Viitorul, august 1912 (Anul 6, nr. 1609-1639)
1912-08-01 / nr. 1609
ANUL AL CINCILEA — No. 1609- 2 I bani ABONAMENT!: !n țară................. . un «a 18 IcS , . . . . seasi luni 9 lei In străinătate. . . , un an 30 lel... . . șease luni 18 lei Abonamentele Încep la ’ 15 ale fiecărei tuni ?EBTRIi PBÎJTI SI m*»' »T0W PRSTÜ UK$MAREKTULUi H JMStiTSIS ....... ....Ksrawaffismw^ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIE, 17—BUCUREȘTI REDACȚIA : TELEF9B 13/47 #ADMINIATUTU : TELEFON 22/35 MANUSCRISELE NU SE VI’APOIAZA __________ _ ___________ ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp pe o coloană in pagina IV , „ , Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV : , „ , , InertH și «■ecîarae pagina IV linia . , , „ hi «sas» a nmmwm « u «s&ma EBU stilai 00 bani SCL bs'rfa e# famMi TRAMVAIUL ȘI LUMINA LA CONSTANȚA Regie co interesata un Societate romînească Punctul de vedere al partidului național-liberal. Pentru instalațiunile de tramvai și lumină electrică în orașul și portul Constanța, s’a votat, după cum se știe, un proect de lege, care urmează să se aplice de îndată ce administrația comunală, cu autorizația consiliului de miniștri, se va opri asupra formulei definitive, pe baza căreia urmează să se facă lucrările. Pînă acum s-a încercat o formulă, care nu a avut, însă, aprobarea consiliului de miniștri : concesionarea lucrărilor pe timp de patruzeci de ani „Societăței ungare Gantz“. Cu toate acestea, un răspuns categoric și definitiv nu s’a dat încă societăței ungare, căreia i s’a fixat un anume termen în cursul lunei August, pentru primirea răspunsului hotărîtor. * Pentru ce s’a întîrziat, însă, răspunsul acesta, deși consiliul de miniștri luase o hotărire asupra ofertei făcută de societatea străină? Primarul Constanței a ținut să cunoască și punctul de vedere al partidului liberal, tocmai fiindcă era vorba ca să se apeleze iarăși la serviciile capitalului străin. Putem afirma că, la întrebările puse, punctul de vedere al partidului liberal a fost comunicat limpede și categoric. înfrumusețarea și modernizarea cît mai grabnică a orașului Constanța, în strînsă legătură cu dezvoltarea și propășirea continuă a portului nostru de la Marea Neagră, este, fără îndoială, o chestiune care trebue să ne preocupe pe toți, deo potrivă, fără deosebire de culoare politica. De portul Constanța, de situațiunea acestuia, sunt legate mari interese economice generale ale țărei, și astfel, intereselor acestora urmează să fie subordonat, de către bunii români, orice punct de vedere politic. De aceia, din instalațiunea tramvaiului și luminei electrice la Constanța, partidul liberal, preocupat, ca de obicei, numai de ceia ce e în directă legătură cu interesele economiei noastre naționale, nu a făcut și nu înțelege să facă o chestiune politică. Atîta vreme cît actuala administrație nu va nesocoti capitalul național, atîta vreme cît acestui capital i se va recunoaște întîetatea la care are dreptul în orice întreprindere romînească, partidul naționalliberal nu va refuza nimănui concursul și sprijinul său. Așa cind și aceasta fiind linia de conduită constantă a partidului nostru, trebuia să fie lucru de mai înainte înțeles că partidul naționalliberal, nu avea să dea nici sprijinul și nici aprobarea sa concesionarei lucrărilor Societăței ungare, chiar dacă oferta străinilor ar fi fost mai puțin oneroasă decît aceia făcută administrației comunale din Constanța. De altfel, facem discuțiunea aceasta, tocmai spre a lămuri și afirma punctul de vedere al partidului naționalliberal în această chestiune. Partidul național-liberal înțelege tramvaiul și lumina electrică la Constanța sub singurele două forme cu putință din punct de vedere romînesc : regia co-interesată sau Societate romînească concesionară , — cu un cuvînt, capital național sub forma uneia sau cealaltă dintre aceste două soluțiuni. In aceste condițiuni, administrația comunală a orașului Constanța va avea și concursul și sprijinul întreg al prtidului național-liberal. De altfel, întreprinderea romînească de la Pitești face dovada neîndoioasă a sincerităței declarațiunei acesteia p pe care partidul național-liberal o va urma întocmai, dacă administrația din Constanța va înțelege însemnătatea acestui punct de vedere și pentru capitalul romînesc și pentru interesele economiei noastre naționale. Lămurirea aceasta, în care afirmăm categoric punctul de vedere al partidului național iberal, am socotit-o necesară spre a înlătura anume versiuni, cari, puse în circulație, au menirea să falsifice adevărul asupra răspunsului autorizat, care s’a dat în numele partidului național liberal cu nivire la instalațiunea tramvaiului și luminei electrice în orașul Constanța. Socotim că am fost și lămuriți și categorici. ZAVRACDRI Moftangiului de la „Epoca“ Insinuările-ți perfide De scrib plătit și anonim N’aveau nevoe de vr’un titlu . Vedem că-s «moft» cînd le citim! Aceluiași De ce nu lași anonimatul, Cind vrei să ajuri și să birțești ? Sau, te-ai prostit in hala acela Că nu mai știi să iscălești ? Ex-spiritualul Narcis. Prensulul Ca șef al marelui «tripot», Iți zice: Canta-Vcazino“ ; Dar mulți, cind pierd la bacara, Te-aclamă Prens de Valua! Un decavat NOTE !••• Cavalerismul barbar Cazul de la Constanța, foarte regretabil, în care o sumă de tineri ofițeri își au arătat spiritul și bravura asediind citadela unei inimi de femee, nu este un simplu fapt divers. El va da prilej străinilor ce nu ne iubesc ca să arate din nou că am rămas „vilde walachai“, și că suntem încă departe de politeța occidentului. Și în parte acești străini trebue să recunoaștem că ar avea dreptate. Ofițerii cari au făcut pe „cavalerii“ pe lângă o doamnă străină, au calcat în picioare două reguli de bună conduită: respectul femei și respectul străinului ce ne vine în țară. Dar fapta lor nu este unică; tinerimea noastră în general crede că e „de spirit“, dacă e numai fără respect , și crede că e virilă numai pentru că e nedelicată față de femee. La noi, greu o femee singură poate intra la teatru, sau la o cafenea, din pricină că totdeauna se găsesc o sumă de tineri cari să o considere ca victimă a obiadelor lor, a asiduităților de prost gust. In alte țări, chiar în Parisul acela pe care tinerii pseudo-parisiani de la noi nu'l cunosc de fel, o femee n’are nevoe să se înarmeze de curaj pentru a intra —singură într’un local public. Ea știe că toată lumea e destul de bine crescută, ca să nu o asedieze cu priviri și vorbe deplasate. Bărbații își arată acolo superioritatea sexului lor nu prin asaltul dat celor slabi, ci tocmai prin respectul femeei singure. Firește, și în occident bărbații... sunt bărbați, și tinerii... sunt tineri, dar tactica lor pe lingă o femee e ceva mai inteligentă decît la noi: acolo se simte deosebirea dintre femeia onestă și cea care nu caută decît ocazia de-a nu fi. La noi, însă, ori ce femee singură e considerată drept ceea ce nu este. Și de aci conflicte regretabile ca cel de la Constanța... Tinerimea are o datorie imperioară . Acea de a fi decentă și respectuoasă. Aburele de sfidare, ștrengăria de prost gust, fac antipatici tocmai pe aceia cari poartă în figură și în inimă razele dubcei lor primăveri... Petronius Qin Extremul Orient --------------L Stăpinittorii « Japosaiei Yoshihito-Haru noul stăpânitor al Japoniei e căsătorit cu prințesa Sadoko, fica prințului Kujo Michitaka, a cărui nobleță are o vechime de peste trei mii de ani. SCRISORI din sinaia Șezătoare literară.- Palace Hotel. Distracții.- Sporturi. Sinaia, 29 Mie. — In sfîrșit, după o lungă cură de numere de variété, patronii Cazinoului s’au decis să dea publicului și ceva romînesc. Astfel în ziua de 28 Iulie, s’a început seria șezătorilor literare la Sinaia. De unde pînă acum sala de Teatru era goală și nimeni nu mai îndrăznea sa vie la obscenele reprezentații franceze, ori, spre marea mirare a tripotorilor, nu însă și a spectatorilor, cari se vede că au învățat că nu tot ce e francez e bun, un public numeros și select a asistat la această șezătoare. Și nici nu era de mirare, cind în program figurau poeții poeziei : Atoinat și V. Eftimiu și maeștrii scenei: Al. Davila și soții Bulandra. S’au recitat poezii și la sfîrșit s’a reprezentat Scînteia, piesă într’un act. Cine a asistat la șezătorile din București, își poate da seama de entuziasmul pe care l’a stirnit, la noi, acest eveniment literar. Singura lipsă a acestei șezători a fost că, tocmai în momentele cele mai sublime de înălțare sufletească, erai turburat de strigătele crupierilor, cari invitau lumea la jocuri. Astfel, pe cind maestrul Cincinat recita cunoscuta-i serenadă : „Mai îți aduci aminte Doamnă».... se auzea, ca un ecou batjocoritor, strigătul strident al crupierului : «Faits vos jeux messieurs». Sau poate antreprenorilor li s’a părut că reprezentațiile n’au farmec dacă în sala de teatru nu se va auzi și ce se petrece la cea de «boule»; de aceea le-a făcut alături. Palace Hate! Vorbind de Cazino, fără să vreau, mă gîndesc la Palace Hotel, pe care prensul, în ciuda Hygienei și a consiliului sanitar, voește, cu orice preț, să-l deschidă pe ziua de 1 August, împins de curiozitate, prin intervenția unui amic, am intrat să-l vizitez. Peste tot dezordine, mobile pe jumătate despachetate, îngrămădite prin odăi, lucrători umblînd de colo pînă colo, tapițeri aranjînd draperii, tavanuri căzute, la cari se lucrează cu febrilitate, pereții umezi, mai nainte, acum asudați din cauza căldurei înăbușitoare ce o răspîndesc caloriferele, în sfîrșit nimic gata, nimic sănătos. Am plecat în grabă din acest cuib al umezelii, cu gîndul la nenorocitii cari vor plăti cu sănătatea, cu viata poate, luxul de a usca hambarul consorțiului Marcay-Griguță, cum aproape nu se mai poate face deoarece «lumea bună» merge să se distreze la Cazino. Dumineca trecută se anunțase concurs de Skating, însă trebuit să fie aminat pentru Duminică 29 deoarece nu se presentaseră decât vre o 5—6 concurenți. Pentru zilele de 29, 30 și 31 Iulie se anunță concursuri de tir , iar la 10 August vor începe Championatele de Tenis. Se pare că aceste numeroase concursuri, ce se anunță, ar fi o reacție a publicului, care scandalizat de modul cum e jefuit la Cazino, caută alte distracții mai puțin ruinătoare de sănătate.... și de PUD SĂ- i „ Intrebînd pe un propietar, a cărui curte e plină de pomi enormi, de ce nu mai tac din ei, acesta mi-a răspuns cu mult spirit... și cu multă treptate : «Nu vreau să se spună că banda Cantacuzino-Marțay jefuește ca’n codru... și să nu fie codru la Sinaia. I. I. D. A. Distracții Gel ce-și dă seama că la Cazino nu se poate face altceva decît pierde banii și că altă plăcere nu găsești acolo dacă nu joci, se întreabă cu mirare dacă nu există în Sinaia și altfel de distracții. Intr’adevăr, se găsesc aci cîteva cinematografe : Capșa, Venus și Hotel Regina, dar pauzele sunt așa de lungi, căci toate sunt la cofetării sau berării, încît ai crede că și antreprenorii acestor localuri sunt învoiți cu cei de la Cazino, să facă lumea să se plictisească și să se ducă acolo. Se va spune poate : «Dacă nu-ți place să stai la berărie plimbă-te prin parc». Acesta ar fi cel mai nimerit loc de plimbare aci, dacă, ziua nu te-ai împiedica de toate doicile și servitoarele, cu căruțuri și copii de mină, care forfotesc pe singura alee ce a mai rămas publicului, și seara cel puțin, dacă ai putea să asculți o muzică așa cum era în anii trecuți Antreprenorii Cazinoului, printre cari sunt și 2 efori au angajat muzica numai pentru ziua știind rine cu lumea neputindu-se distra în parc va fi silită să vie la tricoul lor. Sporturi Alte distracții erau în alți ani Tenisul și Skatingul, dar acestea fiind sporturile «High-Lif-ului » a Scrisoarea confidențială... ERI: NU SE PUTEA PUBLICA AZI: NU EXISTĂ!... Afacerea scrisoarei confidențiale intră intr’o nouă fază. După cum se știe, noi am cerut publicarea scrisoarei pe care d-l Lahovari ministru ad-interim la interne a adresat-o d-lui Dobrescu primarul Capitalei, fiindcă asemenea scrisori, deși confidențiale, își pierd caracterul lor intim, de îndată ce ele sunt schimbate intre persoane oficiale și tratează chestiuni de interes public. La început presa oficială avea aerul să se mire de indrăsneala noastră care pretindeam violentarea secretului corespondențelor particulare. «Epoca» și Seara» au venit cu argumentele lor de circonstanță și ambele oficioase ale guvernului timp de citeva săptămini n’au făcut decît să încerce a convinge opinia publică de monstruozitatea pretențiilor noastre nejustificate. Dină mai era dar, scrisoarea confidențială a d-lui I. Lahovary exista, dar nu putea fi dată la lumină, din anume motive, fie ele de ordin personal, fie ele de ordin politic. Astăzi însă, o altă gazetă oficială Conservatorul“ a cărei apariție o credeam suspendată pe timpul verei, vine cu o adevărată bombă de senzație „Scrisoarea confidențială“ a d-lui Lahovary nu există !... «Conservatorul» nu face decît pur și simplu să agraveze chestiunea scrisoarei confidențiale. Dacă scrisoarea n’ar fi existat, lucrul s’ar fi știut din primul moment, fiind-că nu ne închipuim ca actualul ministru de interne să se fi făcut complice cu primarul Capitalei la acreditarea unei știri false, pe tema căreia să se brodeze atîtea comentarii și din a cărei pretinsă, existență să se tragă atîtea concluzii nu tocmai favorabile nici unuia nici altuia. Adevărul însă, este că scrisoarea există. Există și ceva mai mult, primarul a și pus o rezoluție pe ea, considerînd-o ca un adevărat act oficial. înțelegem dar că interesul comun al primarului și al ministrului că fie că scrisoarea aceasta să rămînă o taină pentru marele public. Nu înțelegem însă și nici nu se poate concepe o asemenea mentalitate ca existența scrisoarei să fie astăzi contestată de însuși autorul ei Dar dacă este așa, atitudinea echivocă a d-lor Lahovary și Dobrescu probează încă odată mai mult ca noi am avut perfecta dreptate cind am cerut publicarea scrisoarei. Haideți domnilor aveți curajul și declarați care este adevărul și cind anume ați mințit: Cindți declarat că scrisoarea este confidențială și nu se poate publica, sau cînd declarați că scrisoarea nu există.... O societate cinstită în Predeal Societatea pentru Înfrumusețarea Predealului e un exemplu și o biciuire a d-lor Grigutză-Marcay. Pentru a pune în relief frumusețea Predealului, și a face tuturor accesibilă și confortabilă vizitarea și locuirea în acest minunat și pitoresc colț al țărei, s’a constituit o societate pentru înfrumusețarea Predealului». Această societate a luat ființa legală de la 1 Octombre trecut, chiar de la început s’au înscris 200 membri, cu un capital de 100 mii lei. Modesta societate, a cărei modestie mai alesese în lumină prin contrastul cu societatea identică vecină a Siriei. Acolo sunt milioane care varsează în sunetele armonioase ale cîntărețului Marray, dincoace mică societate, modestă, în fruntea căreia ca cel mai mare subscriitor este Măria Sa Regele, și care urmărește, ca cinstită și patriotică societate ce este numai și numai în frumusețarea Predealului, fără gînd de cîștig, fără arendări necinstite, fără intervenția tripotorilor străini. In statutele societăței se perde clar și hotărît că în cazino nu se face jocuri de noroc, și că el va servi numai la concerte și reprezentări teatrale. Cinstim pe aceia cari nu s’au lu după nenorocitul exemplu al Soce țâței Sinaiei, și s’a ferit în mod prudent și onorabil de-a cădea în păcatul cazinoului închiriat tripotorilor internaționali. Cofturile pitorești ale prei noastre, nu merită a fi înjosite, nu merită a fi transformate în localitate de desfrîu. Ele trebue să rămînă localități de sănătate trupească și sufletească, încă odată. Alcătuirea Societăței Predealului, fără gînd de cîștiguri viioase, fără arendări suspecte, fără «înfrumusețări», cari se traduc fapt prin jaf și desfrîu, este o pildă și o leofie dată d-lor Griguță Cantacuzino și G ia. Ghelfueli inutile PRIMĂRIA CAPITALEI FACE LUCRĂRI INUTILE NEGLIJIND CELE NECESARE Se proectează construirea unui bulevard între Palatul Camerei Deputaților și noul Palat al Senatului. Nu tăgăduim necesitatea unei legături directe între Palatele celor două corpuri legiuitoare. Decît din întîmplare, această legătură există : e strada Bibescu care, plecînd de la poalele colinei Metropoliei, merge în linie dreaptă pînă la noul Palat al Senatului. Singurul cusur al acestei străzi e că e prea îngustă, dar lărgirea ei se poate face cu o mică cheltuială. In ce scop s’ar mai construi dar noul bulevard care e vorba să fie în două colina Metropolitană? Alte cheltueli mai imperioase și mai necesare nu se pot face ? Iată de pildă: chiar din fața Senatului ar putea porni un bulevard care să mai ventileze puțin stradele Antim și Artei, înguste și insalubre ? Dar se vede că la Primăria Capitalei nu există un cap conducător și nici un comitet de specialiști al cărui aviz să fie cerut cînd e vorba de tăiat bulevarde noi. Se fac cheltueli inutile și pe urmă edilii n’au bani pentru cele necesare. Lucrurile merg anapoda la Primăria Capitalei, sub inteligenta conducere a d-lui Matake Dobrescu. Păstrarea ți restaurarea Monumentelor Istorice O scurtă privire asupra acestei chestiuni de către d. Ales. Lepădatu, secretarul comisiunei monumentelor istorice Cu prilejul scrisorei d-lui C. Dissescu, adresată d-lui I. Kalinderu, președintele comisiunei monumentelor istorice, privitoare la restaurareamănistirei Cozia, presa s’a ocupat de chestiunea monumentelor istorice, de acele rămășițe sfinte ale trecutului glorios și de credință al neamului nostru. Cu privire la aceste monumente, d. Alex. Lepădatu, secretarul comisiunei monumentelor istorice, a întocmit un studiu scurt dar foarte interesant pe care l-a publicat in cartea omagială «Lui Spiru C. Haret». Din acest studiu, pe care îl rezumăm aci, se poate vedea prin cite faze a trecut la noi chestiunea monumentelor. Relațiunile cronicarilor arată îndeajuns interesul pentru rămășițele istorice. Vornicul Ureche arată ca după «trei an» se cunosc semnele puterii marelui împărat al Rîmului. Simeon Dascălul rectifică date din vechile anale cu mărturii scoase din pisaniile bisericilor străbune. Miron Gostin și fiul său Nicolae se strâduesc să afle și să arate origina dacoromană-genoveză a vechilor cetăți moldovenești. Eruditul principe Dimitrie Cantemir și învățatul stolnic Constantin Cantacuzino, primul întreprinde săpaturi arheologice iar celalalt cercetează pisaniile și epitafele vechilor biserici și mănăstiri, spre a restabili cronologia țarei. Aceștia pot fi socotiți ca cei dinții arheologi romani. După ei, interesul pentru monumentele istorice crește și se raspindește tot mai mult. Paralel cu acest interes nu s’a desvoltat însă și sentimentul public pentru speciala îngrijire și păstrare a acestor monumente. Odinioară totul atîrnă de la măsura sentimentelor de pietate ale urmașilor față de opera înaintașilor. Așa, Ștefan cel Mare reface lăcașurile sfinte ale strămoșilor, începînd cu cel de la Rădăuți al lui Bogdan Vodă Dascalepatorul, Lapușneanu pe al lui Alexandru cel Bun și Petru Rareș pe al Marelui Ștefan; Matei Basarab preface formațiile religioase ale Basarabeștilor, iar Constantin Vodă Brîncoveanu pe ale lui Matei Basarab și așa mai departe. Lucrările acestea nu erau însă de restaurare așa cum se înțelege azi. Ele păstrau vechiul caracter al monumentelor, atît numai cît ajuta priceperea și sentimentul artistic al meșterilor, mai mult decît al Voevozilor. Epoca prefacerilor nefericite a venit mai tîrziu, a ținut puțin și n’a fost generală, oficios a fost patronată în țara romînească sub Bibescu și Știrbei, în timpul cărora sau alterat și prefăcut biserici și mănăstiri însemnate, între cari Tismana lui Vladislav Vodă și Bistrița fraților Craiovenești.* Silințele remarcabile ale lui M. Kogălniceanu, continuă d. Lepădatu, reconstrucțiile or- fantastice ale lui Asaki și descrierile romantice ale lui Alecu Russo și Gr. Alexandrescu, au fost un preludiu a primei preocupări mai serioase pornită de la Stat în această direcție, instituirea in anul 1860 de către Al. G. Golescu, ministrul cultelor în tara romînească, a unei comisiuni de bărbați competenți, care să întreprindă cercetări istorico-arhiologice pentru cunoașterea și studierea monumentelor istoricești. Comisiunea se alcătui din Al. Odobescu, Cezar Bolliac, maior Papazolu și Al. Pelimon. Cel dintîiu cu competința-i cunoscută și cu entusiasmul rar pentru studiul antichităților, nedete frumoase și valoroase monografii istorice, arheologice și artistice asupra monumentelor De pe urma acestei lucrări a rămas și un album artistic, lucrat de pictorul elvețian H. Trenk, după indicațiile lui Odobescu, cuprinzind 148 planșe cu vederi ale monumentelor, detalii arhitectonice, pisanii, odoare, odăjdii, etc. Aceste planșe se găsesc azi, cea mai mare parte, prin donațiunea M. S. Regelui, în posesiunea Muzeului de etnografie și artă națională, și cîteva la Muzeul național de antichități. Cezar Bolliac a publicat în 1862 rezultatul cercetărilor sale în volumul «Mănăstirile închinate». Papazolu a adunat o colecție bogată de antichități românești, mai ales bisericești, care se află în posesia muzeelor și a Academiei Române. Secularizarea averilor mănăstirești a contribuit și ea la cunoașterea vechilor monumente, prin studierea documentelor de proprietate și inventarierea obiectelor bisericești, din azi s’au înstrăinat multe prin călugării greci. * Odată cu începutul domniei M. S. Regelui Carol, se pune pe tapet, în adevăratul înțeles, chestiunea păstrărei și restaurărei monumentelor naționale, urmează mai departe d. Lăpadatu. In călătoriile făcute prin întreaga țară, făcute în primii ani ai domniei, Majestatea Sa avu prilejul să cunoască o bună parte din vechile fondații religioase ale voevozilor noștri. Atunci pictorul Carol Szathmáry fixă în pictură și aquarelă, citeva din aceste monumente în starea în care aflau atunci, lăsîndu-se frumoase lucrări artistice și unice documente istorice de acest fel. In Mai 1867, cu prilejul unei călătorii la Curtea-de-Argeș, M. Sa examinează primul proiect de resturare bisericei episcopale, iar la 1869 își rezervă prezidenția comisiunei constituită pentru restaurarea mânăstirei Neamțu de pe urma incendiului. Aceasta «spre a urma de aproape lucrările și a le da o personală împulsiune ? La 1873 ridică din nou chestiunea Curții-de-Argeș, unde se începuse lucrări de restaurare. Constanta preocupare pornită de la Capul Sfatului pentru păstrarea și restaurarea monumentelor istorice, a avut de rezultat întocmirea unui regulament pentru instituirea unei comisiuni speciale de cătr ministrul cultelor B. Boerescu în 1874 Prin acest regulament, îngrijirea monumentelor a fost pusă sub privegherea unei comisiuni de bărbați competenți, cari aveau să le inventarieze, sa le studieze și să avizeze asupra tuturor chestiunilor privitoare la păstrarea și restaurarea lor. Regulamentul acesta a servit ca bază legei din 1892. Cu întemeierea serviciului special de restaurări, sub direcția d-lui A. Lecomte du Noüy, eheziunea restaurarei monumentelor bisericești intră în faza cea mai serioasă. La 1875 încep lucrările dela Curteade Argeș, la 1882 cele dela Trei Ierarhi din Iași, la 1884 cele dela Sf. Nicolae tot de acolo și dela fosta Mitropolie din Tîrgoviște, iar la 1885 cele dela biserica Sf. Dumitru din Craiova. Studiul d-lui Lăpădatu fiind foarte interesant, vom rezuma restul într un alt articol. Gh. N. C. D-l Alexandru Lepădatu secretarul comisiunei monumentelor istorice. D. Poincaré In Rusia COMENTARIILE PRESEI GERMANE ȘI AUSTRIACE Presa rusă, austriacă și germană comentează fiecare in felul ei, vizita d-lui Poincaré la St. Petersburg. Presa germană vede în această vizită un fel de ...ultimatum al Franței, care se vede înșelată în speranțele sale de revanșă, după ce a dat aliatului rus miliardele sale. Berliner Tageblatt, vorbind de recenta convenție navală dintre Franța și Rusia, care va fi ratificată la Petersburg, cu ocazia vizitei d-lui Poincaré, scrie : «Ziarele franțuzești se înșală cind socot această convenție drept un răspuns la recenta întrevedere din Bastie-Port. Această convenție servește numai intereselor interioare ale Rusiei, care a găsit astfel un pretext de a cere Franței bani, pe când Franța speră în zadar să o poată exploata în folosul politicei sale interioare». Vorbind de situația interioară a Rusiei, Gazeta Crucei din Berlin scrie: «Fără a voi să pretindem că Rusia se află in ajunul unor evenimente la fel cu cele din 1904 și 1905, ni se pare că Rusia n’are nici un cuvînt de a-și exagera puterea; de aceia nici noi nu avem motive de a ne neliniști». Răspunzînd acestor alegațiuni. Nevoie Vremia scrie: «Însemnătatea călătoriei d-lui Poincaré poate fi apreciată după tonul iritat al presei german care pretinde că Rusia invoacă alianțaja cu Frânt