Universul, aprilie 1940 (Anul 57, nr. 105-117)
1940-04-16 / nr. 105
Spirea tarifeior C.F.R. NEUTRALITATEA SUEDIEI Direcţia C. F. R. a anunţat o nouă sporire a tarifelor sale: 10 la sută pentru călători şi 15 la sută pentru mărfuri. Reamintim că între anii 1928—1938 transporturile de călători pe c. f. r. au atins minimum în 1932 cu 25.976.174 călători, iar maximum In 1938 cu 48.731.000 călători. în epoca de criză, tarifele au fost reduse cu circa 20 la sută față de cele anterioare, iar în 1937, când s’a considerat criza înlăturată, ele au fost sporite cu 10 la sută. Acum, cu toată conjunctura economică nefavorabilă, tarifele c. f. pentru călători au fost sporite cu încă 10 la sută, fără să se ţină seama de puterea de plată a călătorilor. Comparaţiile ce se fac între preţul călătoriilor pe o distanţă de 200 km. în vagoanele de cl. III, cu trenurile de persoane şi între preţul călătoriilor pe aceeaş distanţă şi cu aceeaş categorie de trenuri pe diferite reţele străine, spre a se justifica sporul tarifului, nu sunt concludente, deoarece sunt deosebiri mari în ce priveşte situaţia economică şi puterea de plată a pasagerilor din Anglia, Franţa, Germania, Italia. Elveţia are Traficul de mărfuri, în ace-laş interval de timp, a atins la noi minimum In 1933 — ?.0 759.000 tone neto si maximum in 1939. — 27.680.000 tone, iar veniturile anului 1938 au crescut cu aproape 40 la sută faţă de cele din 1931. Direcţia căilor ferate a constatat că, în ce priveşte traficul de mărfuri în acel Interval de timp, el a fost mai puţin influenţat de criza economică din 1931—33. Acum, acest tarif a fost sporit cu 15 la sută Recunoaştem că, atât în ce priveşte construcţiile şi refacerile liniilor, cât şi în ce priveşte materialul rulant, c. f. r. sunt nevoite să facă investiţii massive. De aceea, pentru acoperirea cheltuelilor sporite, c. f. r. recurg la modificarea tarifelor sale pentru călători şi mărfuri ca prin sporirea preţurilor şi taxelor, să-şi asigure veniturile de care au nevoe. In politica tarifelor de transport trebue să se ţină însă seama de interesele generale economice ale ţării şi de cele particulare. Dacă taxele din tarifele c. f. r., pentru transportarea mărfurilor din categoria celor ce sunt de primă necesitate pentru consumul şi nevoile interne, sporesc continuu, se înţelege de la sine, că şi preţurile de vânzare ale acestor mărfuri vor fi şi ele sporite spre a-şi putea acoperi negustorii cheltuelile majorate de transport. Cine suportă această urcare de preturi a mărfurilor? Cine plăteşte în realitate sporul de preţ prevăzut in tarifele c. f. r.? Consumatorii. In asemenea condiţii, viaţa se scumpeşte, căci intervine şi factorul transport, pe lângă ceilalţi factori interni şi externi, cari contribue la urcarea continuă a preţurilor diferitelor categorii de mărfuri şi de articole alimentare şi de primă necesitate. Rolul statului, în materie de transporturi, şi în deosebi la transporturile pe căile ferate, este acela de regulator, în sensul de a stabii un echilibru între expeditor, transportator şi consumator. Iar nu numai acela de „cărăuş“, care vrea să i se plătească serviciul său în condiţiile impuse numai de interesele sale. Dacă in politica tarifelor c. f. s’ar ţine seama numai de interesele celui care face serviciul de cărăuş, această politică va fi in opoziţie cu interesele complexe generale de ordin economic şi social. Aceleaşi interese generale impun statului să intervină oridecâte ori se produce un dezechilibru, sau o lipsa de concordanţă generalizată între cheltuelile şi veniturile c. f., însă in aşa mod, încât să asigure, pe de o parte, o bună funcţiune a transporturilor şi, pe de altă parte, să ia în serioasă consideraţie interesele generale economie şi capacitatea de plată a călătorilor, prin întocmirea unor tarife raţionale. PROFESIUNILE 51 IPiţĂMÂNtUL PROFESIONAL La Senat se discută în aceste zile proectele de lege privitoare la o nouă organizare a învăţământului profes «ional. Amintim că până în anul 1936, şcoalele de învăţământ practic purtau, după specia- itatea lor, numele de „Şcoale inferioare sau superioare de meserii ori de comerţ“. Insă prin legea alcătuită in 1936 ■ de d. consilier regal d-rul C. Angelescu, pe atunci m nistru al educaţiei naţionale, titula tura acestor şcoli a fost schimbată In aceea de nazii şi licee industriale sau comerciale“. Aşa cum a relevat şi un domn senator în discuţia, de care am pomenit, această scumbare de nume, această Inobilare nu se datora unei fantezii sau unei necunoaşteri temeinice a chestiune!, ci unei consideration!, pe care fantele au dovedit-o ca internată. R’‘d''câ,ndu-le un rang, punându-le — fie numai şi în ce priveşte numele — pe acelaş picior de egalitate cu liceele de învăţământ teoretic, deţinătorul de atunci al departamentului educaţiei naţionale a socotit că prin acest mijloc le scoate din starea de inferioritate, ce li se atribuia de către părinţii de copil. Aceşti părinţi credeau că tinerii, care nu vor arăta decât o diplomă de absolvire a unei şcoli de meserii sau de comerţ, vor ocupa In ierarhia socială o treaptă Inferioară tinerilor, care ar veni cu diploma de absolvire a unui liceu. In afară de aceasta, datorită unei mentalităţi ce nu se schimbă aşa de uşor dela o zi la alta, meseriaşii şi negustorii nu se bucurau de consideraţia ce se dădea chiar unui cât de modest funcţionar pierdut într’o administraţie oarecare şi osândit pen-IContinuare in pag 2a) Cea mai mare din ţările Nordului, Suedia, trece astăziprin ceasuri de criză, care sunt printre cele mai grave din istoria ei. Stăpână în vremurile ei de glorie militară a celei mai mari părţi a Mării Baltice, anii cari au urmat războiului mondial i-au dat o importanţă economică şi financiară mondială, dar poziţia ei geografică şi puţinătatea mijloacelor ei militare i-au lăsat numai o importanţă politică regională. Bogăţia ei în minereuri de fier, importanta ei industrie metalurgică, cu oţelăriile de la Eskilstuna, şi marile uzine de armament Bofors, fabricile ei de celuloză şi pastă de hârtie, progresele liniilor ei internaţionale de navigaţie, marele ei credit financiar internaţional au ridicat viaţa economică a Suediei în ultimele două decenii la un înalt nivel de prosperitate, pe care multe ţări mari i l-ar fi putut invidia. La adăpostul unei situaţii geografice excentrice şi al unei politici de neutralitate, care ajunsese clasică, Suedia părea menită să se bucure încă de o lungă perioadă de linişte, chtim în ipoteza unui conflict european. Politica ei externă a fost dictată de vecinătatea celor două Mari Puteri baltice, U. R. S. S. şi Germania. Sfârşitul războiului mondial părea că deschide Suediei o eră lungă de pace netulburată, prin slăbirea celor două Mari Puteri baltice vecine. Rusia Ţarilor a fost totdeauna pentru Suedia inamicul ereditar. Amintirile bătăliei de la Narva fac şi astăzi parte din epopeea naţională a poporului Suedez şi Statua lui Carol al Xll-lea, pe marginea fordului de la Stockholm, îşi are şi astăzi privirile îndreptate spre răsărit. Incercarea făcută în 1908 de a ajunge la legături de prietenie cu Rusia a fost de scurtă durată, dar, după războiul mondial, crearea federaţiei republicilor socialiste sovietice, concentrate asupra acţiunii lor de organizare interioară şi multă vreme lipsite de preocupări de exnansiune in afară, lăsa Suediei două decenii de răpaz, care aveau să se termine în ziua când prin pactul de la Moscova cele două Puteri baltice Rusia şi Germania, se găsiau în acelaşi lagăr şi când U. R. S. S. începându-şi războiul din Finlanda — ca o urmare a noii sale politici baltice — avea să pună Suedia în faţa unei noi realităţi. Credinţa statornică în victoria germană, în timpul războiului mondial, rânduise simpatiile Suedeze de partea Puterilor Centrale, deşi, Suedia a păstrat deja 1914 la 1918 o atitudine de neutralitate, pusă de altfel adeseori la încercare fie de cererile Aliaţilor de a tranzita materiale de războiu spre Rusia atunci aliată, fie de captura de către Aliaţi a vaselor, care transportau minereuri de fier pentru Germania. Ispitită, în ciuda multor greutăţi, în ultimele două decenii această politică de neu- tralitate părea menită să rămână politica permanentă a Suediei, care pe măsură ce evenimentele internaţionale deveniau mai tulburi era afirmată cu mai multă tărie. Extinsă şi la celelalte State nordice, pe temeiul solidarităţii de interese, care le lega, şi încadrată în gruparea de la Oslo, ea părea chemată să creeze un fel de unitate Scandinavă. Această politică n'a rezistat însă realităţilor , şi în războiul din Finlanda şi faţă de recenta acţiune germană contra Danemarcei şi Norvegiei, solidaritatea nordică s'a dovedit neputicioasă. Din neutralitatea colectivă a Statelor nordice, nu mai rămâne azi decât neutralitatea inividuală a Suediei. Faţă de conflictul dintre Germania şi Norvegia, guver- nul suedez a optat pentru menţinerea politicii de neu- tralitate, asupra căreia ş. i Eansson, preşedintele consi- I liului de miniştri suedez, a dat, într’o cuvântare la radio din 12 Aprilie, lămuriri care precizează reacţiunile viitoare ale ţării sale. Suedia îşi rezervă libertatea de apreciere a evenimentelor. Neutralitatea ei strictă îi interzice de a permite vreunuia din beligeranţi să folosească teritoriul ei pentru scopurile lui militare. Din fericire, adaogă ă. Hansson, nimeni n’a formulat o asemenea cerere şi dacă ea ar fi făcută, Suedia ar respinge-o. Neutralitatea trebue însă a. j pârâtă. Suedia şim luat. măr surile în acest scop şi la nevoe I * poporul suedez îşi va apăra U- •bertatea şi independenţa. Neutralitate înseamnă as- tăzi aşteptare armată. Iniţia- tiva unei reacţiuni suedeze nu poate fi deci provocată decât din afară. Pentru beligeranţi, Suedia prezintă o importanţă consi- derabilâ din îndoitul punct de vedere economic si strategic. Ea este una din marile furni- zoare de minereu de fier ale Europei, căci exportă anual 14—15 milioane de tone de minereu de calitate superioară. Din acestea, circa 9 milioane de tone sunt exportate în Germania, pentru care a. ceasta furnitură corespunde unei nevoi vitale în producţia sa metalurgică de războiu. In j care reprezintă o proporţie j foarte importantă, mai ales ăia cauza procentului ei ri- ] dicat de fier. Aliaţii în schimb J nu au absolută nevoie de mi- inereul suedez: producţia j franceză şi la nevoie cea ame- ricană acoperă toate nevoile , lor. Interesul lor în această j privinţă este negativ: e ca ■ minereul suedez să nu ajungă în mâinile Germaniei, fie prin tăierea însăşi a isvoarelor de aprovizionare, fie prin împiedecarea transporturilor. Din punct de vedere strategic, neutralitatea Suediei poate fi pusă în primejdie, dacă Aliaţii ar izbuti sa taie comunicaţiile între coastele norvegiene şi cele germane sau daneze, căci în acest caz teritoriul suedez ar constitui pentru germani singurul drum de trecere posibil spre câmpul de luptă din Norvegia. Viitorul apropiat ne va arăta, dacă o asemenea ipoteză s’ar putea realiza. Pentru această eventualitate, primul ministru suedez a precizat atitudinea ţării sale: o neutralitate, care lasă deschisă calea exportului de minereu în limitele posibilităţilor de transport sau rezistenţa armată faţă de orice încercare de încălcare a teritoriului suedez. de 1. LUGOSUmi Fraudă cu trenuri petrolifere in jur Dâmbovia ARESTAREA PREOTULUI VOICULESCU DIN DRAGODANEŞTI Târgovişte, 12 Aprilie In urma sesizării parchetului, de către d. Costăchescu, avocatul statului din judeţul nostru, cabinetul de instrucţie a cercetat pe preotul Toma Voiculescu, din comuna Căndeşti-Dragodăneşti, învinuit că, prin fals, a păgubit Statul cu 1000 pogoane teren petrolifer, în regiunea Dragodăneşti-Căndeşti. Dosarul afacerii fiind trimis apoi parchetului, de prm procuror Olăreanu, i-a deschis acţiune publică pentru delictul de fals în acte publice, prevăzut de art. 401 c. p., combinat cu legea patrimoniului public. Preotul Voiculescu a fost deferit cabinetului de instrucție, cu concluzii de arestare. D. jude instructor C. Zirra i-a emis mandat de arestare, pe baza căruia preotul Voiculescu a fost depus în arestul preventiv. NARVIK Foroot A* vert, sárosné láng* Narvik MUNCA ŞI GOSPODĂRIA ŢĂRĂNEASCĂ Problema ţărănească este pentru o ţară agricolă cheia de boltă a multor aspiraturi economice şi sociale. Acest lucru constitue o realitate ce trebuie avută în vedere şi atunci când este vorba de căutarea mijloa celor pentru realizarea unei ade- vărate gospodării ţărăneşti. Nuj mai că în această privinţă, ca I şi în multe altele, se cere ca I tot ajutorul să vie dela Stat. , Rezultat al unor greşite inter- I pretări a misiunii satului, văzut ja maî mult în antiteză cu oraşul, I decât ca o realitate de altă I esenţă şi de alte funcţiuni, a- i ceasta concepţie nu poate duce Ia ridicarea păturii ţărăneşti. | I Fireşte, sunt o serie de chas- tiuni, la a căror rezolvare, Sta- j tul poate să dea o targă şi efica- i ce contribuţie. Este, în primuil , ! rând, problema creditului acri- | i col. întâlnim deasemenea ches- tiunea asigurărilor ţărăneşti, ca un element vital al muncii şi I gospodăriei ţărăneşti. Aceste averi însă, cer timp şi imense mijloace materiale. Există însă în organizarea I vieţii satului, un element care I trebuie activat mult mai mult I ca Dană în prezent. Ne gândim la agronom. Sub acest nume nu trebuie să se ascundă „bemrocraţi“, oameni obosiţi cu redactări de circulări şi referate, cari se feresc de arşiţa soarelui sau se codesc să strângă lângă brazdă, mâna bătătorită a ţăranului muncitor, de multe ori însă neştiutor. Agronomul trebuie să înveţe pe ţăran a munci raţional. Simplul instinct, acel admirabil instinct al ţăranului român, nu i suficient. Astăzi există o întreagă ştiinţă agricolă. Munca ogorului cunoaşte o întreagă tehnică. Sunt condiţiuni sperate, cari ajută la rodirea sporită a câmpului. Sunt elemente realizate în laboratorul omului de ştiinţă, care trebuiesc popularizate cu pricepere şi pasiune. Cunoaşterea şi aplicarea lor sporesc nivelul producţiei, selecţionând-o şi dându-i ca atare, o altă valoare economică. România, ca ţară agricolă, are nevoie de o mare capacitate de , producţie, variată şi selecţi«- 1 aată. Pentru aceasta, agronoma- ' Sui li revine sarcina tot atât de mare, ea şi aceea, în ai te dosasmE, a preetaiai oft • îarâtă* torului. Cu duhul blândeţii, agronomul trebuie să scoboare in mijlocul ţăranilor, îndrumându-'.e munca, nobila şi vechea muncă agricolă. Pentru înfăptuirea acestui imperativ naţional nu trebuie pierdută o clipă. La aceste posturi de îndrumare trebuiesc chemaţi oameni cu vocaţie. Simpla diplomă nu-i suficientă. Ea nu poate fi nici un pretext pentru odihnă, nici pavăză pentru inacţiune. Agronomul înzestrat cu tehnica necesară trebuie să fie un educator al muncii şi ogradei ţărăneşti. Prin aceasta el îşi înţelege menirea şi contribue, cu pricepere şi patriotism, la opera de ridicare şi întărire a economiei naţionale. PRIMELE TRUPE Primele detașamente germane intrate în Danemarca CUTREMUR ÎNREGISTRAT LA TRIEST Triest 13 (Radar). Observatorul local a înregistrat Sâmbătă dimineaţă la ora 7 şi 33 minute, un violent cutremur de pământ, având epicentrul la o distanţă de aproximativ 1.700 km., spre sud-estIntensitatea maximă a cutremurului a fost în Asia Mică. Inaugurarea Târghii de primăvară din Belgrad Belgrad, 13 (Rador). — In prezenţa colonelului Polexid, reprezentantul Suveranului, al d-lui Andres, ministru de comerţ şi industrie, a mai multor membri ai guvernului şi a mai multor personalităţi, a fost inaugurat solemn Sâmbătă dimineaţa cel de-al şeaselea Târg de Primăvară din Belgrad. S’au rostit cu acest prilej cuvântări, între cari şi de d. Andres, care a subliniat intensa desvoltare a activităţii economice iugoslave. M. S. REGELE DANEMARCEI CRISTIAN X Succese chneze Ciungking 13 (Rador). — Bătălia continuă în diferite puncte pe frontul ce se întinde la 89 de km. de Nanciang. Trupele chineze, după ce au respins un atac japonez la 4 Aprilie, au contraatacat imediat în direcţia Nanciang. De atunci, trupele chineze au recucerit peste 29 de puncte strategice. Se studiază chestiunea unui protectorat aliat asupra SsMsi 'páradra. 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei Havas , transmite: In cercurile diplomatice se declară că în momentul de faţă se studiază chestiunea unui protectorat aliat asupra Islandei. Se crede că această problemă formează obiectul unor shim- buri de vederi cu guvernul din Islanda. Londra. 13 (Rador). — informații cu'e-e de corespondentul apetit» îîavae în cen-puriie diplomatice confirmă că chesHu- B'a stabilirii unri protecții a alierilor asupra leandri este aerita’mente în studiu. In legătură cu această e-thwne au loc schimburi de vederi între guvernele aliate și guvernul din Islanda. Se precizează că chestiunea islandeză n’a fost dintinată cu guvernul din Washington. finistele de externe al Norvegiei nu se află la Stockholm Stockholm, 13 (Rador). — care desminta informaţia ca Agenţia Telegrafică Suedeză re pretinde că ministrul de publică um comunicat al mi-1 externe al Norvegiei s’ar alia nistemiui de externe suedez, La Stockholm. Ţara esta tara şi temuta de vrăjmaşi în măsura in care cetăţenii ei se ridică îa înălţimea chemării ceasului d© faţă, plătindu-şi dării© cu însufleţire. SCRISORI DIN BELGRAD POLITICA DE NEUTRALITATE A IUGOSLAVIEI de dr. D. GREGORICA Belgrad. Aprilie Opinia publică iugoslavă — cum este cazul şi în toate celelalte state din spaţiul sud-estic — este foarte impresionată de noua fază a conducerii războiului în Vest Declaraţiile privitoare la ţările neutre, făcute de cercurile competente ale ţărilor aflate în conflict, au provocat şi în Iugoslavia mare senzaţie. Politica de neutralitate a Iugoslaviei este o continuare naturală a politicei externe încercată a Belgradului, ce tinde să aibă relaţiuni de prietenie cu toate puterile europene. Ultimii ani dinaintea războiului au văzut o activitate foarte febrilă a diplomaţiei iugoslave, care cu dexteritate a înţeles să înlăture neplăcerile. La incepuputul războiului, Iugoslavia a putut, cu atât mai uşor, să-şi declare neutralitatea, cu căi s’a pus mai dinainte, in jocul diplomatic al marilor puteri, intr’o situaţie de independenţă şi nepărtinire. Iugoslavia s’a străduit în lunile de după începerea ostilităţilor, în baza bunelor relatiuni existente cu toate marile puteri, să obţină recunoaşterea punctului ei de vedere.. Aceasta l-a reuşit complet. Marile puteri combatante n’au luat numai cunoştinţă de neutralitatea adevărat strictă şi reală în toate direcţiile a Iugoslaviei, ci a apreciat-o până acum complet şi nu i-a pus nicio piedică în cale. Iugoslavia stă pe punctul de vedere că lupta dintre marile puteri trebuie să se desfăşoare intre ele şi că drepturile vitale ale statelor neutre nu pot fi, in nicio privinţă, încălcate. Acest punct de vedere — aşa se subliniază în Belgrad — îl aprobă şi înţelegerea Balcanică, care ca organism al păcii şi al autoapărării, este baza principală a politicei externe iugoslave. Ultimele declaraţiuni din Londra şi Paris, cărora le-au urmat cunoscutele răspunsuri ale Berlinului, au făcut deci senzaţie în Iugoslavia. In primul rând este vorba de clarificarea situaţiei ce s’a creiat acum, dar ea trebuie aşteptată. Comerţul extern al Iugoslaviei nu ■ şi-a schimbat fizionomia de la începutul ostilităţilor în Vest. Nu există o intenţie de schimbare a comerţului extern, ci să se păstreze principiul ca scara şi cotele de dinaintea războiului , să fie menţinute şi acum. Chiar din situaţia geografică şi natura evenimentelor economice I ale Iugoslaviei este clar că exportul se face mai ales şi în măsură covârşitoare, în Germania şi Italia, iar importul vine din aceste ţări. Din situaţia economică generală reese, fără discuţie, că schimbarea acestei situaţii ar avea consecinţe foarte grave pentru economia Iugoslaviei. De aceea, este de aşteptat ca Belgradul să se fixeze la punctul de vedere de a nu putea face nici un fel de schimbare în relaţiunile sale economice externe. Dealtfel, există în Belgrad intenţiunea fermă de a menţine şi mai departe neutralitatea politică şi economică loială. Două lucruri sunt privite în cercurile hotărîtoare iugoslave, importante pentru vitor, alături de politica generală a neutralităţii. Acestea sunt colaborarea intimă cu celelalte puteri din spaţiul Sud-Est şi în special, cu aliaţii din înţelegerea Balcanică, precum şi consolidarea internă a ţării, care după înţelegerea sârbo-croată, garantează o unitate internă şi o disciplină generală a poporului . Cu privire la colaborarea cu ţările balcanice, Iugoslavia priveşte cu satisfacţie specială îmbunătăţirea crescândă a relaţiunilor dintre Bucureşti şi Sofia Clarificarea acestor relaţiuni aduce cu sine completa solidaritate a Balcanilor, care acuma nu mai este numai o dorinţă, ci poate fi considerată drept o realitate probabilă, din care s’ar produce apoi rezultatele cele mai favorabile pentru toate popoarele balcanice. I Un Balcan puternic şi unit va fi şi cea mai bună garanţie ca făclia războiului să poată fi fiinută departe de frontierele generale ale Balcanilor I Consolidarea internă își găsește expresia sa importantă în cola(Continuare in pag. 2-a) Stoape germane într’ungrassianea