Viitorul, decembrie 1914 (Anul 8, nr. 2448-2474)

1914-12-08 / nr. 2454

H y 1 SITUAȚIA Specesil austro-german­ăb Polonia rusească devine din ce în ce mai evident. Ieri și alaltăieri trupele austriace, cari a înaintat din Galiția occidentală, au cucerit orașele Przed­­borz și Pietrocow, ocupând astfel mal toată Polonia de Sud. Rușii anunță printr’an comunicat oficial, c’an­uați să se retragă conform planului lor de dislocare. Centre­ Poloniei e ocupat de Germani, puternic Întărit! In regiunea Lodz­lovicz. Dar la Nord, pe malul drept al Vistula!, In direcția Hlava — Goldan, frontul rusesc, numeros și compact, dă un asalt viguros Germanilor. Rușii profită de superioritatea lor de acolo spre a invada Prusia orientală, unde au de mult trupe. Putem deci aștepta peste scurt timp o mare bătălie ruso­­germană în Prusia orientală. Judecând acum situația de ansamblu a operațiilor de pe frontul de Est, reese că și a doua ofensivă rusească, cu tendință vădită de a invada în Germania, a dat greș. Gen­dinții s­a terminat cu Înfrângerea de la Tannenberg, în regi­unea lacurilor mazuriene. A doua ofensivă, luată de Ruși, după eșecul austro-german de pe linia Ivangorod—Varșovia, s­a oprit la Vlacovec, de unde Bindenburg, reconstituinde și și întârnâdu’și frontul sa întors, luând ei ofensiva, care s’a terminat cu situația de azi din Polonia. Negreșit nu suntem încă la ultima­ cuvânt a­ operațiilor de pe frontul de Est. Rușii mai au forțe enorme, dar noi consemnăm nci situația zilei, iar nu perspectivele viitorului. De pe frontul de Vest, se comunică o reluare violentă a bem­bardării pr­in regiunea Nieuport. La Basses și pe maluri­le râului Somme. Germanii anunță că au avut succesul, luând francezilor vre-o două mii de prizonieri. Treime așteptat și comunicatul francez. Pe celelalte fronturi situația e staționară. Cuvintele Coroanei $1­uiontificarea naționalii — DUPĂ INMÂNAREA ADRESEI DE RĂSPUNS LA MESAGIU — C­omisiunea v­ăunărea Deputați­lor remițînd Suveranului Adresă ■ de răspuns la Mesagiul Tronului m’ a îndeplinit numai o simplă formalitate constituțională, de o­bicei reprezentând­­ potul majorită­ței parlamentare. In Adresa de răspuns a Came­rei, nnmînată alaltăeri, s’a adus Coroanei expresiunea inanimită­ței gândurilor și sentimentelor re­prezenta­nței naționale, ale cărei­ preocupări se îndreaptă cu drept cuvînt numai spre aceia ce for­mează,—în frământările zilelor de azi, •— grija prefacerilor cari vor eși mîine din rezultatele defini­tive ale războiului european. Nici­odată, poate, expresiunea acestei unanimități naționale, — guvern, parlament și opinie pu­blică la­o­laltă, — nu a reprezin­­tat în mai sincer, acord toate su­fletele românești. De alt­fel nota exactă a situa­­țiriei acesteia, nu putea fi mai bine adusă la cunoștința țarei, în cuvinte mai luminoase, de­cit ace­lea rostite de M. S. Regele cu pri­lejul primirei Adresei de răspuns la Mesagiu. Constatând că „în toate împre­jurările astfel se poate face în ju­rul Tronului unirea în folosul in­tereselor obștești“. Suveranul a pecetluit i­inimitatea de care fa­ce dovadă în aceste grele vre­muri. Adunarea deputaților, adă­ugind : „în unirea simțimintelor Domniilor­ Voastre, isvorîte din­­tr’un patriotism cald și luminat, găsesc cel mai puternic sprijin în aceste momente de mare răs­pundere prin care trecem“. Cuvintele aceste regate sunt pen­tru țară­­ o garanție mai mult că solidaritatea națională, — in­diferent de unele mici și trecătoa­re rătăciri, — va fi menținută sub auspiciile Coroanei, ca să fie cit mai rodnic pusă în slujba intere­selor obștești. In această unanimitate a facto­rilor răspunzători, în preocupări­le de fie­ce clipă a patriotismulu­ior luminat și clar văzător, opi­nia publică va­­ găsi încă o pildă, din care să se inspire azi ca și cra în atitudinea ei, prudentă și în­­țeleaptă. Desfășurarea evenimentelor­­r din ultimele zile a făcut' dovada ne­­îndoioasă m fruntașii țăreix —■ in difermt de credințe police, — 'au uitat tot ceea ce în vrem­uri mormăie ar fi putut ca să-i des­partă, punînd pentru acum în ser­viciul intereselor, mari ale țârei mea patriotică - unanimitate., la mec am asistat dinmăzi m 4n#<f­­i­um Dsmta&m După ce­­ furtuna va fi trecut, în strălucirea altor vremuri, par­tidele politice își vor relua bine­înțeles libertatea de acțiiune, vor trece la preocupările ce se vor im­pune de nevoile acelor vremuri, fie­care urmîndu-și calea potrivit concepțiilor și credințelor, pe ca­­re-și sprijină organizația și drep­tul la conducerea treburilor, pu­blicei De­o­cam­­dată însă, toate­­ conș­tiințele și toate gîndurile sunt stă­pînite de grija salvgardăiei inte­reselor­ naționale. HOTE Eminescul și... cireșile Saint-Beuve, care era mai mult poet de cit­ filosof, a introdus în elitică metoda portretului unui a­utor, voind ca din amănuntele vie­ței lui să se scoată luminile operei ereiasce. Dar metoda lui Sainte-Beuve a­­plicată de spirite simpliste, s’a de­format pină ce-a ajuns la mahala­gismul literar, la curentul de des­­coatere a­­­ vieței intime a artistu­lui. Mărturisim, însă, că nici­odată metoda nu a căzut într’un ridicol mai pronunțat de­cit în cartea de studii­­ literare asupra lui Emines­­cu, datorită d-rului Elie Dăianu. Studiul literar scris de un tran­silvănean netransplantat la noi, ne interesează totdeauna ca unul ce oglindește un­ suflet românesc ce ne este drag. Totuși ori­cât de dispuși am fi ca să primim drept frumos tot ceea­­ce vine din Ardeal, chipul cum d. Dăianu înțelege a explica pe Emi­nescu, este departe de-a fi... serios. Autorul broșurei voește să dove­dească faptul că Eminescu, mic copil, în viața lui de aventurier precoce și de boem nesociabil, a petrecut cît­va timp la Blaj. Dar pe lângă dovezile serioase a acestui „cvartir“ la Blaj, d. Dăianu ne adu­ce și dovezi indirecte. Pentru că Eminescu ia scris un vers copilă­resc : „Eci pe a sa arpă resunătoare Gînt’a nopții dulce mistică cântare Cint din Vălalniță“, d. Dăianu deduce: „cîntarea lină a nopței corespunde perfect unei nopți de vară în Blaj“. Dar și mai­ interesant e faptul că antonii „studiului“ a descoperit cum­ că lui Em­inescu îi plăceau ci­reșile... .Iși aduc mulți aminte că în Mai 1866 îl vedeau pe Eminescu mîncînd cireșe“. Bietul Eminescu ! Să te fi înăl­țat atît de sus cu mintea și alții să nu vadă in tine de­­cât pe copilul.... mîncînd cireșe ! * PETRONDIS • ----Lexp-----■ •** -r- SOLEMNITATEA DELA PITEȘTI MORȚI PENTRU PATRIE Astăzi la ora 10 dim. se va desveli I­teșii, morți în Bulgaria în campania ji im­eni ni așezat în curtea remimen monumenti­t ridicat întru aminti­ 1 din 1918. tuluu­. iuilîaKva. acestui monument _i’eg’imentului^­­i Pl-1 Ilustrația nioastra­­ .reprezintă mo- se datorește d-lui col. Al. Grecescu. Din Duminică în Duminică — urs CÂNTEC nou pe o melodie VECHE. — CORABIA nea­gră CU PANSELE roșii. - vasele­ fantome moderne. -SFÂRȘITUL POVESTE! — T7n­ cîntec nou pe o melodie veche:­­au apărut iarăși vasele fantomă! Au apărut însă în­ coșmarul unei nepregătiri vinovate și-au dispărut cu prima rază de soare ivită, din gura de Con a unnui tun de Un cali­bru superior. Ce curios lucru !... Să condiționezi existența unei fantome de gura unui tun de oțel. Dar soar­ta fantomelor este aceiași. Cele ca­re ne-au înfiorat anii copilăriei noastre și bătrânețea celor care pe vrem­ea lui Shakespeare credeau în umbra lui Brank­o, sunt plăsmuite exact din aceiași substanță efemeră ca și­ chiar așa de nu știu citi cm grosime, a fantomelor marine care au înspăimîntat în ultimul timp va­sele nearm­ate ale partidei adverse. Cunoașteți legenda Corăbiei negre cu pînzele roșii, pe bordul căreia, nu mai rămăsese în viață de­cit pilo­tul­ ursit să-și conducă cimitirul plu­titor din port în port, să cerșească zadarnic pămîntului adăpost odih­nei, de veci pe care fundul mărei îl refuza, și să înspăimînte cu apariția lui stranie , și mută, chemările de a­­jutor ale celorlalte corăbii surprin­se de furtună în­­ largul andrei. Din această legendă veche s-au în spiral toți piloții vaselor fantome moderne. Ucsit­o­arele moderne însă au evoluat,și ele odată cu știința na­vigației și piloții vaselor au luat în­fățișarea mai puțin legendară decât­­ a celui de la cîrma primului vas fantomă. „Olandezul sburator“ s’a transformat cu timpul în Jean-Bart sau în Sarcouf, mai anii trecuți el se chema Rauf-bel iar în toamna a­­ceasta Căpitanul Muller și amiralul Von Spee. Cum însiă nu mai trăim vremea legendelor cind evenimentele se con­fundau cu timpul care nu se măsu­ra nici cu zilele nici cu anii, nici cu secolele și­­ cum în vremurile noas­tre parcelate piuă și în­ clipe, ori­ce poveste trebua să-și aibă sfârșitul ei, era natural ca vasele fantome mo­derne­­ să-și găsească alt sfîrșit de ci­ corabia­­ neagră cu pînz­e roșii a d­­­amiezului sburator. De la Abukir și Trafalgar, o ade­vărată mare­ luptă navală nu am mai avut de­cit la Ciucima când escadra amiralului Rodsenwenski a fost dis­trusă de acea a amiralului Togo. I­a timpul războiului italo-aus­­triac, întâlnirea dintre amiralii Pas­saro și Teghetoff a fost o co­pilărie iar în războiul italo-turc,­ flota ami­ralului­ d’Aspry­­ și a Ducelui de A­­bruzzi n’au avut cu ce vas turcesc să se întîlnească pentru a-și măsura for­țele Tentativa celor cinci contra­­torpiloare italiane care sub coman­da amiralului Milie, au pătruns în Dardanele pînă la Angara, a fost cu adevărat un mare fapt de arme na­val, care însă­ nu a produs nici o con­­­secință. De asemenea în războiul balcanic flota greacă nu s’a întâlnit cu cea turcească de­cit — ca să zi­cem așa — în vizită. Una ascunsă după insula Tenedos și arta prote­jată de forturile Dardanelelor se sa­lutau cu câte o duzină de obuze și a­­poi dispăreau. Războiul Balcanic insa aie-a reedi­tat legenda vasului fantomă cu rai­durile îndrăznețe ale cm­erșătorului turc „Hünsidieb“ comandat de căpi­tanul Rani-bei. S’a întâmplat însă că frica «in­ precauțiunea reciprocă a celor doi, combatanți, si-i îndepăir­teze te ideatina pe unii de alții ,,Ha­­midieh“ și. ,A.veroff“ a scăpat tot­deauna ocazia, de a­ sfîrși legenda o­­landezului turcesc. STU- tot astfel insă s’a petrecut în toamna aceasta cu vasele fantomă­­­ germane. „Emden“ în oceanul Pacific și O­­ceanul Indian a dat la un moment dat.de gîndit­­ pină chiar și a tot­pu­ternicei stăpâne a mărilor. Când primul miliLitru englez As­quith declară în Parlament că „ma­rile glumei sunt libere“ căpitanul Muller, comandantul crucișătorului german „Em­den“ a răspuns din ex­­tremul orient „Nul După două­­ săp­tămâni iasă tot cuvântul celui mai tare a fost adevărat. Primul vas fan­tomă al anului acesta a dispărut la cel dîn­tîi contact cu crucișătorul australian „Sidney“. Soarta lui­­,Em­den” însă, era să fie­ peste alte două săptămîni și soarta întregei escadre fantome germane care înspăimînta vapoarele engleze din apele sudului. Intro bună dimineață, amiralul englez Sturdee care­­ pe­semne că nu credea în existența fantomelor, por­nea din Londra fără să șt­­ie nimeni­i și în fruntea unei escadre de­­ prim­a linie, întîlnea la extremitatea Ame­­ricei de sud flota amiralului Von­­ Spee pe care în mai puțin de trei ore o cufundă cu întregul ei, echipaj. Astăzi cel puțin nuî mai exista­­ nici un vas fantomă. Vasele germane nu mai există de­cât în fotografiile an­terioare, iar amiralul Von Spee, cu ofițerii și marinarii lui, descifrează în fundul oceanului la cite­va­­ mii de metri adâncime legenda olandezului sburator și a faimoasei corăbii ne­gre ca pînzele roșii. „Mările lu­mei sunt libere“. De da­ta asta ele sunt libere cu adevărat, iar corăbiile nearmate pot naviga, libere de orice prejudecată legenda­­ră. Povestea vaselor fantome moder­ne s’a sfîrșit pentru totdeauna. — 1. UK—* I---------------0X0“­—­TM“­ Armata ii ST. In vara amilii trecut, cind tre­buințele­­ neamului chemară fiil Țărei, la arme­, și sufletele Româ­­nilor de pretutindeni vibrată de cel mai cald entuziasm, se stingea din viață poetul St. O. Iosif. In clipele cind cele din urmă li­căriri ale vieței, erau gata să se stingă, el cunoscu toată puterea cu care isbucnise vitejia rominească, și în sufletu­ i divin, se aprinse fio­rul vijelios al entuziasmului­­ pa­triotic, al iubirei pentru Țară. In mintom ktl patri@nrc­ tU de <?­­progrieree nmrtét, imms-ul în min pgmîseră­­ urmașii; enâfar <fie ftț Plevm, țărm, arm­ățireî, hrc&lmă agul viforos .1 mulțmiăi, entu­ziasmul nebun al tuturor»., sa prin­seră intr’o armonie’divină, Intr'o minunată și înflăcărată chemare a neamului..., .„la arme“. De­venise cornistul, care deși ră­nit de moarte, își st­ringe ultimile puteri,­ spre­ a suna din cor nu-* de. IN FIE­CARE ZI poetul .0. IOSIF aramă, mai tare,­­ mai puternic, mai cu credință în izbîndă.... în­­­nainta­rea și ataioul. Iar cind înfricoșătorul și înălță­torul „Ura“— al miilor de feciori, — trăini văzduhul;­­ cinc doro­banți culcați pe arme, se regezeau să înfigă, flacăra, baionetei în piep­tul vrăjmașului... cornistul dobo­­rît de sforțarea făcută căzu mort, avînd încă pe buze sfînta liui che­mare: „Ia arme“. Își îndeplinise misiunea. Ne che­mase la timp. Flăcăii noștri duse­ră Balcanilor cuvintele lui. Isbîn­d­a fa a­ noastră. Face s’a făcut,... Se întorceau dorobanții,, dar cor­nistul nu mai era; ei însă, duseră în toate unghiurile Tarei, cereas­ca lui chemare. De atunci, nu avem altă dorință decit să ducem, peste hotarele al­tor minți, chemarea neuitatului cîntă­reț... Niedem­ însă ea în­­ Armată, în ca sârmă, nu sînt rostite mai des și cu mai plin­­ înțeles, cuvintele lui Iosif.­­ . In cuprinsul chemărei lui „La arme“, găsim toată mândria, în mre­der­ea in noi, vitejia și toate aspi­­rațiunile noastre. Iosif este al Armatei ca și al Țărei. Și acum cinci, câțiva oa­meni de inimă, au hotărât să imor­ta­seze pe neuitatul cornist al Ro­mâniei, armata sa cuvine să își dea obolul. Fiecare regiment contribuind numai cu cite 2ă—A0 lei, dar rea­liza suma de 3000 f­ranci, unn. sin­gur Regim, de Infant, a dat 2 fel de lei. De ce i- am da­t toții ! Nu a fmt Iosif, accela$ pentru toată Oș­tirea ? Pîpa trebue ur­mată, Comitetul de Inițiativă ră­mînd­ liste de subscripție în Armată, pre­văd tm rezultat fericit, Armata, și-a iubit cornîMul..și o va do­vedi. hi. C. St. .1 4 TELEGRAME Ravagiile produse de două aeroplane franceze Viena, 6 Decembrie. —­­Se tele­graf iasă din Sarrebourg (Lorena) că noaptea trecută pe la miezul nop­tei, două aeroplane dușmane au zburat asupra orașului, amneînă 10 bombe care au ucis­ pe un­ sub­ofițer de ulani și pe o servitoare. Pagubele materiale, sunt­ destul de considerabile. Acești aviatori au mai aruncat bombe la Heming și pe stația din Rieding, _ , „Misiunea principelui plon la Roma Roma, 0 Decembrie. — „Popolo Romano“ vorbind de însărcinarea dată de Împăratul Wilhelm Princi­pelui de Bü­low, scrie: însărcinarea de a conduce ambasada Germaniei din Roma pe timpul concediului d-lui von Flotow nu are nimica ex­traordinar. Amabasadorul von Flotow, care în niște momente așa de grele, a știut să se poarte cu atîta dibăcie și cu atîta tact față de guvernul ita­lian, nu va fi înlocuit de fostul can­celar al Împăratului. Dată fiind execepțională impor­tanța pe care o are astăzi ambasada pe Ungă Quiri­nai, împăratul a vrut cu­ timp titularul ambasadei va lipsi din Roma, ca afacerile politicei să fie conduse de un om așa de apreciat și de­stimat în Italia ca un cunoscător adine al societății și al poporului italian, ca Principele de Bü­low. (A. T. I.). Könnt, 6 Decembrie, — lntr’un­ ar­ticol „Popolo Romano“ se ocupa cu venirea la Roma a Principelui Bü­­low. El scrie: „Ori­care va fi ’acțiu­nea pe care fostul cancelar al împă­ratului german o va desfășura la Rom­a­, un lucru, după părerea noas­tră, e sigur, că în împrejurările de față, Principele de Bü­low nu’ar fi primit să pună la cale unele nego­cieri, cari să fie în contradicție cu înaltele interese ații morale cit și materiale, pe cari Italia le are de a­­părat. (A, ~T. I.) . întrevederea regilor Suediei, Norvegiei și Danemarcei Viena. 6 Decembrie. — Se află din Malmoe că Regele­ Suediei, du­pă ce a insolit pe cei doi wispe­și pînă la reședința lor, a mai stat la fie­care­ monarh cile o jumătate de oră. ■ La 11 luni, cei doi Suverani au venit la Regele Gustav și confer­in­ța a început numai de cit. La ora 1 a fost un dejun, apoi trata­v&­­le au fost reluate. in Viena, 6 Decembrie. — Se depo* șează din Mahnoe că 500 studenți, au organizat la amiazi un cortegiu solemn spre a prezenta celor trei Suverani omagiile lor respectoase. Cei trei­ monarhi s’au arătat la balcon; mulțimea le-a făcut o ova­ție entusicistă. Președintele corpului studenți­lor din Lund a rostit un discurs de omagii­ în care și-a exprimat s­pe­ra­n­ța că între popoarele de la nord va domni mereu o încredere reci­procă. Oratorul a terminat stri­­gînd. Ura pentru cei trei Suve­rani. Studen­ții iau cînta­t apoi imnul național suedez. Președintele cor­pului studenților și reprezentanții­­ profesorilor au fost primiți la re­ședința Suveranilor , apoi au defi­lat în fața monarhilor care­ i-au sa­­lutat în mod cordial. Tratativele fraților Buxton Viena, 6 Decembrie. — Se afla din Salonic că alți 800 răniți sîrbi au fost transportați la Monastir, ( Bitolia). Frații Buxton s-au înapoiat de la Niș; ei sunt tăcu­ți și se pare că nu au obținut nici un succes în străduințele lor de a ajunge­ la o înțelegere sîrbo-bulgară. PRELUNGIREA SESIUNEI CAMEREI BULGARE Sofia 6 Dcembrie. — Sesiunea or­dinară a Sobraniei bulgare, va fi­­prelung­ită pînă la 21. Decembrie e, timp în care guvernul speră să ob­țină votarea bugetului și a proecte­lor de natură urgentă. U­na din cele mai sublime mani­festații de solidaritate umană și de nețărmurită admirație pentru ipoetul care vorbea în numele pa­triei sale suprem de nefericite, a a­­vut loc astă seară la teatrul Filo­­diramatico din Milano. Maeterlinck, scriitorul a cărui faimă e mondială, s’a hotărât sa facă un apel Italiei, patria tuturor artelor, în numele artei și al civi­lizației amenințate de furia raz­boiului, învingând extrema’i modestie și fireasca’­ timiditate, cucerit­ de ’en­tusiasmul sincer cu care publicul mil­anez l-a salutat alaltă­ seară la Scala s’a decis —­ deși adusese în­­ pluns de la Paris pe secretarul său Max să-i citească —­ sa-i spue el în­suși! Cind a apărut pe scenă urâ­tele și aplauzele, strigătele să „tră­iască­­ Belgia“ nu­ mai conteneau. Cu glasul surd de lacrsimi­­ înăbuși­te, marele fiu al Belgei a spus în tri un discurs grandios. Tragedia— unică în istorie — a țărei fericite, bogate, civilizate care azi nu mai există, căci — a adăugat Maeter­linck — pot afirma din isvor ce nu se poate contesta, că: Bruxelles, Gand, Anvers, Bruges sunt minate și că ne putem aștepta să urmeze soarta orașelor Termonde, Lou­vain și Malimes ! In numele civilizației latine căl­cate in picioare și In numele unui cuvînt s’a imolat Belgia sciind că se sacrifică fără speranță de sal­vare . Dar cind în numele cuvîntu­lui Onoare, cuvînt care sau se vede, se înfrățește un popor întreg fără distincție de­ neam, de clase și de păreri, acel popor are dreptul să trăiască și gloria lui să fie eternă în memoria oamenilor.­­Belgia așe­zată între două popoare, între do­uă civilizații și între două culturi a știut să aleagă fără să șovăeas­­că ! $i-a pierdut aproape­­ toți fii, toată bogăția, toată puterea. Azi nu mai­­ poate. Italia a cărei influen­ță morală și materială atârnă greu un cântar trebue să oprească ruina neîndreptățită de nici o necesita­te strategică care face din Belgia un pustiu !. Și tezaurul artistic ca­re era ■ bucuria­­ acelui­ popor paci­unc și um­iritor, este patrimoniul civilizației și al omenirei­ ■ ■ .Nici pe vremea războiului din Libia nu am văzut atîta entusiasm. Teatrul întreg în picioare, a acla­mat pr.i Măeterlinck. S’au cântat imnul­­ belgian -grî Mar., silieza însoțite de corul improvizat de public care au mai voia să știe de forța publică. Frumoasa cântăreață Carmen Melis, deși spectatoare, a acceptat să înlocuiască pe o alta, indispusă, și cu un frumos gest a aruncat în loja poetului rose roșii ca sîngele eroilor martiri strigînd: Virg­i. Belgia imortale! Cu multă artă apoi, cu mare ta­lent dramatic, poetul francez Hen­ry secretarul și prietenul lui Maeterlinck, a vorbit de opera­ u­­riașă și de însemnătatea ei, rele­­vînd armonia și continuitatea echi­librației sale filosofii. Maniera așa zisă filosofică e explicarea manie­rei mistice. Operele recente sunt complect­area primelor sale volu­me. Senina lui filosofie a readus con­științele neliniștite și cercetătoare la realitatea fericirilor cari există, dar pe cari obsemnința ne împie­dică de a le mai vedea! Maeter­linck, poetul tăcerii și al singurătă­ții, acel ce în „Comoara celor u­­mili“ zice că în memoria noastră, rămâne mai mult tăcerile persoa­nelor iubite de­cit vorbele lor, a idat glas și a cercetat rațiunea de a fi al temerilor noastre, al fried neînțelese ce ne stăpânește, al fiori­lor ce ne stăpînește sufletul cople­șit de necunoscut! A vrut să expri­me sub­conșcientul să învingă­ mis­terul, cu religiunea dragostei in­­finite de viață. >.1 Volumul care va apare în curând „L’Hôte inconnu“ va fi un pas di­­n­ainte pe calea Adevărului, pe ca­re geniul scriitorului belgian, au­torul atîtor volume admirabile, îl întrevede și îl fixează. Fragmente din simbolicele „La mort de Tru­­­tagiles“ și ’’loiseau bien“ au plă­cut imens de mult. Poetul Bertacelli, unul din­ cei mai apreciați poeți ai Italiei de azi poetul splendorilor alpine și al în­­nalțimilor imaculate și intangibi­le — după un discurs înflăcărat, în care a subliniat necesitatea de a asculta apelul exilaților fără pa­trie, și a «urma această „eterna neutralitate“ fiindcă e fata­ ca și Italia să’și spue cuvîntul căm­ nu se dezertează Istoria, a fost între­rupt mereu de aplauze și de apro­bări unanime, aplauze cari, în mo­­mentul fiind cei doi poeți s’au eSra» tat, au devenit un adevărat delir . Serbarea de neuitat ne va repe­ta tot în beneficiul refugiatân­ ■ Zoe tu­rbea TilaariSsI SCRISORI DIN ITALIA MAETERLINCK LA MILANO

Next