Universul, octombrie 1950 (Anul 67, nr. 226-251)
1950-10-01 / nr. 226
Ungaria de azi, casă dragă a oamenilor muncii „Pe străzile capitalei maghiare se citesc urmele războiului. Ici-colo, la vreo câteva sute de metri, cetăţenii capitalei dunărene ridică grămezi de moloz, le aşează în stive, astfel încât circulaţia se desfăşoară in bune condiţiuni. Capitala Ungariei a fost jefuită de bandiţii hitlerişti în fuga lor. Lipseau mijloacele de transport necesare refacerii. Magnaţii şi grofii complotau în hall-ul hotelului Hungária. „Ajutor apusean“, iată ce cereau ei. Desigur însă, nu din dragostea deosebită pe care o purtau poporului ungar. Interesele lor strimte le dictau acest „S.O.S.“. Oamenii muncii conduşi de comunişti, au spus bogătanilor ur hotărît „nu“. Ajutorul a venit de la Răsărit, un ajutor desinteresat. Primele 250 de camioane au sosit din Uniunea Sovietică în Iunie 1945. Două luni mai târziu, a fost încheiat acordul sovieto-maghiar prevăzând schimbul de mărfuri in valoare de 30 milioane dolari. Rănile războiului începeau să se tămăduiască. Uzina electrotehnică „Ganz“ lucra din nou. De data aceasta, nu pentru maşina de război a sceleraţilor conducători fascişti, ci pentru poporul ungar, acela care şi-a spus cu tărie cuvântul în ultimii cinci ani. Pentru poporul ungar care a ieşit în stradă cu steagurile roşii de luptă pentru a-şi instaura guvernul său, un guvern democrat, popular. Pe strada Kilian, războiul şi-a lăsat urmele lui adânci. Case culcate la pământ, altele distruse pe jumătate; scepticii priveau cu neîncredere perioada refacerii naţionale care a început odată cu eliberarea ţării de către eroicii ostaşi sovietici. Oamenii muncii priveau cu speranţă viitorul luminos. Vögyfalvi István, tânăr muncitor, era printre aceia care priveau cu încredere la noua democraţie maghiari. Prima voinţa lui ca şi a lui Varga Kalman sau Nemeth Rozalia, a fost instaurată democraţia pentisru. Pe strada Kilian sau oriunde i se cerea să muncească, aceşti tineri muncitori se duceau. Ei răspundeau la chemările lui Mathias Rákosi, conducătorul muncitorimii maghiare. Și aşa... încetul cu încetul, Budapesta s’a ridicat din nou1. De data aceasta, mândră, luminoasă, o adevărată Capitală a unei ţări libere. Pe locul unde acum cinci ani era o grămadă de moloz, pe strada Kilian străjueşte o şcoală medie tehnică. Aici tinerii muncitori maghiari îşi desăvârşesc cunoştinţele lor. Şcoala are ateliere moderne, încăperi spaţioase în care învaţă fiii poporului maghiar. 87.000 de copii din Republica Populară Ungară urmează cursurile şcolilor medii tehnice. Pentru a scăpa pe oamenii muncii de exploatarea cruntă la care erau supuşi in întreprinderile capitaliştilor, guvernul democrat maghiar a purces la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie. Stăpâni pe întreprinderile lor, muncitorii au păşit cu iui elan deosebit la îndeplinirea sarcinilor pe care Statul lor popular le pune în faţa lor. La fabrica de maşini de cusut „Mathias Racosi“ tânărul muncitor Vegyfalvi István îşi îndeplineşte cu succes angajamentele luate. Mai mult, el a depăşit norma cu 325 la sută. Acest tânăr crescut şi educat în spiritul unei morale sănătoase, de către Uniunea Tineretului Muncitor, lucrează cu sârg. Un ajutor neprecupeţit în munca sa i-l dă ziarul „Szabad Nép“, organul central al Partidului celor ce muncesc din Ungaria. Aici el întâlneşte cuvântul forţei conducătoare a oamenilor muncii din Ungaria. Acest cuvânt educă In spiritul vremurilor noi pe cititorii zilnici ai ziarului, printre care se află şi stahanovistul Vögyfalvi István. Mulţi oameni ai muncii din Republica Populară Ungară trăesc In anul 1951. Printre aceştia se află şi Otto Gleviezki, muncitor la combinatul metalurgic „Mathias Rákosi“, care şi-a terminat planul anual de muncă la 23 Mai a. c. Otto Gleviezki este mulţumit că poate servi poporul său, „Popor sărac în ţară bogată“. Aşa se putea spune despre poporul maghiar cu ani în urmă. Ţara era bogată, întinsa câmpie a Tisei furniza din belşug grâne. La Hungaria şi Grand sau în casele celor câteva sute despre care azi se obişnueşte a se spune „foşti“, belşugul curgea din plin. In oraşele şi satele Ungariei însă, mizeria te îngrozea. Ţăranul maghiar era un iobag cu aceleaşi „drepturi“ pe care le avea şi moşul lui subhabsburgi. Şi era normal să fie aşa, într’o ţară care era numită „patria latifundiarilor“. Dar noul regim democrat popular a pornit o luptă dârză pentru distrugerea sărăciei. La Kiszombor, pământul era în stăpânirea unui grof. Zeci de familii ţărăneşti robeau pe moşia acestuia. Biciul vechilului a căzut nu odată pe spinarea încovoiată a ţăranului din Kiszombor. Reforma agrară a desfiinţat însă proprietatea moşierului din Kiszombor. Pământul a revenit în mâinile celor ce-l muncesc. Statul a încurajat încontinuu pe ţăranii din Kiszombor. Le-a dat maşini, credite şi alte avantagii. Dar ţăranii muncitori din Kiszombor şi-au dat seama că Partidul celor ce muncesc din Ungaria are dreptate când îi îndeamnă să-şi lucreze pământul în colectiv. Petecele strâmte de pământ trag o sărăcie. Şi ţăranii din Kiszombor au pornit pe drumul colectivizării. Ei şi-au alcătuit gospodăria lor colectivă. Azi, roadele gospodăriei co- lective se arată din plin. Pe pământul „sterp“ al comunei Kiszombor, colectiviştii au obţinut în medie o recoltă de 26,3 kintale de grâu şi 31,5 kintale de ovăz la hectar. In acelaş timp, de pe ogoarele individuale ale vecinilor Gospodăriei Agricole Colective din Kiszombor au fost recoltate numai 18,4 kintale de grâu şi 19,3 kintale ovăz la hectar. Pentru colectiviştii din Kiszombor, ca şipentru ţăranii muncitori din Republica Populară Ungară a început o viaţă nouă. Viaţa Ungariei de azi nu se mai aseamănă Intru nimic cu trecutul întunecat. Milioane de cetăţeni maghiari luptă cu râvnă pentru a înălţa tot mai sus, cât mai sus clădirea In construcţie, Ungaria socialistă. Sunt constructorii acestei clădiri, muncitorii Vegyfalvi István, Nemedîi Rozalia, scriitorul Pal Szabó ca și colectiviștii din Kiszombor. A lor este Ungaria de azi, casă dragă a oamenilor muncii. Serbări Beligrădeanu, funcţionat la întreprinderea „Steagul Roşu” din Bucureşti, ne întreabă cum se calculează coeficientul electoral Aşa după cum am mai arătat în răspunsurile pe care le-am dat cititorilor noştri, alegerile pentru deputaţi în Sfaturile Populare comunale se fac pe bază de liste, fiecare comună formând o circumscripţie electorală, în care se aleg între 9 şi 35 deputaţi. Dacă la o circumscripţie electorală comunală au fost depuse mai multe liste de candidaţi, atunci, pentru repartizarea mandatelor fiecărei liste se aplică coeficientul electoral. Pentru a lămuri mai bine cum se calculează acest efifficient vom lua un exmplu. Să admitem că la o circumscripţie electorală comunală s-au depus două liste. Numărul mandatelor de deputaţi ce urmează a fi aleşi în acea circumscripţie este de 9. Presupunem că lista Nr. 1 a obţinut 1.500 voturi iar lista Nr. 2 a obţinut 600 voturi. Pentru a se putea face repartizarea mandatelor proporţional cu numărul voturilor obţinute de fiecare listă în parte, se procedează în felul următor: Se împarte pe rând numărul voturilor obţinute de fiecare listă în parte cu numerele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, adică atâtea numere câte mandate sunt de repartizat. Rezultatele împărţite pentru prima listă sunt: 1.500, 750, 500, 375, 300, 250, 214, 187, 166. Pentru a doua listă: 600, 300, 200, 150, 120, l66, 85, 75, 66. Din aceste şiruri de numere obţinute ca rezultat la Împărţire se iau în ordinea mărimii, atâtea cifre câte mandate sunt, în cazul nostru 9. Vom avea : 1.500, 750, 600, 500, 375, 300, 256, 214, 187. Cel mai mic din aceste 9 numere, adică 187, este: În cazul de faţă, COEFICIENTUL ELECTORAL. Pe baza lui se distribue mandatele şi iată cum: Se ia numărul voturilor obţinute de fiecare listă în parte şi se împarte la coeficientul electoral, adică la 187. Rezultatul Împărţirii reprezintă numărul de mandate ce se atribue listei respective. Exemplificăm . Prima listă a obţinut 1500 voturi. 1500:187 8 Deci prima listă va obţine 8 mandate. Cealaltă listă va primi un mandat. Repartizarea mandatelor candidaţilor de pe fiecare listă sa face în ordinea Înscrierii lor pe listă. Cu alte cuvinte, din lista Nr. 1 vor fi declaraţi aleşi primii 8 candidaţi, iar din lista Nr. 2 va fi declarat ales capul acestei liste. RĂSPUNSURI CĂTRE CITITORI Cum se calculează coeficientul electoral ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MEDIU TEHNIC Buletinul Oficial nr. 82, din 26 Septembrie 1950 publică Hotărîrea Consiliului de Miniştri cu privire la organizarea şi funcţionarea învăţământului Mediu Tehnic. Prin , această Hotărîre se precizează că învăţământul Mediu Tehnic va avea şase categorii de şcoli Aceste şcoli se organizează şi funcţionează în cadrul Ministerelor şi instituţiilor, care au nevoie de cadrele pregătite în aceste şcoli. Şcolile Medii Tehnice pot funcţiona având cursuri de zi, iar pentru oamenii din câmipul muncii, cursuri serale şi cursuri fără frecvenţă. Materiile care se predau în aceste şcoli sunt de trei categorii: materii de cultură generală, materii de cultură tehnică generală şi materii de specialitate. Hotârîrea indică şi felul cum se vor repartiza aceste materii in programul general. Ministerele vor elabora şi tipări manualele tehnice necesare şcolilor ce funcţionează în cadrul lor. Hotărîrea precizează că absolvirea şcolilor medii tehnice se fac® pe baza unui examen şi a unui proiect sau lucrare de diplomă pe care elevii le vor da după examenul de promovare a ultimului semestru. UNIVERSUL Nr. 126 A apărut în limbile: rusă, română, franceză, engleză, germană și spaniolă . „PENTRU PACE TRAINICA, PENTRU DEMOCRATIE POPULARA!* Bucureşti. Organ al Biroullui Informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Nr. 39 (99) Vineri 29 Septembrie 1959 Cuprinde : ARTICOL DE FOND • M. MITIN: JOHN WILLIAMSON , ISTVÁN FRIS ; HARRY POLLITT, JAN MAREK . De vânzare la chioşcurile. Prima aniversare a Republicii Populare Chineze. O măreaţă armă ideologică a bolşevismului. Lupta împotriva intensificării reacţiunii fasciste în Statele Unite. Un nou pas pe calea consolidării economiei socialiste a Ungariei. A venit timpul ca poporul japonez să se unească în lupta împotriva dușmanului. Despre Congresul trade-unionurilor de la Brighton Note politice. INFORMAŢII magazinele „Librăria Noastră” şi la toate Lei 8. Cum vor fi rezolvate problemele locale in cadrul noii împărţiri administrative V. Lazăr din Bucureşti str. Poara şi 15 ne Întreabă: dacă regulile sunt ma mari decât fostele udeţe, cum se vor putea reolva mai bine şi mai rapid probemele locale? Regiunile sunt într'adevăr mai mari drcât fostele judeţe. Inainte ţara era împărţită în 58 judeţe, pe când acum sunt numai 28 ■egiuni. Aceasta însă nu îneamnă că problemele locale nu vor fi mai bine cercetate şi reolvate. Dimpotrivă. Căci reforma administrativă de astăzi nu se limitează la simpla schimbare de lume sau de hotare ale vechilor udeţe,ci e o adâncă reformă de fruptură. Fiecare regiune este Împărţită în 419 raioane. Raioanele sunt, la rândul lor, ceva mai mari decât vechile plăşi. De unde numărul plăşilor era de 424, numărul raioanelor este de 177. Dar în vreme ce plăşile nu erau decât creaţiuni artificiale, fără viaţă, raioanele sunt unităţi teritoriale operative, bine închegate. La reşedinţa de raion vor fi unităţi cooperative mari, care vor avea în grija lor cooperativele din întregul raion. Organele fiscale de la reşedinţa raionului vor avea deasemenea o serie de atribuţiuni în legătură cu rezolvarea cererilor cetăţenilor, atribuţiuni pe care nu le aveau înainte nici organele de plasă, nici cele judeţene. Organele sanitare de la reşedinţa de raion vor avea deasemenea atribuţiuni largi. In general, cele mai multe din problemele de interes local, care altădată se rezolvau la reşedinţa judeţului, vor putea fi rezolvate , acum — şi într’o măsură încă mai largă — la reşedinţa raională. In cadrul regiunii se vor rezolva numai problemele mari, privind desvoltarea întregii regiuni. Iată deci că prin reforma administrativă,organele de Stat sunt mai apropiate de popor, ele având posibiliatea să cunoască și sa rezolve anai bine problemele locale şi nevoile care frământa populația muncitoare. O unitate fruntaşe din munca de pregătire militară şi politică a primit „Drapelul Roşu al Organizaţiei U. T. M.“ Joi dimineaţă a avut loc, într-un cadru festiv, înmânarea „Drapelului Roşu al Organizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate, organizaţiei U.T.M. a unei unităţi militare fruntaşă în munca de pregătire militară şi pontică. La festivitate au luat parte : general maior Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R. şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei ; general maior Suder Wiliam, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R. ; general maior Gh. Ştefănescu, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R., precum şi numeroşi ofiţeri superiori ai Forţelor Armate ale R.P.R. La festivitate a participat de asemenea o delegaţie a C.C. ai U.T.M., în frunte cu d. Vasile Muşat, membru în Birou C.C. al U.T.M. CUVÂNTUL COMANDANTULUI UNITĂŢII După înmânarea „Drapelului Roşu al Organizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate secretarului organizaţiei U.T.M. din unitate, a luat cuvântul comandantul unităţii, care a subliniat că utemiştii din unitatea de sub conducerea sa au reuşit ca, prin exemplul lor personal, îndrumaţi de aparatul politic şi organizaţia de Partid, să mobilizeze întreaga masă de ostaşi în munca de însuşire a pregătirii de luptă şi politice. Unitatea noastră, a spus în continuare vorbitorul, îşi ia angajamentul să nu precupeţească nici un efort pentru a obţine rezultate din ce în ce mai bune în perfecţionarea măestriei militare şi ridicarea nivelului politic, învăţând zi de zi din bogata experienţă şi exemplul măreţ al ostaşilor sovietici. Noi suntem h hotărîţi să păstrăm cu cinste „Drapelul Roşu“ care ne-a fost înmânat, să depunem eforturi sporite pentru a-l merita şi în anul viitor. A luat apoi cuvântul secretarul organizaţiei U.T.M. din unitate, sergentul Feftea Ioan. CUVÂNTAREA D-LUI VASILE MUŞAT D. Vasile Musat, membru in Biroul C.C. al U.T.M., a salutat în numele C.C. al U.T.M. pe ostaşii unităţii, felicitându-i pentru frumoasele realizări obţinute în însuşirea artei militare şi a cunoştinţelor politice. Privirile tuturor oamenilor muncii din ţara noastră — a subliniat vorbitorul — privirile tuturor tinerilor muncitori din patria noastră, care se avântă cu elan în lupta pentru construirea socialismului, se îndreaptă cu dragoste şi încredere către Armata noastră populară, către bravii ei ostaşi. Ei iubesc cu toată căldura tinereţelor Armata patriei noastre şi văd în ea apărătoarea de nebiruit a cuceririlor obţinute pe drumul construirii socialismului, sub înţeleaptă conducere a Partidului nostru. Vorbitorul a încheiat arătând că membrii Uniunii Tineretului Muncitor din Forţele Armate trebue să dovedească prin activitatea lor de fiecare zi că sunt un ajutor de preţ al Partidului, în pregătirea de apărători dârzi ai Patriei noastre. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL MAIOR NICOLAE CEAUŞESCU A luat apoi cuvântul de general maior Nicolae Ceauşescu, ministru adjunct la Ministerul Forţelor Armate ale R.P.R. şi şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei, care a subliniat făptui că decernarea „Drapelului Roşu al Organizaţiei U.T.M.“ din Forţele Armate constitue un eveniment important pentru întreaga noastră Armată. El simbolizează succesele obţinute pe drumul consolidării Armatei ,noi populare a patriei noastre, scut al cuceririlor poporului muncitor şi chezăşie a libertăţii şi independenţei noastre naţionale. Festivitatea a luat sfârşit prin intonarea imnului Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat. (Agerpres). Comitetul Provizoriu al teului „1 Mai“ şi-aceeptutarea In localul fostei Administraţii Financiare a Sectorului II Negru — pe str. Alexandru Sahia — se află sediul Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular din Raionul 1 Mai“. Instalat de curând, Comitetul Provizoriu raional a început să facă ieşiri pe teren pentru a cunoaşte în amănunţime specificul fiecărui cartier, nevoile populaţiei, problemele care îi frământă pe cetăţeni. O PRIMA PROPUNERE: DESCHIDEREA ŞCOLILOR? „Când am început noua muncă, primul lucru la care ne-am gândit a fost deschiderea şcolilor’, — ne !, spune vicepreşedintele Comitetu I lui Provizoriu raional. Au început să fie rând pe rând vizitate localurile de şcoală. Atenţia, însă, era în mod deosebit concentrată asupra şcolilor din cartierele mărginaşe ale oraşului ca Andronache, Tei şi Colentina. Şcoala nr. 27 Colentina nu avea suficiente săli de clasă, şcoala de băieţi nr. 32 de pe strada Palade era dărâmată, la şcoala elementară nr. 51-52 pereţii erau cojiţi, pardoseiele murdare.Aceasta era situaţia cu câtva timp înainte de a începe noul an şcolar. Ce-a făcut. Comitetul Provizoriu pentru ca aceste şcoli să se poată deschide la timp şi, mai ales, pen- tru ca elevii să poată învăţa în bune condiţiuni ? In primul rând, echipe de zidari şi salahori au umplut curţile şcolilor care trebuiau reparate. Intr’o zi s’au ridicat schelele. In a doua zi, din zori, echipele de muncitori zugrăveau, reparau. După alte două zile echipe de pavaturi au apărut pe străzile Palade, Bălcescu N. Apostol şi Ion Creangă. „Aci se vor pava 1.200 m.“ , ne spune responsabilul secţiei edilitare, vorbind despre str. N. Apostol „Aici se va pava strada 1. Creangă pe o lungime de 1000 m." Şi copiii care vor veni toamna şi iarna, pe ploaie sau zăpadă, la şcoală, nu se vor mai înfunda până la gresne în noroi. Deschizând uşa clasei lor, o vor găsi mare, luminoasă şi curată, îrn asemenea condiţii învaţă ei azi. IN RAIONUL „1 MAI” APROVIZIONAREA DE IARNA E ASIGURATA „Din prima zi a instalării noastre ne-am dat seama că trebue să ne preocupăm de asigurarea aprovizionării cu alimente a populaţiei din raionul nostru" — şi secretara Comitetului Provizoriu Leontina Calciu scoate dintr’un sertar o hârtie. Este vorba de un contract îrcheiat între Comitetul Provizoriu al raionului „ 1 Mai“ şi conducerea Cooperativei de Consum „Gloria“ Această unitate cooperatistă are în sarcina ei aprovizionarea cu alimente, legume şi îmbrăcăminte a întregii populaţii muncitoare dr. Raionul „1 Mai“ Până la data de 26 Septembrie, secţia comercială împreună cu conducerea cooperativei au preluat de acum cu inventar 52 de unităţi ale comerţului cooperatist din raion. In plus, pentru ca aprovizionarea de iarnă să se desfăşoare în cât mai bune condiţiuni, ambele conduceri — a cea a Comitetului Provizoriu raional şi cea a Cooperativei Gloria — vor înfiinţa în cartierele raionului încă 48 de cente de dacere a legumelor (pe bd . Republicii nr. 2 şi nr. 203, pe str Lacul Tei nr. 138, str. Alex. Sabi, nr. 56, str. Glucozei nr. 72, etc.) Deasemeni s’au preocupat şi ai amenajat din timp pivniţe pentu păstrarea legumelor. In aceste pivniţe vor putea fi păstrate pe o perioadă mai lungă 270.000 kg. da zarzavaturi. Cooperativa Gloria a prevăzut aprovizionarea Raionului cu 600 vagoane de cartofi şi 61 vagoane cu ceapă Tot pentru a se ridica nivelul de trai al oamenilor muncii din Ralimul „î Mai", s’a cerut înfiinţarea a trei Restaurante" de Stat, în afară de cele 17 existenţe. LEGĂTURĂ CU MASSELE &I CETĂŢENI Pentru ca Comitetele Provizorii să fie într’adevăr legate de cerinţele şi nevoile cetăţenilor, pentru, ca ele să poată avea sprijinul populaţiei, trebue să fie în permanenţă printre cetăţeni. Acesta a fost şi principiul călăuzitor în munca Comitetului Provizoriu al Raionului ,,1 Mai“. Duminica trecută preşedintele Şucă Mihai şi vicepreşedintele Oprişan Nicolae, au fost în , cartierul Colentina, unde au stat de vorbă cu cetăţenii. Aceştia şi-au spus dorinţele, au făcut propuneri. Printre acestea a fost şi aceea de a se construi un parc pe str. Ghinea Brătăşeanu. A doua zi, Luni, preşedintele a convocat şi pe secretara Comite- tului Provizoriu. Au discutat despre posibilităţile creării unui parc pe str. Ghinea Brătăşeanu. S’a căzut de acord, s’au împărţit sarcinile şi azi, pe acea stradă se lucrează la amenajarea unui parc. Duminica viitoare membrii Comitetului Provizoriu al Raionului „1 Mai“ vor pleca la Pipera. Şi aci ei vor sta de vorbă cu oamenii muncii pentru a-i cunoaşte, pentru a-i ajuta. In acest fel pun ei în practică sarcinile pe care le au : de a îmbunătăţi zi de zi condiţiile de trai ale populaţiei, de a rit-na rii’e!", de viaţă al oamenilor muncii, din Raionul ,,! Mai“ ! Adina Modificări în circulaţia liniilor de autobuze I.T.B. Comitetul Provizoriu Bucureşti, în dorinţa de a îmbunătăţi mijloacele de transport pentru oamenii muncii, aduce la cunoştinţă că, începând dela 28 Septembrie a. c. s-au făcut următoarele modificări în circulaţia liniilor de autobuze I.T.B. 1. înfiinţarea liniei de autobuze Nr. 62 pe traseul: Strada Palatul Justiţiei — Calea Rahovei — Piaţa Antrepozite — Strada Odoarei — Şos. Măgurele până la Strada Radu Chiriţescu. 2. Traseul liniei de autobuze Nr. 47 de la Piaţa Ghencea pe Str. Petre Ispirescu — Str. Mărgeanului până la Str. Doctor Babeș (Sos. Alexandria). „Democraţia sovietică cea mai înaintată democraţie din lume“ Expunerea d-lui Al. Voitinovici, procuror general al R.P.R. Joi după amiază ARLUS — filiala Bucureşti — a organizat la Casa de Cultură o consultaţie intitulată : „Democraţia sovietică cea mai înaintată democraţie din lume”. Consultaţia a fost condusă de d. Al. Voitinovici, procurorul general al R.P.R. Răspunzând numeroaselor Întrebări care i-au fost puse, d. Al. Voitînovici a făcut o amplă expunere asupra democraţiei sovietice. Subliniind deosebirea fundamentală între democraţia sovietică şi aşa zisele democraţii burgheze, vorbitorul a demonstrat că democraţia sovietică este democraţia cea mai înaintată din lume.In cursul consultaţiei, au fost atinse cele mai variate aspecte ale democraţiei sovietice, cum sunt : alegerile pentru Sovietul Suprem şi Sovietele locale, drepturile femeii, dreptul la asigurări sociale, la odihnă şi altele. Consultaţia a scos în evidenţă odată mai mult interesul deosebit pe care oamenii muncii din ţara noastră îl poartă cunoaşterii Marii Ţări a Socialismului. (Agerpres). ZIUA - MUNCA IN GOSPODĂRIA AGRICOLĂ COLECTIVĂ Ne suie un cetitor de la ţară, întrebându-ne de câte şi mai câte. „Un lucru nu prea înţeleg eu — ne scrie el intre altele. Cum vine asta, că după câte am văzut, la Gospodăriile Agricole Colective unii colectivişti au făcut câte 300, 400, ba chiar 500 de zile-muncă. Doar ştim cu toţii că anul, cu sărbători cu tot, are numai 365 de zile...". Şi totuşi, numeroşi sunt colectiviştii care au izbutit să realizeze ceea ce ii nedumireşte pe cetitorul nostru. Iată, de pildă, Maghiari Iosif de la Gospodăria Agricolă Colectivă „Drumul lui Lenin“ din Păuleşti-Satu Mare, a făcut 490 zile-muncă numai până în Iulie; Prodan Tudor dela Gospodăria Agricolă Colectivă „23 August" din Urleşti-Covurlui a făcut 297 zilemuncă, iar Tarţa I. dela Gospodăria Agricolă Colectivă „Horia’’ din Sudu-i’unia a făcut 440 zile-muncă. Cum, vine, asta? E simplu. Ziua-muncă nu e o zi calendaristică, socotită în ore. Ci este o normă, reprezentând munca pe care o poate face un țăran muncitor intr’o zi de lucru, fără a face eforturi prea mari. Iar norma aceasta este stabilită în fiecare Gospodărie Agricolă Colectivă, ţinându-se seama de condiţiuni de lucru locale. Iată, de pildă, la Gospodăria Agricolă Colectivă „16 Februarie" din Castranova, norma de lucru la seceratul cu mâna a fost stabilită la 10 ani pe zi. Aceasta înseamnă că un colectivist care a secerat 10 ani, a îndeplinit o zi-muncă. Iată insă că Ion Obozeanu a secerat intr’o zi 13 ari, în loc de 10. Asta înseamnă că el a făcut într’o zi mai mult decât o zi-muncă. El a realizat într’o zi 1,3 zile muncă. Și dacă a doua zi el a secerat tot 13 ari, iar în ziua a treia 14 ari, aceasta înseamnă că în cele 3 zile el a secerat 40 de ani, deci a făcut 4 zile-muncă. Și iată cum, depășind mereu norma, oricare colectivist are posibilitatea să realizeze, de pildă într’o săptămână, mai mult de 7 zile-muncă. Zilele-muncă realizate de fiecare colectivist sunt înscrise într’un carnet personal, astfel încât fiecare are în orice moment evidenţa muncii depuse de el in Gospodăria Agricolă Colectivă. Bineînţeles, pentru fiecare fel de muncă norma este alta, după cum munca este mai grea sau mai uşoară. Una este norma la seceriş, alta la căratul snopilor, alta la arat sau la îngrijitul vitelor. Şi cum într’o Gospodărie Agricolă Colectivă sunt tot felul de treburi de făcut, se înţelege că fiecare colectivist are posibilitatea să lucreze şi să strângă tot mai multe zile muncă. După strângerea recoltei, din aceasta se scade sămânţa, cota de colectare şi celelalte datorii pe care le are Gospodăria, iar restul se împarte între colectivişti, după numărul de zile-muncă depuse de fiecare. La Gospodăria Agricolă Colectivă „Horia“ din Suţu-Turda, de pildă, pentru fiecare zi-muncă a revenit — ca avans de.Wp — râie un kilogram de cereale. La Gospodăria Agricolă Colectivă „7 Noembrie" din Pădureni- Putna, s’a împărţit câte aproape 1 fum. kgr. grâu pentru fieca.it zi-muncă. In alte părţi s’au dat câte 2 kgr. şi chiar mai mult.Iceasta în raport cu întinderea dtn pământ a Gospodăriei, cu redlli obţinutâ la hectar şi cu felul cum au fost stabilite zilele-muncă. E limpede că acolo unde recolta a fost mai mică şi normele au fost stabilite fără prea multă socoteală, fiecare a primit mai puţin, în schimb acolo unde recolta a fost mai bogată şi normele au fost just socotite, acolo pentru fiecare zi-muncă s’a primit mai mult. Ziua-muncă este unitatea de măsură după care fiecare membru al Gospodăriei Agricole Colective este răsplătit după cantitatea şi calitatea muncii sale. Căci în Gospodăria Agricolă Colectivă, fiecare membru este Preţuit după munca depusă. Păun Valeică, de pildă, cia Gospodăria Agricolă Colectivă „Ștefan Ţugui" din Crâmpoaia, a primit numai ca abcins de 15«'S, peste 900 kgr. grâu. Atâta urmi n'a avut el in viața lui. Hideg Gavrilă dein Gospodăria Agricolă Colectivă „Horia“ din Suțu-Turda, a primit ca avans 405 kgr. grâu, iar Prodan Teodor din lirteşii Covttriui, a primit 503 kgr. — „Dacă munceam pe păm-'-r-ul meu cu toată familia — spunea Prodan — nici pomeneală să fi scos atâta grâu". In trecut, munca ţăranilor săraci şi mijlocaşi a fost întotdeauna furată de moşieri şi de chiaburi. Acum, în Gospodăria Agricole Colectivă, munca fiecărui membru este preţuită aşa cum se cuvine. Plata după cantitatea şi calitatea muncii depuse, socotită după zilele-muncă, este cel mai însemnat drept pe care îl au membrii Gospodăriilor Agricole Colective. CAMPANIA INSĂMÂNŢĂRILOR DE TOAMNĂ A ÎNCEPUT In întreaga ţară se desfăşoară pregătirile pentru însămânţările de toamnă. In unele regiuni, Insămânţările au şi început. In vederea însămânţărilor, ţara întreagă a fost împărţită, precum se ştie, in 5 zone. Trei din ele şi anume zonele 3 (Podişul Transilvaniei), 4 (centrul Moldovei) şi 5 (zona muntoasă) sunt programate pentru prima parte a campaniei însămânţărilor. Zona 1 şi 2 urmează să înceapă lucrările la 1 octombrie, afară de secară. Din cele 5 zone, cea mai avansată este zona muntoasă, care cuprinde tot arcul carpatic. Aci este fruntaşă regiunea Botoşani, care a acoperit 60 la sută din suprafaţa prevăzută pentru însămânţările de toamnă, urmată de Bacău cu 47,2 la sută. Printre regiunile rămase în urmă este regiunea Suceava. LS în zona a 2-a, regiunea Iaşi a operit 14 la sută, iar Bârladul a rămas codaş. Zona a 3-a, cuprinzând regiunile Rodna, Mureş, Cluj, Hunedoara şi Sibiu, a realizat 17,6 la sută pe zonă. In regiunea Mureş procentul este de 27,6 la sută, in Rodna 15,8 la sută, în timp ce Hunedoara a rămas în coadă cu 8,3 la sută. PENTRU INTENSIFICAREA INSAMANTARILOR In zonele 1 şi 2 campania m,sămânţărilor a Început numai sporadic. Cum timpul până la încheierea campaniei este scurt, ea urmând să se încheie în jurul datei de 20 Octombrie, Ministerul Agriculturii, In colaborare cu Comitetele Provizorii, cu conducerea SMT şi întregul corp de tehnicieni, a luat măsurile indicate pentru mobilizarea oamenilor şi a mijloacelor în vederea încheierii la timp a campaniei însămânţărilor. Tehnicienii Ministerului şi ai secilor agricole de pe lângă Comitetele Provizorii au fost trimişi in toate centrele de cultură, unde vor ţine conferinţe şi vor da îndrumările necesare in legăturăcu executarea muncilor de toamnă in cele mai bune condiţiuni agrotehnice. Mâine, Duminică, se ţin primele conferinţe de acest fel. O măsură important, care intră în vigoare în cursul acestei c?....yenii este aceea de a se rezerva cele mai bune terenuri pentru extinderrea culturilor de plante industriale. Organizarea muncilor pentru reţinerea zăpezii pe ogoare în timpul iernii, spre a se asigura pământului rezerva necesară de umiditate, formează deasemeni una din preocupările organelor agricole. III In două rânduri, în Aprilie 1949 și Iunie 1850, guvernul a încercat noi provocări, care să-i permită să ducă războiul în Vietnam și să exercite mei departe teroarea printr’o represiune care a om ccît 90.000 de oameni. Dr.r ci s'a izbit de maturitatea politică a manşelor noastre. Astfel, în Februarie 1950, când voia să aresteze ilegal conducerea mişcării noastre, în 48 de ore, peste 200.000 oameni s’au strâns să protesteze, ceea ce a silit autorităţile franceze — fapt unic în istoria noastră — să anuleze mandatul de arestare, împotriva formulei juridice care zice că „forţa trebuie să rămână legii“, de data aceasta forţa a rămăs poporului. Şi acest fapt are o importanţă considerabilă, căci a ridicat nivelul luptei şi a dovedit că aparatul represiv nu este de neînvins. In această luptă cu forţele de represiune, noi am avut 20 morţi şi vreo sută de răniţi, dar şi aici un alt fapt important s’a produs. In diferite locuri, soldaţii africani au refuzat să tragă şi chiar doi ofiţeri, unul francez şi unul african, deşi răniţi, au interzis trupelor lor să se folosească de arme. Guvernul s’a răzbunat, procedând la arestări în massă. Acum trei luni numai pe Coasta de Fildeş, peste 3000 din militanţii noştri, se găseau în închisoare. Acum câteva zile, secretarul general al Partizanilor Păcii din Senegal, tovarăşul nostru Cotidon Guey a fost condamnat pentru delict de presă la 2 ani şi 3 luni închisoare şi 600.000 h. amendă. Eu personal, am avut cinstea să merit de patru ori până acum aceiaşi atenţie din partea guvernului, francez. Dar această represiune, departe de a sfărâma avântul masselor noastre, le arată încă şi mai bine ce trebuie să facă. Continuând lupta activă împotriva colonialismului prin greve, boicotarea imperiului colonial, bărbaţii şi femeile noastre din care 95% sunt neştiutori de carte, subscriu la acţiunile Comitetului Mondial al Partizanilor Păcii. Am strâns până acum aproape 300.000 semnături individuale şi mii de semnături de la sate şi de la triburi. Aceste rezultate au fost obţinute, găsindu-se forme originale. Ştiutorii de carte de limbă franceză sau arabă iscălesc şi pe urmă ajută pe cei ce nu ştiu, scriindu-Ie numele peste care aceştia îşi pun amprentele digitale. Triburile şi satele semnează sculptând numele satului sau tribului pe un baston simbolic crestat cu numărul de familii din sat sau din trib. In alte părţi, au loc mari adunări în jurul unui Tam-Tam cu prestare de jurământ a întregii asistenţe, etc. In această campanie, femeile joacă un rol important şi activ care explică declaraţia următoare a unei mame din Camerun. „Am crescut II copii. Albii mi-au omorît doi în ultimul război, nu vreau să le mai dau şi pe ceilalţi” Tineretul se arată deasemenea foarte înflăcărat în lupta pentru pace. Astfel, la Congresul recent al studenţilor de la Praga, studenţii din Dakar primeau unul din fanioanele menitesă recunoască meritele asociaţiilor care au obţinut cele mai bune rezultate în campania pentru Apelul de la Stockholm, într’adevăr, în 5 instituţii şcolare superioare din această capitală a Vestului african. Apelul de la Stockholm a fost semnat de 100% din profesori şi elevi, în 2 instituţii de 90/o de profesori şi 100% de elevi, şi de 60’/o de profesori şi elevi in liceul frecventat de copiii de europeni. Curentul popular împotriva războiului este azi aşa de puternic în ţările noastre, încât nici un om politic african nu îndrăzneşte să i se opună. El provoacă chiar mişcări semnificative. La recenta întrunire a Consiliului zis al Europei de la Strausburg, doi dintre colegii noştri africani, aparţinând partidului socialist S.F.I.O. depuneau, de acord cu un laburist englez, Mac Kay, o moţiune prin care se convoca Adunarea Constituantă în întreaga Africă în vederea pregătirii creării Statelor Unite ale Africei. Desigur, că în această propunere este o mare naivitate, ceea ce au înţeles imediat cei doi africani care s’au grăbit să-şi retragă semnătura.. Dar ei au comis stângăcia când au voit să-şî explice gestul şi au descoperit astfel pe de o parte că au făcut aşa sub presiunea opiniei publice africane, iar pe de alta, că erau sub presiunea guvernului francez. Cât;spre noi, fără să ne facem vreo iluzie în privinţa soartei acestei propuneri, eram gata s-o sprijinim în prima parte, convocarea Adunării Constituante lăsând viitorului grija de a hotărî asupra soartei Statelor Unite ale Africei, cât şi în privinţa măsurilor prelchinare preconizate de autorii propunerii. Unul din ei cerea în special „pregătirea retragerii trupelor străine care fac serviciul în Africa“. Acest eveniment „parlamentar” este caracteristic pentru situaţia din Africa, unde 150 milioane de oameni supuşi jafului şi uciderii coloniale, sunt hotărîţi să nu-şi lase ţara şi să fie transformată în ariergardă pentru războiul de agresiune al imperialiştilor americani, englezi, francezi, belgieni sau portughezi. Această voinţă a popoarelor noastre ne va da ocazia să ne exprimăm cu tărie la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii care trebue să se ţină în Marea Britanie şi, în acelaş timp, ea se va afirma într’o țintă din ce în ce mai activă împotriva pregătirilor la un nou război. Noi ştim ce este o luptă grea, dar libertatea şi pacea nu se câştigă fără luptă. Noi ştim că nu suntem singuri în lagărul democraţiei şi al păcii. Am opus mai înainte cât de preţioasă pentru popoarele din Africa Neagră în lupta împotriva imperialismului, este acţiunea proletariatului şi a democraţilor francezi. Popoarele noastre simit direct astăzi ajutorul puternic al lagărului mondial al păcii, în primele rânduri găsindu-se ţara lui Lenin şi Stalin, China nouă a lui Mao-Tse- Dun, ţările de democraţie populară, Coreea lui Kim-Ir-Sen, Vietnamul lui Ho-Di Minh. In această luptă noi suntem tari prin elanul măreţ al popoarelor noastre aşa de multă vreme exploatate, aservite, torturate, dar al căror suflet n’a fost niciodată întinat şi care luptă astăzi conştient pentru libertate. Noi trebue să luptăm chiar în sânul societăţii noastre africane, care conţine toată gama evoluţiei sociale dela matriarhat şi roîigamie, la patriarhat şi la moc-oga- Utiîe, dela sclavaj la burghezie. Dar forţa unui popor care luptă pentru libertate este de neînvins. începând de astăzi, Africa, Africa mea simte în ea această forţă. Şi vreau să vă săpun, acum când termin, încrederea mea în ea, în Africa luxuriantă, Africa agitată sub soarele de Mai, Africa deşer' -’Hii, a savanelor sau a pădurii, Africa dela Niger sau dela Congo, Africa Nilului sau a Zambezului, Africa dela Cartagina sau dela Addis Abeba, Africa arborelui de cacao şi a cafelei, Africa aurului, a vrăjtorilor, a mizeriei şi a luptei. Soa ■ le scânteiază pe lacurile şi plajele noastre şi scaldă pădurile de aeaju, un nour întfălueşte Camerunul, un leu înaintează alene prin, ierburile înalte, doi elefanţi îşi ciulesc urechile la trecerea unui avion tam-tam-ul pătrunde corpul dansatorilor, ritmul lui oş transmite pioarelor, umerilor şi iată apare ruuinimea negrilor dela Saint- Louis sau dela Bahia, dela Porto*Rico sui de la Haiti, dela Dakar sau dela Bamako. Privirile iar sunt eliberate de vălul sclaviei şi deodată ei scot marele strigăt al libertăţii noastre, al eliberării Africei ai careiorii negri se unesc cu toţi ceilalţi «•■'m salută zorile libertăţii strălucitoare pa pământul de pe care tnturrr'r-ul va fi în curând luminat. ÎSfârit) *) Conferinţii rostită în ziua de ÎS Ssptrrnhi» issa la Bucureşti, , LUPTA POPOARELOR DIN AFRICA PENTRU PACE ŞI LIBERTATE X) de GABRIEL d'ARBOUSSIER Vicepreședinte al Comitetului Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor IPacii, Secretar General al Uniunii Democrate Africane