Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-27 / nr. 2054
4 5—— ABONAMENTE > "Iff" Rrmci\- maniTi ANUNCIURI COMERCIALE * *■** —J tara............. 1011 an J ® Lei................ 968,80 11111! I10Î |4 —:------- —..^ § I Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ............ 80 bani ’ TUTT# In ^răinătate .... un an 80 Lei............... șease Ium 13 Lei t • REDACȚIA: TELEFONU 18/47 MAlSTRAȚIA: TELEFON 22/39 I Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ................... 30 bani Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni MANUSCRISELE Pagina 111 lun» ........................... 2 Lei PE CÂMPUL DE FLOIARE DE LA BAHEASA Înaintea plecatrei lui Bfucourt (1). ;2) Principele Bibescu : Polly Varas(); căp. Sturza (4); Socot. Capșa (5;; « ftpit. Capș» (©); socot. MiUz ilescu (7); Roux, companionul lui laucourt (H). DAUCOURT, SOCOT.CAPȘA, PRINCIPEE BIBESCU—ÎNAJNTEA MONOPLANULUI CU CARE FACE RAIDUL AVIATORUL FRANCEZ. Protestămi CSIS"LEJSI IÍSURE! DE NOME Ziarele anunță că „Asociația generală a Presei " a convocat pentru Duminică o întrunire publică la Dacia, ca să protesteze,— cu prilejul măsurilor ! furte contra, unor ziariști de către autoritățile militare, — împotriva ORORILOR PETRECUTE IN TIMPUL CAMPANIEI și contra sugrumării libertatii presei <de către tribunalele militare. Din punctul de vedere pur gazetăresc, președintele „Sindicatului ziariștilor”, Ion Procopiu, a stabilit, prin scrisoarea din „Universul“, reprodusă de noi în prima pagină a numărului de față, un punct de vedere care e și al nostru. Pe această din urmă chestiune, întrucât e vorba să se mențină discuțiunea pe tatimul pus de d. Procopiu, nu avem să facem opinie separată. Am fost și am rămas apărători sinceri ai barierei presei, așa cum au fauut o y V XJU Vit Vit J O PVC ‘v ». » W . íL — > * * - 1 JL— decesori. Aceasta e una din chestiunile, cari va face, după cum se anunță obiectul discuțiunei la întrunirea de mîine. ”Dacă, însă, se trece la încercarea vinovată de a se transforma lupta pentru garantarea libertăței presei într’o campanie de ponegrire a armatei, socotim, că se deplasează discuția și se compromite în fața tuturor bunilor romîni și a oamenilor cu răspunderi din fața aceasta, — scopul mișcărei gazetărești care se anunță. In cazul acesta, din urmă, avem datoria să facem ca să se audă, in ajunul acestei întruniri, protestarea la care ne obligă, indignarea legitimă împotriva oricărei tentative, care urmărește discreditarea armatei în fața opiniei publice. Suntem cu atît mai la largul nostru să formulăm această protestare, care nu poate fi decît în sentimentul tuturor celor ce știu ghidi și simți românește, cu cît noi am fost cei d’întîi cari am semnalat, evitând generalizările, lipsurile pe cari campania le-a dovedit fie în anandament, fie la serviciul sanitar sau acel al intendenței. Recunoaștem chiar, că au putut să se săvârșească unele abuzuri izolate, inerente situațiunei. De aci însă,, și pînă la transformarea acestor lipsuri, greșeli și abuzuri izolate în acuzarea gravă, care se aruncă întregei oștiri, că s’a făcut vinovată de orori, încercarea ni se pare revoltător de scandaloasă. Pe brațul viguros a oștirei neam sprijinit aspirațiunile și revendicările de omi, datorită oștirei am văzut înfăptuindu-se revendicările și aspirațiunile acestea, încrezători în vitejia și devotamentul aceleiași oștiri, — scut al idealului nostru național, — vom porni mâine, poate, ca să întregim înfăptuirea aspirațiunilor de leacuri ale neamului acestuia de prețitaleși. De.g<ia, increarea care se face chiar din Aktkĭrtle presei, ca să se arunce discreditul asupra armatei, nu poate găsi aprobarea nimănui, nici a noastră și nici a altora, cari au tăria de suflet și puterea de gîndire ca să privească mai departe, peste nemulțumirile de-o clipă, dincolo de orizontul stricit al unor greșeli izolate, cari nu se vor mai repeta. Cu indignarea revoltei în suflet, cu o înțelegere exactă a datoriei și a răspunderilor, mai conștienți decît alții de rolul și misiunea presei în formarea curentelor publice dintr’o țară, noi veștejim, cu tăria convingerei, acuzarea, și nedreaptă și vinovată că armata țarei ar fi putut săvîrși orori pe cîmpiile, unde plecase să facă, ca să se respecte autoritatea și nu..?o niinul. -oxo- SCOȚIENE PREFERIND A Un medic îmi trimite o scrisoare plină de injurii pentru faptul că am spus într'o „Scoțiană“, că medicii sunt meșteri în arta înmormîntărilor. Prefer injuriile decît să încap pe mina autorului Iar. UN PORTRET „Adevărul“ a publicat pînă azi portretul contelui Czernin, o dată în profil și o dată în față. Ne îngrozim la indul că „Adevărul“ va mai publica portretul noului ministru austro-ungar și în altă postură. Și apoi mult am dat să știm taina simpatiilor „Adevărului" pentru locatarul legațiunei austro-ungare din Capitală. AVOCATUL LATIFUNDIILOR Modul cum d. Filipescu apără dreptul sfînt al proprietăței — cetind o expropriere pe placul lui Tartuffe — va face pe latifundiari să exclame: „Ferește-ne Doamne de prieteni!“.... NAUFRAGIUL POLITIC O catastrofă identică cu a Titanicului. O întreagă clasă socială imbarcată pe un vapor luxos numit „Boema“, a naufragiat, valurile democratice înghițind pe nenorociții aflători. Se crede că această catastrofă e datorită unui pilot nedibuciu numit j Conu Nicu“| Scott & C*ia Sfidările d-lui Devlin Sinceritatea IN CHESTIUNEA REPREZENTAREI PIESEI „MANASSE" D. Davila sfidează. A sfidat la 13 Martie și se cunosc consecințele: jandarmii d-lui Moruzzi au înroșit piața Teatrului National, a sfidat în urmă autoritatea ministrului instructiunei de vremuri și d. Davila a fost silit să plece de la direcțiunea primei noastre scene, de menirea națională a căreia socotea că poate să-și bată joc. Revenind direcțiunea generală, a teatrelor, d. Davila a profitat de cea d’întîi ocazie ca să sfideze; sfidarea a devenit la d-sa o dulce manie. S Silit să scoată de pe afiș piesa „Manasse“, d. Davila a repus-o, sfidînd din nou, pa cel mai ele pe urmă polițist, care nu are conștiința răspunderilor. In loc să profite de curentul favorabil lucrărei lui Ronetti-Roman, atîta vreme cît în discutiune era numai valoarea literară și dramatică a lui „Manasse“, d. Davila a făcut din reprezentarea acestei piese o chestiune de ambiție p personală căreia sfidarea d-sale și exagerarea unora i-au dat un violent caracter social, simbolizînd o luptă de victorie sau infrîngere între poulatiunea evreiască și cea romînească a țarei acesteia. Pe acest tărîm a pus lupta încăpăținarea d-lui Davila și tendința unei anume prese, care a făcut din repunerea pe afiș a lui „Manasse" victorie a evreilor împotriva românilor. Cită vreme lupta a luat acest caracter, cită vreme s’a trecut din domeniul artei pentru artă în acel al artei cu tendinți, ci că vreme se face din „Manasse“ un simbol, d. Davila nu trebuia să uite că voluptatea violenței, care a ajuns la d-sa o a doua natură, e un rău sfătuitor, pentru că înainte de toate și de orice o institution de artă națională nu treime să jignească, prin activitatea ei, sentimentele nationale ale imensei majorități a populațiunei. Sfidările repetate, i-au fost in repetite rînduri fatale d-lui Davila. Sfidînd din nou, d-sa a avut de înregistrat consecințele. E rîndul guvernului, să tragă concluzii. Aceasta e tot ce avem de spus deocamdată,cu adăugirea că, toanele directoriale ale d-lui Davila, ori cut ar fi de simpatice unora, nu sunt în interesul instituțiunei Teatrului Național, care n’a încetat încă de a fi un teatru romînesc. -----------—,—exo--------------- In politics D. Filipescu e pentru exproupriere dar o combate! In situația actuală cu năzuințele deșteptate în țărani, cari au apreciat de viu starea mai bună a țăranului bulgar; în situația aceasta cînd conștiința jertfelor făcute se lovește de conștiința mizeriei, este de datoria celor ce își asumă sarcina de a conduce statul, ca să facă reforme cit mai repezi pentru țărănime. O amînare a reformelor menite a asigura viața milioanelor de plugari și de apărători ai țărei, ar fi o greșală, o regretabilă greșală politică, plătită cu cele mai periculoase sdruncinări sociale . D. Niculae Filipescu e însă prea retrograd, și prea boer, pentru a putea admite cu inimă ușoară o știrbire a acelor drepturi sfinte ale latifundiarilor, cari în ochii săi sunt persoane sacre, sunt stîlpii neamului nostru, mai mult chiar decît adevărații stîlpi cari își pun și milioanele lor de aur, ci milioanele de pepturi oțelite pentru țara ce rareori îi răsplătește. D. Filipescu este nevoit să protesteze contra exproprierei marei proprietăți. Dar are inteligența să înțeleagă că orice amînare a reformelor este poosibilă în actualele momente. Și atunci, aducîndu-și aminte de un Proverb vechiu: „Cu o minciună boerească treci în țara ungurească“, și făcînd apel la vicleșugul caracteristic întregei sale politici, recurgea soluția luărei de către stat numai a pămînturilor grevate de datorii. Evident, însă, că nu toți cei datori sunt răi proprietari. Din potrivă. Mulți din aceștia sunt tocmai realij iubitori de pămînt cari își plătesc datoriile cu munca pricepută a celui ce își face din lucrarea pămîntului o profesiune, și un singur mod de a pricepe viata. D. Filipescu propune ca tocmai aceștia să fie atinși de expropriere. Dar afară de acest fapt, care dovedește simțul de dreptate al d-lui N. Filipescu nu putem trece cu vederea însăși chipul nesincer cum acest conservator voește să rezolve o problemă socială. El simte că fără expropriere nu se pot îndestula nevoile țărănimei, dar n’are nici cavalerismul, nici lealitatea, nici sinceritatea să o spună fățiș. Țara însă e sătulă de politicianii din școala lui Tartuffe i-------oxo-------—— r.: Președintele „Sindicatalur ziar iști! or“ DESPRE LIBERTEA PRESEI ȘI ACȚIUNEA. CONTRA ARMATEI D. Ion Procopiu, reședințele „Sindicatului ziariștilor*,a trimis ziarului „Universul“ urmtoarea scrisoare, care lămurește acum trebue să fie punctul de vede al gazetarilor romîni în •echestrul, ultimelor incidente dintre autoriățle militare și unii membri ai Presei: Domnule Director. Am citit în stimat mult râspînditul dv. ziar că Asociatiunea generală a Presei a convocat pentru Duminică o întrunire publică spre a protesta împotriva norilor petrecute în timpul, cmmpmei și conta sugrumărei libertăți a presei de către tribunalele militare. Vă cer voie. de director, ca romin și ca jurnalist sa-mi exprim mirarea mea asupra primului motiv. al acestei manifestațiuni, îmi place însă să red. că informatorul dv. oi reprodig greșit apelul Asociațiunei. Nu pot, în adevăr, uimite că o asociatiune de jurnati romîni ar putea, afirma ca în mata noastră se comit orori. Nu , î>i dau seama cum oameni conștiți de datoria lor patriotică ar a arunca în public imputări de tură a sdruncina sau a slăbi«<rHerea și iubirea, de altminteri, pe deplin meritată, ce țara are în arin cte ei. Orice acțiune, or o mișcare care ar putea întune prestigiul armatei nu va putea găsi un ecou în opinia țarei. De aceia, încă odată, eu sunt convins, că nu acesta, este scopul întrunirei ce s'a convocat. In ce privește atentatul la libertatea presei, inițiativă luată de Asociațiune, nu mă poate lăsa indiferent. Consider această libertate ca principiul tuturor libertăților și dacă legile în vigoare crează un echivoc în privința competintei tribunalelor, pentru cetățeni, cari nu mai sunt sub gr nie, e nevoie ca legile să fie modificate peutru a se desluși odată pentru totdeauna că, un delict de presă fiind un delict de opiniune trebue să fie judecat de jurați, în afară de excepțiunile prevăzute de constituție. Primiți, d-le director și stimate confrate, încredințarea osebitei mele consideratiuni. Ion Procopiu BULETIN ZILNIC Situația internațională — FAPTE ȘI COMENTARII - Negociațiunile turco - grecești, cari tărăgănează de atîta vreme, au suferit o nouă întrerupere. De fapt nici nu se mai știe în ce constă diferendul. S’a afirmat de atîtea ori ca negociatorii au să ajungă la un acord, s’a precizat chiar punctele asupra cărora vor cădea la înțelegere, că lumea nu mai pricepe de ce desbaterile au fost întrerupte și de ce soluția definitivă a fost amînată. E evident că există oarecare rea voință de o parte și de alta, rea voință care stânjenește încheierea păcei între cele două țări. Cu toate acestea eventualitatea unui nou conflict armat e exclusă Atmosfera din Balcani nu mai prielnică unui nou războiu. Un asemenea războiu ar cere complici cari nu vor să apară pe scenă. Prin urmare Grecii și Turcii tot vor sfîrși prin a se înțelege. Totul se reduce, pe cît pare, la tărăgănelile cari constitue metoda diplomatici orientale. RELAȚIILE SÂRBO-BULGARE Agenția telegrafică bulgare constată că Rusia nu a făcut la Sofia nici un demers pentru reluarea relățimilor diplomatice sârbo-bulgare. Agenția, adaogă că în situațiunea ele față, când un regim de groază este aplicat de sîbi populațiunii bulgare din Macedonia, închizând școalele și bisericile, atacând pe preoți și pe institutori, endise produc provocărri și incidente la graniță, reluarea relatiunilor diplomatice cu Serbia n ar putea fi acceptată. . . . . De altă parte ziarele bulgare publică zilnic știri despre, incidentele de la frontieră, și amănunte despre măsurile militare susești din teritoriile vecine și afirmă că această stare de continuă fierbere nu mai poate fi tolerată, deoarece fiecare incident poate atrage primejdia unor noui complicații. „Vecerna Posta“ cere ca guvernul să intervină categori la Belgrad. CRIZA DIN GALIȚIA Guvernatorul Galiției, dr. Korytowski, a fost Simbătă în audiență la împăratul Frantz Joseph. Stările din Galiția au devenit foarte îngrijitoare. Străduințele guvernului austriac de a împăca pe Ruteni cu Polonii, au fost zădărnicite din cauza atitudinei Polonilor conservatori, mai cu seamă a episcopatului polon, care nu e aplicat a recunoaște pretențiunile Rutenilor pe terenul reformei electorale. Rutenii, ca să silească guvernul la un pas ,mai energic fată de Poloni, au recurs la arma obstrucțiii împiedecînd astfel orice activitate a parlamentului austriac, incit situația guvernului Sturgh a devenit foarte critică. Monarhul, primind raportul guvernatorului Korytowsky a intervenit însuși în chestia galițiană, exprimîndu-și dorința ca între naționalitățile din Galiția să se încheie pacea, care se impune din cauza stărilor financiare ale acestei provincii. După audiență, guvernatorul Korytowski a discutat chestia galițiană cu contele Sturgh a avut apoi o întrevedere cu conducătorii partidelor polone, iar Sîmbătă seara s-a reîntors la Lemberg, ca să continue tratativele în chestia reformei electorale cu partidele polone și rutene din dieta galițiană. O DESMINȚIRE GRECEASCĂ Agenția bulgărească a publicat o depeșă după care și sate din circumscripțiile Dumuldjina, Dedeagaci și Sufli au fost incendiate de bande turco-grece, și că mai bine de S100 de bulgari ar fi voit să se refugieze la Dedeagaci spre a sfîrși cu cruzimile, însă ar fi fost respinși de autoritățile elenice. O depeșă oficială din Salonic dezminte în modul cel mai categoric tot ce privește pretinsele acțiuni ale ofițerilor și autorităților elenice. Populațiunle din Macedonia și Tracia, cum și lumea civilizată, știu de care parte se găsesc călăii populațiunilor pașnice și de ce parte ofițerii și autoritățile, cari nu au încetat de loc de a trata omenește pe locatarii încercați. Josnic cele calomnii ale agenții telegrafice bulgare nu vor înșela pe nimeni, iar ofițerii și autoritățile elenicesunt prea deasupra lor pentru a faci atinse. Suntem siguri, zice depeșar că se vă găsi straniu ca Bulgariisă acuze pe alta că azi mîinile femeilor bătrîne, precum se va găsi curios a se vedea că se acuză de neospitalitate autoritățile grecești din Dedeagaci, cari ,nu numai că au primit pe emigrați dar i-au și întreținut multă vreme. Cît despre bande grece cari ar fi infestuat teritoriul elenic, ele n’au existat, nici odată decît în închipuirea fantezistă a redactorilor agenției telegrafice bulgare. HOTE D. DISSESCU DESPRE DELADE După o așteptare a cărei lungă durată nu e un elogiu pentru generația noastră, mormîntul lui Heliade nu mai stă neîngrijit, păzit de buruene și lăsat pradă tuturor necuviințelor. El este acum îngrijit și un soclu funerar, demn de cel înmormintat, aduce aminte celor ce nu mai știu nimic despre Heliade, că Heliade a fost și a însemnat ceva în mișcarea noastră culturală, în momentele ei inițiale.E desigur o notă bună pentru d. Disescu, că a contribuit la această restaurare literari lă această reparație; și este o notă bună aceaștă alunecare a unei persoane atît da sus puse pe scara oficialităitei în chestiile literare și artistice. D-lui Disescu i se poate erta, ca Magdalenei biblice, multe năcale pentru că mult a iubit... chestiile acelea cari nu privesc numai politica ei numai combinațiile ei. Gi Heliade nu trebuia uitat. A fost un timp cînd după o generație naivă prea mult incintată de arta lui Heliade, sau a lui Bolintineanu, a urmat o reacție: Toți făuritorii literaturei noastre din perioada renașterei au fost criticați pînă la bîrfire, au fost biciuiți Într’un nou meritat ridicol. A nemorifcat ridicol, căci este o mare greșală a nu ține seamă de rolul social pe care l-a jucat acești începători, acești creatori de curente, acești curajoși desfundători de brazde în cultura noastră. Heliade a făcut poesie, a tradus piese de teatru, a făcut cărți de școală, a compus satire politice, a făcut sociologie, naivă pentru un mare scop rominose. îPutem oare pretinde perfepțiunea de la acela eg*re a rîvnit la atîtea, și a făcut din toate chestiile literare și artistice mijloace de înălțare a culturei îjjltr’o țară incultă, cum era acea oi pe timpul său ? Petronius 4 Caracteristici pariziene CHESTIA „OPEREI“.— PROVOCARE BULGĂREASCA ȘI RĂSPUNS FRANȚUZESC.—O EXPOZIȚIE ÎN PLIN AER.CIRCULAȚIA. PICTURA ÎN AUTOMOBIL. Parcă ar fi la noi. „operii“, redusă la o chestre de persoane, de gesturi mnioase, de intrigi feminine. Nici vorbă de programul de lucru al viitorului director, de concepția personală a muzicei de operă, de competiția și trecutul artistic al directorului, de care are nevoe opera, spre a nu mai da deficite — specialitatea operelor ~~ și de a însemna ceva mai mult în viața muzicală a Franței și a lumii. D. Rouché fost industriaș, fost director al unui mic teatru, e numit director, iar d. Messager, compozitor, muzicant cunoscut, trebue să plece. Cauza? O artistă — și nu una „mare“ n’a obtinuit rolul dorit in „Thais“, iar alta ,ăe aceiași mărime — n’a putut omia rolul pricipal din „Les joyaux de la Madone” în de iine. Rasa latină a fost și este totdeauna aceeași. Un locotenent bulgar cu asprul nume de Thorkom, auzind, cam trzia de altfel, de rudele adevăruri scrise de Pierre Loci privitor la purtarea armatei bulgare in recenta campanie, scrie o scrisoare insultătoare marelui scriitor francez și declară tuturor că-i va provoca și ucide în duel. Civilizată mentalitate! Un scriitor, un savant scrie un adevăr despre un popor sau despre un om. In loc Sfi-i răspunzi prin scris și să-i dovedești contrariul, iar dacă nu poți să lași altuia această sarcină, îl provoci la duel și-l omori, pentru că neutru tine a omorî e o meserie învățată ani de zile, iar pentru bietul savant sau scriitor e o barbarie nedemnă de timpurile în care trăim, și pe care el nu a practicat-o și nu a iubit-o niciodată. Mănușa cu un singur deget, desigur, aruncată de Lt. Thorkom, a fost ridicată însă de un ofițer turc, care a declarat că va înlocui el, pe ex-marinarul Viard, azi P. Lot.. Dar, un scriitor francez — care vrînd să păstreze anonimatul, față de public, iscălește „Cavalerul roșu“ declară într’o scrisoare deschisă: ,Dacă socotesc că totul se împotrivește ca Pierre Loti să răspundă Tartarinului bulgar, nu un străin îl va înlocui. Locotenentul bulgar a atacat pe un scriitor francez, deci un scriitor francez îi va răspunde și nu un ofițer tare. Nu trebuie ca locotenentul Thor-Numai prin gara St. Lazare intră în Paris, zilnic 152.000 de călători. Și mai sunt încă trei gări mari și multe mai mici. E destul, ca să-ți faci o idee de ce circulație enormă e în capitala Franței. Francezii au avut întotdeauna arta de a uni frumosul cu utilul. Cei bogați au trăit astfel întotdeauna artistic, artiștii au devenit bogați, iar arta, în sine, a progresat. O modă nouă: împodobirea cupeu unor automobile cu mici tablouri a prins, și iată pictorii asaltați de comenzi. Cîteva milioane vor intra în buzunarele artiștilor și poate, cine știe, o mică din această mare sumă va da posibilitate de viață și de muncă unui viitor talent. In orice caz, e o întrebuințare mai plăcută din punct de vedere personal, și mai utilă, din punct de vedere social, a bogăției, decît împrăștierea ei în cazinouri sau cluburi. En. • Direcțiunei vom să se întoarcă la Sofia, fără să fi găsit în fața inima francez, un francez care a aplaudat gesturile lui Pierre Loti, chid a descoperit cruzimile tovarășilor locotenentului bulgar, și un francez, care n’are meseria de a spinteca pintecele femeilor însărcinate și de a scoate ochii copiilor, dar care, pentru a susține un nobil condei francez, e gata să ia oricînd spada..." I se face prea multă onoare, credem noi locotenentului bulgar, care trebue să-și dea seama că suntem în al XX-lea secol și nu pe timpul năvălirii Hunilor. Pictorul Jean Gallianx era disperat, căci juriul salonului de toamnă i-a respins tabloul: „La justice à travers les siecles“. Dar nefericitul pictor nu se înclină în fața acestei decizii și vrea să facă apel la opinia publică. De aceea, azi dimineață și-a pus tabloul într-o roabă și a venit cu el în fața palatului, unde va fi expoziția. Un public numeros — sunt mii de oameni fără treabă prin Paris — s’a adunat în fața tabloului și, petrecerea a început. Spiritele, rîsetele n’ar fi încetat, dacă ploaia nu se întețea. Oricum această expoziții în plin aer, a avut succes, și nu ar fi de mirare ca gestul lui Galliani să se repete. • IN NUMĂRUL DE MÂINE: 0 C0HUURBIRG CU 1P. P. CARP ASUPRA SCOLABORZĂRII, REFORMELOR LIBERALE, EHISTJUNFI ROMÎNILOR TRANSIIVANETTI SI ASUPRA REGELUI CONGRESUL Meseriașilor de [no lțăminte -DE VORBA CD PREȘEDINTELE ȘI SECRETARUL CONGRESULUI sfrcUnea de zi — rooperative de cismârie.—lipsa de concurs din partea Casei centrale și a autorităților. Muți cismari au ajuns foarte rău.—Ce ar fi de făcut. Azi, Sîmbătă, se deschide în sala „Amiciția“, congresul meseriașilor de încălțăminte din toată țara. S’au înscris peste trei mii de meseriași la acest congres. Ordinea de zi a congresului cuprinde următoarele chestiuni: Urcarea tarifului vamal la încălțămintea străină, zisă americană; scăderea tarifului vamal la pielăria nelucrată, care nu se găsește în tară; măsurătoarea pieilor; comerțul ambulant de încălțăminte; furniturile de la Stat; introducerea mașinelor pentru confecționarea încălțămintei; formarea de școli de meserii; legea meseriilor, privitoare la specialități pe breaslă, chestiunea cooperativelor și formarea lor, dicent«» asupra materialelor lucrate în țară. Acestea sînt chestiunile care vor discuta azi și mîine Duminică. Dorind să putem da cititorilor amănunte mai complecte asupra scopului pe care îl urmărește acest congres, am căutat să avem o convorbire cu d-nii Christache Dumitrescu, președintele „Uniunei mea u uriașilor de încălțăminte din Rominia", și Gh. Dinescu, secretar, ori nizatorii congresului de azi. Am șit pe d-nii Dumitrescu și Dinesc la „Amiciția“, unde lucrau de dimineață pînă seara la pregătirea acestui congres, care se ocupă de soarta a 40.000 meseriași de încă întămirire, muncitori harnici și cinstiți. Am luat ca bază a convorbirei noastre chestiunile puse în ordinea de zi a congresului și am început, firește, cu prima, aceea care privește vama pentru încălțăminte și pielărie. »* . % — Ghetele gata, aduse din strîinătate, ne-a spus d. Dumitrescu, ne concurează foarte mult, de aceea cer gm să se mai urce taxele vamale, căci cu cele de acum abia vine 150 de pereche, mai ales la ghetele de lamă care sînt foarte ușoare. Deasemenea cerem să se scadă taxele vamale la pielăria nelucrată pentru făcutul ghetelor. Această cerere o facem numai pentru piereria care nu se fabrică la noi. Aceste două măsuri ar fi de mare folos pentru meseriașii de încălțăminte. — Văd în programul de„ chestiunea furniturilor de la Stat. După cît știu, aceasta este prevăzută în legea meseriilor. Cum, nu vi se dau asemenea furnituri? — Ni se dau și nu ni se dau, atj răspuns în cor d-nii Dumitrescu Dinescu. Autoritățile în gener vorbind, ne încurajează foarte fiu. Numai vorbim de dispoziția meseriașii să fie preferați pentru o furnitură chiar cu 5 la sută IHE scump. Aceasta nu se ranpează feproape de loc. . D. Chr. Dimitrescu