Viitorul, decembrie 1915 (Anul 9, nr. 2805-2832)
1915-12-08 / nr. 2812
Amit al optelaa No. 2813 5 BANII ABONAMENTE Inară...........un an 18 Lei .... șease luni 9 Lei In străinătate un an 36 Lei. .... șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. 19 Intrare prin pasaje. ImohTara TELEFON 13/47 și 57/20 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare și prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 ANUFfCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. . . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia...................2 Lei 5 fcsAril SITUAȚIA Pentru moment axa războiului mondial pare a se fi deplasat în Asia, și anume în Caucaz și Persia, unde Rușii și Englezii tind să pună un răgaz acțiunei turco-germane. Marele Duce Nicolae, comandantul suprem al forțelor ruse» ești din Asia, operează azi, cu trupele sale, și în Caucaz , in Persia. In această din urmă tacă a cucerit localitatea amadan. Iar Englezii, după ce au fost nevoiți să se retragă la Kut-el-Amare, la sud de Bagdat, se pregătesc aci pentru noni operațiuni. In areastă regiune, ca și, de altminteri, in Caucaz, Turcii par foarte bine organizați sprijinindu-se și pe concursul forțelor neregulate ale kurzilor Anaiolienilor și Perșilor. Din această parte privit, răsboiul a luat un colorit oarecum colonial, care se va nuanța și mai mult în ziua când vor începe operațiunile în vederea Egiptului. Aceasta nu înseamnă că pe fronturile europene, cu toate stagnările intermitente, nu se petrece nimic vrednic de semnalat. In această ordine de idei vom releva luptele de pe teatrul operațiunilor italo-austriace, cari, deși pretinează, sunt însemnate prin intensitatea și prin valoarea lor strategică. Tot așa luptele din Muntenegru, unde Austro-Germanii se încaieră cu armata muntenegreană și cu resturile armatei sârbeși, sunt importante prin configurația terenului pe care au loc. De pe frontul oriental, comunicate din Petrograd și Londra semnalează nouă operțiuni germane lîngă Riga și Dvinsk, ceia ce întărește știrea Agenției «Westine», că Germanii n'au renunțat la proectul lor de a ocupa Riga și Dvinsk încă în cursul acestei erni. Numai de pe frontul occidental și de pe cel din Grecia nu s’a semnalat nimic esențial în ultimele 24 ore. IGAREA EVIDENȚEI Exercițiile de prestidigitație polemică ale d-lui I. Grădișteanu Din toate felurile de a se manifesta intelectualicești un om, nici unul nu este mai ușor, — pentru că nici unul nu este mai depărtat de adevăr — deci acela al negărei evidenței. Negind-o, poți vorbi ,și poți scrie la infinit și fără control. Sportul acesta mai mult sau mai puțin intelectual, îl practică d. I. Grădișteanu, cum ne-o dovedește articolul recent și nedibacia din „Epoca“. Fruntașul „federalist“ și războinicul d. Grădișteanu, afirmă cu o candoare de judecată, care își are scuza ei, că guvernul actual are în contra lui întreaga opinie publică. D. Grădișteanu are chiar și euragiul afirmațiilor ridicule, — cum este următorul pasagiu : „hilf adevăr ar fi a avea o idee cu desăvârșire exagerată despre gradul la care ar putea să ajungă prostia omenească, dacă și-ar putea închipui cineva că partea cea mai mare a unei națiuni și încă a unei națiuni inteligente cum e recunoscut că e cea românească ar fi în stare, în împrejurări așa de grile ca cele de azi, să aibă o încredere orbească“ în actualul guvern. Plecînd, însă, de la premisele judecăței d-lui Ion ,C. Grădișteanu, adică de la recunoașterea inteligenței poporului nostru, noi scoatem îndeerea că tocmai din această cauză „federația" este în agonie și politica guvernului liberal are aprobarea trufiilor minților cumpănite din această fără s A afirma azi, și in aceste momente, că un guvern ar putea sta la crimă avînd în contra lui întreaga opinie, publică, este o afirmație pe care numai un candid ca d. Ionaș Grădișteanu o poate face. Dar evidența este tocmai contrară afirmațiilor exonerate în fond și nenorocit stilisate, ale d-lui lonaș Grădișteanu, căci toate campaniile cari și-au îmbrăcat și desbrănit costumele mai iute de cîte regoli, au căzut în ridicol și în uitare. Și cînd cineva este partizanul, tovarășul sau fruntașul— cum este d. lonaș Grădișteanu— al tuturor campaniilor avortate și al tuturor violențelor ridicole, este o lipsă de simț real și practic a susține că actualul guvern are în contra lui opinia publică. A afirma aceasta, este a nega în chip inconștient mediul social și epoca în care trăim. Majorități parlamentare, și sentimentul imensei majorități a opiniei publice de la noi, susțin guvernul actual, ca unul pe în frământările și în confuzia vreme,i. știe să urmărească cu tenacitate o linie de conduită care până azi a fost aceea care a ferit mica noastră țară de dezastrele pe care le-au îndurat alte țări mici sau și mai mari. Acesta e adevărul. Singur d. Grădîșteanu* are curajul de a nega evidența , singur, dintr’o falangă de luptători discreditați politicește. A clădi castele în Spania gri citadele de cărți de joc, este o veche îndeletnicire a visătorilor incorigibili. Este, însă, pentru noi o adevărată revelație că d. Ionaș Grădișteanu are și talentul acestor constricțiuni infantile și naive. Articolul d-sale din „Epoca“ dovedește, însă, o mare destoinicie în a nega in chip cinic realitatea în care trăim. Și faptele cînd sunt sugrumate, cer răzbunare. Și răzbunarea ia forma ridicolului ce acoperă pe acela ce se dedă la sportul negărei evidenței, —--------—ooo--------------— HOTE LA PENSIE.» Pentru un muncitor „scoaterea la pensie” este un vestibul al morței. El simte că alții îl socot inutil. Și nimic nu e mai trist decît această conștiință. Iar la nemulțumirea resimțită a apusului, se unește și sentimentul întristător al lipsei de lucru. Nu toți pot să-și găsească în călătorii variate mijlocul d de a umple golul unei vieți. Se opune la aceasta lipsa de bani ca și antrenamentul la gustarea frumuseților exotice. De asemeni nu toți funcționarii eșiți la pensie pot să recurgă la lectură ca la un alcool inofensiv dar mai puternic decît cel chimic ca stimulent al fantaziei. Se opune la aceasta lipsa unei culturi bogate din tinerețe care să fi obișnuit mașina cerebrală cu mecanismul literar și imaginativ. Și atunci rămîne „pensionarul" întristat și melancolic, aducându-și aminte de viata lui plină de fapte; rămîne omul scos din lupta vieței care amorăște de multe ori, dar și încântă atît de des! Există, însă, un remediu și o consolațiune. Nu o găsim în Seneca, nici în Marc-Aureliu, și nici chiar în evangelistul optimismului clasificat, care se numește John Lubbock. Există consolațiunea, pentru cel ce ese la pensie că cei ce rămân încă în activitate îi recunosc meritele, îl însoțesc cu dragostea lor, cu recunoștința lor. Eșirea la pensie însoțită de sărbători și acte de recunoștință, este astfel un semn de gratitudine care îndulcește și încîntă o bătrînețe ce are drept să fie fericită, precum înaltă pe aceia ce pun la cale serbările în onoarea celui ce se retrage. Sărbătorirea recentă a d-lui I. Șonțu și cea de alaltă ori a maestrului Velescu, simt astfel manifestări interesante ale noului chip de a se înțelege valoarea profesorului în societatea românească. ODDO Petronius Din VREMILE DE AZI ■i'i 'ei I w wii^nwimm'm mi hi1 wii*m fíMwww rym^mTWmmmir Mil și mișcarea poplatiei — STAREA EXCEPȚIONALA DE RAZBOIU ARE O INFLUENȚA MULTIPLA ASUPRA MIȘCAREI POPULAȚIEI UNEI ȚARI — Cu toata starea de război asta însurătoare sunt mult mai rari. tele cu o veche și solidă organizare administrativă din apus continuă să întocmească statisticele privitoare la mișcarea populației. Negreșit, în ceea ce privește decesele, statisticele acestea nu pot fi de pe acuma complete, din pricina dificultăților de tot felul inerente stărei de războiu. Totuși cifrele culese dau interesante observațiuni asupra înrâurirei pe care o are războiul asupra mișcărei populației unei țări. * Este evident că prima cifră care e influențată de starea de războiu este aceea a deceselor. Și nu e vorba aci numai despre oamenii în vârstă de a purta arma, cari cad fie în luptă propriu zisă, fie de oboseli sau privațiuni de tot felul. Nu e nici vorba de prizonierii cari, negreșit, sunt siliți să îndure o viață , care cazurile de deces sunt mai numeroase ca de obiceiu. Chiar populațiunea civilă, necombatantă, e însă mai expusă în timp de războiu. In adevăr criza economică generală face ca oamenii cu mai puțină dare de mină să se hrănească mai prost și să-și slăbească astfel organismul, care e mai ușor atacat de boale, de multe ori mortale. Nu mai vorbim de populația civilă din ținuturile cari formează însuși teatrul de războiu. Ar fi de prisos să mai reamintim, măcar și pe scurt, întregul cortegiu de mizerii cari provoacă numeroase decese printre bătrînii, femeile și copii din aceste mult încercate regiuni. Dar epidemiile pe cari starea excepțională de războia le zămislește și le răspîndește . Lipsă de medici suficienți, mijloacele de combatere mult mai reduse decît în vremuri normale, fac ca epidemiile de tot felul să provoace multe victime. Asta în ce privește creșterea mortalitătia. Al doilea factor însemnat care are o înrâurire hotărâtoare asupra mișcarea populației unei țări în războiu este scăderea natalitate. Milioanele de șefi de familie cari sunt pe front, și din cari imensa majoritate nm s’au întors la căminurile lor de la începutul războiului, imu-șî văd desigur familiile sporind, iar numărul general al nașterilor scade într-o proporție însemnată față de situațiunea normală. Tot un fenomen demografic destul de însemnat, în legătura cu războiul, este scăderea numărului căsătoriilor noi. E evident că atunci cînd cea mai mare parte din populațiunea validă a unei țări e sub arme, candidații la In Franța s’a făcut socotea, că numărul căsătoriilor, de la începutul războiului, a scăzut cam cu 65 la sută față de timpurile normale. Chiar cei cari rămîn, nu se prea căsătoresc, din pricina situației economice grele. In adevăr, dă mult încă statisticianii au făcut : instatarea că e o strânsă legătura între starea economică a unei țari și numărul căsniciilor noi ce se formează. In țările agricole, mai ales, cînd recolta e proastă și bîntue criza economică și lipsa, căsătoriile sunt mai puține. O cifră a cărei scădere nu e nicî o primejdie pentru o țară, e aceea a divorțurilor. Nu numai preocupările patriotice și de interes general de cari sunt însulețițî cetățenii, cimentează legațiile casnice mai șubrede, dar chiar imposibilitatea materială în azi sunt soții de a se ocupa cu procesele de divorț, le împuținează într’o măsură însemnată. In Franța au fost în timpul din urmă abea o treime din divorțurile constatate în vremuri normale. In adevăr, dacă, în dorința de a se favoriza căsătoriile, s’a vorbit de căsătoria cu procură, nimeni nu s’a gîndit la mijlocul de a reprezenta pe soțul mobilizat, la procesul de divorț... După cum se vede războiul are o profundă înrîurire asupra mișcărei populației unei țări, și abea când se vor putea culege datele complecte și exacte, se vor putea face studii demografice și se vor putea trage concluzii precise, în această privință. Mir Este omul care deșteșlt de mmdnă vreme din rândul personagiilor la ordinea zilei, păstrează totuși în armata rusă prestigiul unei activități alese. Cavalerist de rusă, generalul Rennenkampf comanda la începutul războiului o armată independentă formată in majoritate din cazaci, o armată așa numită de „invazie" căreia îi fusese încredințat obiectivul unei ofensive în Prusia răsăriteană și care avea de scop să pericliteze aripa stingă a armatei germane pe frontul oriental și să intîrzie ofensiva grosului armatei germane pe frontul de vest. Raidurile cazacilor lui Rennenkampf au fost fulgerătoare. Rezultatele lor însă n’au putut dăinui vreme multă și după a doua mare luptă de la lacurile Mazurice, a venit cunoscuta încăerare de la Lodz unde iscusința lui Rennenkamp a fost pusă la îndoială așa că generalul fu trimis de pe frontul rusogerman in Caucazia. Cu ocazia acestei schimbări de comadament au transpirat o mulțime de versiuni, care mai de care fantastice. Acea însă căreia i s’a dat mai multă crezare a fost o pretinsă neînțelegere între general și Marele Duce Nicolae generalisimul rus de pe vremea acea. Iată însă că marele Duce ia comanda armatelor din Caucaz și generalul Rennenkampf este nevoit să servească din nou sub ordinile directe ale fostului său șef. In ultimul moment, ziarele franceze anunță că Țarul Nicolae Adună însășî cererea lui Rennenkampf a dispus trecerea sa în rezervele armatei, decorîndu-l cu un mare ordin național, drept răsplată serviciilor aduse imperiului. Iată dlar încheierea unei carieri militare care fără să se fi bucurat de aureola celor născuți in zodii mai bune, rămîne totuși o figură militară dintre cele mai populare în Rusia. Dacă generalul Rennenkampf a avut vre-un merit sau sf a făcut vinovat de greșeli, aceasta ne-o va spune istoria în care oamenii nepărtinUori de mîine vor reconstitui etapele marelui războiu de azi. Pînă atunci Rennenkampf ramine un nume de general peste care nu va putea trece mimeni din cei cari își vor propune să vorbească de primele zile ale ofensivei rusești în Prusia orientală. KOH-Y-NOOR. I# RE-CARE ZI Generalul Rennenkampf —■■■<........-OXO ■ SPECTRUL PĂCII ARMATE“ »' _ 0 ideie își face loc, din ce în ce mai mult, în convingerea oamenilor politici și în opinia publică din țările beligerante, mai bine să fie învinși, cu maximum de sacrificii posibile, decît să sfârșească războiul într-un chip nedeterminat — en queue de poisson. Spectrul păcii armate îngrozește în așa chip pe guvernanți ca și pe guvernați în cu orice nenorocire e socotită ca mai puțin insuportabilă decît aceasta. e fără îndoială că unul dintre motivele psihologice și politice, ale prelungirei înverșunate a războiului este și conștiința opresiunea pe care ar exercita-o asupra întregei Europe o pace care ar fi menținută prin aceleași imense cheltueli ca și pînă acum. O simplă enunțare de cifre ne poate arăta cît de documentată este temerea tuturor beligeranților. Germania cheltuia anual, după bugetul său pe 1913—1914, suma de 1 M2.449.400 Mărci sau 2 milarde 063.000.000 lei; Austro-Ungaria cheltuia 733.174.926 Koroane sau 800 de milioane lei. In cealaltă tabără Franța cheltuia anual 1.472.165.438 lei; Anglia 1.718.000. 000 lei; Rusia, 1 miliard 875.000. 000 lei și Italia, 638.927.475 lei. In total prin urmare, marile puteri europene cheltuiau arimal pentru susținerea echilibrului european și a parei armate imensa sumă de 8 miliarde 766 milioane. Pe cap de locuitor, socotind și femeile și copiii și oamenii care nu pot munci, cheltuiala pentru armată se ridică la aproximativ 3t lei anual de fiecare. Ce operă pacifică uriașă sr ar putea realiza, cîtă înălțare și mîngîiere s’ar putea cudice vieței omenești cu această fabuloasă sumă! De aceia spectrul „păcii armate“ îngrozește popoarele* și pe conducătorii lor. După expresia unui deputat francez, „pacea armată" era un infern, căruia orice suferință ii e de preferat. — h — —-------------ooo SCOȚIENE SPECIALISTUL. „O idee cu desăvârșire exagerată despre gradul la care ar putea să ajungă prostia omenească", scrie d. lonaș. Ne închinăm înaintea verdictului D. lonaș singur știe mai bine decît toți pînă unde poate să ajungă profeția omenească. E specialist! IONAȘ MACHIAVELICUL î D. Ionaș afirmă că și „reaua credință" trebue practicată cu „măsură“. E adevărat. Numai prostia e „fără măsură" la unii suprafața plitică D. M. Deșliu. felicitînd de Sf. Nicolae pe d. Filipescu a arătat cum în mijlocul viforului care« ne bate și a focului care ne mistue, d. Filipescu s’a așternut asupra tăriei întregi , mijlocul d-lui Deșliu de a arăta că d. Filipescu era o mare m<rafată.... politică.Scoția Comp. ________—0000:— ASPECTE POLITICE La Senat tot discuția Adresei. Anticii d-lui Filipescu nu și-au revenit incă din toropeala în care s-a aruncat prin surprindere discursul comico-sentimental al șefului belicos dela „federație". Singurul mai bine dispus e domnul Ionaș. Redactorul grațios al „Epocei" e de altfel în bună companie", — ca să confirme situația, pregătește o serie de articole fără ecou ca și discursul șefului. Asta nu împiedică, însă, „federația ghinionistă", — și de data aceasta și-a cîștigat dreptul definitiv la poreclă, — să-șî continue activitatea la discuția Adresei. Rîndul a fost al d-lui dr. Toma Ionescu, care a pretins, — deși galeria Senatului era complect populată de studentine, — că dumnealui la „federație" își face datoria către țară ca și la Universitate, inspirîndu-se din cele mai curate considerațiuni politice interne de partid. Nu am avea nimic de spus, dacă în acelaș timp d-sa nu ar fi acuzat pe nedrept guvernul că „nu a priceput" pe cei dela „federațe". Se înșeală d. dr. Toma Ionescu. Guvernul a priceput foarte bine, ca și întreaga opinie publică de altfel, că la „federație" s’a făcut o tovărășie politică care era fatal să se compromită singură, țmnînd pilda ,Acțiunei Națonale“ sau a „ligei parlamentarilor". De aceia nu i-a dat nici o importanța, ca și cum ar fi fost vorbă de un discurs oarecare al d-lui dr. Toma Ionescu iat discutia Adresei în Senat. Dom—————— Marți 8 Decembrie 4918 ASOCIAȚIA Româncelor Cercetașe — O nouă instituțiune pentru cultura și educațiunea femeilor — . De doi ani de zile s’a înființat și la noi instituțiunea „Boriscontiților” căreia pentru a i se da un nume propriu romînesc i s’a zis „Cercetașii Romîniei". Foloasele pe care această admirabilă instituțiune, le aduce educațiunea fizice și morale a viitoarelor generațiuni, sunt astăzi perfect de bine constatate și a reveni asupra lor, ar fi să spunem un lucru prea bine cunoscut. La noi, mai mult poate ca aiurea, cercetășia, a fost venită la timpul cel mai prielnic, căci, trebue s’o recunoaștem, educațiunea viitoarelor generațiunî, începuse să alunece pe o pantă greșită și nesănătoasă. Dar dacă educațiunea băeților prin cercetășie, a adus și aduce atîtea roade admirabile pentru buna stare fizică și morală a viitorilor cetățeni nu mai puține roade bune va da aplicarea acelora? principii, în educațiunea fetelor, viitoare mame de familie. Azi nu mai este un secret pentru nimeni că în unele straturi sociale de la noi, se dau fetelor o educațiune nu tocmai conformă cu cele mai sănătoase principii de morală precum și cu rolul pe care aceste tinere vlăstare îl vor avea în viața lor de mai târziu. Așa fiind noua instituțiune pornită din inițiativa unor vrednice romînce de a se înființa „Asociația Romîncelor cercetașe", este cît se poate de lăudabilă și bine venită. Noua instituție a cercetașilor femei, își propune un program de activitate care la baza lui are cele mai sănătoase principii de morală și de educațiu ne a viitoarelor mame de familie, luîndu-șî, legământul solemn «te a face o întinsă propagandă pentru aplicarea acestui program. Pentru a se vedea cît de sănătoase sunt principiile» pe care se bazează activitatea noui indicațiuni, vom cita câteva puncte dîn legea cercetășiei . Art. III din lege apune: „Cei"«cetașa nu face nicii o deosebire de clasă socială, de avere și de credință“ ; la art. IV : .Cercetata nu vorbește pe nimeni de rău și nu-șî bate joc de aUr” ; Haart. VII : „Cercetașa este muncitoare și econoamă ; ea nu se atinge de lucrul ăltuia"; lit art. VIII:" „Cercetașa desprețnește luxul și nu se lasă prinsă în mrejele lui ; ea este simplă și curată în gind, în vorbă și port, oricît de bogată și de învățată ar fi*4. Numai enunțarea acestor câteva principii, arată îndeajuns cît de sănătoase sunt principiile pe care își bazează activitatea noua „Asociațiune a Eoniacelor cercetașe”. C.-----------------------ST. FEST ---------------poo----- ---------— Medicii și farmaciștii Suprataxa de 50 la sută sa se ia numai pentru medicamente Chestiunea lipsei de medicamente, care a adus după dînsa scumpirea lor, preocupă azi toată lumea medicală. Desigur că această chestiune interesează în cel mai înalt grad pe farmaciști și droghiști. Nu mai vorbim de public, singurul care simte mai mult această lipsă de medicamente și care suportă orice urcare de prețuri, fie asupra medicamentelor, fie asupra oricărui obiect de consumațiune în general. S’au făcut multe obiecțiuni în privința supra taxei de 50 la sută asupra medicamentelor și s’au adus chiar învinuiri Direcțiunei generale a serviciului sanitar care a aprobat perceperea acestei supra-taexe. De aceea ne propunem a da aci o relațiune exactă a faptelor, așa cum s’au petrecut, între farmaciști deoparte și Direcțiunea sanitară de alta. 99 Lipsa de medicamente se simte la noi de mai multă vreme. Așa că aceia cari mai aveau medicamente sau puteau aduce din străinătate, începuse a specula în toată voia pe farmaciști. Aceștia, neavînd de unde să-și procure medicamente, erau siliți să plătească oricît li se cerea de către speculanți. In același timp însă, farmaciștii s’au adresat Direcțiunei generale a serviciului sanitar, supunîndu-i cazul și cerînd în același timp o urcare a tarifului în baza căruia taxează ei rețetele. In sprijinul cererelor, farmaciștii au adus facturile de cumpărare și au arătat — față cu prețurile din piață — cît de mult s’au scumpit medicamentele. Au dovedit astfel că prețul unor medicamente s’a urcat simțitor iar al altora s’a îndoit și chiar întreit. Direcțiunea sanitară le-a pus atunci în vedere, că, conform legei, farmaciștii sunt datori a fi aprovizionați cu toate speciile de medicamente. In caz contrar, cînd se va constata că nu au medicamentele trebuincioase, legea spune că ei pot fi dați în judecată. Farmaciștii, la rîndul lor, au arătat că le a fost imposibil să se tári evenimentelor «»terne și ea chiar dacă ar fi încercat să facă acest lucru, nu se putea reaproviziona, din lipsă de mijloace, cu atîtea medicamente tacit să le ajungă pentru tot timpul cît durează și va urni duel, starea actuală de lucruri. Direcțiunea generală a supus atunci cazul la aprecierea consiliului sanitar superior și a cominunei farmaceutice, care au aprobat o urcare de 50 la sută a medicamentelor. Astfel s’a dat învoire farmaciștilor de a adăuga acest spor, la taxarea rețetelor, lasînd de baza prețurile din tariful existent. In urma aprobărei date de Direcția generală a nerviciului sanitar, conform ammiliar consiliului sanitar superior și a comisiunei farmaceutice, s-a pus imediat în aplicare suprataxa de 90 la sută asupra prețului anterior al medicamentelor. 1 • S’a constatat îrtsti «și farmaciștii sporesc cu 50 la s«1/ an numai prețul medicamanțiekwei costul întregei rețete, în care intră manipulare, împachetare, sticla, dopuri, etichete, edheltaete generale etc. De pildă un medicament care costă în realitate 50—60 bani, se ridică, cu operațiunile și cheltuelile de mai sus, la 2—3 lei cel puțin. El bine, în loc să se adauge sporul de 50 la sută după costul medicamentului, adică 25—30 bani, se adaugă 50 la sută asupra costului total al rețetei. Așa cât de unde o rețetă de 3 lei ar trebui să fie sporită cu 30 bani, ea ajunge la 4 lei și 50 bani. Acest lucru a fost discutat la ultima ședință a comitetului Asociațiunei generale a medicilor din țară. La această ședință medicii au fost de părere că sporul de 50 la sută să se perceapă numai asupra prețurilor din tariful oficial al medicamentelor, nu asupra costului întreg al rețetei, cum procedează farmaciștii. Fără îndoială că chestiunea« aeasta merită să fie luată în la aproape cercetare de «către cei să drept B. U. » as»“