Universul - Provincie, septembrie 1944 (Anul 61, nr. 240-268)
1944-09-01 / nr. 240
Anul al 61-lea 6 Păgâni Fondator* LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLARUL 10 LEI Vaza poştală plătită in numerar conform aprobării Dir. G le F. T. T. Nr. S1.1M/1 ŞI CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 RUPEREA RELAŢIILOR ROMÂNO-MAGHIARE Hotărîrea guvernului român de a rupe relaţiile diplomaţia» cu Ungaria este cotossainţa logică a nouei atitudini politice şi militare adaptată de România. Opinia publică românească salută un acest pas notăritor al guvernului român o primă satisfacţie dată aişteptărilor ei zădărnicite pâmă acum de poziţia, anti-romănească în cale, a fost pusă România de regimul capterinei Antoaiescu din clipa aderărei la pactul tripartit carei,nohtai ne-a aşurat cn absurdă tovărăşie de arme şi politică cu Ungaria. Absurdă, fiindcă nimeni nu putea uita raptul de la 1910, nimeni nu putea urla torturile la care au fost supuşi români, din Transilvania furată şi fiindcă, chiar şi după aderarea noastră la postul tripartit, în presa ungară apăreau aproape zilnic articole injurioase la adresa României, articole din autovitejia soldatului român era ironizată. Această atitudine a presei maghiare faţă de ţara noastră n’a detemninat nrciun fel de «acţiune din partea Germaniei. Din potrivă Berlinul stăruia la Bucuraşi «a presa română să nu răspumdă şi articole!» «iarelor româneşti erau cenzurate din ordiul guvernului de tristă vetrrsa-ie al celor doi Antomeşti. Şi astfel opinia publică românească a trebuit să-şi înăbuşescugnarfta iar presa, «oponentul ei, sub ameninţarea săncţiunilor, cu ,rt» - daruiul la uşa tipografiei, a tr® spult să suporte samavolnicia odioasei crîzure. Imperativul naţional românes* a trebuit Insă să triumfe. România, prin hotărtrra curajoasă şi patriotică a Regelui ei sprijinit de întreaga oştire, de Întreaga naţiune şi de toate partidele şi grupările politice, a redevent stăpână pa soarta ei şi primul ei gând a fost la Ardealul mntie. O Români® stăpână pe somna ei nu mai putea sta neapăsătoare faţă de nelegiuirea diotatului de la Viena. O Românie stăpână pe soarta ei nu mai putea întreţine relaţiuni nici măcar formale cu schingiuitorii românilor, cu insultătorii ostaşilor români, cu profitorii raptului din 1019. Ruperea relaţiilor cu Ungaria se impunea fără întârziere pentru a se îndeplini şi această formalitate înainte ca trupele noastre, cot la cot cu oştile victorioase ale Naţiunilor Unite să libereze definitiv Ardealul cotropit. Ruperea relaţiilor cu Ungaria este deci mai mult decât un act diplomatic: el este începutul acţiunii de liberare, este afirmarea hotărîtă a dreptului nostru la unitatea Ardealului, este dreptatea însăşi un marş victorios. România consideră arbitrajul da la Viena ca un act inexistent din punct de vedere politic şi juridic. Inexistenţa unui act implică o lipsă totală de consecinţe juridio® şi politice. Din acest punct de vedere dacă, ocupaţia Ardealului de nord n’a fost decât o ocupaţie de fapt datorită unui act de violenţă şi menţinută exclusiv prin forţă. Frontiera care taie în două unitatea Ardealului românesc, nu există. Din punct de vedere juridic, Ardealul ne aparţine deci şi azi în întregime. Este o chestiune de fapt să înlăturăm printr’un alt fapt regimul de ocupaţie aflător azi in Ardealul de nord. Din aceste motive nu era nevo® ca ruptura raporturilor diplomatice să fie imediat urmată de o cittotarane de răsiboi. Este evidenţa însăşi că orice încercare militară maghiară de a preveni traducerea în fapt a acestei situaţiuni, ar avea imediat răspunsul cuvenit din par■ tea României sprijinită, din punctul de vedere politic şi militar, de națiunile unite. Retragerea trupelor bulgare de ocupaţie din Jugoslavia şi Grecia Lortîr», 80. — La Sofa s-a anunţat oficial că tropota bulgare Ide omipare din Jugoslavia şi Grecia au torejuit să fie retrase. La Cairo soseşte astăzi «omimimaa bulgară pentru armistii.Agenţia „Tass” resminte că Rusia, Sovietică a acceptat sau aprobat neutralitatea proclamată de guvernul bulgar Această neutralitate este cu totul nesatisfăcătoare în actualele împrejurări — afirmă agenţia sovietică. I Londra, 30 (Radar). — Vostul de radio bidg’air a declarat bt ctisul nopţii spre Miercuri că trupele bulgare se retrag din teritoriile ocupate de bulgari. Retragerea pordionată, acum câtva timp, a armatelor de ocupaţie spre interiorul ţării a început, a precizat postul de radio bulgar, şi se efectuează în conformitate cu planul. DREPTURILE MUNCII Toate ecourile discuţiilor referitoare la bazele nouei organizări sociale ce trebuie să vină după război, ecouri înregistrate de noi în ultimii ani din puţinele ziare, cărţi şi reviste străin© cari ajungeau în ţară, duceau la concluzia că trebuie să i se dea muncii prioritatea pe care o merită în ce priveşte situaţia materială şi morală cuvenită unui prim factor de producţie rodnică. Trebuie înlăturată cu hotărârea mea „frică de lucrător“ despre care scria mai de mult marele ziar francez Le Figaro şi ceea ce am scris în des® rânduri, contactul direct între toţi factorii de producţie din sânul aceleaş întreprinderi profesionale, ascultarea atentă a tuturor năzuinţelor şi îndeplinirea lor în măsura posibilităţilor obiective, constitue calea sigură a înţelegerii armonioase şi a propăşirii tuturor. Miopia egoistă trebue să facă loc armoniei pentru binele comun care izvorăşte din continuitatea muncii şi această continuitate nu poate fi garantată prin vechea disproporţie de câştiguri dintre capital şi muncă şi nici prin desconsiderarea aportului precis pe care salariaţii lI aduc în prosperitatea întreprinderilor. In „România liberă“, oficiosul partidului comunist — umil din partidele cari sprijină guvernul actual al blocului naţional — un mecaniu caloriferist scrie, între altele, următoarele: „Trebue în mod real să ne gândim la o organizare a muncitorimii de pe pământul acestei ţări. La o sindicalizare firească şi raţională, ca să putem, punând umăr lângă umăr, înţeleşi de tron şi de guvern, să refacem în scurt timp tot ce am pierdut prin mişeleasca trădare de până acum. Fiţi reali şi înţelegători. Lăsaţi urile personale şi invidiile la o parte“. Articolul se închee astfel: „Deci la muncă, calmi şi hotărâţi, disciplinaţi şi energici. Cereţi sfaturi partidului. Fiţi de ispravă, cum de fapt aţi fost întotdeauna. Doar jugul greu v’a apăsat. Acum prin tenacitatea voastră pilduitoare, aţi sfărâmat jugul şi liberi, cu dragoste, fără nici o teamă, cu gândurile curate, la refacerea înşivă a voastră şi a ţării, porniţi spre organizare strigând ! Trăiască Regele şi guvernul său, şi trăiască neînvinsul şi neobositul partid comunist! Trăiască poporul român !“ In acelaş ziar, muncitorul Pătraşcu, intr’o cuvântare rostită la o adunare muncitorească, precizează ţelurile organizării : „Ridicarea salariului la nivelul de scumpete de azi, care să asigure muncitorului şi familiei lui posibilitatea de a trăi. 8 ore de muncă. Pentru muncitoare şi tineri, salarii egale la roundi egale. Desfiinţarea imediată a regimului de teroare, prin carceri, închisori, bătăi şi amenzi“. (Acest din urmă capitol este în legătură cu precizările muncitorilor Ionescu şi Minculescu de la o întreprindere de metalurgie). Am arătat, nu de mult, evoluţia stabilirii drepturilor muncii in Elveţia şi ca o justificare a creării pe lângă întreprinderi a unei comisii paritare compusă din delegaţii salariaţilor şi ai patronilor, sindicaliştii din Elveţia romandă scriau în 1940: „Dacă vrem să organizăm munca, singura noastră valoare reală permanentă, trebue să admitem elementele naturale ale acestei valori: omul, familia, profesiunea înseamnă să recunoaştem toate lecţiile istoriei şi ale experienţei. Pentru patron înseamnă să admită că, dacă uzina (atelierul ori biuroul) trebue să fie sub gestiunea sa personală, profesiunea şi meseria sunt bunul comun al tuturor, atât al celui care plăteşte salariul, cât şi al aceluia care îl primeşte. Pentru lucrător ori pentru salariat înseamnă să admită că dacă locatorii® uzinei, maşinele şi atelierul nu îi aparţin de fapt, el poate găsi securitatea in meserie considerată In întregul ei. Dar ca să exista — fără să dăuneze interesul general — libertatea de gestiune a patronului și securitatea salariatului, trebue mai mult decât un contract de închiriere (a muncii), mai mult decât un contract colectiv de muncă. Trebue mai mult decât organisme în care unii să se ocupe numai de preţuri şi alţii numai de salarii, fără să ţină seama de pierderile generale provocate de poftele lor prea mari ori de luptele lor prea sterile. Trebue o a(Continuare in pag. 2 a) Noul guvern român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist Declaraţiile d-lui Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, făcute presei D. Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, a făcut azi presei următoarele declaraţiuni: „Noul guvern Român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist. Aceste guverne reprezintă state ce sunt creaţiuni artificiale ale regimului hitlerist în scopul de a diviza Europa şi a face astfel posibilă dominaţia germană asupra Continentului. In ce priveşte fostul guvern din Vichy, guvernul român constată că el a încetat de a mai exista, aşa încât chestiunea nerecunoaşterii acestui guvern v nu se mai pune. Guvernul Român speră că va putea proceda cât mai curând la un schimb de reprezentanţi diplomatici cu Naţiunile Unite“. In declaraţiile făcute omi presei, d. Grigore Niculescu-Buzeşti, ministrul afacerilor străine, a anunţat că „noul guvern român nu recunoaşte guvernele slovac, croat şi italian fascist”. Este o formulă diplomatică discretă şi o precizare juridică exactă spre a constata încetarea raporturilor diplomatice cu cele trei state fantome eşiste din imaginaţia politică a hitlerismului, în scornii de a fărâmiţa ,— spre a le domina mai uşor — unităţile naţionale sau politice din Europa sud-estică. O ruptură a raporturilor diplomatice ar fi însemnat o recunoaştere a existenţei ca state ale formaţiunilor artificiale create de hilerism şi menite să dispară odată cu el. Desigur aceste aşa zise state au existat în fant, dovada că au existat este că regimurile improvizate, care representau aceste rlegiuni, au avut tot simulacrul unei activităţi de stat. Dar constatarea inexistenţei lor juridice este justă, întrucât ele nu au fost nici expresia unor aşezări constituţionale, nici expresia unor voinţe naţionale, ci numai creaţii artificiale, impuse de voinţa unui stat străin şi realizate şi menţinute exclusiv prin violenţă. Judecând simetric şi numirile de reprezentanţe diplomatice făcute în capitalele respective de regimul Anitonescu rămân pure chestiuni de fapt, ca şi toate manifestările activităţii diplomatice dintre ele şi noi. Totul e ca şi cum nrm fi fost. Pentru noi aceste state intră din nou în neantul din care au eşit. In ce priveşte fostul guvern al Franţei din Vichy, chestiunea este şi mai simplă. El a rezolvat chestiiunea încetând de a exista. Nimeni nu va regreta acest lucru. Pe lângă faptul de a se conforma unor realităţi politice, hotărârile guvernului nostru, în ceial ce priveşte aşa zisele state de mai sus, au şi obiectivul practic de a pune de acord atitudinea noastră diplomatică cu aceea a naţiunilor unite, care nu am recunoscut niciodată Croaţia, Slovacia şi aşa zisa republică fascistă. Lichidarea rezistentei germane din sud -estul Franţei Londra, 30 (Radar). — Cotmpondentul special al eganțieî ..Reuter“ la frontiera franco-«po- Hiolă comunică: O îndemâna tocă mişcare In «fl.este, executată de torţe francet« Aim interior In regiurnea Pwu-Maidwn, la picioarele Farieilor, a fost factorul hotăritor care a grăbit evacuarea sud-vestului Franţei de către terţele germane. GtomnanM IsS «läblserä toate garnizoanei® Ier pentru a forma o coloană puternică menită să le restabilească prestigiul pierdut în urma înaintării maquiştilor spre Maulson, între Bayonne şi Pau. Francezii au înconjurat cu succes şi au nimicit întreaga coloană germană, inamicul având 8.000 morţi şi prizonieri In urma acestei Înfrângeri, sectorul Hoandaye, de la graniţa cu Spania, a fost evacuat înainte ca maquiştii de la Pau, forţele franceze de la Gers sau trupele americane, venind dinspre Angouleme, să fi sosit în acea regiune. „România şi-a reluat locul alături de apărătorii libertăţii şi ai democraţiei“ COMENTARIILE PRESEI TURCE Istambul, 30 (Rador). — Toate ziarele continuă să publice articole în legătură cu gestul îndrăzneţ al României, subliniind că ea şi-a reluat locul de totdeauna alături de apărătorii libertăţii şi ai democraţiei. Yalman în „Vatan” subliniază, că România se află acum în rândul prietenilor ei fireşti, luptând împotriva duşmanilor ei fireşti. In „Cumhuriyet”, Nadi observă că în timp ce bulgarii nu fac decât să vorbească, românii, mai realişti, au tras consecinţele, şi au trecut la fapte. „Tasviri Efkiar” constată că cestul Român'ei este rezultatul unor negoc''ri cri mai multe luni si totdeodată ’‘ric.ză cg prin '•clitica ei r Unbmea So~ v '*' -lor ars'bilă realizarea armistiţiului. N*. 240 Vines*11 Septemtoirie 1944 6&gi*îi DIRECTOR ION LUGOSIANU DEFINITIVA LICHIDARE A TRUPELOR GERMANE DIN ROMÂNIA M A FOST CAPTURAU CINCI GENERALI, 500 OFIȚERI, 800 SUBOFIȚERI $1 6000 TRUPĂ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAŢIUNILOR EXECUTATE IN CURSUL ZILEI DE 30 AUGUST A. C. In cursul zilei de 30 August 1944, s'aai continuat operaţiunile de lichidare a ultimelor rezistenţe germane aflate pe teritoriuil naţional în cooperare cu aviaţia şi flota de Dunăre. În urma luptelor violente, ce mai avut foc pe valea Buzăului, Slobozia, Olteniţa, Călăraşi şi insula Atta Kaleh, trupele noastre au reuşit să înfrângă înverşunatele rezistenţe germane, capturând : 5 generali, 500 ofiţeri, 800 subofiţeri, 4000 trupă precum şi foarte mult material de războiu. Au fost curăţite complet oraşul şi toate rafinăriile din Ploeşti. Trupele noastre au respins peste frontieră în zona Nadlac, trupele germano-maghiare ce pătrunseseră pe teritoriul național. TRUPELE NAZISTE CARI ATACAU CAPITALA DEFINITIV ÎNFRÂNTE Ordinul de zi al d-lui ministru al Apărării Naţionale D. general de corp de armată Mihail Racoviţă, ministrul apărării naţionale, a dat următorul Ordin de Zi: După cinci zile de grele şi neîntrerupte lupte, unităţile însărcinate cu siguranţa şi apărarea Capitalei, au înfrânt definitiv trupele naziste care atacau de pe uscat şi din aer oraşul Bucureşti. Intr’un avânt impresionant, unităţile române au asaltat pe inamic, capturând un mare număr de prizonieri şi material de război foarte numeros. Datorită acţiunii lor, manevraţie încercuire plănuită s-a prăbuşit, asigurându-se astfel ordinea în oraş şi liniştea cetăţenilor. Sunt mândru că în Capitala ţării se găsesc asemenea brave trupe şi comandanţi destoinici, cari au putut obţine una dintre cele mai frumoase victorii, atrăgând admiraţia marilor noştri aliaţi. Pentru spiritul de sacrificiu, patriotismul, disciplina de care au dat dovadă, aduc mulţumiri şi recunoştinţa mea generalului Teodorescu Iosif, comandantul militar al Capitalei, Statului său Major şi tuturor trupelor ce au acţionat sub comanda sa. In faţa celor căzuţi în aceste lupte, mă descopăr cu admiraţiune, iar jertfa lior să fie îndemnul de a merge înainte până la izbânda finală. Prezentul ordin se va citi trupei sub arme. Ministrul Apărării Naţionale, General C. A. MIHAIL RACOVITZA . Ardealul respiră...! de GABRIEL ŢEPELEA Nicăeri cuvântul „Hitler” nu trezeşte mai puternice valuri de ură ca printre pribegii ardeleni. De patru ani ni s’a spus mereu : „nu e momentul Ardealului, aşteptaţi”. De patru ani sinistrul auto-mareşal n’a admis să se vorbească despre Ardeal, decât ca o diversiune, când prin agitaţia noastră, Hitler voia să stoarcă trupe şi alimente de la Unguri Erau expediaţi fruntaşii noştri din Ardealul de Nord în vagoane de vite, regimul tăcea. Erau trimişi să moară pentru „gloria” honvezimei In Rusia, regimul tăcea, C® contau durerile ardelene, când ecoul lor supăra atât de mult pe Sultanul din Berlin ? Regimul nu pleca urechea la durerile noastre, ci la cererile stăpânilor. Sute de proteste și memorii au făcut ardelenii. I s’a spus clar uzurpatorului : nu poate un popor să facă jocuri imperialiste înainte de a-şi împlini idealurile naţionale. Ardealul e înjumătăţit, satele sunt tăiate pe la jumătate, sunt despărţte de centrele normale d® desfacere, la 80 de km. de sat e peşte, percepţia, calea ferată. Ardealul de nord geme într’o nouă iobăgie. Nu uitaţi Ardealul ! N’avem ce căuta pe Volga, în Crimeci, şi în Caucaz când leagănul românismului, Ardealul, e despărţit de trupul ţării. Rezultatul : toţi conducătorii ardeleni au fost urmăriţi şi arestaţi. Preşedintele Asociaţiei refugiaţilor ardeleni pe ţară, dr. Dumitru Nacu, internat in lagăr, secretarul general Dr. Anton Ionel Mureşanu, condamnat la 5 ani muncă silnică, dr. Mi. Lazăr, arestat şi internat, dr. Aurel Dobrescu, intrenat, dr. Augustin Popa, internat, dr. Zaharia Boilă, internat, etc. Un regim de cenzură special s-a instituit pentru ziarul „Ardealul”, organul pribegilor ardeleni. Nici măcar o fotografie (Continuare in pag. 2-a) ATROCITĂŢILE TRUPELOR GERMANE IN RETRAGERE Incendierea instituţiilor publice din Buzău In retragerea trupelor germane din Muntenia de Est acestea au incendiat Instituţiile publice din oraşul Buzău, precum şi o mare parte din cartierele de locuit Ca act de barbarie caracteristic, semnalăm uciderea unui grup de pompieri cari se găseau în serviciul comandat de 25.000 prizonieri. Alţi 1500 de prizonieri aduşi in Capitală Eri au fost aduşi în Capitală, prin Colentina, alţi peste 1500 de prizonieri germani, capturaţi de trupele române cu prilejul luptelor de la Buzău şi Ploeşti. Complet demoralizaţi, fără obişnuita lor ţinută trufaşă cu capetele plecate, ei sunt îndrumaţi sub paza sentinelelor române, spre lagărele ce le-au fost pregătite. TRUPELE GEME AU LĂSAT PANĂ ACUM IN MÂINILE ARMATEI ROMÂNE 25.000 PRIZONIER In cadrul operaţiunilor de i de trupele germane sau curăţire a teritoriului român luat până acum un număr CAPITALA DUPĂ BOMBARDAMENTUL GERMAN Clădirile d Un atrapa Sf. Ionică, ruinate de avatorii Ulcleriști 1