Viitorul, octombrie 1915 (Anul 8, nr. 2744-2774)

1915-10-27 / nr. 2770

AtkVkí mä of»&etoa Mo. aßrv*# tame ■E^^ÜSXämsmSSBBSOSBBt ßBOKA £ N T2 BBMI tn țară............... nn an 18 Lei............ seaaa ftmt 3 Lei I» 8t r­in State... tin an 36 L®i...................sease Inni IS Lai Abonamentele incep­te 1 $1 15 ale fie­cărei Soni REDACTIA ADMINISTRATIA­­ ANCNNCRIRI COMERCIALE STRADA ACADEMIEI No. IS Intrare* prin nasag. Twnit'îîaro TELEFON 13/47 si 57/20 STRADA ACADEMIEI 17 Intrare si prin Calea Victoriei 56 » TELEFON 22/39 SITUAŢIA Armata centrali Baîgară a eospat oraţii îrîărl­ Niş, trapele ooraaBg au ajaas îo defileul Klissura, ia fast ds Ils, iar eaioaBs austriase, operM la Herzegovica meridio­nală au «pa! localitatea BM, pe teritoriu! mitateas­­greaa. Aceste date topografice arată că trapele strîrgşti, res­­pînse din Serbia de mic şi de est, east sorokté să se re­tragă spre int, spre munţii Inoteissgraial şl ai Albaniel, şl că tropăie austriaia din Bosnia şi Herzagovina aa misiunea de a le tăia ratragena, In sarbia merldtopată, şl asume In regiunea macedoneană dintre ?eiss şi Prlîsp armata sârbsassă, ajutată de trupele anglo-franceze a repurtat o victorie contra Bulgarilor lingă localitatea Isvor. Pe frontul oriental continuă, cu o intensitate eresein dă laptele ds lingă avinsk, Roşi! căntied să zdroncine poziţio­­mice germane. Lingă Slevak­ovka, ps Strypa, e acuma linişte, comunicatul german afirmă că la această localitate Ruşii au lăsat in total, la curaul ultimelor lupte, 6000 prizonieri. De pe frontul occidental, francezii anunţă o violentă ca­nonadă reciprocă lingă pădurea Glvanschy, un Artois­­in Champagne, bombardare reciprocă cu obuze de calibru ma­re. In general lupta locale de poziţiuni-Pe frontal­itato-austriac vremea rea a împiedicat opera­ţiuni Intensive. Din fista mică se anunţă pornirea unei armate engleze spre Bagdaf. Din piesa se semnalează succesul celui de al treilea Îm­prumut austro-ungar. imoralităţei TOVARAŞIA N. FILIPESCU­­ MILLE­ le, întro atitudine care contrazice atitudinea lor de azi, dau regăsit la lumina uni Ideal Naţional în care fiecare a văzut un bun pri­lej de speculă. D. Mitle, în deosebi, era fericit, fiindcă îmbrăcând haina celor mai curate sentimente româneşti, şi-a închipuit că sub această travestire opinia publică nu va mai vedea în d-sa pe omul care a trădat de atâ­tea ori interesele ţarei. Iar în ce-l priveşte pe d. Fili­pescu, şeful conservator a sperat că va putea face din Idealul Na­ţional un instrument de luptă îm­potriva adversarilor politici. Încercările n’au reuşit, dar ele au avut darul să apropie şi mai mult pe „singurul bun Român" de cel mai recent neofit al naţiona­lismului. Azi cînd — socotelile iniţiale ,dînd greş — şeful fuzionaţilor s’a aventurat într’o caanpanie de fal­­surî şi calomnii, e cu totul indi­‘dr-niî N- Filipescu, și Const. Miile. \cat ca d. Miile, după o scurtă Ajunge să reamintim că pentru cel dintâi d. Const. Mile a fost o Unealtă „abjectă“ a intereselor străine, iar pentru ă, Miile, d. Fi­'Sunt oamenii să se cardfă mul­tă vreme, jUnă se găsesc. ’Pe rcmndă, acest preambul al Un te '(xcracterisat ’de reptdshmî re­­proce, de ciocniri violente, 'de a­­tpropieri și îndepărtări mau mult sau mai puţin înddsmgate, până tge, în cele din ursită, print'd o a­f#i, rt CO /»/VI /*L /»/TCI/? 1­ M_ IVUC'J'K/ / t/4 vovuij ov 8iwivvA4»y«/ ido contopire dumbilă, oare o face să se întrebe uimiţi: de ce­ au stat atâta vreme­­despărţiţi? ! D­r. Nicolas Filipescu şi Const Mine se afla astăzi în stadiul unei asemenea afinităţi tardive. După ce dau înjurat o viaţă înv­­treagă trimiţindu-şi, vissulte din a­­celea cari­ctascalifică, avînd unul pentru altul un dispreţ, de­sigur ’justificat, oamenii aceştia au a­­­juns unul în braţele celuilalt, ofe­rind astfel publicului spectacolul celei meii ruşinoase promiscui­taţi. Nu e nevoie să recapitulăm toa­te fazele limbei duşmănii dintre în­târziere, determinată de anumite calcule, să se ia pe urmele dlui Filipescu,. Acolo unde e vorba de defăi­lipescu, a reprezentat totdeauna , mări şi clevetiri — maî ales împe­­spiritul celui mai periculos reac- ’ trim armatei — d. Miile mu poate ţionarism. * ! doar lipsi. Totuşi aceşti oameni swnt azi ! De aceea vedem şi de astă dată­­­prieteni şi, dată fiind asemăna-t pe d. Filipescu la braţ cu d. Miile Irea apucăturilor, putem crede că:­­ Şi trebue să recunoaştem că aces­­t de data asta, prietenia lor are toa­­ta se arată generos„ fiind că a ier­tat d-luî Filipescu mutismul Epo­­cei de pe vremea cînd d. Miile a mentalitatea, resentimentele , şi a fost demascat ca exportator de chiar limbagiul. Epoca, bună­oară, şi-a însuşit pe deantregul vocabularul de speluncă al Ade­­­vărului. Această prietenie datează din zi­ua în, care d.­Miile, punîndu-şî candidatura în Capitală şi afişând în acest scop un program demo­cratic, a cerut şi obţinut concur­ul agenţilor d-luî Filipescu, ■cel cu principii conservatoare rigide. Ales cu acest concurs, D. Miile a­­Contractat faţă de d. Filipescu o rdatorie de recunoştinţă pe care o plăteşte cu o grabă înlesnită de uri comune şi de profesarea ace­­loraş principii de des­ordine şi a­­narhie. Cînd a izbucnit războiul mon­dial care a -[rus Neamului­,românesc problemele cele mai grave, amin- tri comparşu, după dibuiri iniţial­­e şansele de a fi definitivă.­­ Unul a împrumutat celuilalt untură şi ban în folosul Unguri­lor. In manifestarea acestei noul tovărăşii dintre d-nui Filipescu — înconjurat astăzi de toţî sam­sarii — şi Miile, acesta din urmă mai oferă spectacolul, suav, al unor certificate de cinste pe cari le liberează celui dintâi. D. Filipescu nu mai simte­­— nu mai poate simţi — conta­giunea morală la care e expus. Dar opinia publică, văzând pe aceste certificate pecetea compro­miţătoare a autorului lor, deplân­ge decăderea morală a d-luî Fili­pescu, pe care — cel puţin în unele, privinţe — îl credea străin de scumpul său tovarăş de astăzi, d. Miile. ! O NEDREPTAT PESTUL MUNCII FEMEILOR Salariile femeilor au fost, şi mai ales sunt acuma, infe­rioare celor bărbăteşti Feminismul a fost o mişcare — şi zicem „a fost“ pentru că acum femeile nici nu se mai gîndesc la revendicări politice — care a avut nenorocul să fie susţinut de către spirite prea turbulente şi prea pu­ţin disciplinate intelectualiceşte. De aceea o mişcare pornită din concepţiile de echitate socială, a putut să devină la un moment dat un subiect de vodevil, sau un su­biect de satiră uşoară.. Dar revendicările femenine nu sunt în realitate şi totdeauna exa­gerate, şi încă mai puţin ridicole, atunci cînd ele privesc soarta ma­terială, demnitatea şi răsplata eco­nom­ică cuvenită femeilor. Din punctul de vedere deci eco­nomic, moral şi filantropic, se poate susţine că femeile sunt vic­timele unei nedreptăţi sociale. Nu e vorba, deci, de lipsa drep­turilor politice. Lipsa acestor drepturi ar trebui să fie cu atîta maî puţin simţită cu cit se face une­orî prea multă politică în sa­loanele femenine, precuim multe din deciziunile virile sunt în fapt inspirate de soţia sau iubita, care­­ în calitate de fiinţă privată de­ drepturi politice îşi face cochetă­ria de a se amesteca cu succes în politică, influenţînd pe „son seig­neur et maître“! Dar nu drepturile politice, ci drepturile isvorîte din cea mai elementară echitate, şi totuşi nere­cunoscute, iată ceea ce merită toa­tă atenţiunea şi tot interesul so­ciologilor teoretici şi oamenilor de stat practici. In primul rînd deprecierea mun­c ceî femeieşti, in ceea ce priveşte răsplata bănească este un fapt regretabil. Dacă munca femeilor în industrie, în comerţ, în fabrici, în biurouxî, în învăiţămînt este u­­tilă şi este spornică,, este egală muncei bărbăteşti, atunci este o inichitate intolerabilă ca salariile,­­ ori remuneraţiile acordate femei-­­­lor să fie mai mici de­cât cele a­­cordate sexului viril. Un articol frumos scris şi bine documentat datorit cunoscutului Urbain Gohier, pune în lumină această nedreptate socială, care este cu atât mai isbitoare cu cit ea se practică în momentele acestea, cînd femeilor li se cere jertfe m­o­­rale imense. Dacă se adaugă faptul că femei­le acuma sunt lipsite de sprijinul bărbaţilor, şi­­fac jertfele ce nici nu pot să fie răsplătite, trimi­ţând la moarte pe fii lor, atun­ci ne dăm şi mai bine seama de ini­­chitatea ce se face, cînd se plă­teşte mai puţin munca femeilor decit a bărbaţilor. Dar această depreciere a mun­cei femeilor are şi alte consecinţa cari interesează pe moralişti. Sa­lariile fiind dedesubtul nevoilor zilnice, femeia este în chirp fatal atrasă spre corupţie. Prostituţia rrn interesează atîta patologia, cît sociologia căci factorul princip­al de decădere a­­moravurilor este n­evoiă economica. Continuînd a deprecia munca femeiască, în ala­­j salariatului nedrept, sub forma ră de neechitatea acestui trata- ■ ameninţătoare a ultimatuluî: „A­­ment, bărbaţii facilitează femeilor tîta îţi dau, — dacă nu primeşti, decăderea morala,*• subject trist, mori!“ Ori, societăţile de- a, desigur, pentru studii savante, trăesc (şi îşi fac o glorie din a­­dar reslativ uşor de atenuat, prin a ceasta­ din respectul dreptului trio maî dreaptă răsplată econo-­­ intern, şi din cultivarea solidari­­mică. j tăţeî cetăţeneşti. Concepţiunea egalităţii în răs-J Dar ce fel ele respect al dreptu­­plată, este una din cele mai mult lui este atunci, cînd femeia, pen îndemnătoare la muncă. Robia, tru că nu poate fi reprezentată — a dovedit-o aceasta economiştii — în adunările unde se fac legile şi şi istoricii instituţiilor sociale — regulamentele este silită a primi a fost o condiţiune nefavorabilă salarii ridicole, şi mult inferioa­­progresului; pe cînd din potrivă re celor bărbăteşti? munca liberă a creiat producţia­; O mare operă de dreptate socia neî noui forţe şi nouî succese, lă, dar şi de progres economic va Dar dacă robia nu mai există, în fi, deci, acea a egalizărei salarii forma ei antică, ea cearcă să lor femenine cu »salariile să maî învieze sub forma Iilor. — 1 %j r'mua'. I­I/teza corp 7 pe o coloană la pagina III................. I Linia corp 7 pe o coloană îa pagina IV 1 Inserții şi reclame pagina III linia................ 50 bani ..30 bani 2 Lei BfiNl ­­IN RUINILE UNUI CASTEL Soldații francezi au ocupa­t frumosul castel de Sonpir, din arondismentul Soysons, pe care germanii l-au transformat în ruine în urma bombardării lor. CH­ESTICI Ifí SOCIALE IN FIE­CARE ZI ai smsammm mnwynn­mm VOEVODUL PUTNIK Trei veterani, ninşi de ani, de glorie şi de încercări, se află în fruntea Serbiei, greu lovite de duş­mani: Regele Petru Kara­george­­vicî, primul ministru Pasiet şi­­ voevodul Putnik, generalisimul armatei sîrbeştî. Serbia a­ctuală s’a format, s’a consolidat sub ochii lor — şi tot ei au fost ursiţi să prezideze con­ducerea politică şi militară a pa­triei în momentele cele mai tragi­ce­ ale existenţei sale contempora­ne, pamîntul patriei şi să o aducă în stare de visuri de­şi Monastic sfint. bătăliile care i-au adus generalului Putnik titlul de Voevod, cea mai înaltă distincţie ce se poate acorda unui luptător sârb. Războiul actual l-a surprins pe generalul Putnik în Austria, unde îşi îngrijea de sănătatea sa şubre­dă într’o staţiune balneară. I s’a permis, cu cavalerism, să plece în patrie şi, după oprirea, atît de în­grijorată, la Tur­nu Severin, voe­vodul a reluat comanda armatei i­, două ră il ’'deci în fața agenturilorr electorale,­ pe care o încercase m doua raz­­a oblicului“ adunat pe căprarii, ^BoaîT^osU sl mal, mult de'de persoane, curM, staML cu­ cmii. \ oevodul a trebuit să coji după pui îndelungaţi ac ac.i j ducă o buna parte a campaniei vitale electorală. * dintr’un pat de spital, în jurul că- ' Publicul cel mare însă, lumea . ruin se ţineau toate consiliile de intelectuală, ca şi, comercianţii,­­ războia,­­ industriaşii, agricultorii, cari în ! I n corespondent francez care ’ prap6ie noastre formează adevă­­r-a văzut în acest timp, spune că m­ini„ nublică. au rămas l-a văzut m acest timp spune ea f inie piMică, ; generalul tra.ia. mtro căsuță dela - ■„ i spatele frontului de luptă și cea '. 0Cls%’J^f^en^t ' Șefii ' ~ ~ ' luptă și mal mare parte a zilei era nevoit! Herul reşedinţei Major. Generalul­ Putnik a luptat in campania, contra, Bulgariei, la, 1886 sub conducerea regelui Milan O­­brenovicî. Generalul era pe atunci maior în Statul Major al regelui. A fost mai prudent de­cât cei care lau executat înaintarea vertiginoa­să asupra Sofiei, dar sfaturile sale nu au putut evita­­înfrângerea de­­ a încheiat expunerea sa în să stea culcat. Lingă pat era o descurajat însă, în aparenţă, şi au­­­plomatiaă. O masă mare, pe care se întindeau „organizai*" pentru cri Duminică, j­­­rocede­iu e vechiu şi lowrtc uzi har Iile şi deasupra, patului un mic două — de astă-dată numai două! tot mai ales de trupele din pr­­comutator pentru serviciul telefo- întruniri, — la Constanţa şi la vinele. Cînd reţeta e slabă la, cas­nic prin care generalul era pus în legătură cu toate comandamentele d° 1 de fron. Acesta em tot inobi-\ nj..ru organizarea, celei din a­ nunţat că reprezentaţia se,amână fulm de Stat­. Capitală a ţărei, unde se ştia­­ „pentru camă de boală : tenori ! In cursul verii aenerahâ Put-'' A ’năinte că opinia publică, nu'swarăguşiţi. . nik a, fost şi a rămas în front. Jprea are simpatii pentru acțiunea j _ Dmn parteme, dorim din toată Cînd s’a« început simultan ofen­ de demagogie „patriotică desfă- ^vnima fruntași or ,, e erației o siva, a,ustro-germană si cea bulga- 'surată pînă azi de d-mi Filipescujgralmrca jnsanmosire și ț ^ ră acum, o lună, bătrânul general et Comp. ! mm data viitoare,^ — afara „ u ............... ..........—............ consi- Tocmai pentru a. da întrunire! j numai dacă o săptămână de re.loc la Slivniţa. De atunci, după răs­­itul marelui stat major sârb cu 'a-\ varo eter excepţional s’a hotă- tie nu le va da gîndul cel bun să turnările, care au înscris pagini ceastă vorbă simplă în eroismul A,' „g „-orbească la rost, afară del renunțe cu totul la o reprezenta-2 TA AA Vom muri ** ,a unul - fitt-1 îfef«* , «ul» ^ * »re auunfâ sul a-,,VVM a,a generalului Putnik, socoMt drept va fi nevoie. C- P. Isefi, dem­­lare Ionescu şi cel mai destoinic militar sârb.­­ O nuncă încordată, o atenţi®­­ deosebită pentru sufletul armatei şi utilizarea largă a, sprijinului şi modelelor oferite, de Rusia şi de Franţa au făcut din naţiunea sâr­bă o adevărată armată naţională. „ Proba prin foc şi fier a, acestei ar-! viate au fost rǎzboaele­ balcanice,­­ în care generated Putnik a condus I armata, caj&Hx^izlmtit- ‘-sătândoiescă) PiPlL den să aibă cd puţin aparenţa unui , succes, trupa de sub şefia _ d -lor (Filipescu şi Take lonescu s’a des- J părţit în cîteva grupuleţe^ S’au ji­­g nut Duminica trecută câteva în­truniri în oraşele în cari „şeftU­l patriei şi să o aducă In-, „ . ■ ,,7. a nutri cele mai frumoase \ nâdajduzau ca vor găsi un public­­ viitor. Itumanova, Uskub maî prevenitor și mai numeros... Deziluzie amară. Nici la Craio­­nicî la Severin, nici la Ploeşti­­ în provincie. _ I Pentru ca prima representarte] „D. N. Filipescu, prezidentul Fe­­deraţiei, fiind bolnav în pat; d. Ta­ke Ionescu FIIND AFARĂ (?) şi d. Mihail Cantacuzino suferind de un abces la gât, întrunirea federa­­ţiunei anunţată pentru azi la Iaşi a fost amînată“. Ca o variantă a aceleiaşi ştiri Dimineaţa ,şi Adevărul au dat-o sub forma următoare: va,,___ . . sau Brăila, silinţele şefilor locali „Aseară pe la orele 6 d. a. tL Take n’au putut să aducă la întruniri ■ lonescu, care se află pe deplin să­alt public decît pe agenții electo- natos s«îcra ^ ° extincție de ' ___A i.—„ voce a facut sa se comunice tele-nătos dar suferă de rali sau' pe amateri de slujbe pe f "„ic A. Greceanu și N. can guvernul „federaţiei avea Caîlănău că atît Nicolae Fel­se le împarte, cu profuziune, mda- fajjd răcit şi reţinut în pat, tă după răsturnarea guvernului cît şt­ii. Octavian Goga, ambii nu actual... I ar putea veni la meetingul anunţat. Cele cîteva întruniri s’au ţinut. S’ar părea că a dat molima în „Federaţie“!... D. Tak­e Ionescu nu mai poate vorbi „fiind aia ta“ (?) d. Filipescu răcit în pat iar d. Mişu Cantacuzino cu un abces la gît... fără să mai socotim indispoziţia cîntăreţuluî pătimi­­rea neamului. Deci, p­ătmiiirea de la Iaşi a fost aminată. Îmbolnăvirea aceasta colectiva s‘au! este — fără îndoială — boală ‘di­jaq­ I să, şi prevesteşte un dezastru fi-In deosebi s’a pus multă grija: wmnc­ar şi... moral, publicul e a-Fili- de rele... Federaţiei“ tot nu UN TURNEU POUTEC­­MENTUL apgiei „patriotice1 Molima dela „Federaţia Unionistă“ — După ce şi-a încheiat activito- pescu, apoi d-niî Mişu Gaidar­­ea în Capitală prin aut­osculele zinu, Octavian Goga şi uiţi lemn­e- dezordine de stradă, comandate primi...­­ din balconul clubului conservata­- j Totul era deci aranjat, ănă ceri barba- d. Filipescu, — ,,Federaţia u- dimineaţa, Epoca publică uma­­­­nionistă” a întreprins un turneu tăcerea informaţie. a S.e­i» n­m.________ ” L ' „IM­P& PENTRU D-HCJL NICOLAE FILIPESCU Explicaţia d-lui Gr. A. Filipescu.­Procedee â la Ponson du Terrail ffitartt SAV Octoaatorie f »4Le ................. i» ■ ..j M lilllijgBi iriBB"i8BH1I«»r'¥Maul^^ 1S31VEBE3BL KSK'tî^BSS­ ECARISAJ POLITIC PEDEAPSA WFÎtffESCB IN TOVARASIA MILLE—DRUMARU Se zice că cea mai grea durere­­ mai face inimă real... O' condamnaților pentru, delicte pa! Așa s'ar fi exprimat satisfacția siamiale — cari au păstrat încă un J ...morală a. pensionarului dela Qo fond de onestitate în sufletul I­nele-Mari­­lor — este de a fi nevoiţi să trăiasc ! Şi tot aşa se exprimă, mulţu­mi­tă alături de profesionali, cari au rea­­­luî­ţiile pentru situaţia în­călcat, legile şi demnitatea ome­nească cu metodă, cu premeditare, într'un scop precis. In... pensionat aceştia sunt „au­torităţi“ în faţa cărora novicii, pa­sionalii, cu înfăţişarea unor uce­nici umiliţi. Ei treime să asculte, care Vau adus patimile sale poli­tice pe d. N. Filipescu. D. Miile îi explică d-luî Filipe­s-' cu ce e onoarea şi rî dă certificat că e onorabil d. Filipescu în­ cam­pania sa, şi-l ia în braţe şi-l salu­tă... parcă ar fi fost tovarăşi de fără să se mai poată indigna, sia- cînd există. Adevărul si Epoca­­turile,­­ mîngîierile, încurajările­­ .— Onoarea e o marfă... Onoarea profesionalilor“, stă în stomach şi în buzunar... fî el această tăcere silnică e cîte odată cea mai mare a lor durere fiindcă le arată cu brutalitate ha­nii de decădere in care­ au ajuns... explică d. Mills, sau d. Drumca­­ru, noului lor tovarăş. „In aceştî oameni — cu autoritar­­ile Ministerului de Război și adică — d. Grigore Filipescu, tânăr, naiv Deocamdată aceasta e pedeapsa \ ri curat la suflet, a crezut că poate pe carc-o sufere acum d. FUipes- i discuta în chip cinstit, cum ar dri cu pe urma campaniei sale de fal-­j cuta cu niște oam­ejuî onorabili— suri, calomnii și, rebeliune. Șeful j ••Iar d-luî JMulei­ ar maifi lipsit \Fnziunei se află în tovărășia d-luî­ gă adauge că acei „oameni onora ! Miile, și acesta, ga un vechiu „pro-« bili“, cu care se poate discuta fi? «­fesional“ oferă noului său tovarăș chip cinstit“ sunt — pe Ungă d-sc, I precepte și zneurajan.­­ Să încerci a­ convinge, a sg­udul din temelii, opinia publică, a ţării întregi şi să te alegi cu aprobările unui... Miile sunt ale unui Drum­aru, cel cu pungăşiile de la Constanţa, e desigur cel maî jalnic rezultat la care pociim ajunge o campanie po­litică. Dar cîtă mulţumire pe d. Miile! Şi cu cita, exuberanţă şi-arată insultătoarea sa aprobaţiune! Sărmanul şef al Fuzîumî! Ne închipuim ■ că, mulţumirea, d-luî Mi­le­im ar fi putut-o resimţi decit onorabilul Mărunţelu—cînd, ar fi făcut, în­­mijlocul pensionatu­lui său nebenevol recepţia cole­gială a vre­unu­i dintre procuro­rii, care i-au aruncat (cită, dată re­chizitorii indignate — Bravo, onorabile! Bine-ai ve­nit! Să ştii că abia acum ai ajuns om de omenie! Adă mîna şi nu-fi şi Drumaru — Honigman.... Cas­telanii şi alţiî... pentru ca mulţu­mirea d-luî Filipescu să fie de­plină. Premeditarea e vădită. D. Miile ţine cu ori­ce preț să-l arate pe­­d­. Filipescu lingă d-sa. Intenţie explicabilă...­­ Dar cînd ne gîndim că toi , Filipescu a spus nu de mult des­pre d. Miile — cu atâta dreptate — că, e un bandit „ALE CĂRUI IN­SULTE FAC ONOARE CELUI INSULTAT“ — ni se umple, ini­ma de milă pentru objectul mar­tiriu la care e supus d. Filipescu cînd trebue să d­ieeească în tăcere lecţiile de onoare pe cari i le dă O­­NOR­ABILUL director al „Adevă­rului“, în tovărăşia lui Drumaru, Honigman şi alţii, plămădiţi din acelaşi aluat. Şi trebue să tacă­ şi să înghită d Filipescu...

Next