Viitorul, noiembrie 1913 (Anul 7, nr. 2059-2088)
1913-11-25 / nr. 2083
/ > Aunt al «eBRetfta —Mo. 2083 5bani luni 28 Moombria 1910 . ABONAMENTE HIDACIA bi ADMINISMAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE la țară ................. un an 18 Lei ................. «case .uni 9 Lei 56 CALEA VICTORIEI—STRADA ACADEMIEI 17-BUCUREȘti | corp . p6 . ^ în pagina 50 buti ln străinătate .... un an 30 Lei ........ șease luni 18 LaI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/33 Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV ................. 80 bani . 1 Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA Inserți și reclame pagina In linia ................................ 2 Lei bani î-'9&safi5 VICTORIA DICTATORULUI NEGRU •1 ,nu au încetat o zi execuțiile în Mexic. Republica latină din America de nord e zbuciumată de tulburări intestine, provocate de lovitura de stat a dictatorului negru, Huerta. Aresta, temîndu-și situația, e nemilos : dușmanii săi sunt executați, după judecăți sumare. Ilustrația noastră reprezintă execuția unor șefi ai insurgenților, prinși intr-o luptă victorioasă a armatei republicane. Colaborarea Se vorbește de prelungirea colaborăm. Și nimeni nu rîde. Un an întreg, de cînd a fost înjghebată colaborarea, am asistat la cele mai homerice lupte între colaboratori. Atacurile perfide, bănuelile degradante, insinuările cele mai malițioase se succedau cu o alternanță ritmică, pe baza celei mai desăvârșite reciprocități. Această rivalitate, nepotolită și hilariantă, se manifestă tocmai în chestiunile externe, pentru rezolvarea cărora se înjghebise colaborarea. Pînă și în presa străină din marile Capitale europene ajunsese ecoul geloziilor și dușmăniilor dintre colaboratori. Și cu toate acestea, e vorba de prelungirea colaborării. D. Al. Marghiloman își strînge săgețile în totbai elegantă spânzurată în redacția ziarului La Politique. D. Take Ionescu își tocește penița cu care a scris comunicate fulgerătoare în La Românie. Iar d. Maiorescu șterge cu barbișonul petele* * * de pe pergamentul colaborărei. E vorba de prelungirea colaborărei. Pe ce baze? Pe una singura, pe baza Paterei. S’au adunat deputații și conservatorii colaboranți, cei dinți pe dealul Mitropoliei, cei din urmă pe Buler. Academiei și făcîndu-și cu toții socoteala, au găsit că foloasele paterei trag mai greu la cîntar, decit ponosul injuriilor reciproce. Injuriile se risipesc cu fumul, pe cînd foloasele sînt cit se poate de concrete. De aceea colaborarea trebue să continue. Ce le pasă colaboratorilor că guvernul lor, cu două capete, dar fără nici o idee călăuzitoare, e un adevărat dezastru pentru țara. Ce le pasă că acțiunea partidelor de la putere e o luptă ridicola de întîietate care lasă în urmă interesele generale. Opoziția e aiflată și decît e opoziție fără nădejde, mai bine o guvernare fără demnitate. Probleme mari bat la poarta vieței. Poporului român îi trebue reforme cari să-i dezășneas" desvoltarea internă și liniștea în afară. Dar aceste nevoi nu răzbat în preocupările oamenilor cari guvernează azi. In furul lor intern, acești oameni recunosc necesitatea reformelor. In ce privește însă înfăptuirea lor, deosebiri de concepții îi despart. Dar ei trec și peste necesitatea imperioasă a reformelor și peste deosebirile de concepții. Vivat colaborarea! Ce le pasă că această colaborare dezorganizează însăși administrația internă, că diferitele servicii nu pot funcționa, din pricina neîncrederei și a zizaniilor dintre colaboratori? Din moment ce beneficiile nu lipsesc, colaborarea e bună. Colaboratorii își zic: rău eu rău, dar mai rău iără rău. Dar nu aceasta e și părerea marei mase a cetățenilor. Opinia publică e desgustată de spectacolul colaborării și e îngrijată de rezultatele ei. Opinia publică e sătulă de o experiență care s’a dovedit funestă. Dacă în chestiunile externe, pentru rezolvarea cărora partidele în colaborare s’au bucurat și de concursul opoziției, colaborarea n’a avut decit un succes provocat de împrejurări norocoase, în chestiunile interne, experiența colaborărei nu poate fi decît un dezastru. Problemele la ordinea zilei nu pot căpăta o soluțiune de la oameni cari se detestă și se acuză și cari nu colaborează decît pentru împărțirea foloaselor puterei. Colaborarea s-a dovedit un dezastru, iar prelungirea ei nu poate fi decit o calamitate. De aceia înțelegem de ce nu rîde nimeni cînd se vorbește de prelungirea colaborărei. Subiectul e prea trist. --------------exo-------------Catastrofele pe talie frute SA înceteze neglijente. LE SI SA SE PEDEPSEASCĂ VINOVAȚII O nouă ciocnire de trenuri. De data aceasta cu proporții dureroase, fiindcă am avut de înregistrat un număr de morți și de răniți, a căror cifră definitivă nu se cunoaște încă oficial. Totuși numărul victimelor e destul de mare, ca să îndreptățească protestări oricît de energice și critici oricît de aspre pentru neglijențele de cîtva timp, așa de mult repetate a celor dela căile ferate. Nu mai e vorba de un caz izolat, de o întîmplare nenorocită. Catastrofele pe căile noastre ferate sunt în serie. O serie neagră, a cărei cea din urmă ciocnire e cea de alaltă seară, care a cerut atîtea căminuri. Ar fi momentul să se pună mai multă grijă pentru ca siguranța călătorilor pe căile ferate române să aibă mai multă importanță pentru acei cari au răspunderea conducerei acestei instituțiuni. Să se ia măsuri și în același timp, să se dea pedepse exemplare vinovaților, oricine ar fi ei, fiind-că dacă sistemul actual de neglijență continuă, călătorii vor trebui să-și facă pe viitor testamentul înainte de a se urca in tren. Să nădăjduim că nu aceasta este intențiunea conducătorilor de la căile ferate. ■---------------0X0---------------SCOȚIENE Vulturul Munteniei In urma ascensiunei d-lui Dissescu cu aeroplanul, amicii ministrului instructiunei numesc ne d. Hissescu: „Vulturul Munteniei“. Partidul takist, care posedă în persoana d-lui Bădărău pe „Vulturul Moldovei“, are, precum se vede, specialitatea acestor păsări de pradă. Înălțarea întrebat de ce a făcut ascensiunea cu aeroplanul, d. Dissescu a raspuns:— E singurul mijloc ca să mă înalt în ochii contemporanilor. Vinul salvator -Congresul viticolă făcut să se strângă la an toc toți cei ce politică îi învrăjbise. Tot vinul săracul „ . Scott . C-ia . ■—ucu-. Ce va fi în lumea viitoare SCRIITORUL ITALIAN DANTE SIGNQRTNI PUNE n SCENA VIATA VIITOARE Cînd ei cînd,printre sutele de comedii scrise de tinerii autori italieni — afară de cei cari s’au afirmat si al căror nume sînt deja consacrate ca Bracco, Fraga, Lonez, Antona Traversi, Zambaldi, si alti cîțiva — răsare cite o încercare de teatru care atrage atentia publicului prin originalitatea și îndrăzneala concepției. Una din acestea este Nunta de radium a cărei premieră, a stîrnit multe discuții. Autorul, Dante Signorini, vechiu ziarist si ex-director de jurnal, deja aplaudat in La telefonata a voit să ne transporte în anul 1943 si să ne pue în fata unui conflict de morală Intre părinții cari serbează 30 de ani de cununie si copila măritată, doctor în litere si medicină. Costumele de hîrtie foarte elegante, căci si bărbații poartă jabouri albe decoltate, — florile — monstruozități vegetale—vaporizatoarele de fenolită, modul de curios shake hand mult mai american decit în zilele noastre, feciorii cu barbă lungă și fumînd cu demnitate, totul ne spune ceea ce va fi în futuristica societate în care vor trăi probabil copii noștri. Dar iată că asistăm la declarația și la aranjamentul ce un milionar face doamnei doctor, al cărei contract de căsătorie scade peste 4 ani dar care e nemulțumită de soțul ei, banal și stupid. Intr-o discuție plină de spirit practic si de im fin umorism, dînșii regulează situația lor și hotărăsc ca,în chiar noaptea aceea cu aeroplanul de curse, să plece din casă. Cînd tânăra femee, cu tonul cel mai natural din lume, spune părinților ei că pleacă, mama caută cu blândețe și cu argumente de trainică experiență s’o convingă că rău face, că e păcat pentru un capriciu, pe care îl au femeile toate de pe lume, să-și strice pacea căminului — căci bărbatul reprezintă mai cu seamă pacea si obiceiul. Tatăl, înfuriat si neputându-se obicinui nici cu deși afectarea mîniei în momentul de a o întinde unui prieten, nici cu vertiginoasa existență de atunci, el care era sărac pe cînd se inventase aeroplanul și care păstrase obiceiurile foarte simple de pe vremea cînd se mergea cu automobilul, —dojenește rău pe copila lor, care nu înțelege virtutea și sacrificiul bătrînilor și-și cere dreptul de a-și trăi tinerețea ! Ca să nu strice bucuria sărbăttoarei, mama o roagă să evite la pian — o antichitate de din 1900, o arie veche ce plăcea tatălui ei:... și pe cînd copila cântă, bătrînii adorm și visează. In orașul de fier cu turnuri colosale ce se văd în depărtare, cu terase pentru monoplane și cu statii pentru telegraf si telefon fără fir. răsare luna și stele cari tot vor mai fi cit va dura pămîntul, iar văluri ca norii ne ascund pe-axformiți... pe care-i regăsim tineri în actul, al II-lea, săraci, așteptînd la masă pe ..Domnul șef“ în sălita lor de mîncare, asistăm la dubioasa prosperitate a funcționarului care într’o zi, orbit de atâția bani fură dela Bancă. Intr’o scenă, condusă cu multă abilitate femeea mărturisește bărbatului onest ‘și disperat că trebue să tacă fiindcă ea e amanta „Domnului șef“ care numai a?a va închide ochii și îl va scăpa de pușcărie, că n’a putut să-i resiste de frica mizeriei și că acum sînt amîndoi în ghiara lui! Și realitatea impune această situație, afacerile merg bine, menajul se îmbogățește, alt amant — unchiul celui ce acum dorește pe Doamna doctor — după cîțiva ani de dragoste pasionată se desparte prietenește de soția prietenului* său ,Divina Melato, ne cînd ea cîntă la piano o .*rie.„ (vălurile de nori se ridică și regăsim pe bătrîni dormind și visndu-și viata pe care noi am văzut-o în 2 acte). Fata sa scoală de la piano, surâde, deschide lumina electrică cu un fel de lancie din perete, și-i deșteaptă. Discuția reîncepe căci se apropie ora plecărei; tatăl supărat ei o iarnă pe soțul ei și-i comunică decizia irevocabilă a femeei în vreme ce în aeroplan — serviciu public — sosește amantul in perspectivă. Bărbatul ascult;, calm, amantul intervine în discuție arătând cauzele pentru care el a preferat, iar cînd soțul zice „amaptul însă să fac socotelile“ și bagă mina în buzunar se sperie toți, crezînd că e ea pe vremea de acum unde în Italia dretul de a ucide e sancționat și aplaudat! Din fericire el scoate doar un carnet în care sînt trecute si însemnate conturile viitoare din venitul zestrei cum si câștigurile ce ar avea soția lui aleasă deputat în colegiul al III-lea ! Și amîndoi la masă, în fata tinerei femei, regulează socotelile, pe cînd mama zice arătîndu-i: nu sînt mai răi ca noi: sunt diverși 1 Z. G. T. — _______—XX--------------— IOTE O artistă româncă în America Un impresariu din speța celor cari fac numai negustorie fără scrupuluri multe, a angajat pentru opera din New York pe diferiți artiști și artiste, cu reputațiuune consacrată și cu talent evident. Printre stelele trupei, figura, ceea ce nu este onoare prea mică—și compatrioata noastră, d-șoara Margareta Dimitriu (Rita D’Oria). Dăr d. Hauser,stein, impresariul de care vorbim, anunță în ultimul moment că din pricina neterminărei localului operei, se vede nevoit a amîna cu un an data deschiderei acestei opere, ceea ce înseamnă un an perdut pentru artiștii angajați. Dacă s’ar descinde un proces, desigur că impresariul ar cîștiga căci în America justiția e destul de naționalistă pentru a nu da câștig de Cauză străinilor, mai ales cînd ei sunt artiști. Iată, deci, o sumă de artiști rămași neocupați un an din cauza unei necchibzuințe, unei nedelicatețe, și unei călcări de contract a unui impresar rapace. Dar ceea ce este pentru noi interesant nu e matură, acestui conflict juridic, cit, faptul că din plăsare un nume de romincă, un nume care a fost destul de cunoscut și gureriat de cercurile muzicale internațională Și în vreme ce la" noi Opera" romina este încă în falsu deskletratelor și în epoca planurilor de viitor. prin îndepărtat -artiste a UitaiȚhia (Margareta Dimision) sunt chemate la marile opere «in^făsmătate. [ încă O] nouă dovadb că/în țara noastră se g iăesc «estul# valori. ^Arti stice care n’ar aștepta, decit o organizare solidă (țe^tot pentru,ca să cinstească cu talentul lor țara natală. Petronius —------------0X0—----------- .^rtmsüHA Una din chestiunile principale de care s’a ocupat Congresul viticultorilor este și aceea a asigurării viilor contra grindinei. Se știe că societățile de asigurare nu fac asemenea operațiuni, pentru că se tem de fizic prea mare. In tot cazul,, prima pretinsă de aceste societăți pentru o asemenea asigurare este prea mare, așa că viticultorii nu o pot plăti. In ziarul nostru dela 10 Noembrie curent, am arătat că d. August Opnan, directorul Creditului viticol din ministerul de finanțe, proiectează înființarea unei societăți a podgorenilor pentru asigurarea viilor în contra grindinei, cu sprijinul Statului. Așa, Statul ar învesti societatea, odată pentru totdeauna, cu un fond ce-i va servi ca bază. Primele de asigurare se vor plăti de către asigurați, luîndu-se ca normă întinderea viei pe rod. Evaluarea pagubelor se va face, îndată după avizare, pentru fiecare caz în parte. Despăgubirile acordate vor fi integrate iar plata lor se va face imediat de către „Casa de asigurare“. Un amănunt duresant pentru podgoreni este la cît va fi fixată prima de asigurare de hectar, ceea ce se vede că nu a fost stabilit încă în proiectul despre care e vorba. Să vedem însă ce calcule a făcut d. Possescu în cuvântarea pe care a ținut-o la congres asupra acestei chestiuni. Vorbind de asigurarea viilor în contra grindinei, d. Possescu a spus în rezumat următoarele: Forma cea mai avantagioasă sub care ar putea funcționa o „Casă de asigurare a viilor“, ar fi aceea a unei societăți mutuale, sub patronajul Statului. O comisiune compusă din reprezentanții podgorenilor și gravitatea stricăciunilor. O lege specială va determina modalitățile de constatare a pagubelor și despăgubirile. La evaluarea perderilor se va lua de bază și vîrsta plantațiilor. Pentru alimentarea fondului despăgubirilor si cheltueli de administrație, podgorenii vor fi datori a plăti o primă de asigurare, care va fi în raport cu numărul și valoarea bunurilor asigurate, cum și a pierderilor probabile. Valoarea hectarelor se va aprecia după rentabilitatea viei, ținîndu-se în seamă că fondul nu se pierde ca în caz de incendiu. Prima de asigurare fiind un punct important pentru podgoreni, este necesar să o stabilim spre a vedee dacă ar putea fi importată de dinșii. Pentru aceasta este necesar să facem următorul calcul, cel mai apropiat de adevăr. Avem în țară 70.909 ratare de vie nerod, eu o preț noțiune mijlocie de 359 decalitri la ectar, ceea ce face 21.350.000 decalitri de vin pe an. Prețul net mijlociu al unui decalitru de vin fiind de 4 țoi, rezultă că valoarea productiunei totale este de 98 milioane lei anual. Admitînd acum că grindina ar distruge rodul a o mie de ratare, adică unu jumătate la sută din suprafața plantată, vom ajunge la o pierdere totală de 1.400.000 lei, care trebuie dată sub formă de primă de asigurare asupra întregei suprafețe de vie roditoare. Aceasta ar reveni la o cotă de 20 lei hectarul. Din observațiunile făcute în mai mulți ani însă, știm că grindina niciodată nu distruge rodul întreg al viei și că rar păgubi, trece de 50 la sută. Așadar, despăgubirea fiind redusă la jumătate, va trebui redusă și prima de asigurare la 10 lei de hectar sau 5 lei de pogon. Iată care ar fi suma ce ar plăti-o podgorenii anual pe pogonul de vie, ca să aibă rodul asigurat și creditul deschis.*■ In anii dinții primele s’ar stabili pe exerciții bugetare și ar putea varia după despăgubirile date în cursul anului precedent. In modul acesta toate perderile anului trecut ar urma să fie acoperite de primele de asigurare ale anului în curs. Prima de asigurare de 5 și chiar de 10 lei la pogoni va fi răsplătită de sute de ori în folosul podgorenilor, mai ales că-și vor putea vinde produsele cu preturi bune, fără mijlocirea intermediarilor. Casa de asigurare va avea nevoe de un fond initial important, pentru a putea face față trebuințelor. Fondul acesta trebue să fie de două ori mai mare decît pagubele probabile ale unui an, deci de cel puțin 4 milioane lei. Această sumă este greu de adunat de la podgoreni, cel puțin în împrejurările crizei actuale, în starea de descurajare în care se află. Iată cazul cînd intervențiunea Statului devine imperioasă: De la Aprilie 1885 podgorenii plutesc impozitul filoxeric, înființat cu scopul de a se salva viile de filoxeră, a se desvolta viticultura, țării și a se vulgariza știința viticolă în masa podgorenilor. Statul însă, deși a încasat egalat impozitul, n'a făcut nimic din cele prescrise de lege. Suma încasată de Stat din aplicarea legei filoxerice, rfc în 1835 pînă acum, dacă am pus numai 200 mii lei pe an, se ridică la șapte milioane, fără să socotim dobânzile. Acesta este capitalul podgorenilor, de care trebue să se folosească dînșii. Cu acest capital inițial trebue să se înființeze .,Cina de asigurare a viilor“. Statul tremi ® să recunoască dreptatea ta ' '“'e.iilor si că viticultura nati: «• si e ajuns la un impas cînd nu vi<»< poate merge singură. # In chestiunea asigurărei viilor a vorbit și d. Al. Consteniținescu, fost ministru al domenii iilor. D-nn a spus că înainte de a pleca din capul acestui departament, a depus în Cameră un proiect de lege, asemănător aceluia pe care vor să-l facă acum podgorenii, dar în altă ordină de idei. Asigurarea pe care vroiți să o fac ceti pentru viile dv„ a spus distinsul nostru fruntaș, eu am vroit să o fac pentru vitele de muncă ale sătenii lor. Dv. nu aveți altă cale pentru a vă scăpa viile și a vă desdauna de pagube, decît aceea a asigurării în contra grindinei. In acest scop, a continuat fostul ministru al domeniilor, trebue să formați o Casă de asigurare obligatorie pentru toți, cu concursul Statului. Formînd o asemenea Casă de asigurare, a conchis d. Constantinesccu, cred că nu se va găsi nici un partid și nici un bărbat politic, care, să vă refuze sprijinul ce vi se cunvine. Din parte-mi, vă fogoduesc că veti avea tot concursul meu in opera ce veti înfăptui pentru asigurarea și desvoltarea acestei ramuri de bogăție națională. ♦ După cum vedem, ideea bifin tăirei unei „Case de asigurare a viilor, contra grindinei“ prinde tot mai multe rădăcini și capătă sprijinul puternic al bărbațîlor poșta de Stat. Credem că nu-i departe ziua cînd vom vedea înfăptuită această importantă institutiune, care va contribui intr’o măsură foarte largă la propășirea viticulturei române. Gh. Compoteca Cultura viilor ASIGURAREA CONTRA GRINDINE! Calculele făcute de d. Possescu Declarațiile d-lul Al. constantinescu 70.000 HECTARE JDE_yIE_ PE ROD. — O PRODUCȚIE DE 98 MILIOANE LEI. — PAGUBE DE _ UN MILION JUMĂTATE PE AN. Cercul de studii și mmm utilii O LĂMURIRE „EPOCEI“ Ziarul „Epoca" sub titlul „Programul partidului liberal“, comentează și critică în multe puncte ideile expuse de d. Mihail Berceanu, în conferința de la Cercul de studii al partidului nostru. Ziarul conservator este în dreptul lui a face criticile ce le crede întemeiate. Este însă din eroare, și această eroare ținem să o relevăm aci, cînd interpretă atît de interesanta conferență a d-lui Mih. Berceanu ca fiind o expunere a programului partidului liberal în ce privește chiar și modalitatea exproprierei. Din această interpretare conferenței d-lui M. Berceanu „Epoca“ comite două regretabile omisiuni, nepermise unui ziar politic. Prima este acea prin care se confundă „Cercul de studii“ cu clubul politic, și cu directiva oficială a partidului liberal. „Cercul de studii“ cum reese din organizarea lor, din explicațiunile ce de mai uunte ori le-am dat, ea și din felul cum conferențele au fost rostite, este o academie politică, în care conferențiarii pot trata orice subiect social și politic, pe propria lor răspundere personală, și în afară de cadrul mare al ideilor ce conduc parțidul liberal, fiecare are libertatea , a-și desvoi ki ideile sale personale. Această libertate este de altfel o condiție esențială pentru progresul unui cerc de studii sociale. A doua emisiune de care „Epoca" este și mai vinovată, este că nu citează cuvintele d-lui Vintilă Brătianu, cari au precedat conferența dlui M. Berceanu, și din care reese un chip evident că d. M. Berceanu expune ideile sale personale, iar nu însăși ideile amănunțite și definitive ale partidului liberal, în chestia coproprnerei. Trecînd cu vederea acest fapt, „Epoca“ comite o voită confusiune. . Lămuririle noastre erau astfel necesare pentru ca să se știe în chip precis tare e rolul Cercului de studii, și,în ce legătură stă el cu ci^buizatia partidului. „Epoca", neputînd critica atic de bine studiată' si atît'de meticulos;documentația conferență a d-lui .$. Berceanu, recordț;. Ia o confusie voită între ..Cere“ și partid pentru ca să deplaseze o discuțiune în care organul conservator ese învins. --------------CSO—------------ 0 Apărarea națională PLOIA HSAIM D6 RĂZM Pe cînd Grecia si Turcia tei construiesc firm*e formidable, Romînia rămîne fără nici o aparare pe mare In ajunul și in timpul războiului balcanic, pe cînd întreg Orientul răsuna de zungănitul armelor, cînd toate popoarele vecine își strângeau puterile pentru a ataca sau a se apăra, făcînd socoteala puterilor României, constatam o lipsă nepermisă, care o punea în inferioritate, lipsa unei flote și a unui port de război, care să apere coasta noastră maritimă și să asigure călătoria vaselor și produselor noastre spre Sud și spre Apus. Atunci, intr’o serie de articole, am arătat că avem dreptul și datoria de a fortifica Constanta, portul de scurgere al produselor noastre, fără de care comerțul nostru exterior s’ar ruina. Am arătat că, fie pentru protejarea vaselor noastre comerciale, fie peitru a impune, la nevoe, deschiderea Dardanelelor, fie pentru a apăra gurile Dunărei, fie pentru a garanta înaintarea, prin Dobrogea, a armatelor noastre, într’un caz de conflict cu Bulgaria, avem nevoe de o flotă de război puternică și repede. Cîtva timp în urmă gazetele guvernamentale anunțau, fără nici o preciziune, de altfel, că guvernul ar fi cumpărat gata câteva vase de război și că ar mai fi comandat încă altele, la șantierele engleze. Vestea aceasta a liniștit pe toți acei cetățeni, cari, ca și noi, știau că în cazul unui atac pe mare nici crucișătorul veteran „Elisabeta“, nici bătrânele torpiloare „Sborul“ și „Năluca", nici bricul „cu pînze“ Mircea n’o să poată apăra Constanța și milioanele, luate din punga poporului și închise în instalațiile de acolo. Dar, de la această veste frumoasă a trecut un an, și nici vapoarele cumpărate și nici cele comandate, n’au sosit încă în portul Constanta. Sau a J Balcicului, menit să devină portul nostru miltar. Chiar dacă, spre a ajunge ín tara, acele vapoare, de război ar fi trebuit să facă înconjurul pământului ca și corabia lui Magellan, ele tot ar fi ajuns de citeva luni, cerbii timi sa arance ancora in apele rominesti. Sau noile vase sînt în pînze și așteaptă un vînt prielnic spre a lua calea spre țară? Fapt e că România nu are inel nici un vapor de razboi capabil de luptă pe mare, fapt e că aici o lucrare nu s’a început pentru comstruirea portului militar la Balcic sau în alt punct, scobit bun de Marele stat major. ^ • In acest timp însă, am dispărut nici una din pricinile cari fac necesară flota de război, căci, desigur, unde dragul fîlfîirei drapelului roman era pe un catarg, cerem crearea acestei flote. Mai mult însă, Pe când viata obișnuită a țărei noastre, întrerupții o clipă prin intervenția din al doilea război balcanic, si a reluat mersul ei normal, ca și cum n’ar fi existat posibilitatea, în cazul unei rezistente bulgare serioase ca Constanța si flota comercială românească să fie complect distrusă de vasele bulgare, mai noi și mai bune decit vechiturile noastre, statele cari au luat parte la război și în special Turcia și Grecia, își dam toate silințele să-și măreasă flotele lor, cumpărînd și cernamiîird dreadnought-uri și cuixisate. Programul marinei grece, alcătuit de misiunea navală engleză prevede, nu mai puțin decât următoarele: „construirea a trei dreadnought-uri cu artilerie de mare calibru, a două cuirasate tiui Averoff, a 25 contratorpiloare tin Hieras, cumpărarea a 20 de hydroplane, a 6 submarine și, în fine, construirea unui nou porți de război“. Turcia de arame voa fi comandat mai multe vase mari în Anglia. . . Cine ne garantează că "Bulgaria* îndată ce va putea realiză, împrumutul său nu va putea face la fel mai cu seamă că aci nu are coasta maritimă și la Marea Egee, și prest gătește revanșa împotriva Grecilor, revanșă de la care nădăjduește cîștigarea Salonicului . Să așteptăm! oare și de data aceasta — ca de obicei — ultimul moment, cînd sub presiunea faptelor îndeplinite vom fi siliți să improvizăm o flotă; cumpă rând ce ni se va oferi, ce vom găsi, dacă vom găsi, fără a ne uita preț sau la raritate ? -Cine ne garantează că an se va realiza, ii pnft xînd o alianță turco-liulSrftrdlea» . - V