Viitorul, ianuarie 1914 (Anul 8, nr. 2117-2132)
1914-01-01 / nr. 2117
/ ui șerifoea — 8 pagin ABONAMENTE In țară ........on an II Lei .................... șea«» Iuni 9 L*t ln aträinätat» .... no an 30 Lei ............. șea«» luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 .115 ale fiecărei luni Redacția și administrația 56 CALFA VICIO *»f I—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TElIFOI 13/47 ADMINISTRAȚI TELEFON 22/33 ________MANUSCRISELE IU SE INAPOIAZA nmnmw'’ ai .................. niiuinfe HiBi««^ ■ [UNK] [UNK] n n ■ [UNK]iiimin«'' T ' ~ Titiii TiTiiTiüi ANUNCIURI COMERCIALE Linia coro 7 ne o <*o p*nă în pagoa fTI ..................... go bam Linia coro 7 pe o coloană in naga IV . . ...............no hani In Serti și raclam» pagina II lini. ...........7.7.72 Lei bani Crăciunul in Sicilia ANUL 1913 Anul II IS Tirșește întro atmosfa» ; ■..? talaj 3 contrastează puteri cu »..cita de zbucium in cal' Iu • ie 1913, Europa se afla sub imprsina tulburătoare a nmerii g..vfOcia anilor de pace dela MaI.-,.. ..-notul care a deslăntuit al doilea războiu balcanic. De aurui ce, la remorca Bulgariei triumfătoare, au pornit al ăzboi, contra Turciei, care s’a sfîrșit cuderea larinei, Adriaarilor, cu retragerea de la Ceatalgea și cu îniivierări sîngeroase între armatele beligerante și cu capitația Turciei. O pi lereare a cabinetului ea ceda Adrianopomie, a fost zadărni Tinerilor Turci cari, sala consiliului de lat demisia lui Ivian Marele Vizirat pe . Venirea la guvern ii a inspirat sperana făcut ca al doilea de statele balcanice, i entuziasm, dar re- i otomană, cari au j , t le ’ înfrîngeri, n’au fi. ...irea Tinerilor Turci. » -a luat cu înverșunare, otoman» socotite inexpugu • .»•!» - ; a pitulat una cîte una, si el binelui mud Sefket Pasa a e o pace in condiții mai umilitoare declinului Kiamil Pașa, si de al doilea răziu desfășurat în așa în orbita lor actiuuropeiene cartofB armăbalcanice cu o inși cu un palpitant opriseră cu respinsrea că nu puteau avea Turciei eurotat nici un moment a potrivi mersul ate cu interesele lor ici trage foloase ctirea Turciei europeprincipiului „destniale“ impus de îm•ile au urmărit cele ordine morală și a si Italia, nevroindor pe coasta Mărei a pus crezarea stat dependent; iar Putedegeri, cari voiau să ?■ p « reci și Sirbi în dau*;•tri* , au impus în schimb Albaniei independeni cari nu conveneau î 1 ’ei Alante. Cu mare vis la un compromis, o ;• ■ remis a fost grav a•ilenul asediului Scutariloir, cînd trupele sîrbești ei muntenegrene au întreprins o acțiune în opoziție cu vederile Europei oficiale. Au fost extrem de palpitante emoțiunile prin cari a trecut Europa cînd trupele sirbo-muntenegrene au pătruns în cetatea Scutarilor. Toată înțelegerea dintre Puteri privitoare la Albania părea sâdărnicita. Austro-Ungaria și Italia cereau orașul Scutari pentru Albanezi și amenințau cu o acțiune directă pentru valorificarea punctului lor de vedere. Celelalte Puteri neputînd primi cu ușurința deslănțuirea unui conflict european pentru singura chestiune a Scutarilor, el a ajuns la un nou acord care a avut de urmare demonstrația navală europeană din apele muntenegrene și, în cele din urmă, constrângerea trupelor sîrbo-muntenegrene de a evacua Scutarii. Dar abia respira Europa, ușurată de înlăturarea conflictului în chestia Scutarilor, cînd o nouă sguduire veni s’o sdruncine. Intre aliații balcanici, cari luptaseră în comun contra Turciei, începură să se manifeste desbinările ale căror prime semne se văzură de mai demult. Bulgaria care deținea cu trupele sale cea mai mare parte a Turciei europene, nu voia să lase Grecilor regiunea Salonicului și Sîrbilor regiunea Monastirului. In ce privește ne Grecia, Bulgaria se prevala de faptul că nu era legată de dînsa prin nici o convenție privitoare la împărțirea teritoriilor cucerite , iar în ce privește pe Sîrbi, Bulgaria se prevala de un motiv contrar, de o convenție încheiată cu Serbia și care regula împărțirea teritoriilor din regiunea Vardarului. Guvernul bulgar făcea tabula rasa de faptul că războaiele contra Turciei au luat un curs neașteptat, că operațiunile militare s-au desfășurat în zone neprevăzute, și că rodul victoriilor repurtate în comun a fost mai mare decit cel presupus înainte de campanie. Bulgaria ocupînd, prin continua retragere a trupelor otomane, cea mai mare parte a teritoriului Turciei europene, a înînțeles să fie în acelaș timp singura beneficiară a războiului norocos și a cerut Grecilor și Sîrbilor să evacueze teritoriile cari aceștia le dețineau prin fapta] »Deratunilor militare, încununate de victorii singeroase. In zadar invoca Serbia schimbarea de front a întregei campanii militare: în zadar invoca Grecia rolul covîrșitor al flotei sale în acțiunea războinică. Bulgaria îmbătată de glorie nesocotea pînă și intervenția Țarului Rusiei, prevăzut ca arbitru și, orbită de egoism, ea da ordine de atac trupelor sale mobilizate pe frontul armatelor Serbiei și Greciei, aliate printr-un pact special. Orbirea Bulgariei era cu atît mai îndrăzneață ei bin obiBzuit_ _ __ a_*... ............... e_s mare, cu cit, în încapățînarea ei, refuzase să fie seamă și de cererile Romîniei. Romînia care nu putea privi cu nepăsare ruperea echilibrului balcanic în dauna ei, și, cu deosebire, instalarea unei heghemonii bulgare, ceruse cabinetului din Sofia o rectificare de graniță proporțională interesului de stat românesc. Dar Bulgaria, profitînd de anumite greșeli și dezitări ale guvernului românesc, a operat în așa chip pe lingă Puteri că Puterile, solicitate să intervie, au oferit mediatiunea lor celor două țări în litigiu. Mediatiunea a avut loc la Petersburg; ea s-a sfîrșit cu trecerea Silistrei sub dominațiunea romînească, soluțiune pe care Romînia oficială a trebuit s’o primească fiind că procedura guvernului român dăduse mediatinnei caracterul unui arbitraj quasi-obligatoriu. Isbucnirea ostilităților dintre aliații balcanci dăduse guvernului romîn prilejul fericit de a repara dezastrul greșelilor sale anterioare. Sub imboldul opinieii publice și al unei acțiuni politice conștiente, armată romînă e mobilizată: ea trece Dunărea cu o inteală vertiginoasă, înaintează prin defileurile Balcanilor și în momentul cînd trupele bulgare primesc lovituri dureroase din partea aliaților greco-sîrbi, Regele Bulgariei apelează la Regele Romîniei ca să oprească înaintarea armatei române, să scutească Capitala Bulgariei de rușinea unei invaziuni străine și în acelaș timp guvernul bulgar, cedînd cererilor Romîniei, imploră guvernul român sa intervină pentru stabilirea păcei între toți beligeranții. Conferința păcei de la București a fost urmarea acestei solicitări. La această conferință, Romînia, care nu intervenise în noul conflict balcanic decit pentru asigurarea teritoriului său transdunărean și pentru stabilirea unui just echilibru în Răsăritul Europei, dă dovezi de moderațiune. Sub impulsul ei energic, pacea balcanică e încheiată în mai puțin de zece zile, echilibrul urmărit e stabilit, fără nedreptățirea Bulgariei, așa că Europa, neliniștită de prelungirea conflictelor balcanice, aduce prinosul ei de admirațiune și recunoștință poporului român care, prin maturitatea lui politică și prin vitejia lui ostășească, a dat soluțiunea cea mai echitabilă unei probleme a cărei dezlegare a fost pururea punetul negru al diplomației europene. După încheiarea păcei de la București, Bulgaria a mai trebuit să plătească o altă vină a politicei sale imprudente și încăpățînate, cedînd Turciei Tracia răsăriteană și Adrianopolul pe cari armata otomană, folosindu-se de încurcăturile Bulgarilor, Ia« reocupat printr-o acțiune Fansofie politică .— ■ Azi Orientul eripean își are souțiunea lui geografică și diplomatică, urmează atiain ea popoarele cari îl locuiesc să găsească, în opera de pace care le așteaptă, puterea de a se consolida și discernămiutul necesar pentru rezolvarea problemelor etnice cari se impun politicei lor. E adevărat că meastul operă e încă tulburată de flirurile cari nu părăsesc pe convalescenți. Problema albaneză, care, spre sfîrșitul verei, se manifestase printr’o sîngeroasă și zadi>nica insurecțiune, nu’și are încă ezolvarea definitivă, nici măcar sub raportul statului național »Jbanez «reiat de Puteri. Chestiunea visullor egee anunță încă dispute între ’nreîa și Grecia. Reorganizarea internă a Turciei suscită greutăți de ordin internațional. 1 Conflictele orientale rezolvate în cursul anului 1913 ,‘a lăsat urme dureroase, cum lasă operațiunile chirurgicale urmașe,inelului. Dar oricit de r ți cicatrizat» ar fi încă rănile, ele nu mai pot provoca complicationi, ființea, boala organică, aceea care a provocat cangrena, a fost extirpată. Azi Orientul european nu mai e un spital unde se aud femete, ci un sanatoriu de convalerență unde nasc speranțe. Aceste speranțe ,£ vor înfiripa, fiindcă popoarele di răsăritul Europei nu se vor lăsa [UNK] idemenite de acțiunea unora sau Hora dintre Marile Puteri cari, deri an durerile lor, oferă, dintri o comptimire calculată, mijloace de vindecare deplină, cari însă nul pot ane decît recidive și recrudescente. 4 Tată dece anul ÎS 3 sfîrșește întri o atmosferă de calmare contrastează puternic cu atmosfera de zbucium, în care a început S. Gr. -----——ext------—— SCOȚIENE „Evoca“ în lipsă de altă ocupație a inceput un studiu intitulat „Filosofia unei crize“, fumai de actualitate ar fi tensofia incapacitătei de a guverna a d-lui Carp“. Tandreță atârnă D. Gr. G. Cantaemino a declarat că a lucrat la primăria Capitalei mai mult de cit oricare din predecesorii săi. D. Gr. G. Cantaemino e foarte tandru pentru fetele d-sate Mitu. Scott & C-la «ITE Cu prilejul celui de al zecelea congres al învățătorilor care s-a ținutîn Capitală in zilele de 28, 29 si 30 a. c., afară de checiuniile de organizare a corpului hințâtoresc, modificarea statutelor și alegerea noului comitet al Asociațiunei, s-a discutat și o altă chestiune de ordin general, care trebue să intereze pe toți cei ce se ocupă de mersul cultural al poporului român și anume; ,pregătirea și recrutării învățătorilor“. învățătorii dela sate constitue unul din elementele cele mai importante din stat, pentru că Lor le este încredințată greaua sarcină de a așeza temelia primei educațiuni și culturi a celei mai numerice cl>se da^ populațiunea țarei. învățătorul în sate este un adevărat apostol și din acest punct de vedere t trebue ca și pregătirea ce îi se dă să fie cît mai complectă, ca să-și poată împlini misiunea. învățătorii însă se plîng și s’au plina, cu argumente palpabile în ultimul lor congres, că nu li se dă cu suficientă pregătirea pentru greaua sarcină pentru cari sînt destinați. In special, în congresul ce s-a ținnt la București, prin interesanta conferință a d-nei Maria Ținută, o distinsă învățătare din Suceava, și care a avut aprobarea unanimă a tuturor compresiștilor, s-a desvaluit o stare de locriri în pregătirea învățătorilor, care ar trebui să pună pe graduri pe cei ce au sarcina conducerei și organizărei educațiunei poporului. îm primul rînd învățătorii se plîng că organizarea școalelor normale nu este conformă cu menirea ei de a creea pe viitorii luminători ai satelor. Din programele de studii ale acestor școli lipsesc o mulțime de materii și in primul rînd lipsește studiul mai serios al limitelor străine, în special franceza și cervățătorilor pentru a se putea ține în curent cu mersul civilizațiunei din occident. învățătorul este considerat ca factorul cel mai luminat dintr’un sat și ca atare trebue să și fie intr’acte,vfir o persoană luminată, în curent cn tot mersul civilizațiunei. învățătorului la sate nu i se cere să se mărginească numai la rolul de a explica lecțiunele de pe catedră, ci să se intereseze de întreg mersul cultural din satele lor; să fie făclia luminoasă, care să răspîndească bezna care încă învățae satele noastre. Și dacă este așa, dacă învățătorul are un rol atît de precumpănitor în mersul evolutiv al culturei poporului, atunci trebuește îndreptată cu cea mai serioasă atențiune: pregătirea și recrutarea învățătorilor. O altă chestiune importantă, care s-a discutat în congresul învățătorilor a fost și acela a numărului mic al acestor luminători ai satelor, în raport cu populațiunea rurală și lipsa localurilor de școli la țară. Acestor lipse, emu foarte argumentat au arătat învățătorii, se datorește marele mamar de analfabeți la țară, iar nu activităței extra-școlară cum încearcă să afirme dușmanii acestei activități dovedită atît de folositoare, învățătorul care e bun în școală e bun ei în activitatea din afară de școală șiin vice-versa — buna cuiu bine a arătat un învățător în confires, — iar cel care nu e bun în școală nu e bun nici în afară de școală. Prin urmare nu activităței extrașcolare se datorește marele număr de analfabeți. Normal ar fi ca un învățător să nu aibă sub privegherea lui mai mult de 40 de elevi, în Germania nu are de cit 25 nu 100 și 150 cum există de fapt la noi. La noi în țară există un număr de vre o opt mii de învățători și învățătoare, pe cînd dacă s-ar socoti pentru fiecare învățător sau învățătoare, un număr de maximum 40 de elevi, ne-ar trebui un număr de cel puțin doiua seti de mii de învățători. Localuri de stal. rurale iarăși ne lipsesc și din acea cauză mai mult de un sfert din populatiunea careia, cu vîrsta de șecal, rămine pe din afară. Dacă aceste două lipsuri importante, — numărul mic de învățători IN FIECARE AN, SE PUNE ACEASTA CHESTIE DIN MORALITATE PUBLICĂ Acum un an, cam pe vremea ajeasta, adică în ajunul Anului nou, atrăgeam atențiunea prefecturei politiei Capitalei asupra licenței cu care se îngăduie în Capitală, mai cu seamă in noaptea de revelion și in ziua de Anul nou, tot felul de jocuri de noroc. E vorba de jocuri improvizate, rulete, căișuri, bulă, jocuri de cărți, etc. prin diferite localuri publice, .. . 1 Ti . , .. , I mărginașe si cari aveau un singur scop: jefuirea publicului haler, care se lăsa ademenit de ispita"norocului". Din nefericire, toate articolele presei rămâneau fără efect și poliția noastră continua să fie de o toleranță condamnabilă fată de antreprenorii interlopi ai acestor localuri, iar publicul continua să fie escrocat cu sume însemnate de bani. Erau în joc influențe puternice. Partizani politici rămași pe dinafără, cereau „cel puțin atîta lucru" o autorizație de ruletă, care să-i despăgubească de „neplăcerea sentimentală“ de a nu se fi putut Sufrupta din bugetul Statului. De data aceasta lucrurile vor fi altfel, căci ziarele au anunțat de pe acum cum că d. Moruzzi, încă prefect al politiei, a trimis comisariatelor din Capitală o circulară categorică în chestia oprirei jocurilor de noroc. ----------------exo--------------■ și lipsa de localuri da lua în serioă să cercetară daeasí s-ar face oarecare tata« rezolvarea acestor chawthani» atunci foarte ușor ««praedra și problema analfabeta»» deda ast?, ♦ In general din «fetii de al zecelea covale» al «valutariilor, anușit o mulțime «p tsnî:-4j a* supra cărora trebue e» i.s serios. Trebue să se caute m ^ 2;^ dins«.!. să se realizese, cel fa parte, dezideratele exprimate^ greșul învățăturilor. învățăm.g cer nimic personal «vasoru interes at banei și solidei •*’%DBfT.Sr3 a școalei rurale. E5 err » mai sobțgj pregătire învățătorilor ® luarea scoalelor noa*9»a%P ** *****■' seim. O alta chestiune, tot sm *» tantă este și înmulțit.*«* amn&'^loc învățătorilor și aș«sidi»r resale» chestiune care trebue a& est se salv^ '-“d mai urgent posibili. fx m. ' E o singură cale de a uite, eu murim, și o singură comnoîație fată de scurtimea vieței »«asin. .. B amintirea, trecutului și conștiința că sforțările noastre au girafe sute zile, și aă râmine cevi ©are *u piere în schimbarea lucrurilor. Iată de ce anul nou poate fi vraftiv de bucurie, deși da fapt &? îș*semnează paguba cea mai bilă din câte potit Yi .. .V,U ,ț* .ratura desigur este acea care moare mai greu, sau îs* unele cazuri nu moare niciodată și, deci, un an literar trecut cere mai mult decit un an politic vredicia de a á sărbătorit. Anul 1913 în literatura r&miînească nu a fost prea fericit. ÎTa venit o operă mare, care <*ă un primeun curent nou, care să insemne ceva cu totul deosebit Am avut, însă, activități landabife pe terenul artistic care dovedesc două lueruri foarte utile . Mai iutin sH se găsesc talente cari au toată dorința de a lucra, și că operile noi nu trec neobservate, cumv treceau pe vremuri poezia lui Alexandri» și a lui Eminescu. Un public dornic din litera.are avem în țară, și acest public susține «Flacăra“, „Viața romineasc„Noua revistă romina“, „C Convorbiri literare“ — deși aceastat din urmă revistă, interesantă și farioasă, nu are decit un public prea restrins de vechi și ereilameșestitori. De notat e faptul că teatereieare pînă mai acum cîțiva aai stă aMhgea pe mulți, arta venir din ce în ce o arenă în care luptă, este mai multe talente. Dar în tantra pe lîngă talent literar, care presupuna « anumită cerebralitate susceptibilă de emoție estetică, se mai cere și știință, adică dibăcie la văia ta și căpătată, pentru a ce area (imbroglii, intrigă, draogări, intrări și eșiri etc.) abila este toți de adevărat că pe teatru e nevoe de o anumită știință, și de o experiență scenică, întâi s’ai premierea opere de teatru buffl p Htră multă literatură. Scriindu-se pe teatru din ce in ce mai mult la noi se va erisacea atmosferă de teatru, acea școală în care pot evolua talentele literare care fără de această atmosferă ar fi rămas dacă nu «ferite dar îndreptate spre alte direcții literare. Cîteva doliuri, însă, au venit să întristeze literile românești. Criticul Ilariu Chendi — care «nea priceperea limpede a frumuseței literare cu obiectivitatea și vii personalitatea artistică — la«ra,poetul concentrat al simțirei realî» nești , Cerna, care gîndea adîme în versuri armonioase, au intrat de mult în panteonul romîncei, și și-au cîștigat prin moartea lui prematură dreptul de a hmînuri »iei odată din inimele noastre. Dar literatura trăește din a viat- Ea moare pentru totdeauna cînd: nu există o societate ce ii dă viață, în al cărei suflet nu se simt ecourile sincere ale producției estetice. A putut să existe în timpuri vechi o literatură care era înțeleasă de citiva : Un Re/FC- ti curte, cîțiva amatori... Dar emau democrația voește să fie ea <opozitara bunului gust, și dacă ee*. mulți nu au acest gust» pr@daec!?ea literară lîncezește. Faptul însă, că imbîicul «șatră devine tot ăi ai uornv^ ^ "'1 * o ochezășie că literatura v* m 're luminătorii satelor m&amssac&isi In jurul congresului învățătorilor ș ie nari șofară corpul lor locui IM tre mm tre m tre mi înl.ferska roilni aici Banalitate impresionantă Sărbătorirea anului nou evident că face parte din seria contradicțiilor din care e compusă viața omenească, deoarece numai un adept al nihilismului vieței, un Lenau sau un Leopardi, un psihit anatos ca Hegesias ar putea să se bucure la aproprierea mortei ! Cei mai mulți dintre noi, și tocmai aceia cari au stomacuri bune și bună poftă de viață, sărbătoresc reveillonul, această nouă victorie a Morței asupra Vieței. Dar poate că contrazicerea nu e atît în fond, cît este în formă, bucuria fiind produsă de mulțumirea de a fi cîștigat încă un an. Instinctiv, astfel, fiecare din noi își dă seama, fără să fi cetit pe Darwin, că viata e o luptă. Să trăiască, deci, învingătorul! Și victoriosul sunt eu, ești d-ta, sunt toți cei cari au putut scăpa teferi din lupta cu moartea. Doamna Neagră e la ușe. Să stea acolo. Avem altceva de făcut decît să-i satisfacem dorințele. Avem suflete ce voim să le luminăm, avem inimi ce au nevoe de inimele noastre, voim să u spunem felul nostru de a gîndi, altora și ceea ce gîndim noi ni se pare că e totdeauna bine altora, avem în sufletele noastre dorul de mai bine. Mai stai puțin, doamnă crudă — așteaptă să dăm lumei ceea ce fiecare suntem vrednici să dăm. Vei veni se nă iei, cu siguranță, ca cea mai absolută siguranța, dar lasă-ne să ne bucurăm că am scăpat din uritele-ți brațe, și sperăm a mai scăpa încă și dș. acum încolo... „La mulți ani e o banalitate. Care altă banalitate e mai impresionantă însă pentru numele noastre «ii cît ea» —... —Otto ...... Petronius Bfsm ar numirile „în extremism 1 LA TOATE DEPARTAMENTELE S’A FĂCUT O SERIE NESFÎRȘITĂ DE NUMIRI DE FUNCȚIONARI Coloanele „Monitorului Oficial“ și ale ziarelor noastre zilnice sînt pline de liste kilometrice de numiri, înaituri, permutări, etc. de funcționari, la toate departamentele. E o adevărată avalanșe de ,mișcări“ de toate felurile. Azi a apărut o mișcare în magistratură, una în serviciul poștelor și telegrafelor, ori una la instrucția publică, etc. etc. Cînd se știe că de drept guvernul e demisionat, ce îndreptățire și ce autoritate au aceste însemnate schimbări în personalul serviciilor publice ? Dacă aceste „mișcări" erau necesare serviciilor respective, de ce ele nu s’au făcut mai devreme " De ce șefii administrațiilor publice, din cari unii au și plecat în străinătate, considerându-se singuri demisionați, au așteptat ultimele zile ale guvernului pentru a întocmi aceste numiri și înaintări . Tocmai din această pricină, ele au un caracter deosebit de lipsă de scrupul, ca să nu zicem de incorectitudine. „ Pricina e lesne de găsit. Un fost funcționar superior de la curte, de pildă, profesorul Paraschivescu, a afirmat ori sub semnătură, că unele din numirile acestea făcute la departamentul instrucției, în ultimul moment, sunt pătate de ilegalitate. Tot același lucru și cu avalanșa de înaintări. Nu interesele serviciilor au fost luate în considerație la întocmirea listelor de înaintări și mutări, și interesele personale și politice ale celor cari le-au făcut, după presiunile partizanilor și rudelor. S’au călcat, în ultimul moment, legi și regulamente, și cei cari au operat astfel, își închipui pe nedrept că vina lor ar fi mai mică pentru cât au făcut totul în ajunul fiecărei... ----------------0X0——------- ci ri * la Huoria ao ui