Viitorul, decembrie 1913 (Anul 7, nr. 2090-2116)
1913-12-08 / nr. 2096
t 5 bani In țară ................. no an 18 Lei .................. jease Inni 11 Lei In străinătate .... no an 30 Lei ................ șease Inni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei Inni România înflorește încrederea publicului ROMÎNESC IN INIȚIATIVA NAȚIONALĂ A ÎNTRECUT AȘTEPTĂRILE Subscripția pentru înființarea unei societăți naționale măritime s’a închis. In loc de 10 milioane s’a subscris peste 30 milioane, așadar de 3 ori mai mult! Acest de 3 ori mai mult este cî se poate de îmbucurător chiar k subscripții mici de 1 milion sai două. La subscrieri mari însă Cum e în cazul de fața, succesul a întrecut toate așteptările. La împrumutul statului din luna trecută în condițiuni foarte avantagioase, nu s’a subscris în țara decît 25 milioane, și în cea mai mare parte de bănci, dovadă că publicul romînesc a început să părăsească plasamentele comode pentru a încuraja comerțul și industria. Frica de nesiguranța în inițiativa națională a dispărut, încrederea în propriile forțe crește și se întărește. Marele succes dobîndit cu societatea maritimă este cea mai bună și mai meritată răsplată pe care opinia publică romînească o dă aceluia, care timp de 3 ani a fost hulit și amenințat cu răstignirea — pareri făcut ca unele țări în dezvoltarea lor națională să întâmpine lupte și dificultăți mai mult de la „ai lor“, decît dela străini — pentru că și-a permis a se încrede în energiile romînești și a le deștepta la muncă națională, pentru că și-a permis a face traseul dezvoltărei țărei pe baze naționale și a exclude concursul străin și poftele străine de acolo unde nu se mai simția nevoe de ele ba chiar amenințau să devină păgubitoare. — Succesul acesta e cu atît mai mare, dacă ținem seamă că 1) subscripția s’a făcut într-un timp de jenă financiară pronunțată; 2) că ea a urmat după subscripția pentru împrumutul Statului, precum și după acelea pentru mărirea capitalului diferitelor instituțiuni (Banca de credit, Banca Marmorosch Blank și 3) că unii sceptici se îndoiau de rentabilitatea societăței, pe motiv că Serviciul maritim al Statului dă deficit, iar că în alte țări astfel de societăți sunt totdeauna subvenționate de Stat 4) Publicul era prevenit prin Prospect, că Consiliul își rezervă dreptul a mări capitalul social dacă subscripțiile vor depăși 10 milioane. Nu se poate obiecta deci că particularii au subscris mai mult pentru a avea de unde să se reducă. Adversarii noștri politici cari în neputința lor și chiar în nevoința lor de a face ceva temeinic se obicinuiseră a ridica o ploaie de reproșuri că liberalii creaza și pot crea instituțiuni și întreprinderi economice numai cînd sunt la putere, au acum ocaziunea să se convingă din nou de încrederea desăvîrșită pe care publicul romînesc, chiar în timpuri de jenă financiară o oferă tuturor acelor cari muncesc și clădesc. Fie ca acest succes să servească partidelor noastre politice de călăuză în munca lor viitoare pentru dezvoltarea economică a țărei pe baze naționale — și cooperarea Băncei agricole, instituție eminamente conservatoare la formarea societăței maritime, e un început îmbucurător în această privință. Fie ca acest succes să convingă și pe cei mai pesimiști de încrederea pe care publicul romînesc o are în inițiativa rațională și în reușita întreprinderilor romînești, cînd oameni de muncă și de pricepere se pun în capul lor. Fie ca acest succes să însemneze pentru noi Romînii sfîrșitul concursului străin în toate cazurile cînd el nu mai e necesar, încrederea pe care publicul romînesc a început s’o acorde inițiativei energiilor și forțelor romînești, echeză șia dezvoltării economice și solide a țărei pe baze naționale. Străinătăței conștiente, această dezvoltare prin noi înșine, nu poate decis să-i impună respect și admirație. Și un formidabil act de a impune străinătăței este și această încredere manifestată în propriile noastre forțe prin acoperirea de 3 ori a capitalului de 10 milioane cerut pentru înființarea unei societăți naționale maritime. Dr. G. D. CREANGĂ ABONAMENTE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 56 CALEA Vict OIII—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI ----------------- . 1 ms---------------------- * REDACȚIA: TEUTON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA ANUNCURI COMERCIALE Linia cor. 7 pe o coloană în pagina III .................. 60 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ......................80 bani inserți și reclame pagina III Maia ................................. 2 Lei 5 bani FOSTUL jUI PERUGIO -filiTOIM DE LEONARDO DA VINCI— — Dumneata ești „Monster Léotard“ pictori — Da, eu. Cu ce vă pot servi! Așa răspunse celor trei funcțioari de poliție cari veniseră la hoel Tripolitania din Florența, să-l încă la Parchet, Vincenzo Perufia lecorator, umilul lucrător al cărui mine taine acum ocolul lumei! A urat Giocomta lui Leonardo, divina Gioconda, cam timp de 4 secole a fost adorată și admirată. Onestul antiquarteri, care acuma avea probabil premiul de 1 union, îmi pare, de cum a primit din ■avis o scrisoare in care .1. se pro punea să cumpere originalul Giocondei, avînd bănueli, a comunicat imediat scrisoarea d-rului Pogi directorul Muserior din Florența, și com. Corrado Ricci directorul general la Belle-Arte. De comun acord, Geri a răspuns că trebuia să vie în persoană cu tabloul la Florența, pentru a constata dacă în adevăr era vorba de original, căci în acel caz, dansul nu făcea nici o obiecțiune în privința prețului, plătind orice sumă i se va cere! Și Monsieur Leonard a căzut în cursa întinsă cu multă abilitate! A venit la Florența, a tras la un hotel modest, și a așteptat visita personagiilor cari veneau să constate dacă el spune adevărul, cu aerul satisfăcut al unui binefăcător! — Am readus pe Monna Lisa, acel cap de operă al geniului italian în orașul în care ea a fost pictată. Am restituit țărei mele pe Gioconda — care acum a voiajat într’o cutie cu dublu fund și cu haine vechi deasupra — ca să răzbun atâtea furturi făcute de Napoleon în Italia! Ce vreți? De câte ori lucram ca decorator la Louvre mă indigna admirația tuturor pentru acel tezaur, cu care acum se făleau Francezii. Intr’o zi mi-am zis: am s’o răpesc și s’o duc în Italia. Zis și făcut. Intr’o Luni — cînd nu intră la muzeu decît fotografi și lucrători, fiind cunoscut de toți, am intrat în sală, am scos tabloul din ramă și am ieșit nebăgat în seamă prin curtea Visconti. De atunci am ținut’o 3 ani de zile în odăița mea din rue de rôpital, Saint Louis 5, ca pe o Icoană, rîzînd de cite s’au mai scris despre dispariția ei! Iat’o, v-am adus’o și sunt fericit că de acum va surîde în galeria degli Difizii, în orașul unde Leonardo a pictat’o! Și surâde și Vincenzo Perugia cu aer al unui binefăcător... Va fi convins că a făcut un act de patriotism ori joacă comedia, asta se întreabă cei ce l-au văzut cu ce liniște intorisește, ca și cum nu și-ar da seama că a comis un furt. Toate anchetele însă au stabilit că tînărul trăia foarte onest, lucrind și cîștigînd binișor. Impresia descoperirii și regăsirii Giocondei e enormă. Nu se vorbește decît de asta! Corrado Ricci se zice că ar fi răspuns ministrului Credara: „răspund cu capul meu că de data asta e vorba de original“. Mulți sunt de opinie că de acum ar trebui că Gioconda să se expue la Palazzo Farnese din Roma — ambasada cumpărată de Franța—ca ea sa aparție celor două națiuni, deși Leonardo da Vinci a pictat pe frumoasa Lisa Gherardini, a 3-a soție a lui Francesco del Giocondo, napolitană pe la 1493 și tabloul fu cumpărat de Francisc I pe la 1500 cu 4000 de scuzi de aur, cam 200.000 de lei! A stat întîi la Fontainebleau apoi Ludovic al XIV-lea o duse la Versailles și de abia după Revoluție se mută la Louvre. Zoe Gîrbea Tomellini ---------------OXO-------------- SCOȚIENE Canalizare D. Vintilă Brătianu a dovedit că d. Bădăran habar n’are de necesitatea de a se canaliza rîurile mari din Moldova. In materie de canalizare, d. Bădărău nu cunoaște decit canalizarea fondurilor bugetare. _ Votul anexiunei Anexiunea s’a votat cu unanimitate, dar fără foc bengal. D. T. Maiorescu și-a dat seama că trenul României a fost împins de sutele de mii ce nu încap pe banca ministerială, și nu de șeful de tren, din capul guvernuluile autobiografie „Cartea Verde“, a fost foarte bine definită de șeful partidului liberal ca un portret al d-lui Titu Maiorescu. Desigur că această „Carte Verde“ are multe sbîrcituri, multe vorbe goale, și multă frazeologie pretențioasă ! Scott & C-ia Ideile d-lui Filipescu D. N. Filipescu, care s’a retras cu zgomot din politica activă ia, printr’un articol publicat în „Epoca“ o atitudine în chestia celor două reforme puse de partidul liberal la ordinea zilei. Dacă d. N. Filipescu se mărginea numai la discuția exproprierei latifundiilor, am fi avut desigur o interesantă și calificată contribuție de idei din partea unui mare proprietar. Dar d. Filipescu critică și reforma electorală preconizată de partidul liberal și se mai ocupă de întreaga noastră concepție de guvernămînt. D. Filipescu se manifestă dar și ca om politic. Așa fiind ne e îngăduit să întrebăm: Pe cine reprezintă d. Filipescu) In numele cărei grupări politice vorbește 7 In numele partidului conservator ne bună seamă că nu, fiindcă d. Filipescu s’a retras din acest partid. Apoi acest partid nu s’a pronunțat încă asupra reformelor propuse de noi. El se întrunește abia mîine dimineața să le ia în cercetare și tot mîine, după prînz, le va opune un program al lui. Avem toată răbdarea, mai ales că partidul conservator se arată zorii, rezolvind în două jumătăți de zi problemele grave cari îl preocupă, tind îi vom cunoaște programul, îl vom discuta. Pînă atunci trebue să considerăm manifestarea d-lui Filipescu ca o manifestare individuală, interesantă desigur, dar căreia nu-i putem atribui importanța unei manifestări de partid. Totuși vom discuta părerile d-lui Filipescu. Pentru azi vom reține numai faptul că fostul militant conservator recunoaște necesitatea de a se da pămînt țăranilor precum și nevoia de a se crea o proprietate țărănească, mică și mijlocie, care să fie un element de ordine și de echilibru social. In principiu suntem clar înțeleși cu d. Filipescu rămîne numai să discutăm modalitățile diferite prin cari noi și d. Filipescu înțelegem să ajungem la rezultatul urmărit. Mai suntem înțeleși cu d. Filipescu cînd relevă avantajele unei bune gospodării țărănești. Mărirea producției țăranului, vînzarea avantajoasă a produselor sale etc. intră și în vederile noastre și n’am așteptat în această privință îndemnurile d-lei=*Filipescu. Prin opera noastră de guvernămînt și, în deosebi, prin legea de organizare, a Casei Rurale, am pus la cale realizarea acestor măsuri, cari însă față de complexul și acuitatea problemei agrare, nu pot avea decît o importanță secundară. Dar, cum am spus,o vom discuta pe larg ideile, toate ideile d-lui Filipescu. Vom examina atunci și ce spune d-sa despre reforma electorală și despre concepția noastră de guvernămînt. Așteptăm întîi să se rostească partidul conservator ca atare, pentru ca discuția să fie mai generală și mai amplă. Regina Spaniei Cu prilejul vizitei perechei regale spaniole la Londra, ziarele ilustrate streine dau ultimul portret al reginei Beatrice ,una din fericitele mame și cea mai frumoasă regină Regina Spaniei e rudă de aproape cu Principesa Maria a României. Cinematograful școlar O scandaloasă afacere a din Const. Dissescu — Un document senzațional — Ca o suspectă iuțeală, d. Dissescu a trecut prin consiliul de miniștrii un proect de lege prin care se instituie o taxă pe metrul de film cinematografic și o emisiune școlară care să a cenzureze filmele. Taxa era stabilită: 10 bani pe fiecare metru de film și justificată de ministrul instrucțiunii prin dorința sa vie de a spori resursele învățământului, dotindu-l, în acelaș tinip, cu un nou element educativ: cinematograful școlar. Frumos, nu-i așaî Si, fără a mai cerceta justeta acestui nou bir asupra cinematografelor, nobile au părut intențiile și avîntul d-lui Dissescu pentru binele școalei romînești. Se întâmplă însă un lucru ciudat: o zi-două DUPĂ TRECEREA PRIN CONSILIU A TAXEI DE 1» BANI PE METRU DE FILM, MINISTRUL ȘCOALELOR REVINE ASUPRA PROIECTULUI ȘI REDUCE TAXA LA 5 BANI PE METRU. Consiliul de miniștri se lasă indus în eroare de către d. Disseseu, care-și explica modificarea cu fel de fel de argumi. Spre nenorocul său însă, procedeul d-lui Disseseu, ministrul «coaselor, este demascat de un document care ne cade în mină și care arată — dacă mai era nevoe! — manonerele îndrăznețe întrebuințate pentru estorcarea cinematografiștilor de o sumă de 30.000 de lei, ca și întreaga țesătură a proiectului de lege care era departe de a fi curat în intențiuni. In adevăr, DUPĂ ce d. Disescu a stabilit și trecut prin consiliul de miniștrii taxa de 10 bani, cinematografiștii, revoltați de nedreptatea acestui nou bir, au fost luați cu asalt <f șlamicul intim și samsarul d-lui Diisescu. d. Adrian Magheru, trimis SĂ I SE PROPUNĂ SCĂDEREA TAXEI LA 5 BANI, iachiilubul lui „N bacșiș de 30.000 lei. Cinematografiștii au rămas atât pefiați de îndrăzneala propunere!« Instistentele amicului d-lui Dissescu au fost însă atît de categorice și de presante, că, pentru a putea prinde în sat pe cei cari le dădeau asaltul, au făgăduit suma cerută. A doua zi, proiectul a fost modificat — după ce trecuse prin consiliul de miniștrii cu taxa de 10 baniine metru — REDUCINDU-SE TAC* SA LA 5 BANI. O spune aceasta singur d. Dissescu prin pana d-lui Adrian Magheru, in documentul reprodus de noi in Jacaimile“. » Iată documentul: — „S’a făcut treaba. LEGEA S’AI PUS UN CONSILIU CU 10 BANI METRUL. AM redus’o la 5 bani, ai trimis’o la Rege s’o semneze, o pune la Cameră zilele aste»“.. Incorectele mijloace ministeriale erau consumate și ratificate de consiliul de miniștrii. Autorii puteau fi liniștiți. Parchetul nu mai puteai interveni. Cît despre Parlament... lucrul mergea mai ușor. ♦ Se mai întâmplă însă bem. Iese la iveală că d. ministru Dissescu nu se mulțumea numai cu atâta. Eli pusese la cale, PE BAZELE ACESTUI PROIECT DE LEGE ANTICINEMATOGRAFIC, o altă formidabilă afacere, cu proporții mult infinit mai mari. Și la această afacere, d. Dissescu își rezervase, da« sigur, pe lingă nn «sora comissiom» o parte de cîștig importantă. D. Dissescu înființează, cu concursul amicilor și tovarășilor săi, Adrian Magheru și M. Lipsom și prin intermediul unor samsari de cinematografe — destinați, prin ro» cunoștința ministerială, să formeze consiliul de censură al ministerului — o întreprindere de «cinematograf» școlar, d. Dissescu era să plasez o eroare, a căutat să ia ca acționari și pe cîțiva oameni de treabă întreprinderea aceasta era să exploazeze legea d-lui Diuspeca cu taxa ost metru de film. Or, prin taxa aceasta e reiindu-sa un fond considerabil la Casa Școalelor, zis fondul cinematografic școlar, d. Dissescu «ra să plaseze« prin intermediul întreprinderii în chestiune, zisă Soe. w Cinematograful școlar“, la toate școalele din țară — cîteva mii — niște jucării mamite aparate cinematografice școlare. Ingenios, nu? Se astarefiează 30.310 lei cinematografiștilor pentru reducerea taxei de metru de film, se batjocorește astfel —cu o manoperă ne» lor din țară, din remolicia lor șli în sfîrșit, d. Dissescu Iși asigură unidever imens din impunerea jucăriilor cinematografice tuturor scoaielor din tară, din «cinoirea lor și din procurarea, din impunerea unui număr incalculabil de filme, școlare tuturor școalelor artine și rurale. Iată cum și de ce is sinistrul libișescu face o tem« acinematografistă.„ N. B. î HOTE Susceptibilitatea artiștilor Cu ocaziunea celei de a mia representatie a piesei Cid,marele actor Mounet-Sully destăinuește unui ziarist, în revista Les annales din Paris, cum întrupînd pe eroul piesei lui Corneille pentru prima oară, a dat o interpretare rea. El s’a corijat mai tîrziu. In această mărturisire a greșalei, vedem tocmai superioritatea artistului. Talentul nu e o moșie care se poate exploata an cu an. El e o stare sufletească, supusă fluctuațiunilor de tot felul, susceptibilă de scăderi și de înălțări, căci nimic nu e mai delicat, și mai complicat, mai ușor de deviat, nai lesne de abătut, mai variabil de ît sufletul. Cine crede că nu poate să greșăscă, că perfecțiunea e o anexă a talentului, și că tocmai acest talent este, mumificat, și înțepenit n forme invariabile acela.... n’are talent! Citi literati nu fie sdrancină pînă 'n adîncurile sufletului, cînd li se spune că în cutare poesie, în citare nuvelă, într’un act, ori într’un abibu, au greșit, au dat himinei cea ce nu trebuia ? Vrășmașii de moarte nu se capăă decît prin critica sinceră a unei greșeli. Și totuși mai mare ură ar trebuie să aibă artiștii pe aceia ce nu-i iubesc îndeajuns spunîndue că nu pot fi nici odată, dar absolut nici odată decit perfecți, sura umani. Cînd fluctuatiunea e legea vieței, cînd talentul nu e decit un aspect al acestei vieți, eurțl este posibil ca in artist să nu fie și el expus unei e ventuale scăderi, apei, omenești ecipse, unei imperfecții, accidentale . Susceptibilitatea e un mare defect. Și trebue să o spunem —* mulți fin, artiștii noștri U au... Petroniu- -------------oao—------ Cel eu timit" Ziarul personal al d-lui ministru al lucrărilor publice nu răspunde nimic... Am arătat întrun număr trecut cum d. Bădărău, imaculatul ministru al lucrărilor publice încearcă să treacă prin consiliul de miniștri o nouă afacere, să săvîrșească un „act de administrație“ cam în genul afacerei Berman Juster, din care Statul să păgubească suma rotundă de un milion și două sute de mii de lei. Ne așteptam ca, cel puțin de formă, ziarul personal al d-lui Bădărău să încerce măcar o justificare a referatului prin care ministrul lucrărilor publice cere să se aprobe licitația în favoarea unei case străine, al cărei preț e cu 1.200.000 lei mai mare decât al unei case din țară. Dar ziarul d-lui Bădărău nu se ocupă deloc de chestiunea tunelului „Iivorul“, ca și cum ea nici n’ar exista. Nu explică acest ziar pentru ce anume d Bădărău încearcă să dea unei case străine un bacșiș de 1.200.000 lei din banii statului, — adică din faimosul credit de 405 milioane, pe care enleoî din min»‘,«rai d-lui ministru al lucrărilor publice au ezitat așa de mult să-l dea pe mina d-sare. De ce d. Bădărău este și în această chestie. — ea și în aceea a furniturei Berman Juster, în opunere de vederi cu direcția căilor ferate, al cărei referat, cere aprobarea ofertei celei mai ieftine, cum e firesc și normal ! Ziarul personal al ministrului lucrărilor publice nu vrea să se facă zgomot în jurul acestei afaceri, pentru ca referatul patronului său să treacă în mod clandestin prin consiliul de miniștri. E de nădăjduit însă că consiliul judiciar al d-lui Bădărău își va da seama de neregula plănuită, și nu va aproba tentativa incorectă a ministrului deochiat. . ....... ' SCANDALUL UNIVERSITAR Suprimarea ' aricolutalii de dr. V. SION Un număr de depute,ti au propus 'suprimarea art. 81 din legea de cu* frînd modificată a învățămîntului» Deși se indică numărul articolului de care e vorba, s’* «imtit totuși nevoia de a se lămuri, prin proectul ce se propune, că se țintește articolul, care, în numere și ția dial „Monitorul Oficial“, purta No. 79. Era trebuitoare aceea să lămurim Acest nenorocit articol de lege, al avut de îndurat atîtva, peripeția* pînă cînd cinstitul Parlament săi consacre neehislita-i existentă, niciți i se știe numărul de ordine tot atât de puțin ca locul de «««tere al luni Homer. Parlamentul conservator a admiis urgența pentru desființarea acestui articol, votat anul trecut tot de un parlament conservator. Pentru trebuința de educare morală a copiilor din școli, urmează ca «L C. C. Arion să roage majoritatea «ă aclame pro celui de desființare ”» se propune. Printre motivele ei se invocau, pentru a întemeia necesitatea de a se schimba lecuirea nemuritorului Haaret era și aceea, că ea ar fi contribuit la scăderea nivelului Universității, pentru că permitea ca„ cineva să intre în Universitate pa bază de ..lucrări șiintice de mare valoare“. De aceea d. Arion modifică acea lege și consacră intrarea în U* udversitate pe bază de „lucrări sau activitate științifici de mare valoare“. Eu desfid, ea, chiar de s’ar pune la contribuție toată dialectica și sofiatica junimistă (pe atunci își dădeai junimismul ultima-i răsuflare, deși d. A.Kion, e, prin definiție, moral* mente takist) să mi se poată arăta, cum ar putea cineva dovedi activitatea *® științifică fiînd evondat de un joc al Universitatei altfel «JK ■sa» wufamtm flk&slbABfle&jfeftiFajftA- Ai Liîtnmn tiurili.