Viitorul, februarie 1916 (Anul 9, nr. 2864-2892)
1916-02-01 / nr. 2864
tul al noulea Ho. 2864 5BANI ABONAMEMTE In tară .... un an 18 Lei .... sase luni 9 Leî In străinătate un an 36 Leî .... sase luni 18 Lei Atronamentele ine cp la 1 si 15 ale fiecăreî luni REDACTIA STRADA ACADEMIEI No. 19, Intrare prin pasas. Imobiliara TELEFON 13/47 si 57/20 ADMINISTRATIA STRADA ACADEMIEI 17 Intrare prin Calea Victoriei 56 . TELEFON 22/39 szzsssaa ituni 1 Februári© Í91Ő ANimCIURi COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ... 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV ... 30 bani Inserţii şi reclame pagina III linia................2 Leî5 —O O 0~ BANS a»a»i«S5röïfíHÍKBÍáÍÍgÍBÍfóáááí»iS5ága^ES5^tiii-iaag».3aat««a»-«gajaBai Zilele trecute s’au împlinit 20 de anî dela moartea lui Paul Verlaine. Nu ştim dacă şi în anul acesta, aniversarea morţeî sale, a îndrumat spre cimitirul Montparnasse, acelaş pios pelerinaj, care de 20 de anî, constitue una, din cele mai protocolare tradiţii ale cartierului latin în care Verlaine a trăit şi a iubit, s’a îmbătat şi a scris versuri geniale, a coborît toate treptele mizeriei şi s’a înălţat pe cele mai senine culmi ale gloriei, pentru a lăsa după moarte cîteva volume eterne şi o întreagă bibliotecă de anecdote efemere asupra vieţeî sale de bohem. _ Adevărul este că „Sărmanul Seliam“ în viaţă a fost cunoscut maî mult ca om de cît ca poet. După moartea sa însă, după ce obişnuiţii cafenelelor nu l’au maî văzut în compania nenumăratelor pahare de absinth, ceî care întîmpîător ştiau că se chiamă Verlaine şi că este poet, au început să se intereseze de opera fostului tovarăş de băutură. Cei cari au înțe- , . „ . Ies cine fusese Verlaine, s’au des- lJ0Cu 1tls.eamiia toc,Ln„a.1 ^ata ae 1 care el începe sa trăiască cu adevărat. Nu-i de mirat deci ca Verlaine după moarte să fie reclamat şi de alţii cel care în viaţă fusese repudiat aproape de toţi. Puţinii care l’au iubit eu adevăcoperit, în faţa scaunului rămas gol şi în cinstea celui plecat pentru totdeauna au golit paharul unic al admiraţiei postume, datorate celor care „minuiie ei fiind, ei nu i-au cunoscut“. Ceilalţi însă, cei care nu ştiau să facă deosebirea dintre „muza verde“ a poetului şi paharul de absinte cotidian, au rămas nemişcaţi pe acelaş scaun, în faţa aceloraşi mese de marmură murdărite de scursoarea băuture, dar mobilate de versurile poetului şi au continuat să se întrebe nedumeriţi: Pentru ce la moartea unui poet se face atîta vîlvă, pentru ce se golesc toate cafenelele din cartier şi maî ales pentru ce se deranjează pînă şi ministrul artelor frumoase?.. Nu. Vrăjitorul satului de acum 20 de ani, a devenit azi vrăjite, rul lumeî întregi. El a murit pen- tru a pune capăt numai vieteî sale anecdotice. In schimb sufletul, său s’a desprins din filele celor cîteva plachete de versuri și s’ai în- filtrat, adine în straiele multe și felurite ale poeziei timpului nostru, fie că aste scrisă în limba franceză fie că o descoperim strecurată prin fraudă în ală limbă. Admiraţia pentru Verlaine, a mers atît de departe că în Germania maî ales, s’au găsit critici care i-aiu contestat origina franceză reclamîndu-l pentru complectarea panteonului în care Goethe tronează în primul rînd. Interesante bimioară, sunt următoarele rânduri, pe care_d. Edwig Lachmann ie publică în „National Zeitung“ din 1893: JPaul Verlaine s’a născut la © DOCJS-ZECS BE «MI DE te MOARTEA LUI RAUL VERLAINE — Metz. Inferioritatea cu totul ger- ’ rat n’au putut face pentru el prea mare lucru. E drept că la groapă îşi dăduseră întâlnire foarte mulţi mană care palpită la cele mai multe din poeziile sale, confirmă semnificarea ce se atribue influenţei locale asupra desvoltăreî artiştilor. Amesteeul de rasă al populaţiuneî lorene, ne permite supoziţia că în vinele poetului curge şi singe german. S’ar putea pretinde chiar că Verlaine este singurul poet francez care are în versurile sale acea intimitate profundă şi emoţionantă pe care germanul o consideră ca un semn particular al lirismului, la fel cum se găseşte de exemplu, în poeziile populare germane sau în poeziile lirice ale lui Goethe“. ^_______ Înaitole France: „Noi n’am fost decît nişte farisei. Tu ai fost printre noi cel mai bun şi astăzi eşti cel mai fericit“. Moartea unui poet însă, are darul acesta de a produce o anume vîlvă pe care morţile altor oameni, —..... . . . . ---------------------„„„„„_______... --------------y.., „„„. fie ei chiar mai iluştri m viaţă. Ciracii lui Verlaine luptă azi pen-ji nj Fustei de Coulanges, Camille partea de Nord a n’o cunosc şi n’o vor cunoaşte mici tru patrie şi păstrarea pammonm, juj]ian) a publicat de curînd o bro devine maî strimt, uo az, înainte. „ w ^^rn^rantî sMova- tură în care căuta să demonstre maî propriu de a «hip drept trib a încetat dea^ai*trl^De ceti rfsfî săi de cafenea, de sigur că ^ că Elumni a fost un fluviu ga- sură-de-unire în Alsacia dimpo maî multe ori m.U moartea unui n’au aflat nici pînă azi că la 22 Iţe, şi mei de cum german. Ca o tava e prea larg, prea neregulat arie n’au împlinit 20 de ani simpla curiozitate, lacom maî ps şi gata sa inunde cimpia, oraşele SITUAŢIA D-nii Aristide Briand şi Leon Bourgeois se afla la Roma unde au conferinţe cu d-nii Salandra şi Somno* Scopul acestor conferinţe e aproape ştiut • e vorba de o mai strânsă cimentare a raporturilor dintre Italia şi celelalte ţări ale Quadruple. Nu doar că aceste raporturi ar fi discordate, dar Italia a avut pînă azi, în războiul general un punct de vedere specific al ei- îngrămădind toate forţele sale la graniţa de nord, spre Austria. Italia susţine că nu e indicat să-şi împrăştie forţele şi pe alte fronturi, arătând că presiunea ei concentrată pe un singur front va da un rezultat care va fi de cel mai mare folos pentru întreaga grupare a Quadruple. Celelalte ţări ale Quadruplei au insă un alt punct de vedere. Ele suspin că Italia trebue să-şi manifeste solidaritatea cu aliatele pretutindeni unde interesele strategice comune o cer şi cu deosebire în Balcani unde zona de acţiune e atât de apropiată de Italia. :: x Acest deosebit mod de a privi lucrurile iscase la un moment dat o vie polemică in presa Quadruplei, dar această grupare şi-a dat seama că asemenea polemică nu putea fi utilă scopului final urmărit şi atunci a fost curmată. Iar acum, spre a provoca o mai strînsă alipire a Italiei de aliatele sale, d-nii Briand şi Bourgeois au plecat la Berna, pentru ca, uzînd de rarul lor dar de persuasiune, să provoace această alipire. In Germania se urmăreşte cu mult interes această vhită, iar ziarele din Berlin arata că chiar dacă ea îşi va atinge scopul, va fi tardiv, fiindcă Puterile centrale au în Balcani şi la graniţa italiană o situaţiune care nu le poate fi luată. Aceiaşi presă evidenţiază că faptul vizitei d-lor Briand şi Bourgeois la Roma dovedeşte că Franţa a luat conducerea morală a Quadruplei, pe temeiul marilor jertfe şi al tuturor faptelor de arme pe cari le-a săvârşit -n acest războiu. M •" 0 calomnie distrusă In jurul comunicatului Comisiei centrale Astăzi Paul Verlaine este altul decît acela pe care îl cunoscuse acum 20 de anî cartierul latin. Astăzi Paul Verlaine nu mai este tidoua călătorie a d-luî Seceleanu ' pp\ pe care Ana'ole Franco îl desla Viena. — unde pretindea că tratează înfiinţarea unei bănci (f),scria în fraza: „Cu capul gol, arămiu şi cocoşat ca o căldare veche, delegaţii puterilor centrale şi-au el pare vrăjitorul satului“ validat împuternicirile şi că în urmă abia comisiunea de trei, compusă din d. ministru al domeniilor şi preşedinte al comisiei, d. Seceleanu şi d. Fotin Enescu, a început tratările. In sfîrşit mai reese în mod clarcă în decursul tratărilor d. Seceleanu a fost acela care a emis părerea că preţul de 3000 lei oferit pentru vagonul de grîu este acceptabil, iar preşedintele comisiei, graţie tenacitatei şi muncei depuse aobţinut cu 300 de lei la vagon maî mult decît credea acceptabil d. Seceleanu, reducînd şi tipul de la 75 la 74 kilo gr. la hectolitru. Aşadar, d. Seceleanu, fără nici un fel de mandat şi fără ştiinţa măcar a comisiei, ţinea ascunsă în buzunar scrisoarea care asigura un „comision“ „Uniuniii Sindicatelor agricole pe cînd ministrul domeniilor realiza, graţie tactului şi solicitudinei sale faţă de agriculţiune ale cărei roade binefăcătoa- j tura ţârei, un plus de 300 de lei de re pentru interesele agricultorilorva aontea îi pentru interesele generale,ele ţârei, s’au dovedit cu prisosinţă. Astfel insinuările calomnioase şi-au greşit ţinta, şi în loc de a sluji scopurile politice şi de interes personal ale celor cari le-au ridicat, au pus încă odată în lumină solicitudinea pentru interesele generale şi munca uriaşe ce s’a depus dela începutul activitatei Comisiunei centrale, de către preşedinte şi toţi membrii ei pentru rezolvarea grelei probleme economic cere apăsa asupra agriculurei ţarei. Nu mai intrăm în amănuntele faptelor, pe cari comunicatul Comisiei centrale le enumără cu claritate şi fără putinţă de tăgadă. Ce reese din faptele riguros exacte pe cari le reaminteşte comunicatul? Că d. Seceleanu, care tratase la Viena fără mandat şi fără ştiinţa măcar a comisiunei, cu un grup de bancheri, vînzare de cereale, s’a văzut desaprobat categoric de ei totuşi d. Seceleanu are temeritatea de a asvîrli în public insinuări calomnioase la adresa tocmai a aceluia care a denunţat procedarea sa uşuratecă. , pur şi simplu extraordinar. Calomnia a fost însă distrusă de realitatea faptelor şi încercarea aceasta neizbutită de a se lovi în Comisia cearală de export prin atacuri la adresa omului care o conduce, n’au făcut decît să pună şi mai mult în evidenţă pe de o parte lipsa de scrupul şi patima celor prinşi cu comisioane ruşinoase şi cu intenţii de josnic politicianism acolo unde e vorba de interesele superioare ale ţarei, ■ iar pe de alta au învederat încă odată priceperea şi rodnica emulaţiune cu care Comisiunea în general, şi preşedintele ei în special, unanimitatea Comisiunei care a au realizat cu succes apărarea arespins din principiu o suge® tune ce aducea fără ofertă scrisă şi „care constituia cumpărare de conştiinţe iar nu de cereale“, de vreme ce se cerea dreptul de a cumpăra numai dela anume producători. Comisiunea nici n’a intrat în examinarea preţului enunţat, care, cu cît ar fi fost mai mare, cu cestor interese. O dovadă mai mult despre modul cum comisiunea a înţeles să apere interesele şi demnitatea ţării este că, aprobînd punctul de vedere expus de d. ministru al domeniilor în Parlament, a hotărît atît ar fi dat mai bine pe faţă sco să de clare inexistent, nul şineamul nemărturisit ce se urmărea. Evidenţiarea acestui scop apare şi mai clară cînd comunicatul ne spune că tratările de la Viena se urmaseră cu un grup de bănci, iar nu cu organizaţiimile de Stat oficiale. Astăzi, cînd chesiunea comisionului a acceptat, de d. Seceleanu a ieşit la iveală şi a fost judecată cum se ştie de opinia ias ră publica, şi de Parlament, atitudinea d-snle de alune) i'v-nvn intdo lumină şi mai semnificativă. Ce mai constată comunicadult Că tocmai după înapoierea dintr’o a -o o o o- L am publicat comunicatul dat de Comisiunea centrală de export, în chestiunea afirmaţiunlor pe cari cu atita inconştientă le-a făcut d. Seceleanu, în interviewul acordat ziarului „Agrarul“, cu privire la modul cum s’au început şi s’nu urmai tratativele pentru încheerea contrasului celor 50.000 vagoane cereale. Comunicatul e categoria şi aruncă o lumină desăvîrşită asupra chestiune! ridicate de d. Seceleanu cu Menţiunea de a strecura insinuări calomnioase la adresa preşedintelui comisiunei de export, d. Al. Constantinescu, ministrul domeniilor, devotamentului şi muncei pricepute şi stăruitoare, nu şi competinţei căruia se datorase în primul rînd rezultatele obţinute în toate marile transacţiuni încheiate pînă acum. Rezultatul desbaterilor urmate din sinul comisiunei, cu acest prilej, a fost tocmai contrar aşteptărilor celor cari credeau că lovind în preşedintele, comisiunei de export ating însuşi această instituvenit acel comision, comunicînd celor în drept că nu au obligaţiunea de a-l plăti. Această hotărîre e inspirată de o înaltă moralitate, şi garantează că cel puţin pentru contractul în curs de tratare asemenea lucruri nu se mai pot întîmpla, pentru că există asigurarea că nu se pot tolera. COMERŢUL la „fara Făgăduinţei” In calea luptătorilor de astăzi Grîu, în valoare de 1.959.000 se află n ţara în care m apă-'.mărci; portocale, în valoare de rut profeţii şi s’a rostit cuvîntul i 5.500.009 mărci; susan, in valoare mîntuirii, de 1.750MO mărci; porumb, de Drumul sprre Egipt şi drumul 52500 mărci; fasole de 229300 de pe mare spre orient trec prin toi cereale de 4.304.090 mărci. Pămîntul Făgăduinţei — şi de • Comerţul de exportal Palestraceia patria biblică are acum o nouă şi neaşteptată actualitate. Altădată europenii din apus, cavalerii din regiunile Rinului, înfrăţiţi întru Hristos, se îndreptau pioşî spre această ţară ca să-şi pregătească un drum mai strălucit spre Raiul celor iubiţi de Dumnezeu. Astăzi se îndreaptă apusenii spre ţara sfîntă pentru ca să capete debuşeuri comerciale, pieţe de desfacere, materii prime, porturi militare şi poziţii fortificate pentru a-şi asigura bogăţiile şi drumul spre noul cuceriri. Arheologii şi Magii să se îngrijească de sfinţenia locurilor sfinte. Modernii au ceva mai bun de făcut. Ei au observat ceea ce nici unii nici alţii dintre aceşti cercetători le himere nu au avut suflet şi vreme să observe că în „pămîntul Făgăduinţei“ nu curge lapte şi miere şi că Ierusalimul a ajuns un oraş de pelerini şi de cerşetori. Dealul Templierilor se şi numeşte acum dealul Cerşetorilor Ei au mai observat că ţara arebogăţii minerale şi agricole care ■unt cu totul lăsate în părăsire, şi că portul Jaffa, prin care se ex■kirta toate bogăţiile Palestinei are o mişcare de transit cu totul neînsemnată. Astfel în 1911 comerţul exterior ■l Palestinei s’a redus, la export, la următoarele capitole: oooo-SCOTIENE altora. Scott It Ca -O O oa Ianuarie------------- .. de la moartea clientului cu barba im rezumat al argumentăm istonepieptănată și eu mîinile murda- jricului francez. re și ude de absinth. f- -r w ' — 1. 111. POLEMIC?.« ISTORICE 11 cui a fes! Rhinul? — © POLEMICA CU CARACTER ISTORIC SE URMEAZĂ INTRE SEVATATSÎ GERMANI Sl FRANCEEI ASUPRA FLUVIULUI RHIN — Desigur argumentele istorice și de azi... . «. ■ -------MAniles aiarheologice nu vor hotărî chestii- j Celţiî erau intemeetorî de ora-Si in; numde lor^Catidle Mendes a , pollc,ee pe cari le-a ridicat con-’se, și nu e deci de mirare că atîtTMut. Discursul lui Imigraţia generală. Soarta arme-,tea oraşe din regiunile renane au federa nu-i de cit o cerere lor singura e hotârîtoare. ^ apurtat sau poartă nume celtice, deghizată de iertare cum este de a totuşi se urmeaza din cmdiu ! O mare prosperitate şi o indusai tt‘el şi spovedania lui Anatole cid interesante polemici între tire bogată s’a desvoltat în acest ‘ ' oamenii de ştiinţă germani şi de regiuni sub dominaţia Celţilor francezi, asupra cite unui subiect Ei au descoperit aurul în nisipul în legătură cu războiul " Iibiinlui, "celebrul Rheingold, . Istoricii germani, de pildă, sus susţin francezii, a fost la început ţin că Rhinul e un fluviu emina-taur galic... Toate acestea se petreceau însă mente german, şi aceasta părere. Curînd Rhinul deveni un şanţ acum 20 de ani, recunosc acum şi francezii, a fost protector al Galiei împotriva in-Astăzî nu știm care să fi fost I favorizată în veacul al 19-lea' devaziunei germanice, zice istoricul fastul comemorărei morfei lui imaginația romantică, ce primea francez. Malul stîng rămase cel Paul Verlaine, jcu ușurință legendele cu cari is-1 puțin galo-roman, cu toate infiî-De la cimitirul Montparnasse şi toria acestui fluviu a îmbogăţittraţiile germanice. De altfel Alpină la frontul tranşeelor din literatura germană. Asacia a scăpat complect de aceas-Şampania şi Alsacia e cale lungă. Unul din elevii şi continuatorii lă infiltraţie, căci dacă Rinul în cursului său mai navigabil, au trebuit să se aşeze ceva mai departe, e in adevăr o graniţă naturală ce desparte două ţări deosebite. Sub Clovis situaţia nu s’s Schimbat Sub Charlemagne, Saxonul, omul de dincolo de Rhin e vrăjmaşul, iar Francul, din ceea ce mai latinizat se crede moştenitorul Romei şi descendent al latinilor; malul sting al Rhinului a bine păzit şi Aix-la-Chapelle 3 pentru autorul lui Chanson de Roland cel mai frumos oraş al Franţei. Victor Hugo, care nădăjduia o alianţă între Franţa şi Germania, a scos în 1842 o lucrare intitulată Le Rhin, în care considera acest fluviu, unic în lume, ca mai mult francez de rit german. După marele scriitor francez pierderea pentru Franţa a malului sting al Rinului, la 1815 a fost o operă a reacţiuneî europene, spre a semăna ura între cele două popoare,veau aceleaşi obiceiuri; e poate, a căror unire ar fi slujit atît de zice Ildiion, o îndepărtată cuma-i mult cauza libertăţeî şi progro»uitate de rasă la baza Inţelegereî * sului... Mr. Şi mai de mult, vre-o mie de anî înainte de Cristos, a fost o unitate italo-celtică. Bretoni din Englitera, Gali şi Italieni vorbeau idiome asemănătoare și awmmEmBBmmmmssBmsBESsgsmss IN FIEC. 71 Mai întîî numele Rhinuluî, în latineşte Rhenus, zice istoricul francez, nu e de origină germanică, nu are sens decît în limbile celtice, şi înseamnă undă, apă curgătoare. Pentru îndepărtaţii strămoşi ai francezilor de azi, Rinul era fluviul prin excelenţă, maiestatea lui impresiona atît, încît era zeificat. Istoricul francez reaminteşte faptul că Celţii au format, cu eine,şase veacuri înainte de Cristos un imperiu vast, al cărui cenţi de d. Albert Thomas ministrul tru era Franţa actuală, dar care muniţiilor şi generalul Pellé şeful, îngloba şi o parte din Germania, marelui stat major, au pornit spre jen colonii în insulele Britanice, Roma unde, după cît se spune, de nordul Italiei şi valea Dunărei, vor pune bazele unei alianţe şi mai solide între cele două ţări surori. In lumea diplomatică această vizită produce un mare interes dată fiind atît importanţa autorităţei oficiale a d-lui Briand cît şi greutatea propriei sale personalităţi politice. Venit în capul guvernului francez după demisia d-lui Vivinni fostul socialist francez a dat mina frăţeşte cu reprezentanţii tuturor fracţiunilor politice din ţară Şi în faţa pericolului obştesc a întocmit un bloc ministerial format dintrun mozaic animat de aceleaşi sentimente. D. Briand duce cu sine la Roma semnul de întrebare al zilei de mâine. KOH-Y-NOOR. -O 0 0 0- D I BRIAND LA ROMA Caracteristica actuală a evenimertelor în curs pare a fi schimbul de vizite oficiale. După vizita Kaizerului la Niş şi a Ţarului Ferdinand la Cartierul general german, iată că d. Briand primul ministru al Franţei înso- ASPECTE POLITICE Am relevat în repeţite rînduri tendinţa unora din grupările noastre politîce de a-şi orienta privirile după constelaţia Statelor europene, ^din care şi-au făcut singura normă de judecată şi acţiune. Interesele romîneştî şî modalitatea infăptuireî lor nu sunt privite prin nel se ridică deci în total la 14 prisma naţională, ei printr’o prismă. 259.090 mărci sau 17£23.750 mă care le decolorează după cum francii sunt şi razele cari li vin. ' n ridi-1 Această tendinţă se manifestă cu o swnă extrem .f.eTMwa . , intensitate de la izbucnirea războcală pentru „civilizaţia actuala, ;ajut european; ea nu e însă nouă, în mijlocul căreia bilanţul unei joi în trecut — în trecutul nostru bănci mai măricele trece de a-, istoric atît de zbuciumat , am această sumă. ivut partide cari îşi îndreptau pvi-De aceia s’au şi ivit preocupă-. virile cînd spre o Putere cînd spre rile şi constatările pe care le în- 9l *1° „a’’ar?.„or,i J,e chemau pe renistrTim vi în viitoarea rind sâ*§1 exercite influenta in taregistrăm mai sus si tn viitoarea rf _ |n folosul lor gî al ce,Hr uarî organizaţie a muncii şi producţiei je dicmau. Dar Suptele pentru desmondrale, Palestinei i se rezerva testarea şi întărirea conştiinţei nualt rol decît acela de a fi un mationaie şi în deosebi cele pentru zeu, un altar sau lin adăpost de organizarea şi consolidarea Statucerşetorilui român independent ne-au făcut să credem şi să sperăm că asemenea manifestări morbide, cari năzuiau la un fel de protectorat politic au încetat cu desăvîrşire şi pentru totdeauna. Constatăm însă azi — cu durere— o recidivă a lor la unele din formaţiunile noastre politice. E desigur un interesant caz de ______________atavism — care va ramîne însă ză-O NEDREPTATE darnic, ~ j Ponorul român, are o prea înaltă Printre ultimii medaliaţi eu conştiintă a Intereselor sale natjp-« i rVimereiftl, ni inauale ca să se lase călăuzit de alte „Mentul comercil şi industrial , norme de eît ,le «eeste interese. El nu vedem figurin tsi pe d. Sece priveste toate străduintele cari cate am. - ută să-i dea altă călăuză ca o în-Cred om eu d. Al. G. Rodoviei cercare zadarnică de a reintroduce a comis o nedretate. D. Seceleanu în politica noastră internă influens’a dovedit un comerciant iscusit, te «trăine. v • care speculează cu s folos..., griul i- daca unii oameni politici de la noî filmt eft nu maî not avea alt capital politic de exploatat, el se ▼or eenvinge ei poporul nostru minune fidel devizei pe care am re* asmatni prin euvintele: Prin noi îaei-ne «£ pentru noi inei-nes ÎNVĂŢĂTORUL ca factor cultural — Rolul lui educativ printre săteni — Primim la redacţie o broşură cuprinzînd un foarte interesant raport al d-luî Ion Ghiaţă, inspector al învăţămîntului primar, circumscripţia Craiova, către inspectorul general al acestui învăţămînt. Prin raportul său d-sa face o ara anunţită descriere, a învăţâmîntului primar, atît cel dela oraşe cit şi cel dela sate, din judeţele Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vilcea şi Itomanaţi, arătind toate lacunele de care suferă acest învăţământ şi propunând cu multă înţelepciune soluţiile de îndreptare. In special d-sa se ocupă mai mult de Învăţământul primar de la sate, arătând cum este şi cum ar trebui să fie situaţia acestui învăţământ, dând o deosebită atenţiune rolului învăţătorului la sate din punct de vedere cultural şi economic. D-sa pune în evidenţă fapte de o netăgăduită însemnătate, atrăgînd asupra lor toată atenţiunea celor ce se ineresează de progresul cultural al acestei ţări. In ceea ce priveşte rolul cultural şi moral al învăţătorilor, ei trebue să fie nişte adevăraţi apostoli nu numai pentru elevi, ci şi printre săteni în mijlocul cărora trăesc. De aceia, preocuparea celor conştienţi de îndeplinirea misiunei ce au, este de a stabili o legătură sufletească între ei şi tinerii absolvenţi. Mijloacele cari ar putea înlesni foarte mult pe învăţător, de a stabili şi a păstra legătura sufletească cu consătenii lor, sunt: bibliotecile şcolare, şcoalele de adulţi, şezătorile, conferinţele, cercurile culturale, serbările şcolare, teatrul şcolar şi, în sfîrşit, corurile bisericeşti şi şcolare. In ceea ce priveşte bibliotecile şcolare, organizarea lor are multe lacune, iar cărţile cari compun aceste biblioteci, unele au un cuprins prea greoi iar altele tratează chestiuni cari sunt departe de a interesa populaţiunea dela sate. Ocoalele de adulţi cari constitue singurul mijloc prin care s’ar putea complecta cu succes golurile în învăţămînt, goluri provenite din lipsa de şcoli şi învăţători, aşa eu funcţionează şi sunt conduse astăzi, sunt departe de a-şî îndeeplini menirea lor. Această lacună provine din următoarele cauze: 1. Şcoalele de adulţi sunt lăsate tot pe seama învăţătorilor, şi mulţi dintre ei, fiind ocupaţi la afară de şcoală, nu mai au timpul trebuitor, ca să se ocupe şi de aceste şcoale. 2. Entuziasmul învăţătorilor’ la muncă, în afară de şcoală, pentru opere de interes general, în mod gratuit şi din proprie iniţiativă, a început să scadă şi aceasta cu atît maî mult, cu cît cei harnici au văzut, că în cele mai multe cazuri munca lor n’a fost apreciată, ci din contră pusă maî prejos de a altor colegi ai lor, care au ştiut să facă maî puţină treabă în şcoală, nimic în afară de şcoală, dar multe acte de politicianism. 3. Ministerul Instrucţiunei, prin Casa şocatelor, a luat măsură de a recompensa pe cei care fac şcoale de adulţi, dar din cauza schimbării personalului de control, odată cu schimbarea partidelor politice, se perde şirul continuităţii lucrărilor, aşa că, de multe ori, această răsplată se dă cu întindere de ani, iar cînd lucrările nu sunt gata nici după 2 ani, fondul prevăzut în acest scop se varsă la Stat, iar învăţătorul care a muncit se alege cu aşteptarea. 4. In afară de şcoală, invăţătorul are câmp deschis pentru lucru, în diferite direcţii şi faţă cu situaţia lui materiala, el alege pe acela, de pe urma căruia poate avea, pe lângă o răsplată morală şi răsplată materială. Intre şcoala de adulţi, pentru care i-a intrat convingerea că nu poate avea nici o răsplată, şi între banca populară sau altă cooperaţie sătească, de pe urma căreia poate avea o răsplată morală şi alta materială, el alege pe aceasta din urmă. Acestea sunt constatările din raportul d-lui inspector Ghiață. — Fest' O O O»*-----------—b