Universul, aprilie 1940 (Anul 57, nr. 105-117)

1940-04-16 / nr. 105

Spirea tarifeior C.F.R. NEUTRALITATEA SUEDIEI Direcţia C. F. R. a anunţat o nouă sporire a tarifelor­­ sale: 10 la sută pentru călă­tori şi 15 la sută pentru măr­furi. Reamintim că între anii 1928—1938 transporturile de călători pe c. f. r. au atins minimum în 1932 cu 25.976.174 călători, iar maximum In­­ 1938 cu 48.731.000 călători. în epoca de criză, tarifele au fost reduse cu circa 20 la sută față de cele anterioare, iar în 1937, când s’a considerat criza înlăturată, ele au fost sporite cu 10 la sută. Acum, cu toată conjunctura econo­mică nefavorabilă, tarifele c. f. pentru călători au fost sporite cu încă 10 la sută, fără să se ţină seama de puterea de plată a călătorilor. Comparaţiile ce se fac în­tre preţul călătoriilor pe o dis­tanţă de 200 km. în vagoanele de cl. III, cu trenurile de per­soane şi între preţul călăto­riilor pe aceeaş distanţă şi cu aceeaş categorie de trenuri pe diferite reţele străine, spre a se justifica sporul tarifu­lui, nu sunt concludente, de­oarece sunt deosebiri mari în ce priveşte situaţia econo­mică şi puterea de plată a pasagerilor din Anglia, Fran­ţa, Germania, Italia. Elveţia are Traficul de mărfuri, în ace-­­­laş interval de timp, a atins la noi minimum In 1933 — ?.0 759.000 tone neto si maxi­mum in 1939. — 27.680.000 tone, iar veniturile anului 1938 au crescut cu aproape 40 la sută faţă de cele din 1931. Direcţia căilor ferate a con­statat că, în ce priveşte tra­ficul de mărfuri în acel In­terval de timp, el a fost mai puţin influenţat de criza eco­nomică din 1931—33. Acum, acest tarif a fost sporit cu 15 la sută Recunoaştem că, atât în ce priveşte construcţiile şi re­facerile liniilor, cât şi în ce priveşte materialul rulant, c. f. r. sunt nevoite să facă investiţii massive. De aceea, pentru acoperirea cheltuelilor sporite, c. f. r. recurg la modificarea tarifelor sale pentru călători şi mărfuri ca prin sporirea preţurilor şi taxelor, să-şi asigure venitu­rile de care au nevoe. In politica tarifelor de transport trebue să se ţină însă seama de interesele ge­nerale economice ale ţării şi de cele particulare. Dacă taxele din tarifele c. f. r., pentru transportarea mărfu­rilor din categoria celor ce sunt de primă necesitate pen­tru consumul şi nevoile in­terne, sporesc continuu, se înţelege de la sine, că şi pre­ţurile de vânzare ale acestor mărfuri vor fi şi ele sporite spre a-şi putea acoperi ne­gustorii cheltuelile maj­orate de transport. Cine suportă această urcare de preturi a mărfurilor? Cine plăteşte în realitate sporul de preţ pre­văzut in tarifele c. f. r.? Con­sumatorii. In asemenea con­diţii, viaţa se scumpeşte, căci intervine şi factorul trans­port, pe lângă ceilalţi factori interni şi externi, cari con­­tribue la urcarea continuă a preţurilor diferitelor catego­rii de mărfuri şi de articole alimentare şi de primă nece­sitate. Rolul statului, în materie de transporturi, şi în deosebi la transporturile pe căile fe­rate, este acela de regulator, în sensul de a stabii un echilibru între expeditor, transportator şi consumator. Iar nu numai acela de „că­răuş“, care vrea să i se plă­tească serviciul său în con­diţiile impuse numai de inte­resele sale. Dacă in politica tarifelor c. f. s’ar ţine seama numai de interesele celui care face serviciul de cărăuş, această politică va fi in opoziţie cu interesele complexe generale de ordin economic şi social. Aceleaşi interese generale impun statului să intervină oridecâte ori se produce un dezechilibru, sau o lipsa de concordanţă generalizată în­tre cheltuelile şi veniturile c. f., însă in aşa mod, încât să asigure, pe de o parte, o bună funcţiune a transportu­rilor şi, pe de altă parte, să ia în serioasă consideraţie in­teresele generale economie şi capacitatea de plată a călă­torilor, prin întocmirea unor tarife raţionale. PROFESIUNILE 51 IPiţĂMÂNtUL PROFESIONAL La Senat se discută în a­­ceste zile proectele de lege privitoare la o nouă organi­­zare a învăţământului profes «ional. Amintim că până în anul­­ 1936, şcoalele de învăţământ­­ practic purtau, după specia-­ i­tatea lor, numele de „Şcoale­­ inferioare sau superioare de­­ meserii ori de comerţ“. Insă­­ prin legea alcătuită in 1936 ■ de d. consilier regal d-rul C.­­ Angelescu, pe atunci m nistru­­ al educaţiei naţionale, titula­­­ tura acestor şcoli a fost schimbată In aceea de nazii şi licee industriale sau comerciale“. Aşa cum a relevat şi un domn senator în discuţia, de care am pomenit, această scumbare de nume, această Inobilare nu se datora unei fantezii sau unei necunoaş­teri temeinice a chestiune!, ci unei consideration!, pe care fantele au dovedit-o ca inte­rnată. R’‘d''câ,ndu-le un rang, punându-le — fie numai şi în ce priveşte numele — pe a­­celaş picior de egalitate cu li­ceele de învăţământ teoretic, deţinătorul de atunci al de­­partamentului educaţiei na­ţionale a socotit că prin acest mijloc le scoate din starea de inferioritate, ce li se atribuia de către părinţii de copil. Aceşti părinţi credeau că tinerii, care nu vor arăta de­cât o diplomă de absolvire a unei şcoli de meserii sau de comerţ, vor ocupa In ierarhia socială o treaptă Inferioară tinerilor, care ar veni cu di­ploma de absolvire a unui li­ceu. In afară de aceasta, da­­torită unei mentalităţi ce nu se schimbă aşa de uşor dela o zi la alta, meseriaşii şi ne­gustorii nu se bucurau de consideraţia ce se dădea chiar unui cât de modest funcţio­­nar pierdut într’o adminis­­traţie oarecare şi osândit pen-IContinuare in pag 2­a) Cea mai mare din ţările Nordului, Suedia, trece astăzi­­prin ceasuri de criză, care sunt printre cele mai grave din istoria ei. Stăpână în vremurile ei de glorie milita­­ră a celei mai mari părţi a Mării Baltice, anii cari au urmat războiului mondial i-au dat o importanţă econo­mică şi financiară mondială, dar poziţia ei geografică şi puţinătatea mijloacelor ei militare i-au lăsat numai o importanţă politică regională. Bogăţia ei în minereuri de fier, importanta ei industrie metalurgică, cu oţelăriile de la Eskilstuna, şi marile uzine de armament Bofors, fabri­cile ei de celuloză şi pastă de hârtie, progresele liniilor ei internaţionale de navigaţie, marele ei credit financiar in­ternaţional au ridicat viaţa economică a Suediei în ulti­mele două decenii la un înalt nivel de prosperitate, pe care multe ţări mari i l-ar fi pu­tut invidia. La adăpostul unei situaţii geografice excentrice şi al unei politici de neutralitate, care ajunsese clasică, Suedia părea menită să se bucure încă de o lungă perioadă de linişte, chtim în ipoteza unui conflict european. Politica ei externă a fost dictată de vecinătatea celor două Mari Puteri baltice, U. R. S. S. şi Germania. Sfârşi­tul războiului mondial părea că deschide Suediei o eră lun­­gă de pace netulburată, prin slăbirea celor două Mari Pu­teri baltice vecine. Rusia Ţarilor a fost totdea­una pentru Suedia inamicul ereditar. Amintirile bătăliei de la Narva fac şi astăzi par­te din epopeea naţională a poporului Suedez şi Statua lui Carol al Xll-lea, pe mar­ginea f­­or­dului de la Stock­holm, îşi are şi astăzi privirile îndreptate spre răsărit. Incer­­carea făcută în 1908 de a a­­junge la legături de prietenie cu Rusia a fost de scurtă du­rată, dar, după războiul mon­­dial, crearea federaţiei repu­blicilor socialiste sovietice, concentrate asupra acţiunii lor de organizare interioară şi multă vreme lipsite de pre­ocupări de exnansiune in a­­fară, lăsa Suediei două dece­nii de răpaz, care aveau să se termine în ziua când prin pactul de la Moscova cele­­ două Puteri baltice Rusia şi­ Germania, se găsiau în ace­laşi lagăr şi când U. R. S. S. începându-şi războiul din­­ Finlanda — ca o urmare a­­ noii sale politici baltice — a­­­­vea să pună Suedia în faţa unei noi realităţi. Credinţa statornică în vic­toria germană, în timpul răz­boiului mondial, rânduise simpatiile Suedeze de partea Puterilor Centrale, deşi, Sue­dia a păstrat deja 1914 la 1918 o atitudine de neutrali­tate, pusă de altfel adeseori la încercare fie de cererile Aliaţilor de a tranzita mate­riale de războiu spre Rusia atunci aliată, fie de captura de către Aliaţi a vaselor, care transportau minereuri de fier pentru Germania. Ispitită, în ciuda multor greutăţi, în ultimele două de­cenii această politică de neu-­­ tralitate părea menită să ră­mână politica permanentă a Suediei, care pe măsură ce evenimentele internaţionale deveniau mai tulburi era a­­firmată cu mai multă tărie. Extinsă şi la celelalte State nordice, pe temeiul solidari­­tăţii de interese, care le le­­ga, şi încadrată în gruparea de la Oslo, ea părea chemată să creeze un fel de unitate­­ Scandinavă. Această politică n'a rezistat însă realităţilor , şi în războiul din Finlanda şi faţă de recenta acţiune ger­mană contra Danemarcei şi Norvegiei, solidaritatea nordi­că s'a dovedit neput­icioasă. Din neutralitatea colectivă a Statelor nordice, nu mai ră­mâne azi de­cât neutralita­tea ini­viduală a Suediei. Faţă de conflictul dintre Germania şi Norvegia, guver-­­ nul suedez a optat pentru menţinerea politicii de­ neu-­­ tralitate, asupra căreia ş. i Eansson, preşedintele consi- I liului de miniştri suedez, a dat, într’o cuvântare la radio din 12 Aprilie, lămuriri care precizează reacţiunile viitoare ale ţării sale. Suedia îşi rezer­vă libertatea de apreciere a e­­venimentelor. Neutralitatea ei strictă îi interzice de a per­­mite vreunuia din beligeranţi­­ să folosească teritoriul ei pen­tru scopurile lui militare. Din fericire, adaogă ă. Hansson, nimeni n’a formulat o aseme­nea cerere şi dacă ea ar fi fă­cută, Suedia ar respinge-o. Neutralitatea trebue însă a. j pârâtă. Suedia şim luat. mă­­r surile în acest scop şi la nevoe I * poporul suedez îşi va apăra U- •­bertatea şi independenţa. Neutralitate înseamnă as-­­ tăzi aşteptare armată. Iniţia-­­ tiva unei reacţiuni suedeze nu­­ poate fi deci provocată decât­­ din afară. Pentru beligeranţi, Suedia­­ prezintă o importanţă consi-­­ derabilâ din îndoitul punct de­­ vedere economic si strategic.­­ Ea este una din marile furni-­­ zoare de minereu de fier ale­­ Europei, căci exportă anual­­ 14—15 milioane de tone de­­ minereu de calitate superi­oară. Din acestea, circa 9 mi­lioane de tone sunt exportate în Germania, pentru care a.­­ ceasta furnitură corespunde­­ unei nevoi vitale în producţia­­ sa metalurgică de războiu. In j care reprezintă o proporţie j foarte importantă, mai ales ăia cauza procentului ei ri- ] dicat de fier. Aliaţii în schimb J nu au absolută nevoie de mi- i­nereul suedez: producţia j franceză şi la nevoie cea ame-­­ ricană acoperă toate nevoile , lor. Interesul lor în această j privinţă este negativ: e ca ■ minereul suedez să nu ajungă­­ în mâinile Germaniei, fie prin tăierea însăşi a isvoarelor de aprovizionare, fie prin împie­decarea transporturilor. Din punct de vedere strate­gic, neutralitatea Suediei poa­te fi pusă în primejdie, dacă Aliaţii ar izbuti sa taie comu­nicaţiile între coastele norve­­giene şi cele germane sau da­neze, căci în acest caz terito­riul suedez ar constitui pen­tru germani singurul drum de trecere posibil spre câmpul de luptă din Norvegia. Viito­rul apropiat ne va arăta, dacă o asemenea ipoteză s’ar putea realiza. Pentru această even­tualitate, primul ministru sue­dez a precizat atitudinea ţării sale: o neutralitate, care lasă deschisă calea exportului de minereu în limitele posibilită­ţilor de transport sau rezis­­tenţa armată faţă de orice încercare de încălcare a teri­toriului suedez. de 1. LUGOSUmi Fraudă cu trenuri petrolifere in jur Dâmbovia ARESTAREA PREOTULUI VOICULESCU DIN DRAGO­­D­AN­EŞ­TI Târgovişte, 12 Aprilie In urma sesizării parchetului, de către d. Costăchescu, avoca­tul statului din judeţul nostru, cabinetul de instrucţie a cerce­tat pe preotul Toma Voiculescu, din comuna Căndeşti-Dragodă­­neşti, învinuit că, prin fals, a păgubit Statul cu 1000 pogoane teren petrol­if­er, în regiunea Dragodăneşti-Căndeşti. Dosarul afacerii fiind trimis apoi parchetului, de prm procu­ror Olăreanu, i-a deschis acţiune publică pentru delictul de fals în acte publice, prevăzut de art. 401 c. p., combinat cu legea pa­trimoniului public. Preotul Voiculescu a fost de­ferit cabinetului de instrucție, cu concluzii de arestare. D. jude instructor C. Zirra i-a emis mandat de arestare, pe baza căruia preotul Voiculescu a fost depus în arestul preventiv. N­ARVIK Foroot A* vert, sárosné láng* Narvik MUNCA ŞI GOSPODĂRIA ŢĂRĂNEASCĂ Problema ţărănească este pen­tru o ţară agricolă cheia de boltă a multor aspiraturi eco­nomice şi sociale. Acest lucru constitue o realitate ce trebuie­­ avută în vedere şi atunci când­­ este vorba de căutarea m­ijloa­­­ celor pentru realizarea unei ade-­­ vărate gospodării ţărăneşti. Nu­­j mai că în această privinţă, ca I şi în multe altele, se cere ca I tot ajutorul să vie dela Stat. , Rezultat al unor greşite inter-­­ I pretări a misiunii satului, văzut j­a maî mult în antiteză cu oraşul, I decât ca o realitate de altă I esenţă şi de alte funcţiuni, a- i ceasta concepţie nu poate duce I­­a ridicarea păturii ţărăneşti. | I Fireşte, sunt o serie de chas-­­ tiuni, la a căror rezolvare, Sta-­­ j tul poate să dea o targă şi efica- i ce contribuţie. Este, în primuil , ! rând, problema creditului acri- | i col. întâlnim deasemenea ches­­- tiunea asigurărilor ţărăneşti, ca un element vital al muncii şi I gospodăriei ţărăneşti. Aceste­­ averi însă, cer timp şi imense­­ mijloace materiale. Există însă în organizarea I­­ vieţii satului, un element care I trebuie activat mult mai mult I ca Dană în prezent. Ne gândim­ la agronom. Sub acest nume nu trebuie să se ascundă „bemro­­craţi“, oameni obosiţi cu redac­tări de circulări şi referate, cari se feresc de arşiţa soarelui sau se codesc să strângă lângă brazdă, mâna bătătorită a ţăra­nului muncitor, de multe ori însă neştiutor. Agronomul trebuie să înveţe pe ţăran a munci raţional. Simplul instinct, acel admirabil instinct al ţăranului român, n­u­ i suficient. Astăzi există o întrea­gă ştiinţă agricolă. Munca ogo­rului cunoaşte o întreagă teh­nică. Sunt condiţiuni sperate, cari ajută la rodirea sporită a câmpului. Sunt elemente reali­zate în laboratorul omului de ştiinţă, care trebuiesc populari­zate cu pricepere şi pasiune. Cu­noaşterea şi aplicarea lor sporesc nivelul producţiei, selecţionân­d-o şi dându-i ca atare, o altă valoare economică. România, ca ţară agricolă, are nevoie de o mare capacitate de , producţie, variată şi selecţi«- 1 aată. Pentru aceasta, agronoma- ' Sui li revine sarcina tot atât de mare, ea şi aceea, în ai te do­­sasmE, a preetaiai oft • îarâtă* torului. Cu duhul blândeţii, agronomul trebuie să scoboare in mijlocul ţăranilor, îndru­­mându-'.e munca, nobila şi ve­chea muncă agricolă. Pentru în­făptuirea acestui imperativ na­ţional nu trebuie pierdută o clipă. La aceste posturi de îndru­mare trebuiesc chemaţi oameni cu vocaţie. Simpla diplomă nu-i suficientă. Ea nu poate fi nici un pretext pentru odihnă, nici pavăză pentru inacţiune. Agronomul înzestrat cu teh­nica necesară trebuie să fie un educator al muncii şi ogradei ţărăneşti. Prin aceasta el îşi în­ţelege menirea şi contribue, cu pricepere şi patriotism, la opera de ridicare şi întărire a econo­miei naţionale.­­ PRIMELE TRUPE Primele detașamente germane intrate în Danemarca CUTREMUR ÎNREGISTRAT LA TRIEST Triest 13 (Radar).­­ Obser­vatorul local a înregistrat Sâm­bătă dimineaţă la ora 7 şi 33­­ minute, un violent cutremur de pământ, având epicentrul la o distanţă de aproximativ 1.700 km., spre sud-est­Intensitatea maximă a cutre­murului a fost în Asia Mică. Inaugurarea Târghii de primăvară din Belgrad Belgrad, 13 (Rador). — In pre­zenţa colonelului Polexid, repre­zentantul Suveranului, al d-lui Andres, ministru de comerţ şi in­dustrie, a mai multor membri ai guvernului şi a mai multor personalităţi,­ a fost inaugurat so­lemn Sâmbătă dimineaţa cel de-al şeaselea Târg de Primăvară din Belgrad. S’au rostit cu acest prilej cu­vântări, între cari şi de d. An­dres, care a subli­ni­a­t intensa des­­voltare a activităţii economice iu­goslave. M. S. REGELE DANEMARCEI CRISTIAN X Succese ch­neze Ciungking 13 (Rador). — Bă­tălia continuă în diferite punc­te pe frontul ce se întinde la 89 de km. de Nanciang. Trupele chineze, după c­e au respins un atac japonez la 4 Aprilie, au contraatacat imediat în direc­ţia Nanciang. De atunci, trupe­le chineze au recucerit peste 29 de puncte strategice. Se studiază chestiunea unui protectorat aliat asupra SsMsi '­páradra. 13 (Rador). — Co­respondentul agenţiei Havas , transmite: In cercurile diplomatice se de­clară că în momentul de faţă se studiază chestiunea unui protectorat aliat asupra Islan­­dei.­­ Se crede că această problemă formează obiectul unor s­him-­­ buri de vederi cu guvernul din­­ Islanda. Londra. 13 (Rador). — infor­mații cu'e-e de corespondentul apetit» îîavae în cen-puriie di­plomatice confirmă că chesHu- B'a stabilirii unri protecții a alierilor asupra leandri este aerita’mente în studiu. In legă­tură cu această e-thwne au loc schimburi de vederi între gu­vernele aliate și guvernul din Islanda. Se precizează că chestiunea islandeză n’a fost din­tinată cu guvernul din Washington. finistele de externe al Norvegiei nu se află la Stockholm Stockholm, 13 (Rador). —­ care desminta informaţia ca­ Agenţia Telegrafică Suedeză re pretinde că ministrul de publică um comunicat al mi-1 externe al Norvegiei s’ar alia nistemiui de externe suedez,­­ La Stockholm. Ţara esta tara şi temuta de vrăjmaşi în mă­sura in care cetăţenii ei se ridică îa înălţimea chemării ceasului d© faţă, plătind­u-şi dării© cu în­­sufleţire. SCRISORI DIN BELGRAD POLITICA DE NEUTRALITATE A IUGOSLAVIEI de dr. D. GREGORICA Belgrad. Aprilie Opinia publică iugoslavă — cum este cazul şi în toate cele­lalte state din spaţiul sud-estic — este foarte impresionată de noua fază a conducerii războiu­lui în Vest Declaraţiile privi­toare la ţările neutre, făcute de cercurile competente ale ţărilor aflate în conflict, au provocat şi în Iugoslavia mare senzaţie. Politica de neutralitate a Iugo­slaviei este o continuare natu­rală a politicei externe încerca­tă­ a Belgradului, c­e tinde să aibă relaţiuni de prietenie cu toate puterile europene. Ultimii ani dinaintea războiu­lui au văzut o activitate foarte febrilă a diplomaţiei iugoslave, care cu dexteritate a înţeles să înlăture neplăcerile. La incepu­­putul războiului, Iugoslavia a putut, cu atât mai uşor, să-şi de­clare neutralitatea, cu căi s’a pus mai dinainte, in jocul diploma­tic al marilor puteri, intr’o situa­ţie de independenţă şi nepărti­­ni­re. Iugoslavia s’a străduit în lu­nile de după începerea ostilităţi­lor, în baza bunelor relatiuni exi­stente cu toate marile puteri, să obţină recunoaşterea punctului ei de­ vedere.. Aceasta l-a reuşit complet. Marile puteri comba­tante n’au luat numai cunoştin­ţă de neutralitatea adevărat stric­tă şi reală în toate direcţiile a Iu­goslaviei, ci a apreciat-o până acum complet şi nu i-a pus nic­io piedică în cale. Iugoslavia stă pe punctul de vedere că lupta dintre marile pu­teri trebuie să se desfăşoare in­tre ele şi că drepturile vitale ale statelor neutre nu pot fi, in nicio privinţă, încălcate. Acest punct de vedere — aşa se subliniază în Belgrad — îl aprobă şi înţelegerea Balcanică, care ca organism al păcii şi al autoapărării, este baza princi­pală a politicei externe iugoslave. Ultimele declaraţiuni din Lon­dra şi Paris, cărora le-au urmat cunoscutele răspunsuri ale Berli­nului, au făcut deci senzaţie în Iugoslavia. In primul rând este vorba de clarificarea situaţiei ce s’a creiat acum, dar ea trebuie aşteptată. Comerţul extern al Iugoslaviei nu ■ şi-a schimbat fizionomia de la în­ceputul ostilităţilor în Vest.­­ Nu există o intenţie de schim­bare a comerţului extern, ci să se păstreze principiul ca scara­­ şi cotele de dinaintea războiului , să fie menţinute şi acum.­­ Chiar din situaţia geografică şi­­ natura evenimentelor economice I ale Iugoslaviei este clar că ex­portul se face mai ales şi în mă­­­­sură covârşitoare, în Germania­­ şi Italia, iar importul vine din­­ aceste ţări. Din situaţia econo­­­­mică generală reese, fără discu­­­ţie, că schimbarea acestei situaţii­­ ar avea consecinţe foarte grave pentru economia Iugoslaviei.­­ De aceea, este de aşteptat ca­­ Belgradul să se fixeze la punc­tul de vedere de a nu putea face nici­ un fel de schimbare în rela­­ţiunile sale economice externe. Dealtfel, există în Belgrad inten­­ţiunea fermă de a menţine şi mai departe neutralitatea poli­tică şi economică loială.­­ Două lucruri sunt privite în­­ cercurile hotărîtoare iugoslave,­­ importante pentru vi­tor, alături de politica generală a neutrali­tăţii. Acestea sunt colaborarea in­timă cu celelalte puteri din spa­ţiul Sud-Est şi în special, cu a­­liaţii din înţelegerea Balcanică, precum şi consolidarea internă a ţării, care după înţelegerea sâr­­­­bo-croată, garantează o unitate­­ internă şi o disciplină generală a poporului . Cu privire la colaborarea cu­­ ţările balcanice, Iugoslavia pri­veşte cu satisfacţie specială îmbu­nătăţirea crescândă a relaţiunilor dintre Bucureşti şi Sofia Clarifi­carea acestor relaţiuni aduce cu sine completa solidaritate a Bal­­­­canilor, care acuma nu mai este­­ numai o dorinţă, ci poate fi con­­­­siderată drept o realitate proba­­­­bilă, din care s’ar produce apoi rezultatele cele mai favorabile pentru toate popoarele balcanice. I Un Balcan puternic şi unit va­­ fi şi cea mai bună garanţie ca­­ făclia războiului să poată fi fi­­i­nută departe de frontierele ge­nerale ale Balcanilor I Consolidarea internă își găsește­­ expresia sa importantă în cola­(Continuare in pag. 2-a) Stoape germane într’un­gras­sianea

Next