Veselia, 1935 (Anul 43, nr. 1-52)
1935-05-02 / nr. 18
clară că el, secretarul său, este asasinul creolei Esmeralda. Şi atunci, începu un adevărat val de eroism. Succesiv se acuzară de crimă, comisarul, gardianul închisoarei, directorul închisoarei, avocatul, etc. Situaţia devenise intolerantă. Şi atunci ministrul de interne însărcina pe medicul legist Socket să facă auitopsia victimei. — Nu, mi-ți dau mâna fiicei mele. Ești prea cheltuitor... ignorezi valea hunilor. — Ah! pardon! Dacu aş ignora-o, ceream eu mâna fetei d-tale? CAPITOLUL, VIII Tocmai în momentul când trebuia să-și înceapă operația, doctorul Sockett auzi un glas sugrumat, un adevărat glas de dincolo de mormânt, acela al victimei, care cuprinsă ea însăşi de acest eroism contagios, pronunţă aceste cuvinte. — Să nu fie acuzat nimeni de moartea mea. — E ştiinţific, doctore, întreabă judecătorul de instrucţie, să luăm în serios mărturia unui cadavru? — Dragul meu, răspunse doctorul, după moarte ,părul şi unghiile continuă să crească. De ce nu s ar întâmpla la fel cu glasul omenesc. — Ai dreptate, doctore, zise magistratul. Mă duc să dau ordonanță de neurmărire. — Când numai tu concertele de binefacere. — Natural, are o voce care-ți inspiră milă! — De ce încetinești, cheri ? — Nu o fac dinadins... A slăbit motorul. — Cum se face ? Doar eu suntem în pantă... — N ai putea să-ți spun. Apasă pe accelerator, dar motorul nu mai ascultă. — Numai de n ar fi vreo pană... — De ce cobești ?... Na ! Ce-ţi spuneam eu! Sa oprit!... Şi ne găsim în mijlocul pădurii... la zece kilometri depărtare de orice locuinţă omenească. — Să nu ne pierdem sângele rece. Caută maii bine... .— Ce să caut ? — Cauza defectării motoriului. — Spui prostii ! Ştii bine că nu mă pricep de loc. Nu sunt mecanic. Tipul dle la garaj care mi-a vândut maşina mi-a spus : „Nu vă trebue decât o roată de schimb, căci cu maşina asta nu veţi avea niciodată vreo pană de motor ... Am cumpărat maşina şi două roţi de schimb, dar am rămas totuşi în pană de motor. Ce vrei să fac. — Încearcă s-o pui in mişcare. — încerc, dar e degeaba. — Ce prostie să conduci mașină, când nu te pricepi în mecanică ! — Să așteptăm un moment. Unele motoare în pană, pornesc câteodată pe neașteptate... — Deschide cel puțin capota motorului, ca să ai aerul că faci ceva. — Să fac ce ? Să-l sperii ? Sau să-l înjuri ?... De ce vrei să mă murdăresc pe mâini de pomană ? — Bie ! dar scoate-ţi mănuşile albe. Mă pllictiseşte când îţi văd mâinile de mire, în momentul când ar trebui să fii murdar de uleiu... Uite, voiu deschide capota motorului eu, care nu sunt decât o femeie. (Şi într adevăr, dânsul coboară din maşină şi deschide un capac al capotei. El o urmează scoţându-şi mănuşile sclipitoare. Motorul îşi face apariţia cu toate complicaţiile sale misterioase. — Câte chestii, domnule!... Ce dracu o fi având ?— Nu te aitinge de motor ! Eşti în stare să înrăutăţeşti lucrurile. — Dragă Didino, fără nervi, te rog. Sunt destul de plictisit şi aşa !... Să ne aşezăm puţin pe iarbă... Vom vedea ce este de făcut. Avem noroc că suntem la umbră. (Se aşează amândoi pe iarbă şi rămân în aşteptare. Şi conversaţia reîncepe). — Trebue să Învăţ cu orice preţ să repar măcar panele principale. — Nu ai face rău. — Dacă aşi încerca acum ? (încearcă, dar zadarnic să pună motorul în mişcare). — Nimic de făcut. A împietrit. — Veselă întâmplare ! Va trebui să stăm aici la noapte... O să îngheţăm ! — De ce exagerezi. E cu neputinţă să nu treacă cineva... Trebue să ai puţină răbdare... Ascultă !... Ascultă !! Se aude claxonulunui automobil. Suntem salivaţi ! II oprim şi conform codului automobiliştilor, îi cerem să ne dea ajutor. CXXXXXXXXXXXXXXXXrXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXIXXXXXXXXXXXXXTTY: PRIMA PANĂ