Viitorul, octombrie 1913 (Anul 7, nr. 2028-2058)
1913-10-14 / nr. 2041
V )*( 1 ^ & RONAMENTE REfACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ANUNȚURI COMERCIALE 4 flHW —— NjjljpM&W * ■ In <arä un an 18 Lei ................. «case Inni 9 Lei 56 CALEA VICTORIEI STRADA ACADEMIEI 17 BUCUREȘTI Linia corp 7 pe o coloană in pagina Iii ................... 50 bani ’ 1 Kg»ga 1 In străinătate .... un an 30 Lei................. șase luni 18 Lei REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ..................... 30 bani I J- Ji Abonamentele încep la 1 §115 ale fiecărei luni MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA Inserți și reclame pagina I I inia ................................. Lei | INTRE FOC și APA Groasnica nenorocire a vaporului „Volturno“. SUS, la stingă. Pachebotul „Volturno“ arzînd,în dreapta, nefericitul căpitan al vaporului incendiat, Francis Inch, pe bordul lui ,,Volturno“ înainte de catastrofă. JOS: pasagerii pachebotului, cuprinși de spaimă, se aruncă în mare. S intern, desigur, țara tuturor contrastelor și a tuturor ciudățeniilor. Dacă America este pământul clasic al tuturor posibilităților materiale, România pare că ține recordul tuturor posibilităților morale. Viața noastră politică oferă, în această privință, un vast câmp ■nie—observație și experiență iar~misoarea de idei,de atitudini și de cuvinte ce începe să se producă în jurul reformelor liberale , deopotrivă de instructivă pemtru sociolog ca și pentru... umorist. Treime, într’adevăr, că trăiești în țara romînească pentru ca să vezi un partid ce se zice conservator ridicîndu-se înpotriva întărirei țăranilor adică a elementului conservator prin excelență. Trebue să fii cetățean al acestui binecuvîntat regat pentru ca, tot astfel, să vezi pe niște oameni ce se pretind ^ socialiști sau, în orice caz, foarte înaintați în ideile lor, combătând o reformă electorală ca cea prin care partidul liberal vrea să dărâme privilegiul de clasă și să cheme la realitatea vieței publice straturile sănătoase ale marii mulțimi. Pe când, în același timp, în Prusia social-democrații în unire cu partidele liberale dau o luptă îndârjită pentru abolirea sistemului cenestar și înlocuirea lui cu votul universal,—la noi, organe răspîndite, care tin să se înfățișeze publicului cu o coloratură social-democrată, duc zilnic o campanie de discreditare a reformelor liberale, dîndu-și astfel mnna, în propaganda lor, cu acțiunea de rezistență și de negatiune a conservatorilor reacționari. Că această propagandă e motivată de rațiuni cu totul străine principiilor și intereselor democratice, — o știm cu toții. Fenomenul rămâne totuși interesant și caracteristic pentru viața noastră politică. Să dămim exemplu din multe altele. Se știe că în comitetul executiv al partidului liberal s’a preconizat, ca prefacere electorală, ideea colegiului unic cu dreptul de vot pentru toți știutorii de carte, neștiutorii — exceptînd pe cei cu drepturi câștigate — rămînînd să voteze indirect. A fost destul atât pentru ca „înaintații“ să strige că liberalii plănuesc o reformă reacționară și să plângă pe neștiutorii de catte isgoniți din sfera vieței cetățenești. S’a făcut și în Italia o reformă electorală. Guvernul d-lui Giolitti a ridicat acolo, prin această reformă, numărul alegătorilor de la 5.352.349 la 8.672.249, — aproape sufragiul universal. Din această sporire cei cari au profitat mai ales au fost neștiutorii de carte căci majoritatea celor 3.319.900 de alegători cari reprezintă sporul realizat sunt, într’adevăr, analfabeți. Dacă guvernul d-lui Giolitti a făcut bine sau rău, aceasta e o chestiune care nu ne privește și pe care nici n’o putem măsura cu propria noastră măsură. In chestiile de organizație politică există, într’adevăr, prea puține adevăruri absolute și, de aceea, înțelepciunea oamenilor de Stat trebue să țină întotdeauna seamna de elemente și contingente speciale și locale. Ceea ce noi vrem să relevăm e atitudinea pe care socialiștii italieni o au față de o asemenea reformă. Nu mai de mult decit acum cîteva zile, bătrînul și cunoscutul socialist italian, Amilcare Cipriani, își arăta, în această privință, prin l’Humanité, imensa sa aversiune pentru acest „dar al monarhiei“, pentru această reformă electorală care a acordat dreptul de vot... neștiutorilor de carte! „A fi acordat dreptul de vot acestor bieți oameni, cu totul ignoranți, pare într’adevăr un generos dar din partea monarhiei, și nu e, din potrivă, decît o manevră de politică iezuitică, păgubitoare socialiștilor, republicanilor, tuturor spiritelor înaintate și libere, și favorabilă preoților, monarhiștilor, militariștilor, tuturor dușmanilor progresului social, ai libertatii, ai civilizației. „Intr’adevăr pentru cine vroiți să voteze, toți acești nenorociți neștiutori de carte, dacă nu pentru candidatul al cărui nume le va fi suflat de preoți și de patronii, în voia cărora se află ? „In loc de a șterge rușinea analfabetismului, ea va fi accentuată, căci stăpânii situațivüei vor fi neștiutorii de carte. Camera viitoare, care ar trebui să reprezinte un corp electoral înaintat, va reprezintă, din potrivă — cu exceptiunea unei mici minorități de cetățeni înaintați — tot ceea ce este mai reacționar“... Se va întîmpina însă, noi nu avem pericolul clericalismului. Desigur dar nu aceasta e în discuție. Chestia e cărui spirit înaintat, un democrat ca Amilcare Cipriani e convins că neștiutorii de carte nu vor avea putința sufletească a independenței, că admiterea lor în modul alegătorilor e păgubitoare democrației și progresului social și ca, în sfîrșit, prin aceasta chiar, reforma electorală italiană înseamnă o accentuare a analfabetismului. De departe suntem deci de modul cum „înaintații“ noștri privesc aceiași problemă ! A fost destul ca liberalii să cugete la scoaterea neștiutorilor de carte nu din rîndul alegătorilor în genere ci numai din acela al alegătorilor direcți pentru ca vocile „democrate“ să se umfle și imprecațiile să cadă ca grindina. In ciuda acestor voci însă, partidul liberal va ști să-și facă datoria. Punînd știința de carte ca singurul criteriu de deosebire între direcți si indirecți, partidul liberal va așterne baza sănătoasă a sufragiului universal către care răspîndirea luminei ne va îndruma fără trebuința unor noui prefaceri constituționale. Putința exercitărei directe a dreptului de vot va deveni astfel un imbold pentru cunoștința elementară de carte. — acest „privilegiu“ electoral care, cu putină sforțare din partea statului, va putea fi în curînd la îndemîna imensei majorități a populațiunii. — c. — b. REFORM ELECTORALA Miști și neștiutorii de carte SCOȚIENE Bătaia anatomică Prefectura poliției a angajat pe un luptător străin ca să învețe pe ofițerii de poliție metoda de luptă japoneză, numită „Jiu-Jitzu", bazată pe principii anatomice. Așadar de azi înainte se va bate în beciurile poliției după principiile anatomice. Ce va deveni d. Maiorescu? Zilele guvernului fiind numărate premierul se preocupă, de a-și găsi o meserie potrivită. Un moment se hotărîse a trece ca șef de gară, ca unul ce a prezis cînd va veni „trenul Romîniei". In cele din urmă s’a decis a îmbrățișa profesiunea de cărturăreasă, deoarece a profetisat viitorul Romîniei, printr’un talent de ghicitoare în palmă. Inventatorii în curînd va avea loc, la București, un congres al inventatorilor din țară. La acest congres vor lua parte toți reporterii Adevărului". Chirurgie Și la noi ca în Turcia. ,"Presa" anunță că „Turcia, deși amputată de-o parte din teritoriu, a eșit întărită". Iutocmai ca la noi. Amputat în afacerea Justei, d. Bădărău a eșit întărit din această operație... parlamentară. E vorba de buzunar, bineînțeles, nu de fotoliul ministerial. Cursele și politica La Hipodrom se face politică. Iată dovada procurată de afișul oficial al alergărilor: Premiul Handicap: „D. Marghiloman-Farfara“. Mișcarea feministă „Dimineața" ocupîndu-se de mișcarea feministă, se întreabă ce ar fide făcut. Foarte simplu, copii de sex femenin ca să sporească rîndurile luptătoarelor. -------------------0X0-------------------. Iii, și rîdem! REFORMELE LIBERALE, „FACLA“ ȘI D. MARGHILOMAN y„Facla“ ne aduce o noutate senzațională: discutând reformele partidului liberal, ziarul francez al d-lui Marghiloman.... unde. Ce găsește extraordinar în aceasta junele nostru confrate din str. Sărindar ? D. Alex. Marghiloman a rîs o viață întreagă, rîde și azi, a rîs și rîde silit, fals, așa cum numai ministrul finanțelor știe să rulă, cînd stringe mina d-lui Take Ionescu sau cînd face protestări de dragoste pentru d-mi Carp sau Filipescu. Dar fiindcă e vorba de expropriere și cum avem de a face cu vicepreședintele de la Jochei-Club, se poate spune în nota mai exactă a lucrurilor că d. Marghiloman rîde... nuntește. Și e așa de caracteristic rîsul acesta al d-lui Marghiloman, în cununa noastră [UNK] domnișoară „Facla“ ,nV și grăbit să tragă concluzia că, de vreme ce d- Marghiloman unde, e o dovadă căi reformele liberale nu sunt serioase. Concluzia e adorabilă, e candidă ca și virginitatea fecioarei din strada Sărindar. Rîdem și noi. Rîdem cu d. Marghiloman împreună, că s’a găsit, în sfîrșit, cineva care să ia în serios rîsul d-sale, după ce d. Marghiloman s’a făcut de rîs cu afacere, tramvaelor, cu șefia d-lui Marghiloman sau cu împrumutul. Dar cum să nu rtdă... mvnzește d. Marghiloman de expropriere, cină își aduce aminte de exproprierea cu contra-valoarea neplacerei sentimentale. Cită deosebire între exproprierea d-lui Mișu Cantacuzino de la 1906 și exproprierea din programul liberal. Rîde d. Marghiloman, fiindcă-i cunoaște măsura. A mai fost odată expropriat de Marghiloman de liberali și încă ce expropriere. Dau expropriat din primțul guvern Maiorescu, cînd cu afacerea tramvaelor, Iată de ce rîde d. Marghiloman. Rîde fals, dar rîde. Cel puțin luna noastră confolă „Facla" ar trebui să’l înțeleagă pe d. Marghiloman, dacă d.Carp nu reușise să’l cunoască o viață întreagă. Atunci de ce sa nu rîdem și noi? Hai să facem cu domnișoara din strada Sărindar, junelui Marghiloman. SALARIUL MINIM O NORMA GENERALĂ ECONOMICS IN TARILE OCCIDENTALE Ne aducem aminte de campania pe care partidul conservator a duso contra prescripțiunei minimului de salariu, aplicat în munca agricolă. Se vorbea alungi cu multă violentă contra unei norme de salariu care ar fi atins un principiu sfînt, principiul libertăței în materie de învoială între patron și lucrător, între proprietar și țărani. De fapt, încă de mult apostolul libertatii în materie de salariu și de muncă agricolă d. P. Carp, susținuse că dreptul comun este jaful comun cînd se aplică țărănimei. Dar lipsa de logică n’a fost inventată de d. Carp. D-sa n’a avut decit meritul de a o aplica. Ceea ce este, însă, demn de relevat e faptul că atunci cînd în România se găseau apostoli ai libertatei economice, cari se revoltau contra legei minimului de salar, în Anglia — o țară care n’are tocmai reputațiunea de a susține robia individului — se făceau legi prin care lucrătorii din uzinele navale se bucurau de norma unei legi care le garanta un salariu omenos. Un studiu recent — scris fără nici o preocupare politică sau de actualitate — al d-lui Madgearu ne arată că în legislația urberă se admite astăzi în chip constant principiul minimului de salariu. Acest principiu a fost cerut în „Asociația internațională pentru ocrotirea legală a muncitorilor, în congresul de la Lucerna de sub prezidenția d-lui Millerand. Apoi în Franța avem proiectul d-lui de Mun care e departe de a fi un socialist ortodox, — în Germania se admite legea minimului prin legea din 1911, în Austria există proectul guvernului din 1911, și în Belgia minimul de salariu va fi în curînd realizat prin proectele d-lui Huysmans și Verhaegen. Legea învielilor agricole, făptuită de guvernul liberal la 1908, nu era, deci, o măsură atît de revoluționară și atît de extraordinar anarhică, cum o arătau sociologii conservatori: sociologii care pricep perfect de bine nevoile sociale de aéimia 100 și 200 ani ! —------------expe——,—— împăratul Wilhelm va vizita pe împăratul Frantz Joseph în castelul de la Lchdenbrunn. Vizita aceasta e necesară ca să împrospăteze o prietenie veche și să risipească nori noui. Nu e un secret pentru nimeni că în cursul evenimentelor balcanice prietenia dintre Austro- Ungaria și Germania a cam slăbit, deși în mod formal tratatul Triplei Alianțe a fost reînoit tocmai în toiul acelor evenimente. Dacă reînoirea acestui tratat s’a făcut spre a învedera Europei că zguduirile din Balcani n’au putut zdruncina temelia Triplei Alianțe, această demonstrație diplomatică n’a ptut ascunde faptul real că Germania numai constrânsă de împrejurări a secondat sforțările monarhiei habsburgice, cari erau de natură să provoace un dezacord complect între Marile Puteri, încă de la începutul primului războiu balcanic, cînd Austro-Ungaria ca să’și valideze interesele întrebuința un ton războinic bizuindu-se pe alianța ei cu Germania, împăratul Wilhelm a spus principelui moștenitor austro-ungar: „Prea mult zîngăniți cu sabia germană". Pe vremea conferinței de la București, cînd chestia Cavarei amenința să rupă negocierile de pace, împăratul Germaniei a intervenit și mai fățiș, într’un fel care a displăcut și mai mult la Viena. Dar monarhia habsburgică a înghițit, căci altfel pierdea singurul ei sprijin. Azi împăratul Wilhelm, cavaler, vine să mîngîie pe bătrînul Frantz Joseph pentru supărările pe cari i le-a pricinuit. Gestul e frumos, dar acest gest nu înseamnă că împăratul german n’ar reîncepe ce a făcut dacă și Austro-Ungaria ar reîncepe în felul ei. DIN CAMIERA UNGARĂ. Eri s’a deschis la Budapesta Camera ungară. Ea a fost convocată de către guvern și nu din inițiativa opoziției. Tisza a dispus să se convoace ședința pe Sâmbătă, înainte ca opoziția să fi prezentat cererea de convocare. Astfel cererea aceasta, prezentată în urmă, a rămas fără efect, ceea ce a provocat o mare indignare în rîndurile opoziției. Dacă opoziția convoca ședința, fixa ea ordinea de zi, pe cînd acum o fixează Tisza și poate ușor să eludeze intențiile opoziției, ai cărei șefi voiau să interpeleze în chestia tripoului de pe insula Margareta. Tisza luînd-o înainte, a scăpat de încurcătură. UN DISCURS MAGHIARDEZ I. AL URMAȘULUI LUI LUEGER Zilele trecute au avut loc serbările centenarului „luptei popoarelor", aranjate de orașul Breslau. Consiliul municipal al capitalei monarhiei austro-ungare a fost reprezentat la aceste festivități prin o delegație, în frunte cu primarul Hr. Weiskichner. Oaspeților vienezi li s’a făcut o întâmpinare grandoasă. La banchetul organizat în onoarea deputăției vieneze, primarul Vienei, Dr. Weiskirchner, mulțumind pentru întâmpinarea călduroasă a spus între altele: „D-voastră desigur veți fi cetit că la noi acasă toate ar fi pe dos. Dar mii așa. In ungaria și Austria există atît de multă credință pentru rege și împărat, vicit, îndată ce va suna semnalul de chemare, Austro-Ungaria, țara cu ținuturile cele mai frumoase, țara celormai mari talente, al cărei sol ascunde bogății nesfârșite, va trăi veșnic! Trăiască Ungaria! Trăiască Austria! Trăiască patria noastră iubită!" Discursul acesta a provocat o mare decepție în rîndurile Romînilor din Ardeal, unde e încă vie amintirea atitudinei anti-ungurești a lui Lueger, predecesorul d-rului Weiskirchner. ROMÎNII DIN BASARABIA „Rusische Rundschau“ din Viena află din Petersburg că s’a dat desmințire știrei după care s’ar fi îngăduit, în bisericile basarabene, oficiarea serviciului religios în românește. In aceeași vreme se desminte și știrea despre deschiderea școlilor particulare românești în Basarabia. Presa naționalistă rusă e de altfel plină de atacuri la adresa basarabenilor. De pildă „Kisvena“ scrie: „Populația moldoveană din Basarabia se dovedește recalcitrantă, iar încercările de a o înfrîna sînt zadarnice. Ni-e imposibil să o apropiem de noi, oricami ar fi concesiile ce i-am face. Cu această procedure blîndă ajungem să fim considerați de lași și slabi. Astfel .............................I» de elemente râmîn pe fecx in mijlocul nostru. Poate ni i-am apropia, aplicînd sistemul cu colonizările în Caucaz și Siberia, dar de rusificat nu i-aiot putea niciodată. Pentru a atinge acest scop —după cum arată ministrul de culte Casso — de mare importanță pentru noi, trebue să ne decidem a proceda fără cruțare. Sijji, vorbește că s’a dat concesie pentru înființarea de școli ixmmnieșfîi în Basarabia, iar limba romînca, S că va fi predată și în școlile statului. Dacă se va lua această măsură, consecințele dezastroase acci vor arăta în curînd, căci aceste școli vor deveni cuiburi de propaș panda pe fată și fără jenă. In Baiasaraiba nu avem nevoie de învă] țători romini“. DELEGAȚINILE AUSTROUNGARE Din Viena se anunță, că sesiff]unea de toamnă a delegațiunilor fi convocată prin autograf imperial pe ziua de 17 Noembrie. 4 Se așteaptă pasionate desbateri în chestiile de politică externă. "■ Lumea se întreabă cum își va apăra contele Berchtold greșelii& BULETIN ZILtEÜ Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII — ni Sfîrșitul Franței VIZIUNEA UNUI GERMAN, DEZVELEȘTE STAREA DE SUFLET A VECINILOR FRANȚEI. — O BROȘURA DE ACTUALITATE — Mai demult, în vitrinele librăriilor, se țase o broșură cu titlul „Frankreichs Ende" de Adolf Sommerfeld. Traducerea română a d-lui colonel N. Boerescu, o face de actualitate și o localizează în mediul nostru. Această broșură este o ipoteză germană prin care Franța ar fi cu totul distrusă, și încorporată imperiului vecin. Un document psihologic credem interesant a reproduce o parte din această broșură șovinistă germană. După două zile dela declarația războiului de către Germania Franței, lupta a și început la frontieră, și trebue spus că atîtea trupe germane intraseră în Franța, incit superioritatea lor numerică a avut un efect zdrobitor, asupra orașelor de la frontieră și a forturilor. Teritoriul între Thionville și Sedan a fost ocupat fără împotrivire. Intre Thionville și Verdun au avut loc lupte violente cu avanposturile franceze; aceste localități fură surprinse, și luate cu asalt. De atunci trupele germane, care intraseră în Nancy, au putut să se întindă la Nord-Vest până la Verdun și la Sud, înaintînd spre Neufchateau. Ariergarda urmă aceiaș direcțiune și reunindu-se la Belfort cu regimentele bavareze și viktenbergeze, pe cînd regimentele din Baden și Hessa, unite cu vînătorii imperiali austriaci, luară poziții la Dijon și Besancon. La Belfort se încinse o luptă furioasă, care făcu numeroase victime. Așa că în sfîrșit garnizoana nu putu rezista mai mult în fața acțiunei distrugătoare a artileriei germane și se predă. Prin căderea Belfortului s-au predat captivităței mai mult de 10.000 soldați cu ofițerii lor. Mica garnizoană din Besancon se predă de asemenea după primele detunături de tun; numai Dijon a rezistat mai mult timp. Pe timpul cînd micile forturi izolate fură distruse, unul după altul, s’a putut bate și cetatea cu tunurile de asediu, garnizoana descurajată, care s’a apărat vitejește, depuse armele. Aici a fost pentru prima oară, că a intrat în acțiune un Zeppelin, 2 baloane Perseval și 30 aviatori, cari aruncau în cetate, din înălțime, bombe explosive, cauzînd garnizoanei stricăciuni. Se zice că două din aceste obuze, încărcate cu un explosiv particular, ar fi suficiente de a incendia un întreg cartier, prin aceasta aproape 500 oameni, ar peri. O parte din trupe devenind disponibile în acest loc, înaintată atunci spre Lyon, celebrul oraș al mătăsurilor. . Populația de aici, natural, fiind compusă din fabricanți bogați și lucrători. Aceștia din urmă au fost ,în toate timpurile antimilitariști, și, mai mult ca niciodată, ei considerau acest războiu, care le lua hrana zilnică, ca o gravă lovitură adusă intereselor lor economice. La vederea inamicului, care asedia cetatea, furia poporului contra autorităților militare se repetă și proprietarii fabricilor, de frica violențelor din partea proletariatului disperat, a trebuit, de bine de rău, să se asocieze la ideia de antimilitarism cu lucrătorii. Astfel în cetatea Lyon se aflau două partide: unul militarist, numai garnizoana,celalt antimilitarist — și era majoritatea din totalul populației. Soldații francezi erau deci obligați, a sta în casemate și în interiorul fortificațiilor, căci, îndată ce ieșeau pe stradă erau luați în rîs. Evident că aceste visuri nu pot avea o valoare obiectivă și științifică. Dar e bine de reținut un învățământ și anume că cuceririle se fac nu atît prin pregătirea celui ce atacă, citim exploatarea defectelor celui ce este atacat --------------exo-------------ÎMPRUMUTUL . TAKE IONESCU ÎL APROBĂ, DAR SE DESSOLIDARIZEAZA Consiliul de miniștrii, prezidat de d. Marghiloman, a încuviințat împrumutul contractat de d. Marghiloman, ministrul finanțelor. După afirmațiunile unui ziar de mîna stîngă al d-lui Take Ionescu, încuviințarea s’a făcut în mijlocul unei atmosfere de constrîngere, consiliul de miniștri neputînd el singur crea o „încurcătură politică și financiară”. Dar din arătările aceluiaș ziar, inspirat noaptea de d. Take Ionescu, reese o aspră critică a condițiunilor împrumutului. „Adevărul“ — că de el, iată-i vina ! vorbim, — după ce critică pe d. Marghiloman că s’a dus cu alaiu la Paris, ca să... ne includă piața franceză, arată că cu dobînda de 4 jumătate la sută, noile titluri ale împrumutul contractat la Berlin ar fi trebuit să coteze cel puțin 90 și nn 83 și trei sferturi. In așa condițiuni d. Take Ionescu are dreptate cînd spune prin „Adevărul“ că atunci cînd un ministru pleacă în persoană din piață în piață și cînd se expune unui eșec ca acel din Paris, „toată răspunderea operatiunei cade numai asupra ministrului de finanțe oricit s’ar solidariza alții cu dînsul“. Din cele strecurate de d. Take Ionescu în „Adevărul" reese că ministrul de interne se dessolidarizează de fapt, de acțiunea ministrului de finanțe. Mai reese în acelaș timp temeinicia afirmațiunilor noastre, cînd spuneam că noul împrumut ne traduce cu o pagubă pentru Stat 1ST! UN MARE NEDREPTĂȚIT Zilele trecute a murit la Paris, un mare inventator Charles Tellier. El descoperise mijlocul de a conserva prin frig lucrurile cele mai expusei coruptiunei, si gratie acestei invent*tiuni o mare și întinsă industre, „aceea a frigului“ a luat naștere. In vreme ce capitaluri imense sepuneau în această nouă industrie, atît de rentabilă pe cît e de salutari rá, și în timp ce congrese savanții ■ discutau în chip academic și solemn inventiunea lui Tellier, el cunoștea suferința ignorărei,, și durerea sftrînciei. Nimeni din cei ce cîștigau bani mulți cu invenția lui, și nici unul din acei cari tratau magistral chestiunea frigului artificial înaintea doctelor societăți savante, lui se preocupau de omul care o javantase, de acela care asVîrlise în Iitiy, o nouă și mare industrie, căci este necontestat a și prin aplicarea frigă*lui artificial, multe crize economifice pot evita, multe companii de transport își «răsesc mijloace din mari cîștiguri, încât igiena și economia politică pot considera pe Telllier ca unul din marii lor fruntașii"" Totuși Tellier a trăit ani întregi îjn mizerie, și a cunoscut cea mai mare durere omenească : durerea de a disprețuit și ignorat. • Un amator de „calembour“ ar zista că un om care a inventat frigul artificial, nu putea să încălzească pe ai lui contemporani. Dar în rod e ceva mai grav și mai dureros dacît un joc de cuvinte, "S "--rfl Petronius | --------------0X0--------— | Spre meserii —CE S’A FALUT LA MINISTERUL INDUSTRIEI 31 COMERȚULUI ÎN CHESTIUNEA ÎNVATAMINTULUI PROFESIONAL— Lipsa unei pregătiri temeinice pentru meserii formînd un gol destul de însemnat ín desvoltarea vietei noastre economice, cei care au întemeiat ministerul industriei și comerțului, au avut grija chiar de la început să înființeze și un serviciu anume pentru îndrumarea învățăturei meseriilor și înlesnirea celor slabi și nevoiași ca măcar sub formă de industrie casnică să practice vre-un meșteșug, că astfel cîștigîndu-și pîinea zilnică, să poată și ei contribui la sporirea bogăției noastre naționale. Astfel răspunzând unei nevoi așa de însemnată, Serviciul învățămîntului profesional și al industriei casnice, din ministerul industriei și comerțului, sprijinit de ministrul de pe vremuri și de hărnicia celor care au lucrat direct pe această cale, a început în curînd să răspundă menirei pentru care a fost înființat. La April 1911, cînd am fost numit ca inspector la acest serviciu, am putut constata că se împărțiseră pină atunci destule ajutoare pentru industria casnică, mai multe maestre fusese trimise în străinătate ca să se perfecționeze în ale țesătoriei și cultura viermilor de mătase ; se dăduse conducerea școalei de sericicultură din București pe mîini destoinice și se pornise mai multe ateliere de industrie casnică, iar pentru pregătirea meseriașilor se începuseră cursuri de seară cu ucenici și se întrețineau două școli de meserii, una la Valea Boului și alta la Răcăciuni jud. Bacău. De asemenea se întreținea un număr de bursieri în străinătate pe la școli tehnice și fabrice. De atunci urmîndu-se astfel și mai departe pe calea începută s’a căutat în primul loc : 1) Să se organizeze potrivit împrejurărilor de traiu dela noi, industria casnică autonomă , aducindu-l pe sătean în stare ca să poată lucra alături de plugărie și oarecare , meșteșuguri, mai întîi pentru trebuințele proprii «T apoi pentru un număr de clienți . Las’ acolo UE de industria ea»nică ar deveni oeăpatia de căpetenie, lucrătorul să o poată apăra împotriva speculatorilor. 2) Sa se cerceteze starea industriașilor casnici, care lucrează la ei a casă cu bucata pentru negustori; adică a acelor lucrători căzuți în mîinile capitalismului și să se ia măsuri de apărare pentru ei și pentru clienți. ■ 3) Să se organizeze și să se întemeieze cursuri de ucenici și școali de meserii. Cu un cuvînt s’a schițat ce trebuia de făcut mai departe pentru înflorirea industriei casnice și ridicarea meseriașului. Spre a putea aduce insă la îndeplinire acest plan de muncă, pe lîngă cultivarea concursului ce-i poate da inițiativa particulară pe această cale, s’a căutat mai întîi pentru industria casnică, să se pregătească lucrătoare destoinice, să se desvote meșteșugurile practicate astăl de bărbați sub formă de industri casnică prin diferite sate; să se ti un control mai îndeaproape la darea ajutoarelor pentru industri casnică de către Minister și să organizeze producători ca să poat trage foloase mai bune de pe vinul ca lor, fără însă a îngreuia q clienți. In vara anului ÎS 12 s'a organiza prin anume regulamente, ateliere de industrie casnică, întreținute ț Minister prin mînăstiri și alte localități, precum și cele tinute de particulari, dîndu-li-se putinta, ca p lingă pregătirea unor femei de casă și bune lucrătoare totodată, e înlesnească de lucru în atîtea teme și să desfacă în comerț produsele efectuate și pînă la Noembrie s’a rdicat numărul acestor instituții, întreținute direct de Minister la 3 Tot atunci s’au făcut cercetări ]ș sala locului, asupra ajutoarelor date de Minister pentru industria politică și se plănuise felul cum în timpul ierpei viitoare să se infignel