentelor şi preşedinţii corpurilor legiuitoare. Astfel, d-nii: Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului de miniştri, I. Inculeţ, vicepreşedintele consiliului, prof. dr. C. Angelescu, ministrul educaţiei naţionale, dr. I. Costinescu, ministrul sănătăţii publice, Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine, V. P. Sassu, ministrul justiţiei şi ad-interim la agricultură, Mircea Cancicov, ministrul finanţelor, I. Nistor, ministrul muncii, V. Pop, ministrul industriei şi comerţului, Mihail Negură, ministrul cooperaţiei. De asemenea, d-nii: N. N. Săveanu, preşedintele Camerii, Al. Lapedatu, preşedintele Senatului, precum şi d. Bobe Brătianu, secretarul general al partidului liberal- A lipsit doar d. Richard Franasovici, ministrul lucrărilor publice şi al comunicaţiilor, care — după cum se ştie — este suferind. In această consfătuire s’a discutat problema reîntregirii forţelor naţional-liberale. D-nii Dinu Brătianu şi Gh.Tătărăscu, cari au avut convorbiri cu d. George Brătianu, au arătat cum au decurs discuţiunile cari vor trebui să ducă la unificarea partidului. Se pare că aceste discuţiuni s’au desfăşurat în condiţiuni favorabile şi că reîntregirea liberală are perspective de realizare. In consfătuirea de Sâmbătă s’a discutat apoi chestiunea eventualelor alegeri generale, examinându-se situaţianea din fiecare organizaţie şi modul cum vor trebui aplanate toate diferendele, pentru ca partidul să se prezinte în faţa alegătorilor cât mai pregătit CONSFĂTUIREA RESTRÂNSĂ DE LA PRIMUL MINISTRU Consfătuirea de la d. Dinu Brătianu a durat trei ore. După aceasta, la ora 9, primul ministru a avut convorbiri, la d-sa acasă, cu d-nii miniştri prof. dr. C. Angelescu, Victor Antonescu, I. Inculeţ şi Vaier Pop. Cu această ocazie s’a examinat situaţiunea în urma însărcinării ce s’a dat d-lui Ion Mihalache şi a discuţiunilor cari s’au dus între membrii marcanţi ai partidului naţional-ţărănesc. . .. ! Nr. 316 Marţi 16 Noembrie 1938 P 11 DIRECTORI STELIAN POPESCU CUM RENUNŢĂM ANUAL LA MILIARDE de Ing. NICOLAE CARANFffi IV (sfârşit) In precedentele articole, am încercat să dovedesc necesi- | tatea neapărată a întocmirii unui mare plan de lucrări publice. Ceea ce se petrece în jurul ţării noastre nu mai îngăduie nici-o amânare fără consecinţe grave. De altfel, este îmbucurător că, de curând, guvernul a atacat câteva puncte reduse dintr-un asemenea program prin lucrările de şosele, căi ferate, pod peste Dunăre, sporirea parcului de vase maritime şi fluviale, iar în regiunea de gaz natural se încearcă o distribuire mai depărtată. Planul, ce s’ar întocmi de organismele competinte ale Sisaitului, ar trebui să serbeze lucrările după importanţa înrâuririi existenţei lor, asupra economiei naţionale, după materialele, maşinile şi felul mâner de lucru ce ar necesita şi după sumele ce ar trebui exportate la procurarea instalaţiilor. Unele lucrări ar putea intra curând în execuţie, însă în general va fi nevoie de un interval în care să se procedeze la: — studii pe teren şi stabilirea proectelor; aducerea utilajului şi asigurarea procurării materialelor în regiunea fiecărei mari lucrări (deschideri de cariere, drumuri de acces, eventuale înfiinţări de fabrici de ciment, surse de energie, etc.) — formarea personalului de excuţie printr’un plan de mai mulţi ani, în care timp, plecând de la ucenici de vârsta de 16—17 ani, să se scoată miile de lucrători calificaţi ce ne lipsesc. Rezultate practice nu se vor obţine prin şcoli de ucenici, ci prin formarea directă la antreprizele şi fabricile existente, după un plan ce s’ar putea inspira din acela ce se află în al doilea an de aplicare în Germania; — în fine, crearea unui organism financiar, care să studieze posibilităţile financiare, să urmărească stricta cadenţă a executării lucrărilor conform planului financiar şi care să poată asigura din avantagiile rezultate din lucrările terminate, noui mijloace pentru continuarea celorlalte. MIJLOACE FINANCIARE Sursele posibile pentru mijloacele financiare de executare ar putea fi: 1) prin cote din bugetele anuale ale Statului. Această soluţie nu este posibilă din cauza micului buget ce avem şi al lungului timp ce ar necesita acoperirea cheltuelilor cu cote foarte mici. Până acum s’a procedat astfel şi da aceea, cu toată dorinţa da progres a tuturor guvernelor, s’a realizat atât de puţin pa planul marilor lucruri publice; 2) prin împrumuturi externe directe (în interior nici nu se pune cazul la sume mari) de lungă durată. Asemenea operaţiuni nu sunt posibile azi. Se poate obţine însă maşini, materiale şi instalaţii pe credite de durată redusă de 5 la 8 ani; 3) prin creerea unui credit intern, care să poată fi acoperit de înseşi veniturile suplimentare, ce vor rezulta direct şi indirect din executarea lucrărilor. Asupra acestui din urmă mijloc voi insista pentru aducerea la cunoştinţa cititorilor a mijloacelor utilizate în Germania şi Statele Unite cu scopul urmărit de noi. Specialiştii cunosc, din numeroasele lucrări publicate, toată tehnica întrebuinţată în aceste ţări prin crearea unui credit pe termen mijlociu. Voi da numai câteva lămuriri. In tot cea ce urmează, înţelegem să vorbim numai de executarea acelor lucrări publice cari sunt productive, adică acelea cari după executarea lor aduc un spor sigur de venituri importante direct şi indirect. Toată lumea cunoaşte rolul poliţelor cari având o contravaloare în mărfuri pot fi scontate la B. N. R. pe un termen scurt de 3 luni. Pentru cambiile agricole, prin modificarea statutelor B. N. R., s’au admis scadenţe până la 9 luni, dar s’a limitat scontul die asemenea poliţe la maximum 40% din portofoliul Băncii. Pentru a înlătura neajunsurile unei inflaţiuni ascunse, totalul scontului este limitat la un anumit plafon şi trebue păstrat un echilibru între cantitatea de mărfuri în circulaţie şi emisiunea fă. (Continuare în pag. 2 a) Paris, Noembrie Căderea ministerului Chautemps trebue socotită tot mai mult ca o apropiata eventualitate. In această privinţă, conversaţiile ce se aud pe sălile Camerei şi Senatului sunt semnificative. E mai puţin vorba de d. Chautemps decât de urmaşul lui. Totuşi, se obiectează, nu există nici un motiv aparent ca ministerul să fie răsturnat. Congresul radical de la Lille s-a rostit pentru menţinerea Frontului popular şi Consiliul naţional al partidului socialist a luat o hotărâre asemănătoare. Fără îndoială... am prevăzut, de altminteri, că radicalii nu vor lua iniţiativa unei rupturi violente. Dar dacă textele votate de unii şi de alţii pot lăsa să se creadă că uniunea stărue între partidele de stânga, discursurile pe care le ţin reprezentanţii acestor partide, fac ca despărţirea lor să pară definitivă. La Lille, radicalii au aplaudat opera d-lui Georges Bonnet. La Paris, dimpotrivă, socialiştii şi comuniştii, fac zile grele ministrului de finanţe. Afară de aceasta, d. Léon Blum, în faţa consiliului naţional al partidului său, a rostit un discurs care e socotit a fi discursul unui om care se pregăteşte să intre în rândurile opoziţiei. Impresia aceasta este confirmată de faptul că d. Léon Blum n’a asistat la consiliul de miniştri atât de important ce s’a ţinut la 9 Noembrie. O gripă foarte oportună l-a reţinut în casă în ziua aceea. Pe scurt, criza ministerială e în aer. Ce soluţii se pot prevedea ? Deşi măsura aceasta n’a fost luată niciodată, cu excepţia preşedintelui Mac-Mahon, într-o ocazie memorabilă, dizolvarea Camerei deputaţilor pare că se impune. Noul alegeri legislative ar înfăţişa, desigur, câteva inconveniente în gravele împrejurări externe de azi. Dar ar avea avantagiul de a clarifica situaţia internă şi, poate, de a permite formarea unui guvern stabil. Numeroşi bărbaţi politici sunt azi partizanii acestei soluţii, însuşi d. Chautemps ar primi şi el bucuros această soluţie. Totuşi, anumite spirite prevenite socotesc că nu trebue împinse lucrurile la extrem şi cred că o soluţie parlamentară nu e cu neputinţă. Semnalez, de altminteri, că ideea unui minister de concentrare republicană se impune tot mai mult, pe zi ce trece. Oamenii din centru, ca d-nii Plandin şi Paul Reynaud, par dispuşi să-şi acorde concursul radicalilor : apropierea se face cu oarecare încetineală ,dar se face sigur. In aceste condiţiuni, d. Albert Lebrun ar putea privi cu mai multă seninătate viitorul imediat al ţării... şi ultimele luni de preşidenţie. Fără îndoială, că e cam de vreme, spre a prevedea desfăşurarea apropiatelor evenimente politice. Totuş, ţinând seamă de diferitele informaţiuni sau destăinuiri, pot spune că, dacă d. Chautemps va demisiona, îşi va succeda lui însuşi. Va forma atunci un guvern pur radical. Acest minister radical nu va avea decât o foarte scurtă existenţă. In curând ar veni faimosul minister de concentrare republicană, a cărui prezidenţie ar fi încredinţată d-lui Georges Bonnet — în caz de pericol financiar grabnic, — sau d-lui Edouard Herriet. Se mai spune că d. Léon Blum ar fi dispus să prezideze şi d-sa un minister de concentrare și că ar fi început chiar demersuri pe lângă anumite personalități. Dar ipoteza aceasta nu paare a fi tocmai serioasă. ^ SCRISORI DIN PARIS IPOTEZE de RENE SAIVE