Universul, aprilie 1938 (Anul 55, nr. 90-104)
1938-04-01 / nr. 90
/ r • al 55-lea II« Pam exemplarul £“’11 Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării dir. G-Ie P. î. T. No. 120.288/§3? FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30.15 DIRECTORI STILIAN POPESCU Accidentele de circulare Accidentele de circulaţie se produc pretutindeni. Intr’o oarecare măsură sunt o urmare, greu de evitat, a sporirei numărului de vehicule cu tracţiune mecanică şi a nevoiei de a câştiga timp şi de a scurta distanţele prin o iuţeală mai mare. Accidentele de circulaţie sunt, dacă voiţi, un tribut ce se plăteşte progreselor înfăptuite în domeniul tehnicei. Tot recunoscând aceste adevăruri, recunoaşterea lor nu îndreptăţeşte proporţiile îngrijorătoare ce iau la noi accidentele de circulaţie, nu şterge şi nu uşurează vina celor ce le produc, precum nu consolează pe victimele accidentelor. La întrebarea cine este mai vinovat de aceste accidente, al căror număr sporeşte în proporţii simţitoare în zilele de sărbători, conducătorii de vehicule vor da vina pe pietoni, acuzându-i că nu sunt atenţi şi că nu-şi dau osteneala să se uite la dreapta şi la stânga lor, atunci când au de trecut în partea cealaltă a străzii. La rândul lor, pietoi îii aruncă toată vina şi răspunderea pe conducătorii de vehicule, cari, stăpâniţi de nebunia vitezei, circulă în oraş şi chiar pe străzile cele mai frecventate cu o iuţeală C depăşeşte cu mult iuţeala îngăduită ’ de regulamentul respectiv. O altă învinuire ce se aduce conducătorilor de vehicule cu tracţiune mecanică este că unii dintr’înşii nu ştiu să conducă — acesta e mai cu seamă cazul cu conducătorii şi proprietarii de maşini particulare — şi n’au destul sânge rece“ pe când alţii sunt în stare şi ebrietate. mitor, trebuesă recunoaştem că fiecare din aceste două categorii are dreptate în învinuirile ce aduce celeilalte categorii. Sunt cazuri, când vinovat de accident este pietonul, care traversează strada, fără nicio precauţiune prealabilă, fără să se gândească la faptul că pe partea carosabilă a unei străzi de la oraş nu se merge, aşa cum, de pildă, ar umbla afară pe câmp. Sunt, de asemenea, cazuri — iar acesteia sunt mai dese — când accidentul se produce din vina conducătorului de vehicul, care merge mai minte decât se cuvine sau n’are destulă dexteritate, ca să evite accidentul. Socotim că se poate ajunge la reducerea simţitoare a numărului de accidente de circulaţie, dacă, între altele, s’ar lua şi măsurile ce urmează. Procesele ce au loc din cauza accidentelor de circulaţie să nu fie tărăgănate cu lunile — uneori chiar cu anii — ci să fie judecate cât mai repede. Efectul moral al unor sancţiuni aplicate fără nepermise întârzieri este un factor important în această chestiune. Să nu se acorde cu înlesnire permisele de circulaţie, dar să se retragă, fără nici un fel de cruţare, atunci când posesorii lor dau dovadă că abuzează de permisiunea de a conduce un vehicul. Un cuvânt şi pentru pietoni. Pietonii să fie mai băgători de seamă, atunci când circulă pe străzi şi, în al doilea rând, să se pătrundă de adevărul că străzile, inclusiv trotuarele, sunt făcute ca să ■ circuli, iar să nu staţionezi pe ele şi să stai de vorbă dil m4s*fcst.mn' fer'-M.Mtt&Mifcrt"“ j S . Chiriaşii se pot muta până la 29 Aprilis In acest an, ziua de Sf. Gheorghe, când în mod obişnuit se face mutatul, cade, precum se ştie, în chiar Sâmbăta patimilor. Cum termenul înăuntrul căruia chiriaşii se pot muta este de trei zile, iar mutatul ar trebui să se facă tocmai în zilele de Paşti, ministrul de justiţii întocmit un decret-lege, a apărut in „Monitorul Ofic de ieri, decret prin care acordă o prelungire a a termen, astfel încât chirii vor putea muta până la faprilie, inclusiv flPrT Wise W Af ” . Să nu exageram de I.VION Faptele înregistrate în ultimele zile la rubrica vânzăricumpărări, cu ecoul lor înăbuşit la suprafaţă dar intensificat în adâncuri, scot în evidenţă rolul pe care l-au avut, şi mai ales îl au, funcţionarii superiori, de carieră, în orânduirea statului modern. Tocmai pentru că marea masă a salariaţilor publici a găsit întotdeauna în coloanele noastre un sprijin efectiv şio apărare sinceră a tuturor revendicărilor, ne-am socotit îndreptăţiţi să spunem, fără ezitare, adevărul. Nu odată am atras atenţia conducătorilor de departamente că au datoria să desmorţească biurocratismul formalist şi tipicar, care încurcă treburile publice, complică problema cea mai simplă, cauzând statului şi particularilor pagube incalculabile din pricina mentalităţii strâmte ce domneşte încă prin ministere şi prin biuromile tuturor autorităţilor publice. Am cerut o concepţie mai largă, o directivă mai suplă, o rezolvire mai promptă, care trebue să înlocuiască sistemul îmbătrânit al amânărilor specifice administraţiei noastre. Această latură a problemei a fost înţeleasă şi experienţa remedierii este în curs. Dar în cealaltă latură a problemei — atotputernicia funcţionarilor superiori din ministere, atotputernice, care e responsabila reală a detestabilei alcătuiri administrative, nu numai că nu s’a făcut nimic, dar mergem spre tendinţa de a acorda tocmai multora dintre cei vizaţi o şi mai mare stăpânire decât au avut până acum. Nu afirmăm nimic nou spunând că majoritatea miniştri(Continuare in pag. 2-a) ső íTősr. BAL CIC KIMON LOG10 im Britanie şi Eurmia Centrali din 24 Martie. Imberlanii au prefaţă măsura în ca externă a imperiu- Tnic comportă astfel Turki, care este atitu- lar Londrei în faţa situaţiiinternaţionale de astăzi. Vaxea, majoritate, a comentatorilor politici străini şi a cancelariilor europene au dat declaraţiilor d-lui Chamberlain' interpretarea, pe care le-am dat-o și noi, la timpul său, in această cronică. 'O iesiidinea asupra căreia c0g'-ntdrea primului ministru brUafd& eyq' așteptată cu cea mncfi' Mare nerăbdare era ace'îă 'a'Europei Centrale. Precizările d-lui Chamberlain asupra acestei probleme suit cunoscute: Moşea Brita- \ rie'inC: polite ' da Cehoslovaciei -nici o garanţie specială şiprealabilă, întrucât în aceast dincea fiu are interese tot atât de vitale ,ca în Franţa, sail, Belgia,. O asemenea declaraţie nu a surprins pe nimeni. ■ Mai ' de grabă ar fi surprins contrarul, intr’adevăr, e greu ■ de vătat pentru ce Mărea Britanliă-faf.fi luat faţă de Cehoslengc'n obligaţiuni automatice, ele 'asistenţă, pe care nu le.w, luat niciunul din veci-. nil ei, imediaţi -7- interesaţi la independentă ' şi integritatea et'l-t/ pentru ipoteza unei agresiuni neprovocate din partea‘ Germaniei. bifliggpile . Marei Britanii faţa de-Cehoslovacia nu sunt deci, decât cele, care rezultă din:-pftctul ‘Societăţii Naţiuni- lor şi cele care pot decurge '■ indirect -din îndatoririle con■ tinenţale, pe care Anglia le arefaţă de Franţa şi Belgia şi care-şi au origina in pactul de la Locarno, ca şi pactul de asistenţă mutuală dintre Franţa şi Cehoslovacia. Şi într’un caz şi într’altul, diplomaţia engleză îşi păstrează insă dreptul de liberă, apreciere asupra necesităţii sau oportunităţii unei intervenţii. Ceia ce a justificat însă comentariile presei politice străine asupra atitudinei engleze faţă de Cehoslovacia— şi în general, faţă de Europa Centrală — este adaosul, pin care însuşi d. Chamberlain interpretează declaraţiile sale cu privire la această regiune a continentului, iată — după desbaterile parlamentare engleze—■ textul întreg al acestei adăugiri, cu care primul ministru britanic, întregeşte declaraţia sa despre Cehoslovacia: „Când este vorba de pace şi de războiu, obligaţiunile legale nu sunt singure în cauză şi dacă războiular izbucni, ar fi imposibil ca el să fie limitat la aceia, cari şi-au luat asupra lor astfel de obligaţii. Ar fi cu, totul imposibil să se spună, unde s’ar sfârşi şi ce guverne ar fi puse in cauză. Apăsarea necruţătoare a faptelor s’ar putea dovedi cu mult mai puternică, decât declaraţiile formale şi în această eventualitate ar fi desigur în limitele probabilităţilor, ca alte ţări, afară de cele care ’au fost părţi la conflictul originar, să fie aproape imediiat puse în cauză. Aceasta este în deosebi adevărat în cazul a două ţări, ca Marea Britghie şi Franţa, legate de o veche prietenie, cu interese strâns întreţesute, devotate aceloraşi idealuri de libertate democratică şi hotărâte să le apere“. Pentru cine cunoaşte, repulsiunea de neînvins a Marii Britanii pentru politica de alianţe sau de imixtiune pe continent, asemenea de- Victimele furtunii ■■ \ v," I ' »!« De claraţii, în gura unei prim ministru englez, sunt pline de , înţeles. B. Chamberlain des- .■ t chide, larg poarta, asupra po- J sibilităţilor ele fapt ale viito- rului. Tradiţiile politicii en- j igleze, reacţiunile încete ale 1 , opiniei publice a Măriei Britanii faţă de situaţia unei regiuni a continentului, ca- ■ re-i este puţin cunoscută? şi,j unde imperiul nu are intere- : 1 se directeşi,vitale, exclud la posibilitatea pentru politica britanică să-şi asume obliga- ! ' ții militare. Dar fără îndoială, pronunţând cuvinele citate mai sus\ d\. Chamberlain■ ■ îşi dă seamăcă ‘ ppiitia sa p-g- t .blihă este pregătită'pentru a le asculta fără alarmă şi a sehotărî cu bărbăţie. Viitorul conflict european nu va fi limitat la cei cartase vor ciocni cei dintăiu. Scopul lui nu va fi de a schimba o frontieră ■ locală pe hartă Europei, ci de a retrona un imperialism şi a-l înlocui cu altul. Va fi, o fatalitate, legată de insăşi structura politică şi economică a lumii moderne, ca războiul viitor, să fie ciocnirea fără cruţare dintre interesele şi prestigiile celor mari.Cuvânt-' tarea d-lui Chamberlain este, mărturisirea deschisă că ■ acest lucru este astăzi înţeles în Anglia şi că opinia britanică nu mai nutreşte iluzii despre putinţa ■' unei politici de izolare. In temeiul pactului Societăţii Naţiunilor, pe baza obligaţiilor de la Locarno, în urmă creşterii progresive a puterii germane, intervenţia britanică pe continent devine din ce în ce mai necesară pentru interesele Imperiului. Şi în drept, şi în fapt, politica engleză este astăzi cu mult mai străns legată de Europa decât in 1914. Timp de douăzeci de ani," străduințele oamenitilor de stat au fost să facă pacea indivizibilă. Faptele, mai puternice decât oamenii, au făcut războiul indivizibil. 11 Oslo, 29 (Rador). — Furtuna care - a bântuit săptămâna trecută pe, coasta norvegiană a fost cea mai violentă din ultimii 17 ani. . Această groaznică furtună a provocat moartea a 40 de persoane. Intr’o familie, tatăl s’a înecat cu cei patru feciori ai lui. wsäkwss&äiaBxsiiBWMmmiamiKm ---------------T-—1-----------------—................................................................ — O STRADĂ... DULCE Un autocamion care transporta zechestie zahăr, a luat foc în timp ce mergea pe una din şoselele din nordul Franţei. Şoferul a putut scăpa neatins de flăcările care au cuprins vehiculul, calcinându-l cu toată încărcătura lui, astfel că în acel loc, şoseaua a fost „caramelizată“. Pelerini indieni atacaţi de elefanţi sălbateci pe malul Gangelui Ca'jcutiba, 29 (Rador). — O turmă de 40 de elefanţi sălbaîntâmplare care iese cu totul teci şi-a făcut pe neaşteptate din comun şi care numai prin ' apariţia din junglă, năpus'tintr’o minune nu s’a soldat prindu-se asupra pelerinilor, nenumărate victime omeneşti ! Cuprinse de furie înfiorătoas’a petrecut azi în apropiere !rele pachiderme s’au repezit de Lucknow. asupra credincioşilor, care au In timp ce câteva zeci de mii luat-o la fugă, plini de groază, de pelerini se aflau adunaţi pe ! Din fericire, um detaşament malul Gangelui, asistând lar de soldaţi, pus de pază pe mal slujba religioasă anuală cu pri. a zărit la timp pe elefanţi. Sol- . lejul sărbătorii Kumbhomna, daţii au deschis focul asupra care se termină prim îmbierea lor, omorînd mai mulţi dintre tuturor în apele fluviului sfânt, ei şi punându-i pe goarnă pe în fața localităţii Hardwar, pe ceilalţi. ‘ Un milionar moare in cea mai cumplită mizerie — El era insă, un mare Vlanu‘4 — Braşov, 29 Martie Poliţia judiciară a fost anunţată astăzi, printr’o scrisoare, că in cartierul pavilioanelor c. ■ f. r„ a murit bătrânul ceferist I Ernest Istrate, de 70 ani, originar din Tg. Ocna. La faţa locului a plecat de comisar Aurel Florescu, spre a face cuvenitul proces-verbal, I premergător autopsiei şi inmormântării. Casa în care a murit bătrânul şi care era proprietatea sa, are pe din afară aspectul unei case de om cu stare. ! Comisarul, însoţit de agentul Wagner, a pătruns în camera în care, întins pe un pat de scânduri, zăcea corpul neînsufieţit al bătrânului. In cartier, trecea drept om sărac. El trăia din mila vecinilor, cari, impresionaţi de bâtrâneţea şi mizeria în care se gânsea, îl dădeau de mâncare. Astăzi, când una din vecine a venit, ca de obiceiu, cu mâncare, bătrânul a rugat-o să se ducă cu o scrisoare la poliţie, ceea ce a şi făcut. I In scrisoare, bătrânul, care probabil îşi simţea sfârşitul aproape, anunţa poliţia despre moartea sa, care a survenit la scurt interval de timp după plecarea vecinei spre poliţie. CE S’A GĂSIT IN CASA Pe o măsuţă, arsă pe ici pe colo de mucurile lumânărilor, a căror flacăre lumina sărăcăcioasa încăpere, s’a găsit un plic şi ziarul „Universul“ din ultima zi. Mare a fost mirarea poliţiştilor când, in acel plic, au găsit S’a desfăcut apoi testamentul, prin care bătrânul pensionar lasă toată averea sa Casei Şcoalelor şi gimnaziului din Tg. Ocua, precum şi un bon ce re- lprezintă considerat, că din venit V ţină studenţi sărac, joc prin testament, a lăsat conservatorului de muzică „Astra“ din localitate, un violoncel, ce a fost găsit într’un ungher al camerei şi care pare a fi de peste o sută de ani, un testament. Dar mai mare le-a fost surprinderea când întorcând salteaua, au auzit ceva foşnind. Au desfăcut-o in grabă, scoţând numere vechi din ziarul „Universul“, în care erau împachetate titluri vechi ale statului, bazate pe etalonul aur, în valoare de milioane, două carnete de depuneri de cecuri poştale, şi Casa de păstrare din Sibiu, în valoare de sute de mii de lei, scrisori de la autorităţi şi prieteni, un carnet cu note zilnice din care se constată că bătrânul colindase multe ţări din Europa şi poseda o cultură aleasă. Lângă pat, într’un săculeţ, s’au găsit câteva mii de lei, reprezentând pensia pe luna Martie, primită cu câteva zile înainte. Printre scrisorile dela autorităţi, s’a găsit una din partea ministerului instrucţiunii publice, prin care i se făcea cunoscut că ministerul a acceptat donaţia de două milioane 300 mii lei, pentru gimnaziul de băeţi din Tg. Ocna, şi care scrisoare se termină cu câteva fraze elogioase la adresa bătrânului, care este considerat ca un binefăcător şi un sprijinitor al şcoalei. D. comisar Florescu înmărmurit de cele găsite, a raportat cazul d-lui prim procuror Vlad Enescu, care a ordonat inventarierea şi predarea lucrurilor găsite. Răvăşindu-se hârtiile, s’au găsit câteva acte de proprietate a unor imobile aflătoare înt Bucureşti, Tg. Ocna şi Braşov. In urma bătrânului nu rămâne nici o rudă. Institutul de îmormântar® „Sava“, unde bătrânul își achitase spezele ... Înmormântare, a. ridic I ’isrvasdi - *■— „Aici*., e.-tcu pe., autopsie^B Moartea bătrânului filantrop care pentru sine era de o zgârcenie nemaipomenită a produs, cum era și firesc, o profundă impresie. M. M. Ce conține testamentul -oox#xco- A MURIT CEL MAI BOGAT ȘEF DE STAT DIN LUME | Maharadjabul de Petiala (India), mort de curând, era cel mai bogat șef de stat din lume Epidemie de tifos in Germania Berlin, 29 (Radar).— In Bromberg a isbucnit o epidemie de tifos. Până acum, au fost primiţi în spitalele din Bromberg 65 de bolnavi în stare gravă, dintre cari 11 au încetat din viaţă. S’a constatat că microbul epidemiei a fost adus dintr’o ţară vecină. „ m noi, — Limba noastră Cât de curând, dar după o sută de ani „Cred, spune d. Sextil Puşcariu, că ar trebui să avem cât mai curând — şi chiar din iniţiativa şi cu colaborarea Academiei — un îndreptar al limbii bune: o gramatică pe înţelesul tuturor (!) şi un mic (!) dicţionar în care să se precizeze formele şi înţelesurile exacte ale cuvintelor şi din care să fie excluse neologismele fără drept de cetăţenie. Dar un asemenea dicţionar îndreptar nu se poate face decât după ce vom avea Dicţionarulrepertoriu cel mare,... marele Tezaur al limbii române. Iar acesta se face încet şi cere multă muncă“. Ce să pricepi diin toate astea ? O gramatică nu se face „pe înţelesul tuturor“, ci cum trebue să se facă. O înţelege cine poate. Un dicţionar nu e mare sau mic, după cum cuprinde sau nu „neologismele, fără drept de cetăţenie“. Acestea nu au ce căuta în nici un dicţionar, mic sau mare. Dicţionarul ca să fie bun, trebue lucrat de bărbaţii pricepuţi şi cu întinsă cultură. Littré era medic, filosof, filolog, naturalist, latinist, elenist. Muncitori, ca nimeni altul, se închidea în casă de la şease seară, nu primea pe nimeni şi lucra până la trei dimineaţa. Şi ar trebui să avem „cât de curând“ o gramatică şi un dicţionar ? Cât de curând, dar după ce se va înfăptui „marele“ Tezaur, care „se face încet“ Ce înseamnă „se face încet“ ? In treizeci şi doi de ani s’a lucrat un sfert din „Marele Tezaur“. Pentru celelalte trei sferturi mai trebuie dat de trei ori câte treizeci şi doi de ani. — nouăzeci şi şease de ani. Şi după nouăzeci şi şease de ani, o să avem „cât de curând“ gramatica şi dicţionarulîndreptar care ne trebue acuma!.. Până atunci se va poci limba, fără nici o îngrădire. Seneigalezii noştri vor scrie nestânjeniţi cum vor voi,—fiecare cu gramatica lui, cu sintaxa lui, cu vocabularul lui. Să fim drepţi. După ce arată că fascicolele Dicţionarului nu au „mai multe sau mai puţine cuviinţe“, cum am spus eu, ci „cuprind exact... atâtea cuvinte câte au — după cunoştinţele noastre—limba română“, d. Puşcariu mărturiseşte că merge greu, fiindcă n’are colaboratori. „De mai bine de zece ani, repet în fiecare raport înaintat Academiei în Sesiunea generală, că singurul mijloc de a merge mai repede cu redactarea Dicţionarului este mărirea numărului colaboratorilor. Trebue angajate forţe tinere pentru ca să aibă vreme să facă şcoala anevoioasă lexicografică“. Fireşte. Dicţionarul limbii noastre nu-l poate face unul singur. Dar noi avem patru universităţi, cu patru facultăţi de litere. Avem peste trei sute de licee — cine ştie câte licee avem ? — avem mulţime de şcoale normale, de Academii, de Institute, cu care ţara cheltueşte, de unde are, de unde n’are, miliarde în fiecare an. La şcoalele astea sunt mii de profesori, unii, şi cei mai mulţi, „mari lingvişti“, „mari literaţi“, „mari critici literari“, „mari învăţaţi“. Şi nu se găsesc printre atâtea măriri, printre atâţia „doctori“, zece, măcar zece, să ştie ce e o limbă, să ştie româneşte, să aleagă frumosul de Urât, să aibă o cultură generală şi pregătirea să lucreze la dicţionarul limbii ? Trebuie „angajate forţe tinere“ ,să facă şcoală de acum încolo ? Şi de ce trebue ca întocmitorii dicţionarului să aibă pregătire, când ei sunt puşi să adune, fără alegere, de toate şi de oriunde ? Deschideţi Dicţionarul limbii române, făcut de Academia română şi veţi da peste o jena, jenă, jenant, jamaică, „rachiu de ăl bun“, jardinieră, jazz, jazzband, a avansa, peste ceferist,— la literile corespunzătoare se vor vârî, desigur, şi petetist, setebist, teterist. Veţi da şi peşte bonjur. Da. Putea să lipsească bonjur, jamaica şi jazzband din marele Tezaur al Academiei, că al limbii române nu e o ferit-a Sfântul ? D. Puşcariu are şi o „propunere“ : ,,D. Pisani să plăteascĂ CÂte o sută lei de fiecare neologism pe care 1-1 voiu arăta în articolele sale (nu arată însă nici unul). Cu ceea ce s'ar aduna, s’ar putea plăti cel puţin un colaborator mai mult". Mă folosesc şi eu de neologisme ? Se poate. Se poate, mai ales, de când am pus mâna pe Dicţionarul Academiei. Asta nu mă împiedică să primesc propunerea. Dar şi d. Puşcariu să plătească tot câte o sută de lei,— nu „o sută lei“ — de fiecare neologism, barbarism, de fiecare gre şeală de limbă, de fiecare grozăvie din Dicţionarul Academiei. Cu ce s’ar aduna — parale numai să aibă d. Puşcariu —, s’arputea, plăti o bună parte din datoria publică a României. De dicţionar avem nevoie acuma şi trebue să se facă acuma, nu peste o sută de ani. ; Despre aste, în articolul viitor. T. PISANU