Viitorul, octombrie 1915 (Anul 8, nr. 2744-2774)
1915-10-27 / nr. 2770
AtkVkí mä of»&etoa Mo. aßrv*# tame ■E^^ÜSXämsmSSBBSOSBBt ßBOKA £ N T2 BBMI tn țară............... nn an 18 Lei............ seaaa ftmt 3 Lei I» 8t rin State... tin an 36 L®i...................sease Inni IS Lai Abonamentele incepte 1 $1 15 ale fiecărei Soni REDACTIA ADMINISTRATIA ANCNNCRIRI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. IS Intrare* prin nasag. Twnit'îîaro TELEFON 13/47 si 57/20 STRADA ACADEMIEI 17 Intrare si prin Calea Victoriei 56 » TELEFON 22/39 SITUAŢIA Armata centrali Baîgară a eospat oraţii îrîărl Niş, trapele ooraaBg au ajaas îo defileul Klissura, ia fast ds Ils, iar eaioaBs austriase, operM la Herzegovica meridională au «pa! localitatea BM, pe teritoriu! mitateasgreaa. Aceste date topografice arată că trapele strîrgşti, respînse din Serbia de mic şi de est, east sorokté să se retragă spre int, spre munţii Inoteissgraial şl ai Albaniel, şl că tropăie austriaia din Bosnia şi Herzagovina aa misiunea de a le tăia ratragena, In sarbia merldtopată, şl asume In regiunea macedoneană dintre ?eiss şi Prlîsp armata sârbsassă, ajutată de trupele anglo-franceze a repurtat o victorie contra Bulgarilor lingă localitatea Isvor. Pe frontul oriental continuă, cu o intensitate eresein dă laptele ds lingă avinsk, Roşi! căntied să zdroncine poziţiomice germane. Lingă Slevakovka, ps Strypa, e acuma linişte, comunicatul german afirmă că la această localitate Ruşii au lăsat in total, la curaul ultimelor lupte, 6000 prizonieri. De pe frontul occidental, francezii anunţă o violentă canonadă reciprocă lingă pădurea Glvanschy, un Artoisin Champagne, bombardare reciprocă cu obuze de calibru mare. In general lupta locale de poziţiuni-Pe frontalitato-austriac vremea rea a împiedicat operaţiuni Intensive. Din fista mică se anunţă pornirea unei armate engleze spre Bagdaf. Din piesa se semnalează succesul celui de al treilea Împrumut austro-ungar. imoralităţei TOVARAŞIA N. FILIPESCU MILLE le, întro atitudine care contrazice atitudinea lor de azi, dau regăsit la lumina uni Ideal Naţional în care fiecare a văzut un bun prilej de speculă. D. Mitle, în deosebi, era fericit, fiindcă îmbrăcând haina celor mai curate sentimente româneşti, şi-a închipuit că sub această travestire opinia publică nu va mai vedea în d-sa pe omul care a trădat de atâtea ori interesele ţarei. Iar în ce-l priveşte pe d. Filipescu, şeful conservator a sperat că va putea face din Idealul Naţional un instrument de luptă împotriva adversarilor politici. Încercările n’au reuşit, dar ele au avut darul să apropie şi mai mult pe „singurul bun Român" de cel mai recent neofit al naţionalismului. Azi cînd — socotelile iniţiale ,dînd greş — şeful fuzionaţilor s’a aventurat într’o caanpanie de falsurî şi calomnii, e cu totul indi‘dr-niî N- Filipescu, și Const. Miile. \cat ca d. Miile, după o scurtă Ajunge să reamintim că pentru cel dintâi d. Const. Mile a fost o Unealtă „abjectă“ a intereselor străine, iar pentru ă, Miile, d. Fi'Sunt oamenii să se cardfă multă vreme, jUnă se găsesc. ’Pe rcmndă, acest preambul al Un te '(xcracterisat ’de reptdshmî reproce, de ciocniri violente, 'de atpropieri și îndepărtări mau mult sau mai puţin înddsmgate, până tge, în cele din ursită, print'd o af#i, rt CO /»/VI /*L /»/TCI/? 1 M_ IVUC'J'K/ / t/4 vovuij ov 8iwivvA4»y«/ ido contopire dumbilă, oare o face să se întrebe uimiţi: de ce au stat atâta vremedespărţiţi? ! Dr. Nicolas Filipescu şi Const Mine se afla astăzi în stadiul unei asemenea afinităţi tardive. După ce dau înjurat o viaţă învtreagă trimiţindu-şi, vissulte din acelea carictascalifică, avînd unul pentru altul un dispreţ, desigur ’justificat, oamenii aceştia au ajuns unul în braţele celuilalt, oferind astfel publicului spectacolul celei meii ruşinoase promiscuitaţi. Nu e nevoie să recapitulăm toate fazele limbei duşmănii dintre întârziere, determinată de anumite calcule, să se ia pe urmele dlui Filipescu,. Acolo unde e vorba de defăilipescu, a reprezentat totdeauna , mări şi clevetiri — maî ales împespiritul celui mai periculos reac- ’ trim armatei — d. Miile mu poate ţionarism. * ! doar lipsi. Totuşi aceşti oameni swnt azi ! De aceea vedem şi de astă datăprieteni şi, dată fiind asemăna-t pe d. Filipescu la braţ cu d. Miile Irea apucăturilor, putem crede că: Şi trebue să recunoaştem că acest de data asta, prietenia lor are toata se arată generos„ fiind că a iertat d-luî Filipescu mutismul Epocei de pe vremea cînd d. Miile a mentalitatea, resentimentele , şi a fost demascat ca exportator de chiar limbagiul. Epoca, bunăoară, şi-a însuşit pe deantregul vocabularul de speluncă al Adevărului. Această prietenie datează din ziua în, care d.Miile, punîndu-şî candidatura în Capitală şi afişând în acest scop un program democratic, a cerut şi obţinut concurul agenţilor d-luî Filipescu, ■cel cu principii conservatoare rigide. Ales cu acest concurs, D. Miile aContractat faţă de d. Filipescu o rdatorie de recunoştinţă pe care o plăteşte cu o grabă înlesnită de uri comune şi de profesarea aceloraş principii de desordine şi anarhie. Cînd a izbucnit războiul mondial care a -[rus Neamului,românesc problemele cele mai grave, amin- tri comparşu, după dibuiri iniţiale şansele de a fi definitivă. Unul a împrumutat celuilalt untură şi ban în folosul Ungurilor. In manifestarea acestei noul tovărăşii dintre d-nui Filipescu — înconjurat astăzi de toţî samsarii — şi Miile, acesta din urmă mai oferă spectacolul, suav, al unor certificate de cinste pe cari le liberează celui dintâi. D. Filipescu nu mai simte— nu mai poate simţi — contagiunea morală la care e expus. Dar opinia publică, văzând pe aceste certificate pecetea compromiţătoare a autorului lor, deplânge decăderea morală a d-luî Filipescu, pe care — cel puţin în unele, privinţe — îl credea străin de scumpul său tovarăş de astăzi, d. Miile. ! O NEDREPTAT PESTUL MUNCII FEMEILOR Salariile femeilor au fost, şi mai ales sunt acuma, inferioare celor bărbăteşti Feminismul a fost o mişcare — şi zicem „a fost“ pentru că acum femeile nici nu se mai gîndesc la revendicări politice — care a avut nenorocul să fie susţinut de către spirite prea turbulente şi prea puţin disciplinate intelectualiceşte. De aceea o mişcare pornită din concepţiile de echitate socială, a putut să devină la un moment dat un subiect de vodevil, sau un subiect de satiră uşoară.. Dar revendicările femenine nu sunt în realitate şi totdeauna exagerate, şi încă mai puţin ridicole, atunci cînd ele privesc soarta materială, demnitatea şi răsplata economică cuvenită femeilor. Din punctul de vedere deci economic, moral şi filantropic, se poate susţine că femeile sunt victimele unei nedreptăţi sociale. Nu e vorba, deci, de lipsa drepturilor politice. Lipsa acestor drepturi ar trebui să fie cu atîta maî puţin simţită cu cit se face uneorî prea multă politică în saloanele femenine, precuim multe din deciziunile virile sunt în fapt inspirate de soţia sau iubita, care în calitate de fiinţă privată de drepturi politice îşi face cochetăria de a se amesteca cu succes în politică, influenţînd pe „son seigneur et maître“! Dar nu drepturile politice, ci drepturile isvorîte din cea mai elementară echitate, şi totuşi nerecunoscute, iată ceea ce merită toată atenţiunea şi tot interesul sociologilor teoretici şi oamenilor de stat practici. In primul rînd deprecierea munc ceî femeieşti, in ceea ce priveşte răsplata bănească este un fapt regretabil. Dacă munca femeilor în industrie, în comerţ, în fabrici, în biurouxî, în învăiţămînt este utilă şi este spornică,, este egală muncei bărbăteşti, atunci este o inichitate intolerabilă ca salariile, ori remuneraţiile acordate femei-lor să fie mai mici decât cele acordate sexului viril. Un articol frumos scris şi bine documentat datorit cunoscutului Urbain Gohier, pune în lumină această nedreptate socială, care este cu atât mai isbitoare cu cit ea se practică în momentele acestea, cînd femeilor li se cere jertfe morale imense. Dacă se adaugă faptul că femeile acuma sunt lipsite de sprijinul bărbaţilor, şifac jertfele ce nici nu pot să fie răsplătite, trimiţând la moarte pe fii lor, atunci ne dăm şi mai bine seama de inichitatea ce se face, cînd se plăteşte mai puţin munca femeilor decit a bărbaţilor. Dar această depreciere a muncei femeilor are şi alte consecinţa cari interesează pe moralişti. Salariile fiind dedesubtul nevoilor zilnice, femeia este în chirp fatal atrasă spre corupţie. Prostituţia rrn interesează atîta patologia, cît sociologia căci factorul principal de decădere amoravurilor este nevoiă economica. Continuînd a deprecia munca femeiască, în alaj salariatului nedrept, sub forma ră de neechitatea acestui trata- ■ ameninţătoare a ultimatuluî: „Ament, bărbaţii facilitează femeilor tîta îţi dau, — dacă nu primeşti, decăderea morala,*• subject trist, mori!“ Ori, societăţile de- a, desigur, pentru studii savante, trăesc (şi îşi fac o glorie din adar reslativ uşor de atenuat, prin a ceasta din respectul dreptului trio maî dreaptă răsplată econo- intern, şi din cultivarea solidarimică. j tăţeî cetăţeneşti. Concepţiunea egalităţii în răs-J Dar ce fel ele respect al dreptuplată, este una din cele mai mult lui este atunci, cînd femeia, pen îndemnătoare la muncă. Robia, tru că nu poate fi reprezentată — a dovedit-o aceasta economiştii — în adunările unde se fac legile şi şi istoricii instituţiilor sociale — regulamentele este silită a primi a fost o condiţiune nefavorabilă salarii ridicole, şi mult inferioaprogresului; pe cînd din potrivă re celor bărbăteşti? munca liberă a creiat producţia; O mare operă de dreptate socia neî noui forţe şi nouî succese, lă, dar şi de progres economic va Dar dacă robia nu mai există, în fi, deci, acea a egalizărei salarii forma ei antică, ea cearcă să lor femenine cu »salariile să maî învieze sub forma Iilor. — 1 %j r'mua'. II/teza corp 7 pe o coloană la pagina III................. I Linia corp 7 pe o coloană îa pagina IV 1 Inserții şi reclame pagina III linia................ 50 bani ..30 bani 2 Lei BfiNl IN RUINILE UNUI CASTEL Soldații francezi au ocupat frumosul castel de Sonpir, din arondismentul Soysons, pe care germanii l-au transformat în ruine în urma bombardării lor. CHESTICI Ifí SOCIALE IN FIECARE ZI ai smsammm mnwynnmm VOEVODUL PUTNIK Trei veterani, ninşi de ani, de glorie şi de încercări, se află în fruntea Serbiei, greu lovite de duşmani: Regele Petru Karageorgevicî, primul ministru Pasiet şi voevodul Putnik, generalisimul armatei sîrbeştî. Serbia actuală s’a format, s’a consolidat sub ochii lor — şi tot ei au fost ursiţi să prezideze conducerea politică şi militară a patriei în momentele cele mai tragice ale existenţei sale contemporane, pamîntul patriei şi să o aducă în stare de visuri deşi Monastic sfint. bătăliile care i-au adus generalului Putnik titlul de Voevod, cea mai înaltă distincţie ce se poate acorda unui luptător sârb. Războiul actual l-a surprins pe generalul Putnik în Austria, unde îşi îngrijea de sănătatea sa şubredă într’o staţiune balneară. I s’a permis, cu cavalerism, să plece în patrie şi, după oprirea, atît de îngrijorată, la Turnu Severin, voevodul a reluat comanda armatei i, două ră il ’'deci în fața agenturilorr electorale, pe care o încercase m doua raza oblicului“ adunat pe căprarii, ^BoaîT^osU sl mal, mult de'de persoane, curM, staML cu cmii. \ oevodul a trebuit să coji după pui îndelungaţi ac ac.i j ducă o buna parte a campaniei vitale electorală. * dintr’un pat de spital, în jurul că- ' Publicul cel mare însă, lumea . ruin se ţineau toate consiliile de intelectuală, ca şi, comercianţii, războia, industriaşii, agricultorii, cari în ! I n corespondent francez care ’ prap6ie noastre formează adevăr-a văzut în acest timp, spune că mini„ nublică. au rămas l-a văzut m acest timp spune ea f inie piMică, ; generalul tra.ia. mtro căsuță dela - ■„ i spatele frontului de luptă și cea '. 0Cls%’J^f^en^t ' Șefii ' ~ ~ ' luptă și mal mare parte a zilei era nevoit! Herul reşedinţei Major. Generalul Putnik a luptat in campania, contra, Bulgariei, la, 1886 sub conducerea regelui Milan Obrenovicî. Generalul era pe atunci maior în Statul Major al regelui. A fost mai prudent decât cei care lau executat înaintarea vertiginoasă asupra Sofiei, dar sfaturile sale nu au putut evitaînfrângerea de a încheiat expunerea sa în să stea culcat. Lingă pat era o descurajat însă, în aparenţă, şi auplomatiaă. O masă mare, pe care se întindeau „organizai*" pentru cri Duminică, jrocedeiu e vechiu şi lowrtc uzi har Iile şi deasupra, patului un mic două — de astă-dată numai două! tot mai ales de trupele din prcomutator pentru serviciul telefo- întruniri, — la Constanţa şi la vinele. Cînd reţeta e slabă la, casnic prin care generalul era pus în legătură cu toate comandamentele d° 1 de fron. Acesta em tot inobi-\ nj..ru organizarea, celei din a nunţat că reprezentaţia se,amână fulm de Stat. Capitală a ţărei, unde se ştia „pentru camă de boală : tenori ! In cursul verii aenerahâ Put-'' A ’năinte că opinia publică, nu'swarăguşiţi. . nik a, fost şi a rămas în front. Jprea are simpatii pentru acțiunea j _ Dmn parteme, dorim din toată Cînd s’a« început simultan ofen de demagogie „patriotică desfă- ^vnima fruntași or ,, e erației o siva, a,ustro-germană si cea bulga- 'surată pînă azi de d-mi Filipescujgralmrca jnsanmosire și ț ^ ră acum, o lună, bătrânul general et Comp. ! mm data viitoare,^ — afara „ u ............... ..........—............ consi- Tocmai pentru a. da întrunire! j numai dacă o săptămână de re.loc la Slivniţa. De atunci, după răsitul marelui stat major sârb cu 'a-\ varo eter excepţional s’a hotă- tie nu le va da gîndul cel bun să turnările, care au înscris pagini ceastă vorbă simplă în eroismul A,' „g „-orbească la rost, afară del renunțe cu totul la o reprezenta-2 TA AA Vom muri ** ,a unul - fitt-1 îfef«* , «ul» ^ * »re auunfâ sul a-,,VVM a,a generalului Putnik, socoMt drept va fi nevoie. C- P. Isefi, demlare Ionescu şi cel mai destoinic militar sârb. O nuncă încordată, o atenţi® deosebită pentru sufletul armatei şi utilizarea largă a, sprijinului şi modelelor oferite, de Rusia şi de Franţa au făcut din naţiunea sârbă o adevărată armată naţională. „ Proba prin foc şi fier a, acestei ar-! viate au fost rǎzboaele balcanice, în care generated Putnik a condus I armata, caj&Hx^izlmtit- ‘-sătândoiescă) PiPlL den să aibă cd puţin aparenţa unui , succes, trupa de sub şefia _ d -lor (Filipescu şi Take lonescu s’a des- J părţit în cîteva grupuleţe^ S’au jig nut Duminica trecută câteva întruniri în oraşele în cari „şeftUl patriei şi să o aducă In-, „ . ■ ,,7. a nutri cele mai frumoase \ nâdajduzau ca vor găsi un public viitor. Itumanova, Uskub maî prevenitor și mai numeros... Deziluzie amară. Nici la Craionicî la Severin, nici la Ploeşti în provincie. _ I Pentru ca prima representarte] „D. N. Filipescu, prezidentul Federaţiei, fiind bolnav în pat; d. Take Ionescu FIIND AFARĂ (?) şi d. Mihail Cantacuzino suferind de un abces la gât, întrunirea federaţiunei anunţată pentru azi la Iaşi a fost amînată“. Ca o variantă a aceleiaşi ştiri Dimineaţa ,şi Adevărul au dat-o sub forma următoare: va,,___ . . sau Brăila, silinţele şefilor locali „Aseară pe la orele 6 d. a. tL Take n’au putut să aducă la întruniri ■ lonescu, care se află pe deplin săalt public decît pe agenții electo- natos s«îcra ^ ° extincție de ' ___A i.—„ voce a facut sa se comunice tele-nătos dar suferă de rali sau' pe amateri de slujbe pe f "„ic A. Greceanu și N. can guvernul „federaţiei avea Caîlănău că atît Nicolae Felse le împarte, cu profuziune, mda- fajjd răcit şi reţinut în pat, tă după răsturnarea guvernului cît ştii. Octavian Goga, ambii nu actual... I ar putea veni la meetingul anunţat. Cele cîteva întruniri s’au ţinut. S’ar părea că a dat molima în „Federaţie“!... D. Take Ionescu nu mai poate vorbi „fiind aia ta“ (?) d. Filipescu răcit în pat iar d. Mişu Cantacuzino cu un abces la gît... fără să mai socotim indispoziţia cîntăreţuluî pătimirea neamului. Deci, pătmiiirea de la Iaşi a fost aminată. Îmbolnăvirea aceasta colectiva s‘au! este — fără îndoială — boală ‘dijaq I să, şi prevesteşte un dezastru fi-In deosebi s’a pus multă grija: wmncar şi... moral, publicul e a-Fili- de rele... Federaţiei“ tot nu UN TURNEU POUTECMENTUL apgiei „patriotice1 Molima dela „Federaţia Unionistă“ — După ce şi-a încheiat activito- pescu, apoi d-niî Mişu Gaidarea în Capitală prin autosculele zinu, Octavian Goga şi uiţi lemne- dezordine de stradă, comandate primi... din balconul clubului conservata- j Totul era deci aranjat, ănă ceri barba- d. Filipescu, — ,,Federaţia u- dimineaţa, Epoca publică umanionistă” a întreprins un turneu tăcerea informaţie. a S.ei» nm.________ ” L ' „IMP& PENTRU D-HCJL NICOLAE FILIPESCU Explicaţia d-lui Gr. A. Filipescu.Procedee â la Ponson du Terrail ffitartt SAV Octoaatorie f »4Le ................. i» ■ ..j M lilllijgBi iriBB"i8BH1I«»r'¥Maul^^ 1S31VEBE3BL KSK'tî^BSS ECARISAJ POLITIC PEDEAPSA WFÎtffESCB IN TOVARASIA MILLE—DRUMARU Se zice că cea mai grea durere mai face inimă real... O' condamnaților pentru, delicte pa! Așa s'ar fi exprimat satisfacția siamiale — cari au păstrat încă un J ...morală a. pensionarului dela Qo fond de onestitate în sufletul Inele-Marilor — este de a fi nevoiţi să trăiasc ! Şi tot aşa se exprimă, mulţumită alături de profesionali, cari au realuîţiile pentru situaţia încălcat, legile şi demnitatea omenească cu metodă, cu premeditare, într'un scop precis. In... pensionat aceştia sunt „autorităţi“ în faţa cărora novicii, pasionalii, cu înfăţişarea unor ucenici umiliţi. Ei treime să asculte, care Vau adus patimile sale politice pe d. N. Filipescu. D. Miile îi explică d-luî Filipes-' cu ce e onoarea şi rî dă certificat că e onorabil d. Filipescu în campania sa, şi-l ia în braţe şi-l salută... parcă ar fi fost tovarăşi de fără să se mai poată indigna, sia- cînd există. Adevărul si Epocaturile, mîngîierile, încurajările .— Onoarea e o marfă... Onoarea profesionalilor“, stă în stomach şi în buzunar... fî el această tăcere silnică e cîte odată cea mai mare a lor durere fiindcă le arată cu brutalitate hanii de decădere in care au ajuns... explică d. Mills, sau d. Drumcaru, noului lor tovarăş. „In aceştî oameni — cu autoritarile Ministerului de Război și adică — d. Grigore Filipescu, tânăr, naiv Deocamdată aceasta e pedeapsa \ ri curat la suflet, a crezut că poate pe carc-o sufere acum d. FUipes- i discuta în chip cinstit, cum ar dri cu pe urma campaniei sale de fal-j cuta cu niște oamejuî onorabili— suri, calomnii și, rebeliune. Șeful j ••Iar d-luî JMulei ar maifi lipsit \Fnziunei se află în tovărășia d-luî gă adauge că acei „oameni onora ! Miile, și acesta, ga un vechiu „pro-« bili“, cu care se poate discuta fi? «fesional“ oferă noului său tovarăș chip cinstit“ sunt — pe Ungă d-sc, I precepte și zneurajan. Să încerci a convinge, a sgudul din temelii, opinia publică, a ţării întregi şi să te alegi cu aprobările unui... Miile sunt ale unui Drumaru, cel cu pungăşiile de la Constanţa, e desigur cel maî jalnic rezultat la care pociim ajunge o campanie politică. Dar cîtă mulţumire pe d. Miile! Şi cu cita, exuberanţă şi-arată insultătoarea sa aprobaţiune! Sărmanul şef al Fuzîumî! Ne închipuim ■ că, mulţumirea, d-luî Mileim ar fi putut-o resimţi decit onorabilul Mărunţelu—cînd, ar fi făcut, înmijlocul pensionatului său nebenevol recepţia colegială a vreunui dintre procurorii, care i-au aruncat (cită, dată rechizitorii indignate — Bravo, onorabile! Bine-ai venit! Să ştii că abia acum ai ajuns om de omenie! Adă mîna şi nu-fi şi Drumaru — Honigman.... Castelanii şi alţiî... pentru ca mulţumirea d-luî Filipescu să fie deplină. Premeditarea e vădită. D. Miile ţine cu orice preț să-l arate ped. Filipescu lingă d-sa. Intenţie explicabilă... Dar cînd ne gîndim că toi , Filipescu a spus nu de mult despre d. Miile — cu atâta dreptate — că, e un bandit „ALE CĂRUI INSULTE FAC ONOARE CELUI INSULTAT“ — ni se umple, inima de milă pentru objectul martiriu la care e supus d. Filipescu cînd trebue să dieeească în tăcere lecţiile de onoare pe cari i le dă ONORABILUL director al „Adevărului“, în tovărăşia lui Drumaru, Honigman şi alţii, plămădiţi din acelaşi aluat. Şi trebue să tacă şi să înghită d Filipescu...