Viitorul, iunie 1913 (Anul 7, nr. 1908-1935)
1913-06-10 / nr. 1915
Acui al seasaiua— ISo.191S» bani ABONAMENTE In țară................un an 18 Lei . . . . . sea«« Inni 8 Lei In «trăinătate . . un an 30 Lei................seare Iuni 18 Le Abonamentele încep la 1 $15 ale fiecărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRATA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUHOLURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană in pagina III . . . . . . 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 30 bani inserții și reclame pagina III linia ......... 2 lei Vederi din Silistra *at Reforma electorală Preocupat fără încetare de chestiunile externe și cu toate că evenimentele din afară proectează însă o umbră neliniștitoare asupra țarei, partidul național-liberal se gândește totuși și la datoria zilei de mâine. Fără a abandona vreuna din problemele politicei noastre externe unui guvern pe care îl preocupă azi două scanddaturi judiciare și mîine cine știe ce chestie de coterie, partidul liberal înțelege urgența unei opere de consolidare interna. Și cu gândul la această operă, el recunoaște că cele mai multe din relele de cari suferim, izvoresc din regimul electoral pe care îl avem și care viciază însuși principiul parlamentarismului. De aceia partidul liberal a pus pe tapet chestiunea reformei electorale. Nevoia reformei electorale nu mai trebue azi argumentată. Ea se impune cu o putere ce decurge din însă’și desfășurarea evoluției noastre sociale. Câtă vreme viața noastră politică se manifesta într’un cadru restrâns și cât timp activitatea unuia sau altuia din partidele noastre se caracteriza prin distribuirea slujbelor publice la partizani, o lege electorală cenzitară și restrictivă era considerată ca un fru pus pornirilor de căpătuială, ca o reținere pe panta favoritismului politic. O asemenea lege punând principala pondere electivă în colegiul marelui cens și al profesiunilor libere, se prezintă ca o garanție în contra abuzului politic S’a întâmplat însă în cursul vremei, cu practica legei electorale în vigoare, un fenomen cu totul firesc pentru cei deprinși cu studiul problemelor sociale. Categoria de ,[ ’ ](]• cetățeni cărora legea electorală a acordat cel mai mare coeficient electiv, — în scopul de a asigura o mai mare independență corpului electoral, tot câștigând în putere, a devenit abuzivă. Depărtânduse de intenția legiuitorului, ea și-a părăsit independența, spre a face din puterea ei un instrument de dominațiune lucrativă. Având putinta de a teroriza administrația publică, spre a-i stoarce foloase. ea a devenit în acelaș timp principala pepinieră a acestei administrații, prin continue căpătuiri în slujbe. Răul a ajuns atât de mare — adevărată excrescență a regimului nostru electoral — că partidele politice, chiar dacă ar voi să reacționeze, n’ar putea-o face sub imperiul legei electorale de azi, care asigură preponderența tocmai acelor cari sunt interesați la menținerea stărei de azi. Din această pricină o luptă politică de idei a ajuns foarte anevoioasă în țara noastră, unde căpătuirea în slujbe a rămas, în contra tuturor intențiilor bune, un adevărat cancer al vieței noastre publice. Ba în ultimii ani a intervenit o înrăutățire foarte neliniștitoare. Diferitele inamovibilități introduse succesiv în aparatul nostru administrativ, micșorând sfera de operații acelora cari își exercită influența politică în scopul împăcării în slujbe publice, au silit sinele guverne, la discreția principalilor lor electori, să potențieze sistemul de căpătuială, dîndu-i extensiune. Ne mai putând înlocui funcționarii inamovibili, ele au recurs la metoda — foarte puțin ingenioasă de altminteri— a creărei de nouă slujbe. Pe calea asta s’a ajuns la adevărat dezastru bugetar. 11 TI Căci pe când înainte bugetul Statului era împărțit la un număr aproape invariabil de funcționari, azi, cu metoda extensivă în crearea de slujbe, bugetul public trebue neîncetat sporit, spre a putea îndestula un număr mereu crescând de funcționari. Se înțelege că o asemenea stare de lucruri nu poate fi prelungită. . Când o întreagă clasă socială ad zice de la rolul ce i-a fost atribuit, când ea își subjugă independența unei administrații aducătoare de foloase și când inamovibilitățile succesive nu înfrânează plaga funcționarismului, ei, din potrivă, contribue la întinderea și agravarea ei, trebue stîrpit răul din rădăcină—și rădăcina e regimul nostru electoral, înlocuind un regim care și-a trăit rostul, care, prelungit prea mult, a devenit abuziv, partidul național liberal va acorda evoluția României cu noile nevoi sociale. Lărgind baza regimului electoral de azi, partidul liberal, dacă nu va vindeca radical, va dilua, oarecum relele pricinuite de acest regim, și va da societăței românești putința unui progres adevărat. Nu e vorba de modalitatea înfăptuirea reformei electorale și de soluțiunea la care se va opri Constituanta eventuală. Această soluție nu va putea fi, în chip firesc, decât un compromis între diversele puteri oponente. Esențialul e ca să se înlocuiască , cu o oră mai înainte, o lege electorală care în esența ei este negațiunea unui princip din pactul nostru constituțional. Căci pe când Constituția proclamă că toți cetățenii sunt egali înaintea legilor, legea electorală de azi, aceia care prezida la alegerea mandatarilor chemați să elaboreze toată legislația noastră, prevede deosebiri între cetățeni, împărțirea lor în colegii electorale cari n’au nici drepturi egale, nici putere egală in stat. . G. --------------xx------------- de ‘ vinuri I Incimpatibțiiîăți da un rău exemplu tineretului. Astfel d. Clinciu, care desigur prin meritele sale a ajuns inspector general al învățămîntului secundar și superior, este în aceeași vreme și director de pension. Deci d-sa controlează pe acei pe cari legea i-a pus ca să’i controleze institutul ce conduce. Ca membru al învățămîntului privat, d. Glinciu n’are dreptul a examina pe elevii preparați în particular sau în pensioane, dar ca inspector general d. Clinciu s’a interesat— și avem dovezi despre aceasta ca din comisiunnile examinatoare din Capitală, pentru băefi, să lipsească profesorii capabili și serioși D. Virgil Popescu conduce un pension în București, dar aceasta Aflînd faptul îl divulgăm la timp n’a împedicat pe d. ministru al și cerem stăruitor autorităților eonsgoalelor de a 1 numi inspector pepetinte ca, neținînd seama de nici undagogic al profesorilor secundari de fel de interventiune și de nici un stat, fel de presiune, să aplice, cu toată acelaș lucru cp d. Const. Șonțu, rigurozitatea, pedepsele prevăzute de ba școalei prin lege, acestor adevărați bandiți vate Sf. Gheorghe, a fost numit Din parte-ne nu vom dezarma vn membru 111 consiliul permanent, cu nu ce criminalii, nu’și vor căpăta dreptul după lege de a controla și opedeapsa ce meritările publice și deci pe profesorii de la școalele statului. Dacă se va găsi un singur om, neînregimentat în amestecătura de colaborare dela guvern, care să nu afirme în toată conștiința că aceste procedeuri silit cinstite, morale și După cum am anunțat, de judecăt serioase, ne vom declara învinși, tot de instrucție Glogoveanu, care" Tot la ministerul cultelor sa făcut Scoli ruinate CONGRESUL MEDICILOR ȘI IGIENA IN ȘCOALE In congresul asociațiunei medicale din țară, în care s’au discutat atîtea interesante chestiuni, s’a atins și problema atît de importantă a higienei în școale. In special d. dr. Botescu a accentuat nevoia unei îmbunătățiri higienice în școale. Mișcarea aceasta e foarte frumoasă, ca toate cite rîvnesc la o ameliorare a rasei și sînt isvorîte din gîndul bun al propășirei generațiilor ce ne vor urma. Dar în timpul cînd se vorbește de atîtea măsuri sanitare, ce ar trebui să fie luate în școală, ar fi bine să se noteze faptul că școlile secundare din București sunt modele de rea higiena, sunt adevărate cuiburi de boale. Gimnaziul Cantemir e așezat într’o casă particulară. Unele săli sunt umede, întunecoase, așezate în vechile camere de servitori ale clădirei.Gimnaziul Șincai stă într’o casă veche derăpănată, care n’are decit o valoare istorică. In unele camere iarna nici nu se poate face focul. Liceul Sf. Sava stă in casele unde a fost odată spitalul de copii. E de ajuns a vizita unele săli pentru înțelege că e o minune cum copii mai rezistă. Unele clase sunt așezate în pivniță. Și cînd aceasta e starea gimnaziilor și liceelor noastre, în plină Capitală, înțelegem cît mai avem de făcut pentru ca desideratele lăudabile ale higienei moderne să se aplice in școlile noastre. | ------—-------XX-----------——■ AFACEREA CU SOCRU’L DIRECȚIUNII SANITARE ESTE MAI COMPLICATA Am vorbit în două articole despre localul închirotit de direcția generala a serviciului sanitar. Am dovedit că pentru acest local insuficient, impropriu și titfied. Statul plătește cu boala chirie de +0.000 lei anual, bine care nu s’a plătit pina acum pentru nici o autoritate publică. Am arătat atunci că întreaga daliire era absolut umedă și netermină, crnd s’a mutat în ea direcția sanitară; că această clădire nu poate să coste mai mult de 120.000 lei și nu prin urmare cu chiria încasată numai pe trei ani, proprietarul își nede banii chieRma cu construirea rasei sale. Dacă jir fi să socotim dobada pe care o reprezintă chiria la bănii cheltuiri, apoi ea ar fi de peste'30 la' sută.ot’h ro . tot atunci am mai arătat și cine a realizat afacerea tachirierei [UNK] și am dat chiar nume.: unui samsar, anume Lorentz, fan se bucură de trecere la ministerul sde interne. Samsarul acesta, îi pitire cu mopietanul anume Siliion, au pus la cale formidabila iQvitură de pe urma căreia Sloiul este jignit cel puțin cu o sulă cita ized iiliile lei. Trebue sa se știe că, afară de chiria anuală de 40.000 lei, Statul mai este obligat să cheltuiască încă vreo sute mii de lei cu diferite lucrări și aparațiuni, plus toate cheltuelile de întreținere pe timpul cât va fi închiriată casa de către direcția sanitară. In afară de asta, Statul mai plătește chirie pentru alte două case necesare serviciului arhitecturei și depozitului de medicamente. Cu toate denunțările noastre, samsarii oficiali și neoficiali n’au suflat nici un cuvînt. Ei tac și înghit.... miile de lei și orb din visteria tarei. Am dori să știm însă ce părere are ministerul de interne asupra acestui formidabil gheșefi ? Aștep tăm_____- -%_ Falsificultorii Ei pun mari stăruințe pentru I Ciocoii fil PICIOSIE ca afacerea să fie mușamali za. Sub regimul actual, de colaborare In numărul de ori am arătat o Pentru politica externă și de căpătarte din manoperile săvîrșite de așa cu ®te scandaloase in politica interna, zișii angrosiști ele vinuri, pentru a incompatibilitatea cele mai licitate adistribui și a împăna pietele comerțe ocai ,nou, oprit pe miniștrii dale cu vinuri falsificate. Intr’o se nescrupuloși a face numiri in conrie de articole vom destăinui între- a ra careȚa protestează și legea și guteot de procedare al acestor amorala «i,boom adevărați criminali, cari pentru a’fi Ministrul cultelor, fiindcă este nomumcit. 'Elini. 'VEI.CITI. fiîstîQUV'itl € 0~ U ® JUllȘti probabil) GSIG 111 capul acestei activități de natură » asigura cît mai mari cîștiguri neoneste, nu se sfiau să lovească în interesele statului, în sănătatea consumatorilor și să distrugă pe podgoreni. Scopul articolului de față însă este de a destăinui și a da alarma asupra unei noui procedări a acestor bandiți, acum după ce au fost prinși asupra faptului. Am spus că marea majoritate a falsificatorilor de vinuri, constituiți în sindicat, sunt evrei. Acești evrei de îndată ce au văzut pericolul ce-i amenință, în urma faptelor descoperite, și pentru a scăpa de riiguroasele pedepse ce urmează să li se aplice, au pus în mișcare un mare număr de persoane influente, precum și o respectabilă sumă de bani, pentru a face ca afacerea să se mușamalizeze.XX Mul „Serei“ instruește afacerea șantajului ziarului „Seara“, considerîndu’și cercetările aproape terminate, a dispus punerea în libertate, pe cauțiune, a lui Bogdan-Pitești și a complicelui său Davidescu. Această punere în libertate are avantajul de a degaja opera justiției de elementele unei discuții contradictorii, și anume , dacă autorul șantajului contra Băncei Marmorosch, Blank et Cie, trebue sau nu ținut în arest preventiv. Pentru moment justiția nu mai e chemată să se pronunțe dacă delictul săvîrșit de directorul ziarului o numire scandaloasă a unui călugăr, care după canoane trebue să stea departe de lume, în postul de administrator al Cassei Bisericei, unde de dimineața și pînă seara are afaceri de serviciu cu publicul de ambe sexe. Acum 50 de ani, Melchisedec numit ministru de culte, n’a putut rămîne 24 de ore în această demnitate, căci pe atunci s’au găsit oameni cari să protesteze și să’și impună părerea lor, că un călugăr n’are ce căuta în funcțiuni civile, ce nu pot fi ocupate decit de laici. Dar la noi unde un ministru ca d. Dissescu a putut să încredințeze %/WV J Aixyvi y Vl> vvv » ,£>eara„, e un delict de presă sau un sui f. . . — mau sau mi Jeducația viitorilor preoți unui popă ca Mateescu, deabia scos din mîinile procurorilor, totul e posibil. Noroc de colaborare că a venit la timp, ca să arate lumei de ce sînt capabili unii fruntași politici, un scandal. Lt.. delict de drept comun. Azi justiția are o singură misiune: să dea la iveală toate elementele șantajului și să dea vinovatului sau vinovaților pedeapsa meritată. Șantajul săvîrșit de Bogdan-Pitești nu e din categoria șantajelor de presă de cari justiția noastră a avut a se ocupa pînă acum. Pînă azi ministerul public a fost sesizat de delicte neînsemnate de șantaj, de mici presiuni exercitate de elemente obscure ale presei române. Nu acesta e cazul Bogdan-Pitești. Fără a fi ziarist, d. Bogdan-Pitești, care are tot felul de meserii inevitabile, s’a improvizat director al unei foi zilnice și, ca atare, a înscejtat o afacere de șantaj care întrece în importanță pe toate celelalte de pînă acum. D. Bogdan Pitești nu s’a mulțumit numai să amenințe ca să stoarcă bani, ci și-a executat amenințările ca să obțină o sumă mai însemnată. In așa condițiuni vina d-lui Bogdan-Pitești e și mai mare, iar oprobiul pe care fapta d-sale îl aruncă asupra presei, fără a o atinge pe aceasta, e cu atît mai reprobabil. De aceea așteptăm de la judecători pedepsirea aspră a vinovaților. Morala publică și prestigiul presei romane cer o pedeapsă exemplară. BULETIN ZlMm Situația internaționala - FAPTE S3 CONEHTA 111 - Guvernul bulgar a răspuns In,nini s’ar fi revoltat, din cauză că nota Serbiei prin care această ta trenul nu s’a oprit în gară la țoră cere revizuirea tratatului ei de alianță cu Bulgaria. Din punctul de vedere al concepției și expunere, nu se poate tăgădui guvernului din Sofia un deosebit merit de stil și compoziție.j Kamine de văzut dacă în afară de calitatea frumosului, expunerea guvernului bulgar mai întrunește și o altă calitate necesară mai ales unei note diplomatice: calitatea adevărului. Memoriul bulgar, respingînd cererile sârbești, se referă la textul tratatului de alianță dintre cele două țări și la convențiile încheiate de statele majore respective. Textul tratatului și convențiilor în chestiune, fiind secret, numai guvernele care cunosc conținutul lor pot aprecia temeinicia punctului de vedere bulgar. Profanii, citind nota bulgară, rămîn cu impresia că guvernul din Sofia s’a dedat cu multă iscusință unei opere de avocat. Din lunga expunere a guvernului bulgar reese pică la evidență că toată disputa dintre Serbia și Bulgaria se referă la o mică zonă contestată, în privința căreia un arbitraj va statua. Intepretările date rolului fiecăreia din armatele aliate sunt interpretări cari se pretează la toate comentariile. Polemica sîrbo-bulgară e curată vorbă de clacă. Intre două state mari apusene — adică nu orientale — nici nu ar avea loc atîta vorbărie, după ce au luptat, chipurile frățește, pentru o cauză comună. D. DANEF LA VIEVA Din Sofia se anunță că d. Daneff, primul-ministru bulgar, în călătoria sa spre Petersburg se va opri la Viena unde va avea consfătuiri cu ministrul de externe, contele Berchtold. Se atribue o mare importanță acestei vizite, care de altfel e numai o continuare a consfătuirilor pe care ministrul austo-ungar la Sofia le urmează în capitala Bulgariei. Scopul acestor consfătuiri este contrabalansarea influenței Rusiei în Bulgaria și întărirea legăturilor de prietenie între monarhia dualistă și Bulgaria. INCIDENTE IN ARMATA BULGAPA fia, este falsă, deoarece soldații știau că îndată ce avea să fie instalați în bivuac avea să primească concediu spre a-și vizita familiile. PANTU AMENINȚA RUSIA Se afirmă în cercurile bulgare bine inițiate, că Danen a adresat ministriui de externe al Rusiei o telegramă, prin care îi aduce, la cunoștință, că a primit conducerea guvernului numai pe motivul că fiind la Petersburg, Țarul l-a asigurat despre menținerea convenției sîrbo-bulgare, în toată întregimea ei. Prin urmare Donev cere lui Sasanov ca guvernul Rusiei să intervină în sensul acestei promisiuni, căci altfel Bulgaria își va schimba tactica. Informațiunea după care, în drumul prin Sofia spre Slivnița, trupele bulgare de div. I formată de soldați sofioți și din împreju- CONFLICTUL SIRBO-BIP GAR DIN SOFIA Cercurile bine informate din Sofia declară că guvernul rus, în urma întrebării făcută de cabinetul bulgar despre punctul de vedere rusesc privitor la arbitraj, ar fi răspuns că tratatul are să fie îndeplinit, dar că acest lucru e scopul întrevederei miniștrilor președinți la Petersburg. Se declară la Sofia, că acest râspuns nu e satisfăcător cu atât mai mult cu cât Bulgaria declarase că nu poate lua parte la conferință, cât timp Serbia, nu va recunoaște tratatul existent. Guvernul sîrb a bun Antpnti, ministrul său la Sqfiq, guvernul lui bulgar o notă in cur« E4$notemite propunerea de desc»nütficare și de a lua parte Im celor patru miniștri prestări. După datele oficiale sbȚt&sti. an fost mici ciocniri între patifaje bulgare și sîrbe, mai ales în c wh puncte ale graniței sârbo-bulgare. Un subofițer a fost ucis si altul fiind doi soldați si au i fost uciși. Pierderile sunt cunoscute. TELEGRAMA ȚARULUI Presa bulgară continuă și se ocupe de telegrama ’Tarschul. „Duewnie“ scrie, că tonul Megratitei este ofensător pentru Bulgaria. Un domnitor n’ar fi putut trimite o asemenea telegramă «iar chiar uniui vasal al său. Bulgaria este un stat independent și nu poate permite o asemenea procedare. Guvernul nu-și poate explica de ce Țarul a trimis acea zide garanta regelui Ferdinand, deoarece Bulgaria n’a respins arbitrajul. Bulgaria pretinde executarea tratatului de alianță. Țarul Rustiei ar fi trebuit să ceară mai întâi Serbiei să înceteze persecutarea Bulgarilor din Serbia, și să se conformeze tratatului de alianță. Țarul ne face răspunzători pe noi, sice „Dnevnic“, dacă începem războiul NI asigurăm că vom începe războiul, daacă Serbia mi va respecta tratatul de alianță. un mi nn / -xx-ECOURI rofesorul Aug. Scriban continuă interesanta sa serie de etimologii in «Arhiva» din Iași. Multe din cuvinte cicălese, posidic, etc., sunt de origină maghiară după cum arată citatul scriitor. Pienatul francez discută actualmente foarte importantul proect prin care Statul ar trebui să participe la asistența familiilor numeroase șărace. Senatorul Rilot a spus că asistența e o «datorie socială și o datorie națională». c Luceafărul, d. Ion Iosif Șchiopul continuă a ne descrie starea rominilor din America. Rezultă din acest studiu că Rominii de acolo I Luni 'In lunia 1913 \ înfeeventaf Hote mm si inftant Cu ocaziunea terminărei cursurilor de istorie de la Universitate, d. N. Iorga a ținut o cuvîntare adresată augustului student, Principelui Carol, care nelipsit a audiat lecțiile universitare, și prin care profesorul a exprimat unele opinii interesante asupra rolului istoriei în educație : „Studiul istoriei, a spus cărturarul nostru, dovedește prin netăgăduitele fapte cari au fost, că nimic nu poate fi trainic, că nimic nu poate birui împotriva reacțiunilor firești decît dacă’și are temeliile pe sinceritatea iubirei și a muncei. Iubire de oameni în genere, iubire de țată și de neam, iubire de adevăr și de bine, în serviciul căreia să se cheltuiască acea muncă de fiecare moment care birue bătrînețele și face ca la cea mai înaintată vîrstă, sufletul să se dea lui Dumnezeu cu nevinovăția copilului care doarme“. Au fost filosofi care au contestat istoriei caracterul de știință. Schopenhauer a fost unul dintre aceștia. Dar dacă istoria nu poate fi știință în felul fiziologiei, dacă nu în sensul mult sigurei astronomii, ea își păstrează un înalt caracter moralizator, care a fost foarte bine reliefat de d. N. Iorga. Privind mersul evenimentelor istorice, înțelegem valoarea jertfei, înțelegem marea însemnătate a dreptăței. Au putut ca momentan unele acte egoistice să triumfe, ca unele viclenii să fie arme de succes, ca forța să împileze, dar din toate nedreptățile ce se perindează rămîne totuși constantă afirmația că în cele din urmă există o fatalitate morală care condamnă neamurile viclene și fac să învingă popoarele ce-și purifică viața în flacăra curată a unui ideal... In acest înțeles istoria devine mare moralisatoare. Ea introduce în suflete principiile reconfortante ale jertfei pentru ideal și pentru dreptate; ea face să trezească în inimă căile luminoase ale triumfului dreptăței în luptă cu împilarea, cu nedreptatea, cu subjugarea tiranică. Istoria apare astfel ca o cale regală a moralei celei mai înalte. Și augustul student, cu acea inteligență adune și repede pricepătoare sorbit dintr’un curs inspirat de tari concepțiuni, principiile cele mai luminoase ale unei morale care pornește de la realitate pentru a ajunge la un ideal de dreptate națională. Și astfel de lecții sunt dătătoare progresează economisește și din punte?« «în.4 «ii se prind pe suflede vedere cultural! Yare sa fi chemat a canțipe« un __ _ Inflam,.. il foncflooara de ticlan a Zniplachia Romînia stă în fruntea țărilor în ce privește extinderea tuberculozei. Mor la noi în țară de tuberculoză (oftică) cel puțin 25.000 indivizi pe an, ceea ce corespunde aproximativ la 125.000—150.000 bolnavi de tuberculoza. Pierderile economice cauzate prin lipsa atîtor brațe se urcă la 124 milioane pe an ! Cifrele le extragem dintr’o recentă conferință a d-lui dr. Irimescu. Și notați bine, toate aceste morți, aceste pierderi enorme ar putea fi evitate sau cel puțin mult micșorate prin aplicarea unor prescripțiuni de higiena serioase. Numai la București mor anual 1500 de oameni de tuberculosa , mahalalele noastre sunt focare de oftică ! Și boala aceasta teribilă progresează din cauza unei lipse totale de cunoștințe de higiena, nu numai la marea massă a poporului, ci și la pătura pretinsă cultă. Pe lingă că suntem o tară de analfabeți avem tristul privilegiu de a figura în primul loc printre țările, în cari progresează oftica ! Intr’o recentă carte a d-nei dr. Nicole Girard-Mangin, despre profilaxia antituberculosă, Bucureștii figurează in fruntea orașelor in ce privește mortalitatea datorită tuberculozei, și autoarea adaugă că în 18 state europene (în urma măsurilor luate) tuberculoza scade : „En houmanie enle augmente“. Avem deci trista onoare de a fi țara analfabeților, tuberculoșilor și a pelagroșilor. Ignoranța și indiferența, iată cauzele întinderei flagelului. In această privință n’avem de a cita ea pildă decit ultimele reforme ale d-lui Nenițescu : legea d-sale, care are titlul de „lege pentru organizarea meseriilor“, nu ia absolut nici o măsură pentru combaterea tuberculozei răspîndite tocmai printre meseriași și printre muncitori! Toți trebue să luptăm în contra teribilului flagel, prin toate mijloacele și pe toate căile. Insă Statul are în primul rînd datoria de a se preocupa de această chestie și de a organiza o luptă eficace în contra boalei, ce aduce pagube atît de enorme. La noi însă, Statul în primul rînd nu’și face datoria în această privință, căci el nu se sinchisește de sănătatea atîtor mii de funcționari, pe cari îi ocupă în toate ramurile administrației. De ani de zile s’a pornit la noi o luptă și o propagandă în contra funcționarismului. Adevărat este că plaga funcționarismului este poate prea mare. Insă pe de altă parte nu putem nega că un stat modern nu se poate lipsi de funcționari, nu ne putem închipui mersul administrației, mersul treburilor publice, fără mii și mii de funcționari. Poșta, justiția, finanțele, drumurile de fer, toate ministerele, etc., etc.— au absolută nevoe de funcționari, buni, harnici, cinstiți și sănătoși. Dacă așa este, Statul, ca cel mai mare patron, trebue să se îngrijească de soarta funcționarilor săi și în primul rînd de sănătatea lor*. Cum se achită Statul la noi de această datorie primordială . Pur și simplu în mod revoltător ! Cea mai mare parte a birourilor, în care trebue să-și petreacă viața funcționarii diferitelor administrațiuni la noi, sfidează regulele cele mai elementare de higienă ! Nimeni absolut nimeni, nici chiar funcționarii ei însăși nu se îngrijesc de salubritatea birourilor și localurilor în cari lucrează ! Chiar în acele servicii și administrațiuni, cari au angajat medici, nu ■se cere dela aceștia decit darea de •«CaptivativM celor bolnavi, »pioase nicăeri nu se obligă medicul la luarea de serioase măsuri sanitare, pro- silaetice. Și așa se explică că cele mai multte birouri ale administrațiilor noastre se transformă cu timpul în adevărate focare de tuberculoză, iar funcționării sunt acea clasă, care plătește cel mai mare tribut acestui teribil flagel. Pentru ca să nu se zică că exagerez, voi s «cita un exemplu. In anul 1910, d. Pîrjolescu, unul din directorii și șeful unui serviciu important de la ministerul de domenii, printr’un memoriu înaintat ministrului de atunci, d. Al. Constantinnescu, a arătat că numai în servviciul d-sale au murit de tuberculoză pulmonară într-un interval de timp relativ scurt de cîtiva ani, zece functionari. D. Pîrjolescu, îngrijat cu drept cuvînt de această stare de lucruri, a rugat pe d. ministru Constantinescu de a lua măsuri cuvenit pentru ocrotirea sănătăței personalului. D. Al. Constantinescu, a cărui scurtă, dar atît de binefăcătoare și folositoare activitate la ministerul domeniilor, s’a semnalat și în alte privinți prin soluțiuni atît de înțelepte și practice, impresionat prin datele arătate de d. Pîrjulescu, înțelegi sub importanța chestiunei, și în acelaș timp îngrijindu-se de sănătatea subalternilor săi, a înființat un post special de medic pentru ministerul de domenii. însărcinarea cea de căpetenie a cestui medic a fost după indicatinnile d-lui Al. Constantinescu de a găsi și a propune ministrului spre executare mijloace preventive pro- filaetice în contra întinderei tuberculozei printre numeroșii (peste 400 funcționari ce lucrează în birourile ministerului. Din nefericire schimbarea regimului din Decembrie 1911 n’a mai permis d-lui Constantinescu de a înfăptui în această privință bunele sale intențiuni. Postul de medic de la domenii, la schimbarea regimului, s’a încredințat unui transfug politici care după cum suntem informații și-a mărginit toată activitatea la darea consultațiilor medicale funcționarilor bolnavi, iar tuberculosa pulmonară are iar toată libertatea de a se plimba prin birourile ministerului ! Dacă această boală a putut să să încuibe în localul unui minister, care are o clădire specială mai nou,1L mai modernă, ne putem lesne iici« pui ce trebue să fie prin acele birouri și servicii ce sînt plasate print case mici, particulare ! Cine vrea să se convingă n’are cît cît să treacă pe la unele dintre perrecepțiile Statului din București ! ! Pentru a nu lungi articolul menționăm numai că afară de statul comunele urbane, în primul Primăria Capitalei, întrebuințează o mulțime de funcționari cari lucrează în localuri tot atît de mizerabilă și infecte ca și cei angajați de Stat Nu mai vorbim de numeroșii funcționari ai instituțiilor particulare . Statul, și împreună cu statul, ca numele urbane, au datoria de a se îngriji de sănătatea funcționarilor cari depun munca lor în folosul Statului și al comunelor urbane, i Dar în primul rînd trebue ca Statul împreună cu primăriile orașelor să ferească și să scape pe funcționarii lui de tuberculoză. Este revoltător ca Statul printr’ql vncurie absolută să bage în birouri și localuri infecte atîtea vieți omenești, cari în schimbul muncei cinstite depusa în folosul lui capătăm aceste cuiburi de infecție o boala Mft