Viitorul, decembrie 1914 (Anul 8, nr. 2448-2474)
1914-12-08 / nr. 2454
H y 1 SITUAȚIA Specesil austro-germanăb Polonia rusească devine din ce în ce mai evident. Ieri și alaltăieri trupele austriace, cari a înaintat din Galiția occidentală, au cucerit orașele Przedborz și Pietrocow, ocupând astfel mal toată Polonia de Sud. Rușii anunță printr’an comunicat oficial, c’anuați să se retragă conform planului lor de dislocare. Centre Poloniei e ocupat de Germani, puternic Întărit! In regiunea Lodzlovicz. Dar la Nord, pe malul drept al Vistula!, In direcția Hlava — Goldan, frontul rusesc, numeros și compact, dă un asalt viguros Germanilor. Rușii profită de superioritatea lor de acolo spre a invada Prusia orientală, unde au de mult trupe. Putem deci aștepta peste scurt timp o mare bătălie rusogermană în Prusia orientală. Judecând acum situația de ansamblu a operațiilor de pe frontul de Est, reese că și a doua ofensivă rusească, cu tendință vădită de a invada în Germania, a dat greș. Gendinții sa terminat cu Înfrângerea de la Tannenberg, în regiunea lacurilor mazuriene. A doua ofensivă, luată de Ruși, după eșecul austro-german de pe linia Ivangorod—Varșovia, sa oprit la Vlacovec, de unde Bindenburg, reconstituinde și și întârnâdu’și frontul sa întors, luând ei ofensiva, care s’a terminat cu situația de azi din Polonia. Negreșit nu suntem încă la ultima cuvânt a operațiilor de pe frontul de Est. Rușii mai au forțe enorme, dar noi consemnăm nci situația zilei, iar nu perspectivele viitorului. De pe frontul de Vest, se comunică o reluare violentă a bembardării prin regiunea Nieuport. La Basses și pe malurile râului Somme. Germanii anunță că au avut succesul, luând francezilor vre-o două mii de prizonieri. Treime așteptat și comunicatul francez. Pe celelalte fronturi situația e staționară. Cuvintele Coroanei $1uiontificarea naționalii — DUPĂ INMÂNAREA ADRESEI DE RĂSPUNS LA MESAGIU — Comisiunea văunărea Deputaților remițînd Suveranului Adresă ■ de răspuns la Mesagiul Tronului m’ a îndeplinit numai o simplă formalitate constituțională, de obicei reprezentând potul majorităței parlamentare. In Adresa de răspuns a Camerei, nnmînată alaltăeri, s’a adus Coroanei expresiunea inanimităței gândurilor și sentimentelor reprezentanței naționale, ale cărei preocupări se îndreaptă cu drept cuvînt numai spre aceia ce formează,—în frământările zilelor de azi, •— grija prefacerilor cari vor eși mîine din rezultatele definitive ale războiului european. Niciodată, poate, expresiunea acestei unanimități naționale, — guvern, parlament și opinie publică laolaltă, — nu a reprezintat în mai sincer, acord toate sufletele românești. De altfel nota exactă a situațiriei acesteia, nu putea fi mai bine adusă la cunoștința țarei, în cuvinte mai luminoase, decit acelea rostite de M. S. Regele cu prilejul primirei Adresei de răspuns la Mesagiu. Constatând că „în toate împrejurările astfel se poate face în jurul Tronului unirea în folosul intereselor obștești“. Suveranul a pecetluit iinimitatea de care face dovadă în aceste grele vremuri. Adunarea deputaților, adăugind : „în unirea simțimintelor Domniilor Voastre, isvorîte dintr’un patriotism cald și luminat, găsesc cel mai puternic sprijin în aceste momente de mare răspundere prin care trecem“. Cuvintele aceste regate sunt pentru țară o garanție mai mult că solidaritatea națională, — indiferent de unele mici și trecătoare rătăciri, — va fi menținută sub auspiciile Coroanei, ca să fie cit mai rodnic pusă în slujba intereselor obștești. In această unanimitate a factorilor răspunzători, în preocupările de fiece clipă a patriotismuluior luminat și clar văzător, opinia publică va găsi încă o pildă, din care să se inspire azi ca și cra în atitudinea ei, prudentă și înțeleaptă. Desfășurarea evenimentelorr din ultimele zile a făcut' dovada neîndoioasă m fruntașii țăreix —■ in difermt de credințe police, — 'au uitat tot ceea ce în vremuri mormăie ar fi putut ca să-i despartă, punînd pentru acum în serviciul intereselor, mari ale țârei mea patriotică - unanimitate., la mec am asistat dinmăzi m 4n#<fium Dsmta&m După ce furtuna va fi trecut, în strălucirea altor vremuri, partidele politice își vor relua bineînțeles libertatea de acțiiune, vor trece la preocupările ce se vor impune de nevoile acelor vremuri, fiecare urmîndu-și calea potrivit concepțiilor și credințelor, pe care-și sprijină organizația și dreptul la conducerea treburilor, publicei Deocamdată însă, toate conștiințele și toate gîndurile sunt stăpînite de grija salvgardăiei intereselor naționale. HOTE Eminescul și... cireșile Saint-Beuve, care era mai mult poet de cit filosof, a introdus în elitică metoda portretului unui autor, voind ca din amănuntele vieței lui să se scoată luminile operei ereiasce. Dar metoda lui Sainte-Beuve aplicată de spirite simpliste, s’a deformat pină ce-a ajuns la mahalagismul literar, la curentul de descoatere a vieței intime a artistului. Mărturisim, însă, că niciodată metoda nu a căzut într’un ridicol mai pronunțat decit în cartea de studii literare asupra lui Eminescu, datorită d-rului Elie Dăianu. Studiul literar scris de un transilvănean netransplantat la noi, ne interesează totdeauna ca unul ce oglindește un suflet românesc ce ne este drag. Totuși oricât de dispuși am fi ca să primim drept frumos tot ceeace vine din Ardeal, chipul cum d. Dăianu înțelege a explica pe Eminescu, este departe de-a fi... serios. Autorul broșurei voește să dovedească faptul că Eminescu, mic copil, în viața lui de aventurier precoce și de boem nesociabil, a petrecut cîtva timp la Blaj. Dar pe lângă dovezile serioase a acestui „cvartir“ la Blaj, d. Dăianu ne aduce și dovezi indirecte. Pentru că Eminescu ia scris un vers copilăresc : „Eci pe a sa arpă resunătoare Gînt’a nopții dulce mistică cântare Cint din Vălalniță“, d. Dăianu deduce: „cîntarea lină a nopței corespunde perfect unei nopți de vară în Blaj“. Dar și mai interesant e faptul că antonii „studiului“ a descoperit cum că lui Eminescu îi plăceau cireșile... .Iși aduc mulți aminte că în Mai 1866 îl vedeau pe Eminescu mîncînd cireșe“. Bietul Eminescu ! Să te fi înălțat atît de sus cu mintea și alții să nu vadă in tine decât pe copilul.... mîncînd cireșe ! * PETRONDIS • ----Lexp-----■ •** -r- SOLEMNITATEA DELA PITEȘTI MORȚI PENTRU PATRIE Astăzi la ora 10 dim. se va desveli Iteșii, morți în Bulgaria în campania ji imeni ni așezat în curtea remimen monumentit ridicat întru aminti 1 din 1918. tuluu. iuilîaKva. acestui monument _i’eg’imentului^i Pl-1 Ilustrația nioastra .reprezintă mo- se datorește d-lui col. Al. Grecescu. Din Duminică în Duminică — urs CÂNTEC nou pe o melodie VECHE. — CORABIA neagră CU PANSELE roșii. - vasele fantome moderne. -SFÂRȘITUL POVESTE! — T7n cîntec nou pe o melodie veche:au apărut iarăși vasele fantomă! Au apărut însă în coșmarul unei nepregătiri vinovate și-au dispărut cu prima rază de soare ivită, din gura de Con a unnui tun de Un calibru superior. Ce curios lucru !... Să condiționezi existența unei fantome de gura unui tun de oțel. Dar soarta fantomelor este aceiași. Cele care ne-au înfiorat anii copilăriei noastre și bătrânețea celor care pe vremea lui Shakespeare credeau în umbra lui Branko, sunt plăsmuite exact din aceiași substanță efemeră ca și chiar așa de nu știu citi cm grosime, a fantomelor marine care au înspăimîntat în ultimul timp vasele nearmate ale partidei adverse. Cunoașteți legenda Corăbiei negre cu pînzele roșii, pe bordul căreia, nu mai rămăsese în viață decit pilotul ursit să-și conducă cimitirul plutitor din port în port, să cerșească zadarnic pămîntului adăpost odihnei, de veci pe care fundul mărei îl refuza, și să înspăimînte cu apariția lui stranie , și mută, chemările de ajutor ale celorlalte corăbii surprinse de furtună în largul andrei. Din această legendă veche s-au în spiral toți piloții vaselor fantome moderne. Ucsitoarele moderne însă au evoluat,și ele odată cu știința navigației și piloții vaselor au luat înfățișarea mai puțin legendară decât a celui de la cîrma primului vas fantomă. „Olandezul sburator“ s’a transformat cu timpul în Jean-Bart sau în Sarcouf, mai anii trecuți el se chema Rauf-bel iar în toamna aceasta Căpitanul Muller și amiralul Von Spee. Cum însiă nu mai trăim vremea legendelor cind evenimentele se confundau cu timpul care nu se măsura nici cu zilele nici cu anii, nici cu secolele și cum în vremurile noastre parcelate piuă și în clipe, orice poveste trebua să-și aibă sfârșitul ei, era natural ca vasele fantome moderne să-și găsească alt sfîrșit de ci corabia neagră cu pînze roșii a damiezului sburator. De la Abukir și Trafalgar, o adevărată mare luptă navală nu am mai avut decit la Ciucima când escadra amiralului Rodsenwenski a fost distrusă de acea a amiralului Togo. Ia timpul războiului italo-austriac, întâlnirea dintre amiralii Passaro și Teghetoff a fost o copilărie iar în războiul italo-turc, flota amiralului d’Aspry și a Ducelui de Abruzzi n’au avut cu ce vas turcesc să se întîlnească pentru a-și măsura forțele Tentativa celor cinci contratorpiloare italiane care sub comanda amiralului Milie, au pătruns în Dardanele pînă la Angara, a fost cu adevărat un mare fapt de arme naval, care însă nu a produs nici o consecință. De asemenea în războiul balcanic flota greacă nu s’a întâlnit cu cea turcească decit — ca să zicem așa — în vizită. Una ascunsă după insula Tenedos și arta protejată de forturile Dardanelelor se salutau cu câte o duzină de obuze și apoi dispăreau. Războiul Balcanic insa aie-a reeditat legenda vasului fantomă cu raidurile îndrăznețe ale cmerșătorului turc „Hünsidieb“ comandat de căpitanul Rani-bei. S’a întâmplat însă că frica «in precauțiunea reciprocă a celor doi, combatanți, si-i îndepăirteze te ideatina pe unii de alții ,,Hamidieh“ și. ,A.veroff“ a scăpat totdeauna ocazia, de a sfîrși legenda olandezului turcesc. STU- tot astfel insă s’a petrecut în toamna aceasta cu vasele fantomă germane. „Emden“ în oceanul Pacific și Oceanul Indian a dat la un moment dat.de gîndit pină chiar și a totputernicei stăpâne a mărilor. Când primul miliLitru englez Asquith declară în Parlament că „marile glumei sunt libere“ căpitanul Muller, comandantul crucișătorului german „Emden“ a răspuns din extremul orient „Nul După două săptămâni iasă tot cuvântul celui mai tare a fost adevărat. Primul vas fantomă al anului acesta a dispărut la cel dîntîi contact cu crucișătorul australian „Sidney“. Soarta lui,Emden” însă, era să fie peste alte două săptămîni și soarta întregei escadre fantome germane care înspăimînta vapoarele engleze din apele sudului. Intro bună dimineață, amiralul englez Sturdee care pesemne că nu credea în existența fantomelor, pornea din Londra fără să știe nimenii și în fruntea unei escadre de prima linie, întîlnea la extremitatea Americei de sud flota amiralului Von Spee pe care în mai puțin de trei ore o cufundă cu întregul ei, echipaj. Astăzi cel puțin nuî mai exista nici un vas fantomă. Vasele germane nu mai există decât în fotografiile anterioare, iar amiralul Von Spee, cu ofițerii și marinarii lui, descifrează în fundul oceanului la citeva mii de metri adâncime legenda olandezului sburator și a faimoasei corăbii negre ca pînzele roșii. „Mările lumei sunt libere“. De data asta ele sunt libere cu adevărat, iar corăbiile nearmate pot naviga, libere de orice prejudecată legendară. Povestea vaselor fantome moderne s’a sfîrșit pentru totdeauna. — 1. UK—* I---------------0X0“—TM“ Armata ii ST. In vara amilii trecut, cind trebuințele neamului chemară fiil Țărei, la arme, și sufletele Românilor de pretutindeni vibrată de cel mai cald entuziasm, se stingea din viață poetul St. O. Iosif. In clipele cind cele din urmă licăriri ale vieței, erau gata să se stingă, el cunoscu toată puterea cu care isbucnise vitejia rominească, și în sufletu i divin, se aprinse fiorul vijelios al entuziasmului patriotic, al iubirei pentru Țară. In mintom ktl patri@nrc tU de <?progrieree nmrtét, imms-ul în min pgmîseră urmașii; enâfar <fie ftț Plevm, țărm, armățireî, hrc&lmă agul viforos .1 mulțmiăi, entuziasmul nebun al tuturor»., sa prinseră intr’o armonie’divină, Intr'o minunată și înflăcărată chemare a neamului..., .„la arme“. Devenise cornistul, care deși rănit de moarte, își stringe ultimile puteri, spre a suna din cor nu-* de. IN FIECARE ZI poetul .0. IOSIF aramă, mai tare, mai puternic, mai cu credință în izbîndă.... înnaintarea și ataioul. Iar cind înfricoșătorul și înălțătorul „Ura“— al miilor de feciori, — trăini văzduhul; cinc dorobanți culcați pe arme, se regezeau să înfigă, flacăra, baionetei în pieptul vrăjmașului... cornistul doborît de sforțarea făcută căzu mort, avînd încă pe buze sfînta liui chemare: „Ia arme“. Își îndeplinise misiunea. Ne chemase la timp. Flăcăii noștri duseră Balcanilor cuvintele lui. Isbînda fa a noastră. Face s’a făcut,... Se întorceau dorobanții,, dar cornistul nu mai era; ei însă, duseră în toate unghiurile Tarei, cereasca lui chemare. De atunci, nu avem altă dorință decit să ducem, peste hotarele altor minți, chemarea neuitatului cîntăreț... Niedem însă ea în Armată, în ca sârmă, nu sînt rostite mai des și cu mai plin înțeles, cuvintele lui Iosif. . In cuprinsul chemărei lui „La arme“, găsim toată mândria, în mrederea in noi, vitejia și toate aspirațiunile noastre. Iosif este al Armatei ca și al Țărei. Și acum cinci, câțiva oameni de inimă, au hotărât să imortaseze pe neuitatul cornist al României, armata sa cuvine să își dea obolul. Fiecare regiment contribuind numai cu cite 2ă—A0 lei, dar realiza suma de 3000 franci, unn. singur Regim, de Infant, a dat 2 fel de lei. De ce i- am dat toții ! Nu a fmt Iosif, accela$ pentru toată Oștirea ? Pîpa trebue urmată, Comitetul de Inițiativă rămînd liste de subscripție în Armată, prevăd tm rezultat fericit, Armata, și-a iubit cornîMul..și o va dovedi. hi. C. St. .1 4 TELEGRAME Ravagiile produse de două aeroplane franceze Viena, 6 Decembrie. —Se telegraf iasă din Sarrebourg (Lorena) că noaptea trecută pe la miezul noptei, două aeroplane dușmane au zburat asupra orașului, amneînă 10 bombe care au ucis pe un subofițer de ulani și pe o servitoare. Pagubele materiale, sunt destul de considerabile. Acești aviatori au mai aruncat bombe la Heming și pe stația din Rieding, _ , „Misiunea principelui plon la Roma Roma, 0 Decembrie. — „Popolo Romano“ vorbind de însărcinarea dată de Împăratul Wilhelm Principelui de Bülow, scrie: însărcinarea de a conduce ambasada Germaniei din Roma pe timpul concediului d-lui von Flotow nu are nimica extraordinar. Amabasadorul von Flotow, care în niște momente așa de grele, a știut să se poarte cu atîta dibăcie și cu atîta tact față de guvernul italian, nu va fi înlocuit de fostul cancelar al Împăratului. Dată fiind execepțională importanța pe care o are astăzi ambasada pe Ungă Quirinai, împăratul a vrut cu timp titularul ambasadei va lipsi din Roma, ca afacerile politicei să fie conduse de un om așa de apreciat și destimat în Italia ca un cunoscător adine al societății și al poporului italian, ca Principele de Bülow. (A. T. I.). Könnt, 6 Decembrie, — lntr’un articol „Popolo Romano“ se ocupa cu venirea la Roma a Principelui Bülow. El scrie: „Oricare va fi ’acțiunea pe care fostul cancelar al împăratului german o va desfășura la Roma, un lucru, după părerea noastră, e sigur, că în împrejurările de față, Principele de Bülow nu’ar fi primit să pună la cale unele negocieri, cari să fie în contradicție cu înaltele interese ații morale cit și materiale, pe cari Italia le are de apărat. (A, ~T. I.) . întrevederea regilor Suediei, Norvegiei și Danemarcei Viena. 6 Decembrie. — Se află din Malmoe că Regele Suediei, după ce a insolit pe cei doi wispeși pînă la reședința lor, a mai stat la fiecare monarh cile o jumătate de oră. ■ La 11 luni, cei doi Suverani au venit la Regele Gustav și conferința a început numai de cit. La ora 1 a fost un dejun, apoi tratav&le au fost reluate. in Viena, 6 Decembrie. — Se depo* șează din Mahnoe că 500 studenți, au organizat la amiazi un cortegiu solemn spre a prezenta celor trei Suverani omagiile lor respectoase. Cei trei monarhi s’au arătat la balcon; mulțimea le-a făcut o ovație entusicistă. Președintele corpului studenților din Lund a rostit un discurs de omagii în care și-a exprimat speranța că între popoarele de la nord va domni mereu o încredere reciprocă. Oratorul a terminat strigînd. Ura pentru cei trei Suverani. Studenții iau cîntat apoi imnul național suedez. Președintele corpului studenților și reprezentanții profesorilor au fost primiți la reședința Suveranilor , apoi au defilat în fața monarhilor care i-au salutat în mod cordial. Tratativele fraților Buxton Viena, 6 Decembrie. — Se afla din Salonic că alți 800 răniți sîrbi au fost transportați la Monastir, ( Bitolia). Frații Buxton s-au înapoiat de la Niș; ei sunt tăcuți și se pare că nu au obținut nici un succes în străduințele lor de a ajunge la o înțelegere sîrbo-bulgară. PRELUNGIREA SESIUNEI CAMEREI BULGARE Sofia 6 Dcembrie. — Sesiunea ordinară a Sobraniei bulgare, va fiprelungită pînă la 21. Decembrie e, timp în care guvernul speră să obțină votarea bugetului și a proectelor de natură urgentă. Una din cele mai sublime manifestații de solidaritate umană și de nețărmurită admirație pentru ipoetul care vorbea în numele patriei sale suprem de nefericite, a avut loc astă seară la teatrul Filodiramatico din Milano. Maeterlinck, scriitorul a cărui faimă e mondială, s’a hotărât sa facă un apel Italiei, patria tuturor artelor, în numele artei și al civilizației amenințate de furia razboiului, învingând extrema’i modestie și fireasca’ timiditate, cucerit de ’entusiasmul sincer cu care publicul milanez l-a salutat alaltă seară la Scala s’a decis — deși adusese în pluns de la Paris pe secretarul său Max să-i citească — sa-i spue el însuși! Cind a apărut pe scenă urâtele și aplauzele, strigătele să „trăiască Belgia“ nu mai conteneau. Cu glasul surd de lacrsimi înăbușite, marele fiu al Belgei a spus în tri un discurs grandios. Tragedia— unică în istorie — a țărei fericite, bogate, civilizate care azi nu mai există, căci — a adăugat Maeterlinck — pot afirma din isvor ce nu se poate contesta, că: Bruxelles, Gand, Anvers, Bruges sunt minate și că ne putem aștepta să urmeze soarta orașelor Termonde, Louvain și Malimes ! In numele civilizației latine călcate in picioare și In numele unui cuvînt s’a imolat Belgia sciind că se sacrifică fără speranță de salvare . Dar cind în numele cuvîntului Onoare, cuvînt care sau se vede, se înfrățește un popor întreg fără distincție de neam, de clase și de păreri, acel popor are dreptul să trăiască și gloria lui să fie eternă în memoria oamenilor.Belgia așezată între două popoare, între două civilizații și între două culturi a știut să aleagă fără să șovăească ! $i-a pierdut aproape toți fii, toată bogăția, toată puterea. Azi nu mai poate. Italia a cărei influență morală și materială atârnă greu un cântar trebue să oprească ruina neîndreptățită de nici o necesitate strategică care face din Belgia un pustiu !. Și tezaurul artistic care era ■ bucuria acelui popor paciunc și umiritor, este patrimoniul civilizației și al omenirei ■ ■ .Nici pe vremea războiului din Libia nu am văzut atîta entusiasm. Teatrul întreg în picioare, a aclamat pr.i Măeterlinck. S’au cântat imnul belgian -grî Mar., silieza însoțite de corul improvizat de public care au mai voia să știe de forța publică. Frumoasa cântăreață Carmen Melis, deși spectatoare, a acceptat să înlocuiască pe o alta, indispusă, și cu un frumos gest a aruncat în loja poetului rose roșii ca sîngele eroilor martiri strigînd: Virgi. Belgia imortale! Cu multă artă apoi, cu mare talent dramatic, poetul francez Henry secretarul și prietenul lui Maeterlinck, a vorbit de opera uriașă și de însemnătatea ei, relevînd armonia și continuitatea echilibrației sale filosofii. Maniera așa zisă filosofică e explicarea manierei mistice. Operele recente sunt complectarea primelor sale volume. Senina lui filosofie a readus conștiințele neliniștite și cercetătoare la realitatea fericirilor cari există, dar pe cari obsemnința ne împiedică de a le mai vedea! Maeterlinck, poetul tăcerii și al singurătății, acel ce în „Comoara celor umili“ zice că în memoria noastră, rămâne mai mult tăcerile persoanelor iubite decit vorbele lor, a idat glas și a cercetat rațiunea de a fi al temerilor noastre, al fried neînțelese ce ne stăpânește, al fiorilor ce ne stăpînește sufletul copleșit de necunoscut! A vrut să exprime subconșcientul să învingă misterul, cu religiunea dragostei infinite de viață. >.1 Volumul care va apare în curând „L’Hôte inconnu“ va fi un pas dinainte pe calea Adevărului, pe care geniul scriitorului belgian, autorul atîtor volume admirabile, îl întrevede și îl fixează. Fragmente din simbolicele „La mort de Trutagiles“ și ’’loiseau bien“ au plăcut imens de mult. Poetul Bertacelli, unul din cei mai apreciați poeți ai Italiei de azi poetul splendorilor alpine și al înnalțimilor imaculate și intangibile — după un discurs înflăcărat, în care a subliniat necesitatea de a asculta apelul exilaților fără patrie, și a «urma această „eterna neutralitate“ fiindcă e fata ca și Italia să’și spue cuvîntul căm nu se dezertează Istoria, a fost întrerupt mereu de aplauze și de aprobări unanime, aplauze cari, în momentul fiind cei doi poeți s’au eSra» tat, au devenit un adevărat delir . Serbarea de neuitat ne va repeta tot în beneficiul refugiatân ■ Zoe turbea TilaariSsI SCRISORI DIN ITALIA MAETERLINCK LA MILANO