Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)

1913-10-27 / nr. 2054

4 5­­—— ABONAMENTE > "Iff" Rrmci\- maniTi ANUNCIURI COMERCIALE * *■** —J tara............. 1011 an J ® Lei................ 968,80 11111! I10Î |4 —:------- —..^ § I Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ............ 80 bani ’ TU­­TT# In ^răinătate .... un an 80 Lei............... șease Ium 13 Lei t • REDACȚIA: TELEFONU 18/47 MAl­STRAȚIA: TELEFON 22/39 I Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ................... 30 bani Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni MANUSCRISELE Pagina 111 lun» ........................... 2 Lei PE CÂMPUL DE FLOIARE DE LA BAHEASA Înaintea plecatrei lui Bf­ucourt (1). ;2) Principele Bibescu : Polly Va­ras(); c­ăp. Sturza (4); Socot. Capșa (5;; « ftpit. Capș» (©); socot. MiUz iles­cu (7); Roux, companionul lui l­au­­court (H). DAUCOURT, SOCOT.­CAPȘA, PRIN­­CIPE­­E BIBESCU—ÎNAJN­TEA MO­NOPLANULUI CU CARE FACE RAI­DUL AVIATORUL FRANCEZ. P­rotestămi CSIS"LEJSI IÍSURE! DE NOME Ziarele anunță că „Asociația ge­nerală a Presei " a convocat pen­tru Duminică o întrunire publică la Dacia, ca să protesteze,— cu pri­lejul măsurilor ! furte contra, unor ziariști de către autoritățile mili­tare, — împotriva ORORILOR PETRECUTE IN TIMPUL CAM­PANIEI și contra sugrumării li­bertatii presei <de către tribuna­lele militare. Din­­ punctul de vedere pur ga­zetăresc, președintele „Sindicatu­lui ziariștilor”, Ion Procopiu, a stabilit, prin scrisoarea din „Uni­versul“, reprodusă de noi în prima pagină a numărului de față, un punct de vedere care e și al nos­tru. Pe această din urmă­ chestiune, întru­cât e vorba să se mențină discuțiunea pe tatimul pus de d. Procopiu, nu avem să facem opi­nie separată. Am fost și am rămas apărători sinceri ai barier­ei presei, așa­ cum au fauut o y V XJU Vit V­it J O PVC ‘v ». » W . í­L­­­­ — > * * - 1 JL— decesori. Aceasta e una din chestiunile, cari va face, după cum­ se anunță obiectul discuțiunei la întrunirea de mîine. ”­Dacă, însă, se trece la încerca­rea­ vinovată de a se transforma lupta pentru garantarea libertăței presei într’o campanie de ponegri­re a armatei, socotim, că se depla­sează discuția și se compromite în fața tuturor bunilor romîni și a oamenilor cu răspunderi din fa­ța aceasta, — scopul mișcărei ga­zetărești care se anunță. In cazul acesta, din urmă, avem datoria să facem ca să se audă, in ajunul acestei întruniri, protes­tarea la care ne obligă, indigna­­rea legitimă împotriva oricărei tentative, care urmărește discre­­­ditarea armatei în fața opiniei pu­blice. Suntem cu atît mai la largul nostru să formulăm această pro­testare, care nu poate fi decît în sentimentul tuturor celor ce știu ghidi și simți românește, cu cît noi am fost cei d’întîi cari am semna­lat, evitând generalizările, lipsu­rile pe cari campania le-a dove­dit fie în anandament, fie la ser­viciul sanitar sau acel al inten­denței. Recunoaștem chiar, că au putut să se săvârșească unele abu­zuri izolate, inerente situațiunei. De aci însă,, și pînă la transfor­marea acestor lipsuri, greșeli și abuzuri izolate în acuzarea gravă, care se aruncă într­eg­ei oștiri, că s’a făcut vinovată de orori, încer­carea ni se pare revoltător de scandaloasă. Pe brațul­­ viguros a oștirei ne­am sprijinit aspirațiunile și re­vendicările de omi, datorită oști­rei am văzut înfăptuindu-se re­vendicările și aspirațiunile aces­tea, încrezători în vitejia și devo­tamentul aceleiași oștiri, — scut al idealului nostru național, — vom porni mâine, poate, ca să în­tregim înfăptuirea a­spirațiunilor de leacuri ale neamului acestuia de preț­it­ale­și. De­.g<­­ia, inc­­rear­ea care se face chiar din Aktkĭrtle presei, ca să se arunce discreditul asupra arma­tei, nu poate găsi aprobarea nimă­nui, nici a noastră și nici a altora, cari au tăria de suflet și­­ puterea de gîndire ca să privească mai departe, peste n­e­mulțumirile de-o clipă, dincolo de orizontul stricit al unor greșeli izolate, cari nu se vor mai repeta. Cu indignarea revoltei în suflet, cu o înțelegere exactă a datoriei și a răspunderilor, mai conștienți decît alții de rolul și misiunea presei în formarea curentelor pu­blice dintr’o țară, noi veștejim, cu tăria convingerei, acuzarea, și nedreaptă și vinovată că armata țarei ar fi putut săvîrși orori pe cîmpiile, unde plecase să facă, ca să se respecte autoritatea și nu­..?o niinu­l. -oxo- SCOȚIENE PREFERIND A Un medic îmi trimite o scrisoare plină de injurii pentru faptul că am spus într'o „Scoțiană“, că medi­cii sunt meșteri în arta înmormîn­­tărilor. Prefer injuriile de­cît să încap pe mina autorului Iar. UN PORTRET „Adevărul“ a publicat pînă azi portretul contelui Czernin, o dată în profil și o dată în față. Ne îngro­zim la­­­ indul că „Adevăr­ul“ va mai­­ publica portretul noului ministru­ austro-ungar și în altă postură. Și apoi mult am dat să știm taina sim­patiilor „Adevărului" pentru locata­rul legațiunei austro-ungare din Ca­pitală. AVOCATUL LATIFUNDIILOR Modul cum d. Filipescu apără dreptul sfînt al proprietăței —­ ce­tind o expropriere pe placul lui Tartuffe — va face pe latifundiari să exclame: „Ferește-ne Doamne de prieteni!“.... NAUFRAGIUL POLITIC O catastrofă identică cu a Titanic­ului. O întreagă clasă socială im­bar­cată pe un vapor luxos numit „Boem­a“, a naufragiat, valurile de­mocratice înghițind pe nenorociții aflători. Se crede că această catas­trofă e datorită unui pilot nedibu­­ciu numit j Conu Nicu“| Scott & C*ia Sfidările d-lui Devlin Sinceritatea IN CHESTIUNEA REPREZEN­­TAREI PIESEI „MANASSE" D. Davila sfidează. A sfidat la 13 Martie și se cunosc consecințele: jandarmii­ d-lui Moruzzi au înroșit piața Teatrului National, a sfidat în urmă autoritatea­ ministrului in­struct­iunei de vremuri și d. Da­vila a fost silit să plece de la direc­țiunea primei noastre scene, de me­nirea națională a căreia socotea că poate să-și bată joc. Revenind­­ direcțiunea generală, a teatrelor, d. Davila a profitat de cea d’întîi ocazie ca să sfideze; sfi­darea a devenit la d-sa o dulce ma­nie. S Silit să scoată de pe afiș piesa „Manasse“, d. Davila a repus-o, sfi­­dînd din nou,­ pa cel mai ele pe urmă polițist, care nu are conștiința răs­punderilor. In loc să profite de cu­rentul favorabil lucrărei lui Rone­­tti-Roman, atîta vreme cît în discu­­tiune era numai valoarea literară și dramatică a lui „Manasse“, d. Da­vila a făcut din reprezentarea aces­tei piese o chestiune de ambiție p per­­sonală căreia sfidarea d-sale și e­­xagerarea unora i-au dat un violent caracter social, simbolizînd o luptă de victorie sau infrîngere între po­­ulatiunea evreiască și cea romî­­nească a țarei acesteia. Pe acest tărîm a pus lupta încă­­păținarea d-lui Davila și tendința unei anume prese, care a făcut din repunerea pe afiș a lui „Manasse" victorie a evreilor împotriva ro­mânilor. Cită vreme lupta a luat­ acest ca­racter, cită vreme s’a trecut din do­meniul artei pentru artă în acel al artei cu tendinți, ci că vreme se fa­ce din „Manasse“ un simbol, d. Da­vila nu trebuia să uite că volupta­tea violenței, care a ajuns la d-sa o a doua natură, e un rău sfătuitor, pentru că înainte de toate și de ori­ce o institution de artă națională nu treime să jignească, prin activitatea ei, sentimentele nationale ale imen­sei majorități a populațiunei. Sfidările repetate, i-au fost in re­peti­te rînduri fatale d-lui Davila. Sfidînd din nou, d-sa a avut de în­registrat consecințele. E rîndul gu­vernului, să­ tragă concluzii. Aceasta e tot­­ ce avem de spus de­ocamdată,­­cu adăugi­rea că, toanele directoriale ale d-lui Davila, ori cut ar fi de simpatice unora, nu sunt în interesul ins­tituți­unei Teatrului Național, care n’a încetat încă de a fi un teatru romînesc. -----------—,—exo---------------­ In politics D. Filipescu e pentru expro­­u­priere dar o combate! In situația actuală cu năzuințele deșteptate în țărani, cari au apreci­at de vi­u starea mai bună a țăra­nului bulgar; în situația aceasta cînd conștiința jertfelor făcute se lovește de conștiința mizeriei, este de datoria celor ce își asumă sarci­na de­ a conduce statul, ca să facă re­forme cit mai repezi pentru țără­nime. O amînare a reformelor me­nite a asigura viața milioanelor de plugari și de apărători ai țărei, ar fi o greșală, o regretabilă greșală politică, plătită cu cele mai pericu­loase sdruncinări sociale . D. Niculae Filipescu e însă prea retrograd, și prea boer, pentru a putea admite cu inimă ușoară o știrbire a acelor drepturi sfinte ale latifundiarilor, cari în ochii săi sunt persoane sacre, sunt stîlpii nea­mului nostru, mai mult chiar de­cît adevărații stîlpi cari își pun și milioanele lor de aur, ci milioanele de pepturi oțelite pentru țara ce ra­­re­ori îi răsplătește. D. Filipescu este nevoit să protes­teze contra exproprierei marei pro­prietăți. Dar are inteligența să în­țeleagă că ori­ce amînare a refor­melor este­­ poosibilă în actualele mom­ente. Și atunci, aducîndu-și a­­minte de un Proverb vechiu: „Cu o minciună boerească treci în țara ungurească“, și făcînd apel la vi­cleșugul caracteristic întregei sale politici, recurge­a soluția luărei de către stat numai a pămînturilor grevate de datorii. Evident, însă, că nu toți cei datori sunt răi pro­prietari. Din potrivă. Mulți din a­­ceștia sunt tocmai realij iubitori de pămînt cari își plătesc datoriile cu munca pricepută a celui ce își face din lucrarea pămîntului o profesiu­ne, și un singur mod de a pricepe viata. D. Filipescu propune ca toc­mai aceștia să fie atinși de expro­priere. Dar afară de acest fapt, ca­re dovedește simțul de dreptate al d-lui N. Filipescu nu putem trece cu vederea însăși chipul nesincer cum acest conservator voește să re­zolve o problemă socială. El simte că fără expropriere nu se pot în­destula nevoile țărănimei, dar n’are nici cavalerismul, nici lealitatea, nici sinceritatea să o spună fățiș. Țara însă e sătulă de politician­ii din școala lui Tartuffe­­ i-------oxo-------—— r.: Președintele „Sindicatalur ziar iști! or“ DESPRE LIBERT­­­­EA PRE­­SEI ȘI ACȚIUNEA. CONTRA ARMATEI D. Ion Procopiu, r­eședințele „Sin­dicatului ziariștilor*,a trimis ziaru­lui „Universul“ urm­­toarea scrisoa­re, care lămurește a­c­um trebue să fie punctul de ved­e al gazetarilor romîni în •­echest­rul,­­ ultimelor in­cidente dintre au­toriățle militare și unii membri­ ai Presei: Domnule Director. Am citit în stimat­­ mult râs­­pînditul dv. ziar că Asociatiunea ge­nerală a Presei a convocat pentru Duminică o întrunire­ publică spre a protesta împotriva norilor petre­cute în timpul, cmmp­mei și cont­­a sugrumărei libertăți­ a presei de că­tre tribunalele militare. Vă cer voie. d­­e director, ca ro­min și ca jurnalist sa-mi­ exprim mirarea mea asupra­­ primului mo­tiv.­ al acestei m­anifestaț­iuni, îmi place însă să red. că infor­matorul dv. oi reprodig greșit ape­lul Asociați­un­ei. Nu pot, în adevăr, uimite că o a­­sociatiune de­ jur­na­­ti romîni ar putea, afirma ca în­­ mata noastră se comit orori. Nu , î>i­ dau seama cum oameni conșt­i­­ți de datoria lor patriotică ar a arunca în public imputări de tură a sdrun­­cina sau a slăbi­­«<­rHer­ea și iubi­rea, de altminteri, pe deplin merita­tă, ce țara are în ar­in cte ei. Ori­ce acțiune, or­ o mișcare ca­re ar putea întune­ prestigiul ar­matei nu va putea găsi­­ un ecou în opinia țarei. De aceia, încă odată, eu sunt con­vins, că nu acesta, este scopul în­­trunirei ce s'a convocat. In ce privește atentatul la liber­tatea presei, inițiativă luată de A­sociațiune, nu mă poate lăsa indife­rent. Consider această libertate ca principiul tuturor libertăților și da­că legile în vigoare crează un echi­voc în privința com­petintei tribu­nalelor, pentru cetățeni, cari nu mai sunt sub gr nie, e nevoie ca legile să fie modificate peutru a se desluși odată pentru totdeauna că, un delict de presă fiind un delict de opiniune trebue să fie judecat de jurați, în afară de excepțiunile prevăzute de constituție. Primiți, d-le director și stimate confrate, încredințarea osebitei me­le consider­atiuni. Ion Procopiu BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMENTARII - Negociațiunile turco - grecești, cari tărăgănează de atîta vreme, au suferit o nouă întrerupere. De fapt nici nu se mai știe în ce cons­tă diferendul. S’a afirmat de atî­­tea ori ca negociatorii au să ajun­g­ă la un acord, s’a precizat chiar punctele asupra cărora vor cădea la înțelegere, că lumea nu mai pri­cepe de ce desbaterile au fost între­rupte și de ce soluția definitivă a fost am­înată. E evident că există oare­care rea voință de o parte și de alta, rea voință care stânjenește înche­ierea păcei între cele două țări. Cu toate acestea eventualitatea u­nui nou conflict armat e exclusă Atmosfera din Balcani nu mai­­ prielnică unui nou războiu. Un a­­sem­enea războiu ar cere complici cari nu vor să apară pe scenă. Prin urm­are Grecii și Turcii tot vor sfîrși prin a se înțelege. Totul se reduce, pe cît pare, la tărăgănelile cari constitue metoda diplomatici orientale. RELAȚIILE SÂRBO-BU­L­­G­ARE Agenția telegrafică bulgare con­stată că Rusia nu a făcut la Sofia nici un demers pentru reluarea re­­lățimilor diplomatice­ sârbo-bul­gare. Agenția, adaogă că în situa­­țiunea ele față, când un regim de groază este aplicat de sî­bi popu­lațiunii bulgare din Macedonia, închizând școalele și bisericile, ata­când pe preoț­i și pe institutori, endi­­se produc provocărri și incidente la graniță, reluarea relat­iunilor di­plomatice cu Serbia n ar putea fi acceptată. . . . . De altă parte ziarele bulgare publică zilnic știri despre, inciden­tele de la frontieră, și amănunte de­spre măsurile militare su­sești din teritoriile vecine și af­irmă c­ă a­­ceastă stare de continuă fierbere nu m­ai poate fi tolerată, deoarece fiecare incident poate atrage pri­mejdia unor noui complicații. „Vecerna Posta“ cere ca guver­nul să intervină categori la Bel­grad. CRIZA DIN GALIȚIA Guvernatorul Galiției, dr. Kory­­towski, a fost Simbătă­ în audiență la împăratul Frantz Joseph. Stă­rile din Galiția au devenit foarte îngrijitoare. Străduințele guvernu­lui austriac de a împăca pe Ruteni cu Polonii, au fost zădărnicite din cauza atitudinei Polonilor conser­vatori, mai cu seamă a episcopa­tului polon, care nu e aplicat a re­cunoaște pretențiunile Rutenilor pe ter­enul reformei electorale. Ru­tenii, ca să silească guvernul la un pas ,mai energic fată de Poloni, au recurs la arma obstrucții­i împie­­decînd astfel orice activitate a par­lamentului austriac, incit situația guvernului Sturgh a devenit foar­te critică. Monarhul, primind ra­portul guvernatorului Korytowsky a­ intervenit însuși în chestia gali­ți­ană, exprimîndu-și dorința ca în­tre naționalitățile din Galiția să se încheie pacea, care se impune din cauza stărilor financiare ale aces­tei provincii. După audiență, gu­vernatorul Korytowski a discutat chestia galițiană cu contele Sturgh a avut apoi o întrevedere cu con­ducătorii partidelor polone, iar Sîmbătă seara s-a reîntors la Lem­berg, ca să continue tratativele în chestia reformei electorale cu par­tidele polone și rutene din dieta galițiană. O DESMINȚIRE GRECEASCĂ Agenția bulgărească a publicat o depeșă după care și sate din cir­cumscripțiile Dumuldjina, Dedea­­gac­i și Sufli au fost incendiate de bande turco-grece, și că mai bine de S1­00 de­ bulgari ar fi voit să se refugieze la Dedeagaci spre a sfîr­și cu cruzimile, însă ar fi fost res­pinși de autoritățile elenice. O depeșă oficială din Salonic dezminte în modul cel mai cate­goric tot ce privește pretinsele ac­țiuni ale ofițerilor și autorităților elenice. Populațiunle din Macedo­nia și Tracia, cum și lumea civili­zată, știu de care parte se găsesc călăii populațiunilor pașnice și de ce parte ofițerii și autoritățile, cari nu au încetat de loc de a trata ome­nește pe locatarii înce­rcați. Josnic cele calomnii ale agenții telegrafi­ce bulgare nu vor înșela pe nimeni, iar ofițerii și autoritățile elenice­­sunt prea deasupra lor pentru a faci atinse. Suntem­ siguri, zice depeșar că se vă găsi straniu ca Bulgarii­­să acuze pe alta că azi mîinile fe­meilor bătrîne, precum se va găsi curios a se vedea că se acuză de neospitalitate autoritățile grecești din Dedeagaci, cari ,nu numai că au primit pe emigrați dar i-au și întreținut multă vreme. Cît despre bande grece cari ar fi infest­uat te­ritoriul­ elenic, ele n’au existat, nici odată decît în închipuirea fante­zistă a redactorilor agenției tele­grafice bulgare. HOTE D. DISSESCU DESPRE DELADE După o așteptare a cărei lungă durată nu e un elogiu pentru gene­rația noastră, mormîntul lui Hel­ia­de nu mai stă neîngrijit, păzit de buruene și­ lăsat pradă tuturor necu­viințelor. El este acum îngrijit și un soclu funerar, demn de cel înmor­mintat,­ aduce aminte celor ce nu mai știu nimic despre Heliade, că Heliade a fost și a însemnat ceva în mișcarea noastră culturală, în momentele ei inițiale.­­E desigur o notă bună pentru d. Disescu, că a contribuit la această restaurare literari­ lă această re­parație; și este o notă bună aceaștă alunecare a unei persoane atît da sus puse pe scara oficial­it­ăi­tei în chestiile literare și artistice. D-lui Disescu i se poate erta, ca Magdale­­nei biblice, multe năcale pentru că mu­lt a iubit... chestiile acelea cari n­u pri­vesc numai politica ei numai combinațiile ei. Gi Heliade nu trebuia uitat. A fost un timp cînd după o generație naivă prea mult incinta­tă de arta lui Heliade, sau a lui Bolintineanu, a urmat o reacție: Toți făuritorii li­­teraturei noastre din perioada re­naște­re­i au fost criticați pîn­ă la bîrfire, au fost biciuiți Într’un nou meritat ridicol. A nemorifcat ridicol, căci este o mare greșală a nu ține seamă de rolul social pe care l-a jucat acești începători, acești crea­tori de curente, acești curajoși des­­fundători de brazde în cultura noa­stră. Heliade a făcut poesie, a tra­dus piese de teatru, a făcut cărți de școală, a compus satire politice, a făcut sociologie, naivă pentru un mare scop romi­nose. îPutem o­are pretinde perfepțiunea de la acela eg*­re a rîvnit la atîtea, și a făcut din toate chestiile literare și artistice mijloace de înălțare a culturei îjjl­­tr’o țară incultă, cum era acea oi pe timpul său ? Petronius 4 Caracteristici pariziene CHESTIA „OPEREI“.— PROVOCARE BULGĂREASCA ȘI RĂSPUNS FRANȚUZESC.—O EXPOZIȚIE ÎN PLIN AER.­CIRCULAȚIA.­ PICTURA ÎN AUTOMOBIL. Parcă ar fi la noi. „operii“, redusă la o chestre de per­soane, de gesturi m­nioa­se, de in­trigi­ feminine. Nici vorbă de pro­gramul de lucru al viitorului direc­tor, de concepția personală a muzi­­cei de operă, de competiția și trecu­tul artistic al directorului, de care are nevoe opera, spre a nu mai da deficite — specialitatea operelor ~~ și de a însemna ceva mai mult în viața muzicală a Franței și a lumii. D. Rouché fost industriaș, fost di­rector al unui mic teatru, e numit director, iar d. Messager, compozi­tor, muzicant cunos­cut, trebue să plece. Cauza? O artistă — și nu una „mare“ n’a obtinuit rolul dorit in „Thais“, iar alta­­­ ,ăe aceiași mări­me — n’a putut om­ia rolul prici­pal din „Les joyau­x­­ de la Madone” în de iine. Rasa latină a fost și este totdeauna aceeași. Un locotenent bulgar cu asprul nume de Thorkom, auzind, cam t­r­zia de altfel, de­­ rudele adevăruri scrise de Pierre Loci privitor la pur­tarea armatei bulgare in recenta campanie, scrie o scrisoare insultă­toare marelui­ scriitor francez și declară tuturor că-i va provoca și ucide în duel. Civilizată mentalitate! Un scrii­tor, un savant scrie un adevăr des­pre un popor sau despre un om. In loc Sfi-i răspunzi prin scris și să-i dovedești contrariul, iar dacă nu poți să lași altuia această sarcină, îl provoci la duel și-l omori, pentru că neutru tine a omorî e o meserie învățată ani de zile, iar pentru bie­tul savant sau scriitor e o barbarie nedemnă de timpurile în care tră­im, și pe care el nu a practicat-o și nu a iubit-o nici­odată. Mănușa cu un singur deget, desi­gur, aruncată de Lt. Thorkom, a fost ridicată însă de un ofițer turc, care a declarat că va înlocui el, pe ex-marinarul Viard, azi P. Lot.. Dar, un scriitor francez — care vrînd să păstreze anonimatul, față de public, iscălește „Cavalerul roșu“ declară într’o scrisoare deschisă: ,Dacă socotesc că totul se împotri­vește ca Pierre Loti să răspundă Tartarinului bulgar, nu un străin îl va înlocui. Locotenentul bulgar a atacat pe un scriitor francez, deci un scriitor francez îi va răspunde și nu un o­­fițer tare. Nu trebuie ca locotenentul Thor-Numai prin gara St. Lazare in­tră în Paris, zilnic 152.000 de călă­tori. Și mai sunt încă trei gări mari și multe mai mici. E destul, ca să-ți faci o idee de ce circulație enormă e în capitala Franței. Francezii au avut întotdeauna arta de a uni frumosul cu utilul. Cei bogați au trăit astfel întotdeau­­na artistic, artiștii au devenit bo­gați, iar arta, în sine, a progresat. O modă nouă: împodobirea cupeu un­or automobile cu mici tablouri a prins, și iată pictorii asaltați de co­menzi. Cîteva milioane vor intra în buzunarele artiștilor și poate, cine știe, o mică din această mare sumă va da posibilitate de viață și de muncă unui viitor talent. In orice caz, e o întrebuințare mai plăcută din punct de vedere perso­nal, și mai utilă, din punct de ve­dere social, a bogăției, decît împrăș­­tierea ei în cazino­uri sau cluburi. En. • Direcțiunei vom să se întoarcă la Sofia, fără să fi găsit în fața ini­ma francez, un francez care a aplaudat gesturile lui Pierre Loti, chid a descoperit cruzimile tovarășilor locotenentu­lui bulgar, și un francez, care n’a­re meseria de a spinteca pintecele femeilor însărcinate și de a scoate ochii­ copiilor, dar care, pentru a susține un nobil condei francez, e gata să ia ori­cînd spada..." I se face prea multă onoare, cre­dem noi locotenentului bulgar, care trebue să-și dea seama că suntem în al XX-lea secol și nu pe timpul nă­vălirii Hunilor. Pictorul Jean Gallianx era dispe­rat, căci juriul salonului de toam­nă i-a respins tabloul: „La justice à travers les siecles“. Dar­ neferici­tul pictor nu se înclină în fața a­­cestei decizii și vrea să facă apel la opinia publică. De aceea, azi dimi­neață și-a pus tabloul într-o roabă și a venit cu el în fața palatului, unde va fi expoziția. Un public numeros — sunt mii de oameni fără treabă prin Paris — s’a adunat în fața tabloului și, pe­trecerea a început. Spiritele, rîsete­­le n’ar fi încetat, dacă ploaia nu se întețea. Ori­cum această expoziții în plin aer, a avut succes, și nu ar fi de mirare ca gestul lui Galliani să se repete. • IN NUMĂRUL DE MÂINE: 0 C0HUURBIRG CU 1P. P. CARP ASUPRA SCOLABORZĂRII, REFORMELOR LIBE­RALE, EHISTJUNFI ROMÎNILOR TRANSII­VA­­NETTI SI ASUPRA REGELUI CONGRESUL Meseriașilor de [no­ lțăminte -DE VORBA CD PREȘEDINTELE ȘI SECRETARUL CONGRESULUI sfrcUnea de zi — rooperative de cismârie.—lipsa de concurs din partea Casei centrale și a autorităților. Mu­ți cismari au ajuns foarte rău.—Ce ar fi de făcut. Azi, Sîmbătă, se deschide în sala „Amiciția“, congresul meseriașilor de încălțăminte din toată țara. S’au înscris peste trei mii de me­seriași la acest congres. Ordinea de zi a congresului cu­prinde următoarele chestiuni: Urcarea tarifului vamal la încăl­țămintea străină, zisă americană; scăderea tarifului vamal la pielăria nelucrată, care nu se găsește în ta­ră; măsurătoarea pieilor; comerțul ambulant de încălțăminte; furnitu­rile de la Stat; introducerea mașine­­lor pentru confecționarea încălță­mintei; formarea de școli de mese­rii; legea meseriilor, privitoare la specialități pe breaslă, chestiunea cooperativelor și formarea lor, dic­­ent«» asupra materialelor lucrate în țară. Acestea sînt chestiunile care vor discuta azi și mîine Duminică. Dorind să putem da cititorilor a­­mănunte mai complecte asupra sco­­pului pe care îl urmărește acest congres, am căutat să avem o co­n­vorbire cu d-nii Christache Dumi­­trescu, președintele „Uniunei mea u u­riașilor de încălțăminte din Romi­­nia", și Gh. Dinescu, secretar, ori nizatorii congresului de azi. Am șit pe d-nii Dumitrescu și Din­esc la „Amiciția“, unde lucrau de di­mineață pînă seara la pregătirea acestui congres, care se ocupă de soarta a 40.000 meseriași de încă în­tămirire, muncitori harnici și cins­tiți. Am luat ca bază a convorbirei noastre chestiunile puse în ordinea de zi a congresului și am început, firește, cu prima, aceea care priveș­te vama pentru încălțăminte și pie­lărie. »­­*­ . % — Ghetele gata, aduse din strîi­nătate, ne-a spus d. Dumitrescu, ne concurează foarte mult, de aceea cer gm­ să se mai urce taxele vamale, căci cu cele de acum abia vine 1­50 de pereche, m­ai ales la ghetele de lamă care sînt foarte ușoare. Deasemenea cerem să se scadă taxele vamale la pielăria nelucrată pentru făcutul ghetelor. Această cerere o facem numai pentru pie­re­­ria care nu se fabrică la noi. Aceste două măsuri ar fi de mare folos pentru meseriașii de încălță­minte. — Văd în programul de„ chestiu­nea furniturilor de la Stat. După cît știu, aceasta este prevăzută în legea meseriilor. Cum, nu vi se dau­ asemenea furnituri? — Ni se dau și nu ni se dau, atj răspuns în cor d-nii Dumitrescu Dinescu. Autoritățile în gener vorbind, ne încurajează foarte fiu. Numai vorbim de dispoziția meseriașii să fie preferați pentru o furnitură chiar cu 5 la sută IHE scump. Aceasta nu se ranpează­­ fe­proape de loc. . D. Chr. Dimitrescu

Next