Viitorul, noiembrie 1915 (Anul 8, nr. 2775-2804)
1915-11-26 / nr. 2800
HSSO Pl . « Două declaraţiuni importante şi contrazicătoare vin de frontul de Est. Una a mareşalului Ilindenburg care, intr’un interview, a declarat că straturile locale ale armatei ruse devin tot mai rare şi că Huşii abia îşi pot complecta cadrele, dar nu mai pot creia armate noui, mai ales din cauza lipsei ofiţerilor. De altă parte un comunicat al agenţiei Westnik afirmă că frontul German in Rusia a devenit flotant In mai multe puncte, ceia-ce împiedică pe Germani să-şi organizeze cantonamentele de iarnă. Aceasta cu privire la regiunile nordice de la Riga şi Dwinsk- In ce priveşte sectoarele sudice, Agenţia rusă relevă operaţiunile de pe riul Stypa unde Germanii au ţintit să se întărească pe malul stâng, spre a-şi acoperi regruparea pe întregul front de sud-vest. După arătările acestei Agenţii teatrul cel mai probabil al războiului de pe frontul oriental se va desfăşura în Bucovina. De pe cel meridional e de semnalat acţiunea flotei austriace care a scufundat mai multe vapoare ce transportau previziuni armatei sîrbeşti în retragere spre coasta Adriaticei. In Balcani trupele bulgare, după ce au ocupat Monasticul, înaintează spre Ohrida, la graniţa Albaniei centrale Un mic bilat, pentru pripiţi şi nerăbdători .Nerăbdătorii, din două tabere opuse, contestă guvernului meritul de a fi avut o atitudine politică precisă. Moldova şi Epoca, într’o stranie potrivire de opinii, nu ar fi fost atît de mintoase dacă guvernul ar fi făcut o politică protivnică aceleia pe care o preconizează fiecare — ci sunt de mânioase că nu văd limpede directiva conducerii noastre externe. Cu onestitatea scrupuloasă cu care se duc la noi luptele politicienilor de lungă carieră... nu e de mirare că o asemenea învinuire pul unei generale istoviri, dar încă, printr’o activitate neobosită, au fost sporite faţă de ceea ce erau în momentele „pierdute“. România, singura operă politică a Românilor sbucrumaţi timp de optsprezece veacuri pe aceste plaiuri, nu a fost irosită într’o luptă stearpă ci a rămas cu puteri de esente, drept unic reazăm al idealurilor noastre comune. Romînia este acum, şi va fi, în stare să răspundă supremei chemări, cină interesele şi aspiraţiile sale vor cere. Din toate punctele de vedere ea lucrează în perspecter uf ifuri, faţă cu costul lor real. Din lipsăde public ne mai puţin vorbi la întruniri publice, studii strategi- domnul lonaş îşi spune din cînd, fabricate şi ec“, ce ar fi fost dacă... noi rămî-în cînd părerile prin „F.poca“, fă ’ nem în umilita noastră alipire la cînd în violenţe o neleală concurealităţile de fapt fi judecăm pur.renţă d-luî Nucu Filip s^su. şi simplu ceea ce s’a obţinut. I Şi pe cînd d. Delavrancea publi- o fundamentală ideie justă care că scrisori fără răspuns, onorau;- tate, cu scopul de a se putea obţie dus la obţinerea rezultatelor de lui domn lonaş Grădişteanu scrie ne preţuri cît mai mari, articole fără ecou, ca sa fie astfel și în nota articolelor „Epocei“ și în aceia a campaniilor d-lul Pilifapt ce se pot înregistra pînă acum în conducerea noastră externă, a fost caracterizarea războiului actual ca un războiu de durată fi de uzură. A trecut un an de cînd am formulat această constatare şi timpul ne-a dat pe deplin dreptate. , Lăsăm d-lui Filipescu mîngîirea de a „demonstra“, cu atîta curăţie sufleteasca, că intrarea Romî- 11 ici în războiu ar fi pus capăt, încă dela căderea Lembergului sub Ruşi, conflictului armat şi ar fi adus pacea Europei. Asemenea profeţii retrospective pot fi cel mult arme pentru politicienii care nu mai au altele în arsenalul lor de carton. Noi constatăm că, cu mult după „momentul de la Lemberg“, Germanii împrumută cincisprezece miliarde pentru a duce războiul cel Vr din pînă în Aprilie viitor; că Franţa împrumută douăzeci .şi cunel de. miliarde (pe cît ne-au vestit fetegramele sosite pînă astăzi la sa duca războiul încă un an şî mai bine; că Rusia nu a terminat frică reorganizarea, si reaprovizionarea armatei sale pentru a Începe dig non mail operaţiuni şi c* /''Aia. se pregăteşte pentru cam panii în Arica, în Asia și în En-Cum, însă, sinceritatea nu ne-a supărat nici odată, noi credem că, — maî ales după cele petrecute Ia Cameră, — traducerea în rang. cast cum cmin ce s o petree , • , . ------- — cut rână acum e abia o intrare Cu LÎpt 3 v,o!aT,t;®!or cu cari domnul materie. wovac ! Jonas ,ameninţă, nu maî poate fi o Aceste constatări ne arată cutreime să regretăm... momentele „pivilute“... Erecta apreciere a duratei războiului și a importantei corelative a materialului industrial, a făcut ca Rominet sa fie cruţată de amentul celor ce ee cam neg într’o aventură, ale cărei rezultate, dezastruoase refuzăm să le rostim. Astfel E. Inspiraţia d-lui lonaş —• O PATERNITATE NECONTESTATA — peseu. E apoi mulţi din ei, dacă nu chiar toţi, aveau previziuni de asemenea materii încă din vremea cînd ele se puteau cumpăra cu preţuri normale. Cu toate acestea însă, tăbăcarii au început să urce, din ce în ce . . ......... .. mai mult, preţul pielăriei. Aşa că, imposibilitate. Dar mai credem în văzînd că le merge bine şi că nu acelaşi timp, fiindcă în partidul ... conservator au rămas desigur şi oameni serioşi, că se vor găsi unii dintre aceştia, care să oprească la vreme violenţele inutile şi, în tot cazul, încercate numai în detriar avea reaua inspiraţie să le practice. De aceia deocamdată ne mulţumim să atribuim paternitatea nu numai că forţele sale , ideei numai d-lui Tonas, tocmai au fost conservate intacte în timp 1 fiindcă e vorba de o rea inspiraţie. ai ATfii [SaA M_BsuM p %y. H af Vl ' âSKKS ii 4a U -i I5Ham tis® i •p mB,3 0*® a % 15 Ha» s® to fcâ Palatul de la Cotroceni a fost mărit. Ilustrația reprezintă noua aripă dinspre grădină. &ssmm Normele după care se conduc fabricanţii, angrosiştii şi detailiştii Dela izbucnirea războiului eu căutat şi ei să profite de pe urma S’a sporit taxa către Stat cu unu ____ i __ ... . ▲ _ nnnfiroî nentnlnî tnlnnî ? Ir» en+X rin nbdo csmnrn 1IT1U I T'lT'iV* urcarel preţului talpei. la sută, ele plidă asupra unui pro-In adevăr, talpa pentru o pere- \ dus al solului sau importat; taxa che- de ghete bărbăteşti s’a senin- aceasta este socotită în comerţ de pit cu 5 lei 60 bani, iar pentru zece ori pe atîta. Aşa că producăcele de damă şi copii, cu mal putorul nu se mulţumeşte nici odatin de 5 lei, faţă cu preţurile antetă să adaoge la preţul mărfeî nurioare. Apoi numai eu atîta s’au mai plusul de cheltuială, ci caută să mai scoată un cîştig şi din această taxă, ca şi cum ar vinde de 2—3 ori aceiaşi marfă. Acelaşi lucru s’a întîmplat şi cu pielăria, tăbăcarii şi comisionarii au triplat preţul materialului. La şi la pielărie, mai arme,uitni, fabricanţii şi negusto. Ies dacă ţinem în seamă că la gherie ,ţe ghete, nu s’au mulţumit să ţâţei transportului şi a diferitelor. tele moderne intră mai multă şio adaoge la costul mărfeî confecţionă de cît piele. Snate numai plusul acesta de preţ Iată, in adevăr, unde şi tăbiă asupra materialului, ci l-au mai carii an foarte multă dreptate, triplat şi eiropean încoace au început a se scumpi, din ce în ce mai mult, toate produsele fabricate, materiile prime şi orice fel de lucruri aduse din străinătate. Pînă la un punct, faptul acesta ., , , , . .. 8 „ scumpit ghetele confecţionate" se ar fi oarecum explicabil, nu ceea întreabă fabricanţii de pielărie, ce priveşte materiile şi fabricatele. Dimpotrivă, fabricanţii şi negusstrăine. Chiar dacă la locul de pr torii de ghete, au sporit preţul înrigină preţul acestor produse nu cărţămintelor de 3—4 ori mai anorriscuri inerente unei stări mare de lucruri. Odată însă cu mărfurile străine, ei au scumpit şi toate lucrurile din ţară, de orice natură ar fi ele, fie fabricate, fie produse ale solului. Si aci este admisibilă o ușcaCu totul contrariu se întîmplă cînd costul vre-unui asemenea produs scade la origină cu 10—15 la Guffi. In comerțul de detaliu nu se simte de loc o asemenea reducere Ar trebui să scadă o marfă cu 20— 30 la sută pentru ca cumpărătorul detailist, adică publicul consumator, să simtă o uşurare de 10—15 la sută. Experienţa aceasta, de altfel s’a făcut cînd s’au scăzut taxele la 1911, sub guvernul d-luî P. Carp. Să arătăm acum, în citeva linii generale, cum procedează fabrică urcare a preţurilor, influenţa- i cânţi! şi toţi negustorii la stabilită de situaţia anormală în care negrea preţului unei mărfi, aflăm de atîta vreme, precum şi, VRcă se întîmplă ca un produs de scnmnetea din afară !di n tarfi sau din Străinătate să se de scumpe tea, cin aiaia. f scumpească la origină cu 2—3 la Din nefericire insă faptele, asn- Rută, imediat acest spor se urcă pra mărfurilor din ţară şi celor în comerţul curent de 5 ori mal din străinătate, stau în cu totul mult. altfel. Profitînd de starea anor-! De pildă: S’a urcat preţul zahă- ^aduse alimentare mală m care ne aflăm, fabricanţii, rUlU1 la fabrică cu 3 bani la kilocfin,fl eu 0 contimuă prelul comisionarii şi angrosiştii de măr pram; angrosistul mai urcă alţi acestor produse, dar chiar s’au furi ca şi negustorii au ridicat 3—4 haul, iar detailistul mai urcă mai scumpit după scurtă vreme, foarte mult preţul acestor mări «! Pînă se rotunjeşte suma. Aşa Acestea sunt normele după care se orientează industriaşii şi comercianţii noştri: se scumpeşte o marcă dela o urcare de 3 bani la ori Nu mai vorbim aci de stocul de ^njunge să se vîndă zahărul an ban, îţi iau zece, se ieimărfuri aflate de f'BtaLu cu cel puţin 15 bani la reneste cu zece bani, norocul lor... s’a putut produce, isvorînd din a-\tiva acestui moment. 1'l““'wv ““ mult de cit dIusîiI ne care îl nlătitudinî aparent deosebite, dar din înțeleaptă conservare, fără «Ici is’ar f* urcat de loc, tot ele se scum ^eg(J ja ta]pg * aceiaș mentalitate, care se carne- io atingere a demnitătei sau a in- 'pese întru cît-va din cauza greu -terizenză prin utilizarea aceluia?; tereselor superioare ale Statului, procedeu : j nu este o mare operă săvîrșită? Nu se judecă rezultatele de fapt, j Sau poate frazeologia diverselor ei se fac procese de intenţii , nu se «forme ale Acţiune! Naţionale — ia drept temeiu de judecată reali-’,care se întruneşte în fiecare Marţitatea, ci dorințele amăgitoare alexiad. Miile — ea singură are drept unor spirite grăbite, să se numească o „atitudine“ în Şi astfel se naște o confuzie, conducerea noastră externat dăunătoare orientării noastre po-l Detractorii guvernului, acerbii laice, însă extrem de favorabilă care refuză să-l recunoască a limpescuirilor în apă turbure, îndepe de atitudine politică sunt atît lor ideile din care, de treisprezece de naivi ei înşişi, încît să nu nahmi, iruesc o seamă din cel mai dă marele rezultat obţinut sau îi zgomotoşi politician!. cred atît de naivi pe compatrioţii Le lăsăm acestora lesnicioasa lor încît le aruncă, fără scrupul, glorie de a-şi măsura priceperea copilăreştile lor fraze drept mitpolitică şi patriotismul după întoace de orientare politică, tinderea dorinţelor pe care le afi-----------------scuză, spre răsărit ori spre Noi credem că faptele săi rezultatele comensurabile, sunt va mai importante pentru o acţiune politică decît demagogia unor frazeologi sterili. Pe cînd d. Filipescu are libertatea şi tăria sufletească de a tipări şi colporta broşurile, în care să „dovedească“, cu mult depozitate în ţară şi scoase la iveală, puţin cîte puţin ca şi cum ar fi aduse acum din străinăfie, cele aduse din străinătate, fie a-:flate în ţară. Sunt unele materii necesare fa- S bricaţiunei pielăriei, cum ar fi extractul de tonaj lichid şi solid, care, după spusa tăbăcarilor, s’ar fi scumpit de 10—15 ori maî mult, care nu e dezertor de cît in poli- faţă cu preţul anterior. Nu treimedica conservatoare, are să se răz- să uităm însă că fabricanţii în-1 birau pe d. Brathmu. ; trebuitîţează şi alte materii sinii-i Face omul ce poate şi maî ales tare la tăbăcirea pieilor, materii cum poate. E chestie de exerciţiu, care costă cu mult mai ieftin. Şi care nu e fără importanţă pentru corpolenţa molatică a d-luî lonaş, li se opune în cale nici un obstacol, au ajuns să tripleze şi chiui, să nupătrească preţul mărfeî, realizînd astfel, cîştiguri enorme. Acum, se înţelege, că le vine foarte greu cînd cîştigul lor este scăzut la normal prin fixarea preţurilor maximale de către ministerul industriei şi comerţului. Este drept însă că fabricanţii şi negustorii de încălţăminte — după cum afirmă tăbăcarii — ai • • kilogram mai sqpmp. UKB Gh. N. C. terăm pentru acuma și aci, pe acela ai artistei Popea. Sunt tablouri cari isvorăsc dintr’o preciozitate de stil, identică eu îi e rușine că stă lingă măcel. —t— ■o o o o—- - - — ■■ ■ ■ D* PE-CABE 21 Prin urmare în cea mai de pe Fabricanţii din ţară, spre a jus- intf0 mlă Jie mre Q afoesc nu-i cea din literatură. Ele nu trăesc ţi urmă producţie ziaristică a d-sa.ertifica colosala urcare de preţuri mal cei iniţiaţi în interiorul fru-! nici nu aspiră la altă viaţă de cît la domnul lonaş e belicos prin con- ja produsele lor spun că toate mam(a stikui Ateneu, cîţiva entuziaşti cea fictivă ţi artificială, in care sintagime, şi în consecinţă, se răz- teţile prime necesare fabricaţii!boeste nu numai cu d. Brătianu „ ... . . teste expun operuelor tsidue ui« care no vrea să-l ia în serios, dar nei respective sar fi scumpit foar cea mai vădită dragoste de artă: se războeşte maî ales cu bunul de mult. *» **l mai profund cult al frumusirii public aşa de vitreg cu po-j Aşa de pildă, fabricanţii de tăbă lirica „federaţiei“... ghinioniste, cărie arată că pieile crude s’atii Oin şi d-sa ca toţi oameni, -- cel ecumpit cu un leu la kgr., că totpuţin aşa se pretinde, de natural de materiile necesare tăbăcitului deci să se răzbiască cu ceia ce... s’ar fi scumpit foarte mult, nu are. Dar fiindcă de vorbă bonă nimeni nu vrea să-i priceapă amarul, domnul lonaş recurge la ultimul argument al neputinciosului: ameninţă de unul singur, face apel la violenţe şi taină că dumnealui, gura compoziţie a facturei este reală, psichologiceşte vorbind. Dar surd şi alte lucrări coloristice ce trec dincolo de preciositate, în care amănuntul trece, cum este şi firesc şi logic, pe al doilea sau al treilea joian, şi în care conştiinţa ansamblului, conştiinţa unui aspect real al viei ei este dominantâ. Astfel de tablouri fără meticulosități potrivite magazinurilor de bric-à-brac, fără miniaturi ce nu redau niciodată viaţa, sunt cele expuse în „Cenaclul artistic“ de către pictura Popea. Cunoscătorii şi amatorii se vor opri—şi vor reţine cum au şi reţinut pînă acuma—asupra acelora, şi acele pînze cari redau cu atîta putere de evocare „interioruri“ şi perspectiva unei strade, desordinea atîta de plină de masă dintr’o cameră din care stănîna — căci e o stăpînă şi nu un stănîn fiinţa ce-i simţim absenţa ca ulecat de aurind; şi aceşti cunoscători nu vor nuten decît să laude impresionismul mitnchenez, temperat prin un suflet ardelenesc, sănătos şi legat de viaţa reală şi concretă, cum este arata al tinerei expozante de la Ateneu, pictura d-soare. Popea este astfel senină, nouă, fără excentricitate, sinceră fără cruditate, evocatoare fără rrredoxităţi de factură. Artista Popea nu este astfel, în faza cînd un suflet de artist se caută fără să se găsească. Ea este în faza statornică a creaţiei din plin, steiere şi conştiente. Iată de ce o astfel de Printre aceste temperamente de muncă închinată frumusefd nu trpvisători, cari voesc şi reuşesc tă !îne să fie ignorată nici ta vei, si facă artă pură şi arta adevârată, re- nici în aceste vremuri cînd. visului mm. rusiticii „TEL MAÎTItE, TEL VALET“ D. Delavrancea a adresat • interpelare d-lui Prim-ministru fi ministru de răsboiu, care prin însăşi forma în care se prezintă deşteaptă unele critici şi observatul ni pe deplin justificate. In primul rînd ceea ce isbeşte atenţiunea, este lungimea excesivă a „anunţului“ interpelăreî. De ol ieriu cînd anunţarea ia forma întinderei mari, a desvoltărilor dialectice, fi a violenţelor uşor de schiţat stilistic, dem este interpelarea d-lui Delavrancea, atunci „anunţul” ei, nu mai e urmat de desvoltare. Să fi urmărit acelaşi lucru şi d. Delavrancea, cu procedura curioasă a unei interpelări „anunţate“, dar de fapt desveltate în scris? Credem că în realitate d. Delavrancea ar fi satisfăcut — ironia soartei! — numai cu ...„introducerea”, fără consistenţa desfrîului de vorbe de mai tîrziu ! Dar, în al doilea rînd, forma interpiecăreî anunţate este de-oprimitivitate şi de-o lipsă de adevărat parlamentarism care contrastează mai ales cu repataţiunea de literat a d-lui Delavrancea. S’a zis de multe ori „că muzica îndulceşte moravurile“. S’ar putea spune cu acelaşi succes că literatura îndulceşte expresiile. Ea catifelează chipul cum se manifestă gândurile; ea astimpără violenţele necioplitului, prin eleganţa frazei armonice, în care însăşi violenţa îmbracă haina de sărbătoare a satirei, sau finortă tolba cu săgefi miloţiri a ironiei. D. Delavrancea însă, este importament un rustic film impresionist irascibil, în care gestul înlocuieşte gineul ce lipseşte. „Amintirea“ interpelărei se prezintă cu aceleaşi păcate contra tactului şi măsure cari le-am fi întâlnit sau le vom întâlni în desfăşurarea verbală de mai tîrziu a interpelăreî. Cît priveşte cuprinsul însuşi al interpelăreî anunţate, n’avem decit să remarcăm violenţa nerv viincioasă, care carnet evită exerciţiul stilistic al literatu dui român. Dar dacă d. N. Filipescu este un violent şi un irascibil, este tot maî pentru că are i«n temperament nenorocit, — temperament care pentru amicii săi, servă de multe ori ca scuză la multe act. necugetate ei adine blamabile. D. Delavrancea, însă, n'are violenta mascată, —'nică sinceritatea tristă a nmei bolnăvicioase irascibilități. El este un violent a fid, un retor care înlocueşte simţirea cu exagerările de limba piu. Ca orice salariat, el contă să complacă aceluia în a cărui slujbă este, exagerând mâinile, pervertind, gesturile, şi ducând la exces pasiunile patronului.Violenţa d-lui Dehivrsncea îşi găseşte astfel explicarea în acel inţelepţesc proverb: „«I nwutre, toi valet", deşi „valetul“ merge •mai departe chiar decît îîmufl rkdenUd său , maitre-j Noi, însă, care nu avem motivele d-lui N. Filipescu, de a fi satisfăcut de serviciile celui ce-l salariază, suntem în dreptul nostru să cerem d-lui Ştefănescu-Delavrancea a-şi stăpâni pornirile de devotament retribuit faţă de patron, şi să caute a fi în parlament ca şi în scris, demn de o reputaţiune literară şi de un scaun în incinta marei adunări. Şi este nedemn în ultimul grad, ca d. Delavrancea să atragă atenţiunea primului ministru asupra „ordinei morale şi sociale“, precum este o curajoasă trecere dincolo de gardul cuviinţei, a vorbi despre „datoriile“ ce le are un şef de guvern, când acel şef de guvern n’are de sigur nici o nevoe de sfaturile şi îndemnurile Catonelui ce se numeşte d. Delavrancea . Nu putem, însă, închide obserţiunile noastre asupra acestei intempestive interpelări fără a nu releva o regretabilă lacună îi» cunoştinţele de drept constituţional ale d-luî Delavrancea. Iată, despre ce este vorba : „Dacă „libertatea presei" — zică interpelatorul — şi regimul excepţional ererii în favoarea ei, nu sunt acordate numai românilor în deosebire de toţi ceilalţi străini aflatori în ţară ?“ întrebarea este inutilă, conşti-itnţia noastră, consfinţind libertatea presei, a avut în vedere instigenţia simt oamenii ce osetvesc. Dar dacă d. Delavrancea dă o altă interpretare dreptului presei libere, şi înţelege ea însăşi mimetor, ce servesc sub egida unui titlu, şi sunt laboranţii anonimi în pacte ai unui organ public, să fie, ei înşişi, cetăţeni, români, atunci, d. Delavrancea ar trebui să se înţeleagă, înainte de orice curăţire a grajdurilor lui Augias din prea- voastră, cu amicii d-lui N Filovescu dela „Adevărul“. Este posibil ca, din studierea la o lasă cu eminenţii români dela „Adevărul“, ideile radicale ale d-lui Dolavranra în materie de presă, să fie larg revizuite ! Intru cît ne priveşte constatarea d-lui Delavrancea că străinii datiiesa corup moravurile şi sunt un ferment al desordinii morale, este ’ din acelea pe rare si noi am f‘cut-o, înainte, dună şi în litier, ori care ar fi legaturile d-lui Dezavrarcea cu bunii români dela „Adevărul“ ! Antonii „Apusului de soare“ voeşte de cîtva timp să ne arate că nu numai soarele poate să a msmsmmmmmamsmmmmH ?TA — UNELE ZIARE ADUC O SERIE DE ÎNVINUIRI NEDREPTE administraţiei comunale pe chestia curăţeniei oraşului — Temperatura s’a ridicat brusc de citeva zile şi zăpada care căzuse s’a topit deodată. Cum circulaţia în oraş e destul de mare, starea de curăţenie a străzilor cam lasă de dorit. Cu aceiaşi stereotipă grabă, uinele ziare au început iar să atace cu violenţă şi cu nedreptate administraţia comunală a Capitaliei, pe care o fac răspunzătoare de starea în care se găsesc străzile oraşului. Cine ar judeca lucrurile superficial, ar putea crede că învinuirile ce se aduc în această privinţă primăriei sunt întemeiate. îndată însă ce lucrurile sunt privite mai de aproape, lucrările apar într’o altă lumină, î înainte de toate se face o greşală atunci cînd se compară Capitala cu alte oraşe din apus, în ceea ce priveşte serviciul de curăţire al străzilor. E lucru de mult constatat că nici unul din oraşele mari şi moderne din apus nu se află în condiţiuai atît de desavantagioase în această privinţă. I întinderea Capitalei noastre e tot aşa de mare ca a marilor capitale europene, pe cînd veniturile-i sunt de vreo zece ori mai mici decît Parisul, de pildă, adică în raport cu populaţia. Capitala noastră întreţine un serviciu de cuţenie a străzilor proporţional mai costisitor decât al oraşelor cu care se face comparaţia aceasta nepotrivită. Şi în vremuri normale nu se poate spune că cel puţin partea centrală a oraşului nu e curată. Sunt însă şi cazuri excepţionale, cînd nu cu actualul serviciu, dar chiar cu un personal şi material îndoit nu s’ar putea «arâţi în cîteva zile oraşul. Urcarea bruscă a temperature! şi topirea în 24 de ore a unei cantităţi destul de mari de zăpada e una din aceste împrejurări excepţionale. Pe lingă asta, dacă e vorba să se facă comparaţie cu cele ce se petrec în streinătate, se poate face observaţia că acolo regulamentele şi ordonanţele comunale i se respectă cu sfinţenie de toată lumea. S’a făcut şi la noi o ordonanţă în sensul ca particularii să ajute, pe cît e cu putinţă, administraţia comunală, în această sarcină de curăţenie a oraşului pe vremea de iarnă. Particularii sunt, de pildă, obligaţî să cureţe şi sa ridice zăpada de pe acoperişuri şi de pe trotuarul din înaintea casei, tocmai pentru ca în caz de topire a zăpezei să fie noi puţină murdărie... Cine respectă la noi această ordonanţă comunală? Sunt foarte mulţi cari nici nu ştiu de existenţa ei... ! Judecind deci lucrurile mai de aproape, nu se poate aduce o vină anume administraţiei cormonale pentru starea în care se găsesc străzile. Ca şi în chestia pavngiilor, dificultatea enormă cu care are de luptat primăria oraşului nostrueste întinderea excesivă a oraşului în raport cu populaţiunea şi cu puterea de contribuţiune a cetaţenilor. Oricită bună-voinţă ar avea o administraţie comunală, nu poate face ceea ce se realizează în streinătete, fiindcă ma