Universul, ianuarie 1940 (Anul 57, nr. 1-29)
1940-01-01 / nr. 1
T V *“ Anul al 57-lea Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLarulIn tară 5 lei. (In străinătate 10 Iei) Taxa ptfWI flitică In numerar conform aprobirii Dir. O le P. T. T. Nr. S4.464/M9 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-33 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU VL Nr. 1 Luni 1 Ianuarie 1940 LA MULTI ANI! ! 9 1940 De îndată ce conştiinţa a început a se înfiripa în om, s’a născut în el şi marea dorinţă — s’ar putea mai bine califica marea grijă — de a cunoaşte tainele viitorului, care-i puteau asigura o relativă linişte in mijlocul grijilor de care era înconjurat. Pe temelia acestei dorinţe au luat fiinţă şi nenumăratele superstiţiuni şi — mai apoi — chiar religiunile dătătoare de speranţe într’un viitor mai bun. Au trecut zilele, au trecut anii, au trecut şi secolele şi până în ziua de azi, cu toată civilizaţia şi progresul necontestat la care s’a ajuns, omul sondează mereu viitorul în toate direcţiunile, legându-se uneori de cele mai înşelătoare iluzii, dacă-i sunt prezentate într’o formă dibace. Mai ales în materie politică omul se lasă purtat de cele mai multe iluzii. Poate şi de aceea genialul filosof francez D’Alembert, acum mai bine de un secol şi jumătate, ajunsese să spună că „Politica este arta de a înşela oamenii, convingându-i că se lucrează pentru fericirea lor". Şi deşi, în mare parte, teza lui D’Alembert s’a verificat de multe ori, totuşi nici un om până azi nu a renunţat de a şti de la oamenii politici, măcar cu o cât de vagă aproximaţie, viitorul. In timp de pace şi de prosperitate, această dorinţă aproape patologică este oare cum atenuată, dar azi, când patru din cele mai mari şi mai puternice popoare simt încă vanate într’un război cum n’a mai cunoscut lumea, război ce ameninţă să târască în macabrul lui dans şi pe celelalte popoare mai mari sau mai mici, cunoaşterea viitorului este şi mai arzătoare. Toţi ar vrea să-l ştie — şi dela toţi, cari se presupune că ar putea să-l ştie, se cere să-l spue. Se cere azi dela cel care citeşte în cafea, dela cel care citeşte în palme, dela cel care citeşte în stele, dela cel care citeşte în cărţi, dela cel care citeşte în sborul păsărilor, dela religie, şi dela superstiţie, dela savant ca şi dela ignorant, desvăluirea viitorului şi, după felul în care fiecare va şti să-l prezinte, va găsi şi credulii lui. Se cere şi ziaristului, fiindcă se presupune că şi el ar putea să-şi facă fericiţi cititorii lui, ni se cere deci şi nouă, — acum când se redactează foaia Anului nou, dorit de toţi, de mic, de mare, să fie purtător de noroc, — ca să descifrăm viitorul. Neîmpărtăşind nici unul din mijloacele prin care se amăgeşte lumea pentru a o face să se creadă fericită, o lungă experienţă ne face să spunem cititorilor noştri, că viitorul oricui stă în muncă şi ordine, în credinţa nestrămutată, că prin muncă bazată pe legea morală, care singură poate să garanteze ordinea, omul poate să învingă greutăţile şi să-şi asigure un viitor mai bun. Lumea trece printr’o criză morală, cum n’a mai fost poate de secole. Această criză morală a dus la situaţia în care ne sbatem toţi. Astăzi nimeni nu mai crede în nimic, cu toate că, pe deasupra noastră a tuturor, mari şi mici, este o lege morală, care, dacă n’ar exista, viaţa n’ar merita să fie trăită. Să restabilim şi să respectăm această lege morală, să recunoaştem virtuţile muncii oneste şi să înţelegem că fără ordine şi fără morală nu se poate trăi, nici fericit şi nici măcar liniştit. Neamul românesc a crezut în acest talisman, cu el a înfruntat vitregia vremurilor şi prin el şi-a văzut fiii şi fraţii adunaţi la un loc într’un mare popor; să nu ne depărtăm nici noi de el şi, atunci, anul 1940 în care intrăm — cu toate umbrele lui neliniştitoare — va aduce un viitor în care speranţele nu vor fi înşelate şi iluziile nu vor fi departe de realitate. Ce trebue să fie, deci, anul 1940? Un an de încredere în destinele neamului nostru, un an de înţelegere între mari şi mici, un an de ordine pen- tru a se asigura o muncă spornică în toate direcţiunile, un an în care legea mo- I rală să domine totul si pe toți. „UNIVERSUL" O ARMATA PUTERNICA PREVINE PRIMEJDIA RĂZBOIULUI. SA NE DARUIM ACEASTA ASIGURARE PENTRU CĂMINUL ȘI BUNURILE NOASTRE, SUBSCRIIND LA: BONURILE PENTRU ÎNZESTRAREA ARMATEI AMU Bine-ai venit pe plaiul nostru, pe vechi [Şi strămoşeşti ogoare, Zeu mândru, sol al tinereţii, ce-ai răsărit [din largi genuni... Bine-ai venit s’aduci în Ţară nădejdile mântuitoare, Să ne ’nfloreşti o viaţă nouă, să aperi brazda [de furtuni!.. Bine-ai venit cu visuri sfinte, s’arunci zăpada [peste dealuri, Să crească mândrele podgorii de chihlibar [şi de rubin, Şi oameni noi să ne’ndrumeze cu noi şi mândre [idealuri Şi gânduri mari să ne înalţe spre culmea cerului [senin, Im holde de-aur [să răsară, Să cânte lanurile ’n soare lin clătinate de belşug; In doina noastră din cavale să cânte dragostea [de Ţară, Şi Ţara ’ntreagă să ’nflorească pe urma rodnicului ; [plug... Un falnic ritm de viaţă nouă să ’ndrume dragostea [frăţească, Altare noi să se ridice peste pământul milenar, Un singur vis să lumineze moşia noastră românească Şi sfânta pace să plutească dela hotar pân’ la hotar! MIRCEA DEMI RADULESCU Anul internaţional 1939 Criza din Martie-Septembrie. In ce condiţii a isbucnit războiul de R. SEIŞANU Cu toate că sfârşitul anului 1938 a fost destul de bogat în promisiuni şi chiar în angajamente pacifice, situaţia internaţională la începutul anului 1939 a continuat să fie considerată gravă, fie din cauza înarmărilor masive ale tuturor statelor mari, mijlocii şi mici, fie din cauza existenţei celor două grupe de puteri europene, opuse prin ideologia şi programele lor în materie de politică exterioară. Este interesant să reamintim, că In ziua de 30 Septembrie 1938 s-a semnat, la Mit-I hich, o declaraţie anglo-ger- r mană, în care, semnatarii ei — d-nii Hitler şi Chamberlain — au făcut cunoscut dorinţele şi proectele lor pacifice în următorii termeni: „Noi, Führer-ul şi cancelar al Raichului şi primul ministru britanic am avut o nouă reuniune astăzi şi suntem de acord să recunoaştem, că chestiunea relaţiilor anglo-germane este de primă importanţă pentru cele două ţări ale noastre şi pentru Europa. Noi considerăm acordul, care a fost semnat în noaptea din urmă şi acordul naval anglogerman ca fiind simbolul dorinţei celor două popoare ale noastre de a nu intra niciodată într’un, nou război unul împotriva celuilalt“. ... La 6 Decembrie 1938 o declaraţie franco-germană, semnată de d-nii Georges Bonnet şi Joachim von Ribbentrop, miniştri de externe ai Franţei şi Germaniei, asigura lumea că ...„guvernul francez şi guvernul german împărtăşesc deplin convingerea că relaţiile pacifice şi de bună vecinătate între Franţa şi Germania constituie una din elementele esenţiale ale consolidării situaţiei în Europa şi a menţinerii păcii generale“. In acelaş document se spunea, că între cele două ţări vecine „nicio chestiune de ordine teritorială nu este în suspensie“, iar guvernele lor „recunosc solemn actuala frontieră dintre ele, definitivă“. In sfârşit, într’un discurs ce l-a pronunţat contele Ciano, ministrul de externe al Italiei, după evenimentele din toamna anului 1938, ş’a SDUStică a d-lui Neville Chamberlain şi lorzilor Halifax şi Perth, „constituie în realitate un ansamblu de înţelegeri, care ţinând seamă de noile realităţi europene, mediteraneene şi africane, regulează pe baza celei mai desăvârşite parităţi morale, politice şi militare, raporturile intre cele două imperii“ şi ele reprezintă „o contribuţie efectivă şi concretă la consolidarea păcei“. In aceste condiţii anul 1939 promitea a fi pacific. Şi n’a fost. După câteva luni dela incheerea acordurilor de la Minich şi Viena şi de la semnarea declaraţiilor anglo-germane şi franco-germane, nori ameninţători au apărut la orizont, care prevesteau furtu- na apropiată. Germania şi Italia au pomenit de necesitatea lărgire a „spaţiului lor vital“. D. Hitler, Fuehrer-ul şi cancelarul Germaniei, a învinuit pe englezi, că urmăresc „încercuirea“ ţării sale, fără să ţină seama de aspiraţiile şi drepturile poporului german. SITUATIA CRITICA In cursul lunei Martie, Boemia, în neputinţă de a opune rezistenţă, a trecut sub protectoratul Germaniei, iar în cursul lunei Aprilie presa germană a început campania în chestia Dantzigului, susţinând drepturile istorice şi etnice ce le are Germania asupra „oraşului liber Dantzig“, ca şi necesitatea stabilirei unei legâturi directe între Gerpopulaţiei — sub conducerea d-lui Förster, au cerut în adunările lor realipirea teritoriului Dantzig la „patria, mamă“, conform dreptului de liberă determinarre. Guvernul din Berlin a formulat apoi cererile sale, atât în afacerea Dantzig, cât şi în aceea privitoare la crearea unor căi de comunicaţie princoridorul pollon, între teritoriul Reichului şi teritoriul Prusiei orientale. Relaţiunile dintre Germa(Continuare in pag.12-a) CE ÎNSEMNEAZĂ UN AN NOU Dacă ne smulgem puţin, din reţeaua deprinderilor care împletesc viaţa noastră zilnică şi dacă adâncim clipele prin care trecem, putem constata uşor că un an nou nu însemnează începerea de la capăt a unui şir de trebi, care şi-au găsit hotarul la sfârşitul anului trecut, şi nici răsturnarea cu totul a temeiurilor care au alcătuit şi au hotărât vieaţa noastră până aci. In realitate, călătorim mereu pe acelaş drum pe care nu-1 întrerupe decât sfârşitul zilelor fiecăruia dintre noi. Cum însă trebile noastre pământeşti stau în strânsă legătură cu anotimpurile şi cum aceste anotimpuri sunt determinate de poziţia pământului faţă de soare, revenind mereu în acelaş punct după 365 de zile, este evident că un an nou însemnează reluarea aceloraşi treburi sub înrâurirea agenţilor fizici puşi în mişcare de această schimbare a anotimpurilor. Lucrăm deci — pământeşte vorbind — sub înrâurirea naturii fizice care satisface sau împiedică nevoile noastre trupeşti şi ne pune mereu în conflict cu ea. Dar această lucrare a noastră, deşi sub puterea agenţilor ei fizici, este lucrare morală care nu e determinată de ei sau anotimpurile prin care trecem. Oriunde ne-am găsi şi orice piedici am întâlni în cale, puterile noastre interioare sunt aceleaşi, lucrând mereu pentru a adapta trupul nostru naturii sau pentru a-i porunci naturii să se supună. Din acest punct de vedere un an nou este în adevăr un prilej de reculegere şi reîmprospătare a puterilor noastre morale, de cercetare a drumului pe care am apucat, a rezultatelor pe care le-am obţinut şi mai ales de noui orientări în viaţa noastră de toate zilele, publică sau privată. Şii însăşi fiinţa noastră clocotesc puterile naturii fizice, dar aceasta nu ne împiedică să luptăm şi să biruim ceea ce este pământesc în noi. Superioritatea omului faţă de celelalte animale constă tocmai " ' '** ‘'-’iQ **, ÎTî TI C -telor şi a patimelor care isbucnesc năvalnic atunci când uităm ce suntem şi ce înfăţişăm pe acest pământ. Toate conflictele dintre Indivizi sau popoare aici îşi au obârşia, în lipsa aceasta de stăpânire asupra a ceea ce este pământesc în noi, pământesc in sensul că trebuind a străbate cele patru anotimpuri, avem de luptat cu atâtea greutăţi determinate de ele şi pe care le întâlnim în cale ca nişte pietre de încercare sau ispite ale vredniciei noastre. Să stăm deci puţin de vorbă cu noi înşine cel puţin acum când am statornicit un popas,— trecerea de la un an la altul. Ce avem de făcut ? întâi un examen al rezultatelor şi apoi un program de realizări. Examenul rezultatelor va fi pentru cei mai mulţi dintre noi neîndestulător. Vom simţi şi vom înţelege că n’am făcut tot ce a trebuit pentru mai binele nostru moral. Asta însă nu trebue să ne descurajeze, ci să ne îndemne să sporim rezultatele, ceea ce altfel însemnează să întocmim bine programul realizărlor viitoare, în care lipsurile trecute să nu aibe loc. Iată în scurte cuvinte ce însemnează un an nou: gând cucernic de mai bine, hotărâre de a trăi viaţa potrivit cu postulatele ei morale, voinţă de a realiza fără şovăire, ceea ce înfăţişează raţiunea noastră de a exista pe acest pământ în luptă cu natura fizică şi cu toate nevoile care isvorăsc din această împrejurare. Superioritatea morală a omului se vădeşte mai ales în această biruinţă. Omul este într’o anumită măsură el însuşi natura. El trebue deci să se birue pe sine şi să facă dovada că fiecare an“dacă nu fiecare, clipă este o treaptă nouă pe scara acestui urcuş către desăvârşire. Putem face această dovadă cel puţin de acum înainte? _Iată întrebarea cu care trebue să păşim cea dintâi treaptă a anului în care intrăm, iată ce însemnează, mai ales în împrejurările prin care trecem. Un an nou. Pr. C. DRON POLITICA INTERNĂ IN 1939 de I. VION Politica internă, în valoa- ■ rea tradiţională a cuvintelor, a trecut pe planul al doilea, în toate ţările europene, în ultimele luni ale anului ce s’a sfârşit. Neliniştea şi îngrijorarea provocate de războiul al cărui deznodământ este greu de prevăzut, au pus pe primul plan al preocupărilor tuturor conducătorilor de popoare, politica internaţională şi grija înarmării respective în vederea oricărei eventualităţi. In acest spirit şi potrivit acestui comandament se lucrează şi la noi, în toate domeniile şi însăşi existenţa de toate zilele a populaţiei a fost influenţată de repercusiunile fatale pe care viaţa economică internaţională şi greutăţile intervenite în comerţul cu străinătatea, le-au provocat pe piaţa internă şi implicit asupra traiului de toate zilele. Sunt categorii de jertfe, fie cele directe cerute de urgentele nevoi ale înzestrării oştirii, fie cele indirecte provocate de scumpetea inevitabilă, pe care un neam le face fără murmur şi fără şovăire, conştient că sacrificiile sunt făcute în vederea apărării fruntariilor, a pământului strămoşesc, a progresului realizat de sforţările generaţiilor precedente, a căminului, a familiei, a libertăţii, a vieţii fecăruia şi a tuturora... Aceste preocupări de primă însemnătate, n’au împiedecat fireşte legiuirile (Continuare in pag. 2-a) ★