Vatra, 1983 (Anul 13, nr. 1-12)
1983-11-01 / nr. 11
VATRA 1529 liviu rebreanu jurnal (V) Luni, 16 ianuarie [1928, Bucureşti] Pentru sărbătorirea lui BrătescuVoi■neşti continuă alergăturile. Fireşte, nu ■vor merge toate tocmai strună. Opoziţia incepe să se arate, în Rampa32 de ieri, intr-o notiţă însoţită de o caricatură hidoasă, desigur Maniu ironizează sărbătorirea, fin, subţire, dar ironizează. s-a împlinit 70 ani şi că vitrinele librăriilor ■vor expune Niculăiţă Minciună.. .33 Dealtfel dăunăzi Maniu, glumind, îmi povestea că Ion Brătianu34, de cîte ori i se vorbea despre greutăţile scriitorilor zicea: „Da, adevărat... Ia să-i mai dăm o slujbă lui Brătescu!“ înşişi organizatorii lucrează cu un entuziasm cam de comandă. Bucuţa33 * vorbeşte despre el cu un dispreţ profund: că nu se poate citi, că e simplă anecdotă spusă prost, că nimic nu fierbe într-însul şi că în sfîrşit e tipul mediocrităţii. Am mai scurtat programul, suprimînd banchetul Pen-Clubului, ca să nu enervăm lumea şi să nu-l punem pe bietul sărbătorit într-o postură ridicolă, în schimb a venit Uniunea Intelectualilor, unde e prezidentă d-na Cantacuzino34, să aranjeze şi ei o masă. Prea bine, am mai scăpat eu puţin. De dimineaţă la Ministerul Artelor, măîntâmpină Minulescu şi îmi spune că s-a ■primit invitaţia de la Oslo să luăm parte la centenarul Ibsen. El a vorbit ministrului37 şi a propus să meargă trei inşi: •eu, ca autor dramatic şi preşedinte al scriitorilor, el, în numele guvernului, şi un actor, probabil Demetriade38. Vorbind cu ministrul pentru Brătescu, îmi spuse că a fost prin Argeş şi, la o nuntă, a pus să i se joace „ciuleandra“. Zice că pare a fi un joc ardelenesc, schimbat fireşte puţin cu ocazia trecerii munţilor... Şi el se cam codea cu participarea la serbările Brăteştene! După-amiază am fost, cu Bucuţa, să prezintăm felicitări sărbătoritului care chiar azi împlineşte cei 60 ani. Ne-a primit cu bonomia-i obişnuită. Era singur de tot. Ce curios! Mă aşteptam să găsesc o lume! Ne povesti ce-a păţit cu Mirea39, la care îl trimisei ieri să pozeze pentru portret. L-a primit ca şi cînd nici n-ar şti nimic şi i-a spus că el nu face lucruri d-astea, în sfîrşit doar că nu l-a dat afară.. . Şi iată ţiganul valah care se crede artist „mare“. Trebuia să citesc ceva după-amiază la şezătoarea unui Ateneu Popular, la „Teatrul Mic*. Nu m-am dus deloc. Mă plictisesc citirile astea zadarnice. Marţi, 17 ianuarie [1928, Bucureşti] Corneliu Moldovan40 mă vesteşte prin telefon că doreşte să mă vază, să vorbim despre centenarul lui Ibsen. L-am văzut la teatru (după ce o d-ră Vermont m-aatacat cu un rapid interviu despre participarea femeilor la viaţa politică), îmi spune că ministrul vrea să trimită la Oslo, pentru serbările centenarului Ibsen, ■o delegaţie din care să facă parte eu, el, un actor şi unul din minister, fie Minulescu, fie Marin Sadoveanu41. Obiectat că mai bine Minulescu, că e mai reprezentativ. Răspunse că Sadoveanu ştie nemţeşte, dar adăugă că dealtfel asta priveşte pe Ministru. Ne-am înţeles ca eu să mă interesez de costul călătoriei la wagonslits, clasa I cu vagon de dormit, iar de mers să mergem cu clasa II ca să facem economie de bani. în sfîrşit susţine că Ministerul trebuie să dea bani de ajuns ca să putem face faţă cum se cuvine acolo ca reprezentanţi ai ţării. îi cerui să pregătească material statistic desprepiesele de Ibsen reprezentate la noi, fotografii etc. Seara am cerut bibliotecarului Academiei să-mi facă o listă despre toate publicaţiile asupra lui Ibsen la noi. Seara făcui greşala să spun lui Minulescu să ia seama că mai este un amator în minister care ar vrea să-i ia locul. Nu vrea să crează, iar cînd auzi de Corneliu, spuse că el n-ar vrea să meargă Minulescu, fiindcă atunci Minulescu ar trebui să fie şeful delegaţiei, pe cînd altfel ar rămîne el. în orice caz, cred că a fost o greşală. Nu trebuia să mă amestec şi mai ales să-i fac sînge rău bietului Minulescu, care îmi zice că însuşi ministrul a hotărît să meargă el, dar dacă-i va cere să renunţe va face-o şi pe asta. După-amiazi am avut din nou vizita d-nei Madeleine Braunstein42, o traducătoare de romane franţuzeşti, căreia i-am cedat deunăzi traducerea mea Les Demi- Vierges43 (bine c-am scăpat de ea), îmi cere o recomandaţie către Kasterska44, s-o introducă la diferiţi scriitori francezi care să-i dea autorizaţia de a-i traduce, fiindcă la sfîrşitul lui ianuarie pleacă la Paris pentru trei luni. Venirile ei stăruitoare însă mi se par puţin suspecte. Am impresia că femeia a prins o simpatie de mine (nu ştiu, de om, ori de scriitor) şi că ar vrea să meargă pînă la capăt... Am primit o scrisoare extrem de elogioasă pentru Ciuleandra, de la Marin Simionescu-Rîmniceanu45. Trebuie să-i răspund. Duminecă, 29 ianuarie [1928, București] Firește, încă n-am răspuns lui Marin Rîmniceanu.44 M-au prins cu totul serbările pentru Brătescu, încît nici măcar aici n-am putut face vreo menţiune, deşi au fost multe de înregistrat. Să încerc a le însemna baremi ulterior şi cîte nu le-am uitat sau cîte merită să fie reţinute. Mai întîi întrevederea cu dr. Angelescu47, ministrul şcoalelor. Mai vorbisem de cîteva ori cu el, cîte puţin. Convorbirea pe care am avut-o cu ocazia serbărilor lui Brătescu n-a făcut decit să-mi confirme prima impresie: e o „hahaleră“. Termen trivial, dar prea caracteristic încît nu-l pot ocoli. Vorbeşte verzi şi uscate, se ambalează de vorbe şi vrea cu orice preţ să facă concurenţă lui Haret. E gata să dea orice sumă din bugetul statului cînd e vorba de clădit ceva. Are marota zidurilor, indiferent pentru ce scop ar fi. Se încîntă de linguşiri, de laude în faţă, oricît de grosolane, în sfirşit un mediocru guraliv. I-am cerut pentru sărbătorirea lui Brătescu să ia parte şi el, să ordone ca în toate şcolile să se vorbească în timpul serbărilor despre sărbătoritul nostru. A convenit imediat. Apoi i-am cerut un ajutor bănesc special pentru S.S.R. E gata să dea, numai să-i prezint un program de şezători. Şi în sfîrşit i-am vorbit despre Casa Scriitorilor pe care el, înălţătorul atîtor ziduri, ar putea-o realiza foarte uşor, dobîndind în schimb recunoştinţa scriitorilor, mai vie şi mai vădită decit a corpului didactic. „— Eşti primul care-mi vorbeşti despre aceasta... Cere un loc de la Costinescu48 şi eu îţi promit în doi ani aveţi Casa Scriitorilor... Arhitecţii mei vă fac planurile, tot, tot... Să pofteşti deci la mine!“ Nu mai notez diferitele alergături şi osteneli ce a trebuit să fac pentru buna reuşită a sărbătorii lui Brătescu-Voineşti. Am luat-o în gît şi m-am simţit obligat şi pentru mîndria mea, să reuşească cît mai strălucit. A trebuit să mă cert cu librari idioţi, care nu făceau vitrinele cu operele lui, să scriu adrese, să dau telefoane, să mă lupt cu potrivnici şi să la înăbuş opoziţia înainte de-a se manifesta... în sfîrşit a început „Săptămîna Brătescu-Voineşti“ la 22 ianuarie. „Cartea Românească“ şi alte librării principale au aranjat vitrine frumoase.49 7 martie [1928] seara (miercuri), [Berlin]50 „Komische Oper“ — Zieh dich aus, revistă în 30 tablouri şi 60 nuduri premiate. Voluptatea germană. Destrăbălarea pe Friedrichstrasse51. Libertate şi libertinaj. Cluburile homosexualilor şi lesbienelor. Obiceiurile lor. 8 martie (joi) [Berlin] Manifestaţie comunistă — fanfare, muzică militară cu Internaţionala, ca o paradă militară. Seara, amurg, viforniţă. Steaguri roşii cu inscripţii albe. Femei cu şepci roşii şi unele cu bluze roşii, în frunte Schupp.52 Pas prusac. Ceva despre legaţie.53 întîlnirea cu M. Sim. Rîm.54 Berlin-Hamburg, 9 martie [1928] (vineri) Plecare din Berlin la 9,6. în tren masa: neamţul din cl. III mănîncă cu familia la restaurant. Sosire Hamburg bl8g. Tragem la „Palast-Hotel“ pe Neue Jungfersteg. La 3 1/2 mergem la consulul general al României, Guttman.55 Omul: simpatic, ovrei bogat. Ni se pune la dispoziţie. Vine să ne ia cu maşina lui să facem o plimbare prin oraş. Tunelul subt Elba trecut cu maşina. Portul liber. Chile-Haus.54 Masa în restaurant, foarte elegantă. Seara la 9 1/2 ne ia Guttman la cabaretul „Libelle“ (calul, conferenţiarul). D-na Tule Schwarz.57 D-na Guttman.58 10 martie [1928/ (sîmbătă) [Hamburg] Dim. la 9 3/4 vine Guttman cu maşina lui; mergem fără el să vedem parcul de animale „Hagenbeck“ de la Stellingen, la cîţiva km de Hamburg. Faimos. Plătim şi, împreună cu amicul Guttman, mergem în port. Nici o formalitate deosebită. Adio Guttman. Vaporul norvegian „Kong Ring“ nu e faimos deloc. Tipuri. Cel dintîi norvegian, un sculptor A. Enderlé (Billedhugger , sculptor) din. Oslo (Villevolosa 112). Adrese: Leon Guttman — Skt. Benedicktstrasse 4, Hamburg 37. D-na Schwartz — Heilwigstrasse 140. Ascult radiofonie pe vapor. Duminecă, 11 martie[1928]. Pe vaporul „Kong Ring“ Deșteptare dim. 8 1/2 — ieșim din , fiordul-port Kiel. Ușoară furtună, marea cam agitată. Răul de mare. Vărsături în salonul de fumat. Culcare. Sculare la dejun ora 2 d.a. Iar culcare. Spre seară marea liniștită. Masa. Stau pînă tîrziu pe punte. Pe la 12 lumina albă la nord. Culcare. Oslo, luni 12 martie [1928] Pe vaporul „Kong Ring“ — sculare pe la 8. Marea frumoasă. Frokost.59 Plata consumațiilor.40 Fiordul Oslo. Vederile. La 12 1/2 intrare în fiordul propriu-zis. La 11/2 sosesc în Oslo. Vama. Hamalii ne duc bagajele de la Toldbord (Vama) pe Toldbodgaden cotind în Karl Johannsgate pînă la „Grand Hotel“ unde aflu că sîntem încartieraţi la „Hotell Bristol“, înainte. Odaia. Coborîm la masă. Hainele toate la călcat. Pe la 6 telefon de la ziarul Nationen pentru interviu. Cobor şi cumpăr cărţi poştale şi revista Ord (număr special Ibsen.) Vine îndată o reporteră de la Nationen cu care stau de vorbă mai lung.41 Atunci telefon de la Aftenposten asemenea pentru interviu. D-ta prelungește convorbirea. O duc pînă jos, în hol reporterul cu fotograf. Vin sus în odaia mea. Demetriade vine şi el.43 Ne fotografiază. Convorbire. Coborîm amîndoi puţin pe Karl Johansgate pînă la Universitate Masa „Bristol“. Baie. Culcare. Trimit cărţi poştale. Marţi, 13 martie [1928], Oslo Ieşire pe la 10 1/2. La „Renners Reisebüro“ cumpăr albume şi vederi. Informaţii pentru călătoria la Londra. Ziarele cu convorbirile.44 Mergem pînă la Castelul Regal (Kgl. Slot cu Slotsparken), cotim pe Victoria Terrasse, unde la nr. 7 e Ministerul de Externe și şeful biroului presei, Vidnes, căruia îi facem vizită. De-acolo înainte pe lîngă Sloott pe Drammensveien (văzînd noul „Chevrolet“) pînă la Biblioteca Universităţii şi pe Ryde Alle la croitorul român Michel Ionesco. Convorbire cu el; cunoştinţă cu nevastă-sa, franceză. Sunt 4 români aici: el, Haviletz şi doi fraţi Costescu (frizeri). Ne întoarcem pe Drammensveien, la nr. 4, la casa „Glite“, unde vizităm pe consulul general Axel I. Amundsen. Ne invită. La o mică masă în hotel. La 2 1/2 vine cu Ionescu şi ne ia cu maşina pînă afară, la staţia trenului electric cu care mergem prin Holmenkollen la Frognerseteren, trecînd prin Slemdal.45 La Frognerseteren restaurant în stil norvegian (construit de H. Munthe în 1891, sus vedere superbă spre fiord). Alături „Muzeul de ski“ cu obiectele întrebuinţate de Amundsen şi Nansen în călătoriile lor arctice etc. Masa la restaurant. Steguleţe naţionale, românesc lipsă. Coborîre cu maşina pînă la Slemdal, la casa consulului; o vilă drăguţă. D-na Amundsen.44 Cafea, lichior. Acasă cu maşina, pe la 7. Regele merge în tramvai. Primul-ministru: are bilet? Nu se zice „domnule“, ci simplu pe nume. Guvernul de lucrători, ministrul de justiţie liberează pe toţi comuniştii. Logodna norvegiană. Cel mai mare proprietar de vapoare din lume, Wilhelmsen. La 7 3/4 ne ia consulul la Teatrul Casino unde vedem Rolfs Revy. Publicul. Artiştii (v. programul). După teatru la „Grand Hotels“ cu familia Amundsen. Despre cărţile mele. Traduceri. Lucruri româneşti. Lucruri norvegiene. Acasă la ■1 1/2. 1912, de I. Al. Brătescu-Voineşti. 31 Ion I. Brătianu (1864—1927), om politic, de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, membru al Academiei Române. 35 Emanoil Bucuţa (1887—1946), poet şi prozator, la acea dată funcţionar la Ministerul Artelor. 36 Principesa Alexandrina Gr. Cantacuzino, la acea dată preşedintă a Societăţii Intelectuale Române, oferă această masă „în palatul ei din Calea Victoriei“ (cf. L. R., La lumina lămpii, p. 115). 37 Alexandru Lapedatu (1876—1954), istoric, membru al Academiei Române din 1918, deputat şi senator liberal, numit, pentru a doua oară, ministru al Cultelor şi Artelor (4 iun. 1927 — 16 nov. 1928). 33 Aristide Demetriade (1871—1930), secretar al Teatrului Naţional, preşedinte al Sindicatului artiştilor dramatici şi lirici. 39 George Demetrescu Mirea (1852—1934), pictor recunoscut pentru calităţile sale de portretist. 40 Corneliu Moldovan (1883—1952), poet şi prozator, veche cunoştinţă de familie. 41 Ion Marin Sadoveanu (1893—1964), la acea dată cunoscut în viaţa literară mai mult prin eseistica sa consacrată teatrului şi artei spectacolului (Dramă şi teatru, 1926). 43 Cu numele B. Madeleine, a semnat, alături de Marina Bousquet, traducerea romanului Ciuleandra, apărut la Paris, în 1929, cu titlul La danse de l’amour et de la mort. 43 Romanul, aparţinînd lui Marcel Prévost, fusese tradus şi tipărit de L. R., cu titlul Fecioarele nebune, la București, în 1921. 44 Marya Kasterska (1892—?), scriitoare de origine poloneză, căsătorită cu matematicianul Petre Sergescu; la Paris, era gazda unui cenaclu literar. 45 Marin Simionescu-Rîmniceanu, publicist și editor, vechi prieten. 46 Scrisoarea de răspuns poartă data de 30 ian. 1928; ea a fost publicată de Horia Oprescu în vol. Scriitori în lumina documentelor, 1968, p. 222. 47 C. Angelescu (1869—1947), doctor în medicină, prof. univ., om politic și membru al Academiei Române. 48 loan F. Costinescu (1871—?), doctor în medicină, om politic (liberal), la acea dată primar al Capitalei (1922—1928). 49 Amploarea manifestărilor, fără precedent în viața fostei S.S.R., se degajă mai mult din epistola către Puia (30 ian. 1928, text publicat In voi. La lumina lămpii, p. 115). 50 însemnările care urmează (7 mart. — 2 apr.), cu repere ale itinerarului norvegian şi francez din 1928, le reproducem din Caietul 6 (Vezi supra). Ele revin în corespondenţa scriitorului, într-o formă mai apropiată de masa însemnărilor jurnaliere (cf. L. R., La lumina lămpii, cu notaţii datate între 5 mart. — 9 apr. 1928; vezi îndeosebi epistolele nr. 145, 155 și 159). 51 Pe Friedrichstrasse, au stat la Hotel Magdeburger Hof „unde fusei anul trecut cu Sadoveanu“ (La lumina lămpii, p. 131), mai exact în 1925, cînd participase cu M. S. la un congres (ibid., p. 85). 52 Prescurtare a germ. Schudzpolizei, denumire a poliţiei civile. 53 Aici poartă discuţii cu un gazetar, Schinne („avut odinioară coleg la România“), ataşat de presă la legaţie, precum şi cu ataşatul cultural Ilcus şi consilierul Laurian („Au fost foarte drăguţi“, ibid., p. 131). 34 întîlnirea cu Maria Simionescu-Rîmniceanu a avut loc seara, la „Schauspielhaus“, unde s-a jucat Țesătorii de Hauptmann. 55 Leon Gutman („foarte mare negustor, arhi-arhimilionar“, ibid. p. 133). 58 „Un fel de zgîrie nori german, o clădire într-adevăr colosală, într-un stil cu desăvîrșire modern“ (ibid.). 67 „Soţia unui mare negustor“ (ibid.). 68 „Un fel de spaniolă americană, cam urîţică. Cealaltă mai drăguţă“ (ibid.). 59 „Pe masă sînt înşirate fel de fel de lucruri, şuncă, lux, peşti, sardele, unt, mezeluri, brînzeturi etc. O bogăţie grozavă de mîncări. Se ia din toate cît vrei“ (ibid., p. 134). 60 „Pentru noi e gratis, ca şi călătoria“ (Ibid.). 61 Convorbirea a apărut în Nationen, la 13 mart. 1928, p. 132. O reproducem, pentru întîia oară, în Addenda ediţiei noastre a Jurnalului de faţă. 62 Interviul a apărut în Aftenposten, la 13 mart. 1928, p. 1, însoţit de fotografia celor doi delegaţi. 83 Purtînd „Jurnalul de bord“ cu el L. R. este prudent şi nu notează mai nimic despre colegul său. In epistolele expediate din Oslo, este mai îndrăzneţ: „Bietul meu tovarăş Demetriade e o catastrofă. Nu mi-aş fi închipuit niciodată să fie aşa de tîmpit. E aproape sinistru. Şi nu ştie nenorocitul nici o limbă. Vorbeşte franţuzeşte cam ca Mitică. Se screme şi la urmă scoate cîte o prostie cumplită“ (ibid., p. 140). 64 Convorbirea din Aftenposten a făcut senzaţie. Eram primii oaspeţi străini care soseam“ (ibid.). 85 Aşezări în împrejurimile capitalei, vestite prin concursurile de ski. 88 „O femeie simpatică şi amabilă, cu care am vorbit englezeşte, fiindcă altă limbă nu ştia“ (ibid.). ’ 32 Cotidian teatral, înfiinţat, in 1911, de N. D. Cocea (1380—1949); la data însemnărilor, directorul ziarului era Scarlat Froda. 33 Titlul amintit de poetul și dramaturgul Adrian Maniu (1891—1968) face parte din sumarul voi. Intunerec și lumină, publicat, în