Viitorul, iunie 1920 (Anul 14, nr. 3657-3678)
1920-06-10 / nr. 3664
. 364PMV £ fis LFA -. Hmtf al treia pre-secerea No .114 . tsl/hu ^3Bai^9mm fn wschStsä BMI KegaS și Basarabia MOR- 'In Ard sal și Bucovina so Cb an. . Șase luni Trei » 'tiCA 7 /Mr-, / I Un an . 11 Șase luni . . [| Trei » . . ABONAMENTE IN ȚARA: IN Lei 120 . » 6Ü . s> 30 STREINATATE: Lei 240 * 120 t 60 REDACȚIA STRADĂ ACADEMIEI No. 17 STRADA EDGARD QUINET Ne. a (Vis-â-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția lul23j_ReeUutajs^^^n^rț^la 40/23 st SUS Se pi ivest direet la Administrația ziarului, strada Academiei No. 17 și la toate Agențiile de publicitate 80 BANI ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI_COMERCIALE joi 10 iunie 1920 in vechiul ESegat si basarabia I con«.. Înn Ardeal și Buco vi»* Jiuii filo1SH 1UL REGAT“ «Acestor luceferi ai viitului cari au mâncat starea stăpânului și s’au ridicat pe ruinele acelora cari nu-i au lăsat să moară de mizerie, acelor cari sunt putregaiul și mucegaiul ce sapă temelia casei, cari au furat cu sfanțul din funcțiunile cele mici și cu miile de galbeni din cele mari, cari acum și-au cumpărat moșii și palaturi și stropesc cu noroi pe făcătorii lor de bine, dedic scrierea mea •. (Pe fața lui ITLIMON la romanul social «itcon*). O parte din presa ardelenească în care se reflectă ideile șefilor partidului național, asvârlă unora sau altora din bărbații politici ai vechiului Regat, numele de ciocoii. Uneori „ciocoii“ nu sunt persoane, ci întreaga masă socială care compune o clasă învechită în rele, dintr’un Regat, el însuși un colț de lume unde își dau întâlnire — dacă ar fi să credem pe unii din politicianii Ardealului — toate viziile și toate păcatele omenești. O Gomorrha și o Sodoma de legendara ,și biblică memorie ! Dar pentru că unii din acești aecensori ai vieței românești, nu cunosc destul de bine evoluția socială prin care a trecut vecinul Regat — acum nu știu de altfel să aprecieze aici ,evenimentețe istorice [contemporane noui — credem că le facem un serviciu descriindu-se ce a fost și ce reprezintă ciocoiul în trecutul țărei noastre. Ciocoiul este un tipar sufletesc în care se topesc două tipuri: Un tip social și un tip psihologic. Vechii noștri boeri, neobișnuiți j cu viața economică nouă, și trăind într’un orientalism ușor de explicat prin condițiile istorice în care neamul nostru a trăit, au lăsat să se aciuieze pe lângă casele lor administratori de moșie, sau oameni de casă, cari curând au devenit ei stăpâni pe averile boerești. Alături cu condițiile sociale, anumite instincte omenești, au creiat eie pe ciocoiu care în ultima analiză este tipul cel mai reușit al parvenitului și al arivistului. Un ciocoiu este prin definiție un lacom de a ajunge cât mai repede, prin orice cale, la o stăpânire ce nu o merită, la o avere pentru care el n’a muncit, la onoruri pe cari alții s’au străduit de mult ca să le capete. Ciocoiului nu-i displace nici un mijloc de a-și ajunge ținta. Arivist, înainte de a se fi cunoscut cuvîntul, ciocoiul este ambițiosul fără scrupule, e intrigantul tenace, e nerecunoscătorul față de binefacerile primite, este tipul din care ei toți acei Tartufîei, cari au fost și înainte de Molière și după el,până în zilele noastre, și cari vor zice totdeauna vechiului stăpân al casei : „La maisom est â moi, c’est â voas den sortîr“. Și pentru ca să fim mai bine înțeleși de acei politicieni din Ardeal care vorbesc de ciocoii din vechiul Regat, le supunem reflexiunei lor, următoarele aspecte sufletești ale ciocoiului : El este— în ipostaza de parvenit — un foarte abil echilibrist al vieței. Niciodată nu va fi decât lângă aceia sau aceia, cari au puterea, cari sunt posesorii foloaselor la care un ciocoiu râvnește — și ciocoiul va spune cuvinte grele, și va bârfi pe aceia sau aceia pe cari până ori l-a lăudat și lingușit. Ciocoiul va fi în darul lui de a ajunge, cu totul nerecunoscător. Daca boerul și-a pus autoritatea și mintea lui pentru a-l scăpa de urgia turcească, de pildă,—acela care va nega faptul că Turcul voia să-l robească pentru totdeauna sau să-l omoare, va fi tocmai liberatorul de oli, ciocoiul adevărat. Binefăcătorul este o creație sufletească prea de lux, pentru ca la ea să se oprească un arivist, spirit simplist și realist ! Ciocoiul nu are apoi, prin însăși definiție, sentimentul demnităței, căci mijloacele de intrigă, fățărnicia, acele atitudini de „talere cu două fețe“, acea conduită pe care lașitatea a îmbrăcat-o în proverbul: „capul plecat sabia nu-1 taie“, sunt mijloace la care un ciocoi va apela fară repulsiune. Va lăuda pe asupritorul fratelui său, dacă asupritorul e cel puternic, și glasul de revoltă contra celui tare, chiar cu prețul jertfei, nu-i va scoate ciocoiul, prea mic pentru a înțelege ceea ce e mare în atitudinea de demnitate și de jertfă. Acesta e ciocoiul. Și lăsăm acum pe unii din cei cari în Ardeal, fac o politică atât de pasionată ca să vadă ei singuri dacă ciocoiul se găsește în rândurile acelora cari au susținut vechiul Regat liber, și cari cu prețul jertfelor și pe temelia acestui Regat, au făcut războiul care ne-a dus la liberarea frațiior supuși! Ciocoii au fost o formă socială a unui timp, produsul unei influențe fanariote. Ei au dispărut, ca tip social. Au rămas, însă sub forma caracterelor psihice ale parvenitului, intrigantului, sau nerecunoscătorului. Cu acest înțeles ciocoiul nu este un produs specific al soiului vecinului Regat. NOTE Robert de Flers isi Academie Alegerea d-lui R. de Flex’s în cenaclul nemurirei, sub cupola unde genile Franței s’au întrunit pentru a da model bniei de perfect nuca la care poate ajunge spiritul omenesc, este datorită multor însușiri pe care noul ales le-a dovedit cu prisosință. Autor de teatru, în care eleganța dialogului și subtilitatea spiritului se unesc cu cunoașterea adevărată a cutelor tainice ale sufletului omenesc, — autor parisian, în genul în care a fost și Marivaux, ori Pailleron, critic literar și ziarist care își pune talentul literar în serviciul adevărului și dreptăței, d. Robert de Flers a intrat în „ilustra companie“ susținut prin sufragiul opiniunei publice europene. Dar pentru noi, Românii, alegerea d-lui Robert de Flers ne dă prilejul să fim cu deosebire fericiți, căci în noul ales noi am avut și avem un prieten din aceia pe care zilele rele îi pun în adevărata lor lumină. Numele d-lui R, the Flors vai fi de apnruri legat cu zilele acelea cari fac o eternitate, din câțiva ani, cu acele zile în care avânturile demnităței se uneau cu dorurile cele mai sfinte, se loveau de cele mai crude neizbânzi, și se încrucișau cu speranțele neîmplinite, pentru a duce la triumful dren aței. Alesul de acuma al Academiei a cunoscut zilele retragerei, pribegia tragică din Iașii îndurerați, și tot el a fost acela care a purtat și cuvinte izbăvitor al eroismului final, ce trebuia să ducă la „România Mare“ — la marea operă, a dreptaței, pe care ilustrul parisian știa să o pronunțe clar pe românește ! Poporul nostru își găsește, cu atât de meritata alegere a d-lui Robert de Flers la Academie, prilejul de a-i arăta încă odată sentimentul lui de recunoștință pentru sincera prietenie pe care urmașul lui Edgard Quintet și Michelet, La arătat-o. Petronius scrisori nbîriin GERMANIA MM la SBll - Ionelul cus încetai viața norravagă Își reia cursul..Ce se vedea în schtimb la Vianna — . Dezmeticită după un război nefast, provocat de ea și care a costat-o atâtea vieți omenești și uriașe sacrificii bănești, Germania a înțeles că singura ei scăpare este de acum, munca. De aceea într’o unanimă înțelegere a rostului muncei sârguitoare, și lăsînd deocamdată la o parte oriși ce alte preocupări, poporul german, deși obosit de război, desfășoară astăzi o neînchipuit de mare activitate în opera de refacere a țărei. Poate că și-n această supraumană încordare mai mijește visul unor hegemonii, căci sufletul poporului german nu s’a putut primeni de haina militarismului pe care a purtat-o cu atâta îngâmfare veacuri de-arânduri. De data aceasta însă Germania a pornit-o pe calea luptei economice spre a-i recolta roadele cât se poate de repede. Munca în Jabra și Patriotismul arată muncitorilor germani drumul de urmat și de aceea ei repudiază astăzi orice idee de grevă. Viața în fabrici și-a reluat înfățișarea ei normală, munca s-a intensificat, ba chiar în multe părți muncitorii au cerut sporirea orelor de muncă, mulțumindu-se cu același salariu pe care patronii, în înțelegere cu ei, lie-au acordat în limitele posibilului. Astăzi domnește în Germania o ordine desăvârșită. Urmele războiului se pierd una câte una și-n locul lor se reclădește mereu de mii coroane, o pereche de ghete 3.500 coroane, o cămașe 400 coroane, o cameră la hotel 150 coroane. Frizerul cere pentru un vas 40 cor, plus bacșișul de cel puțin 10 coroane. Speciala este în gasare Formalitățile pentru libera petrecere în orașele austriace sunt atât de numeroase și însoțite de atâtea bacșișuri, că-ți trebue cel puțin o săptămână și o sumă respectabilă de bani ca să obții un rezultat favorabil. La hotelul unde am stat patru zile, portarul nici nu mi-a mulțumit pentru bacșișul de 600 coroane ce i-am dat pentru diferitele servicii ce mi-a făcut. Intr’un cuvânt Austria trece prin aceiași criză alimentară pe care a cunoscut-o România în timpul ocupațiunei inamice. Cei cari au asistat ca cuceritori la mizeriile populatiunei române și asuprite de ei, trăesc la rându-le aceleași zile. Berlin Mai 1920. CORESP, par sík it in Biasaca^aa In Berlin ca și-n centrele mari viata nu este așa de scumpă. La Berlin, în restaurantele mediocre se poate mânca binișor cu 40 de mărci, iar la Dresda, spre pildă, un dejun compus din pește de maioneză,, friptură de porc, franzelută albă și înghețată sau prăjituri, costă 20 mărci. In tot cuprinsul Germaniei speculanțți nu există fiindcă ar fi omorâți cu pietre. Fiecare negustor se mulțumește să câștige atâta cât îi este necesar să trăiască. Ideea de îmbogățire a dispărut încetul cu încetul în fața mizeriei publicului muncitor. Drumurile de fer funcționează cu o regularitate și punctualitate uimitoare iar tarifele se mențin scăzute. Mijloacele de locomoțiune nu lipsesc. Autoritățile supraveghează de - aproape bunul mers al treburilor. Atât la Berlin cât și la Dresda o oră de plimbare cu trăsura costă opt mărci. Prețurile articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte se mențin urcate. Un costum de haine bune costă 960 mărci, o pereche de ghete 500 mărci. Viața la luna IcSaiada speculă a difi ZI CU ZI Telegraful ne anunță urmâtoarele: „Toate serviciile de utilitate publică vom înceta serviciul Vineri, ziua în care se va semna pacea cu Ungaria la Versailles. Servicii speciale se vor oficia în toate bisericile din Budapesta. Căile ferate din întreaga Njigația nu vor funcționa. Tramvaiele vor fi oprite, toate prăvăliile vor fi închise ca în zi de doliu“. Ne aducem aminte că atunci când la ...cea separată cu Buletile_ Centrale,* întru nimic mairea decât acea pe care învinsa Ungarie a fost silită să o inched, guvernul d-lui Marghiloman era, de părere ca am intrat în adevărata eră de fJericiaie!’ Neamul Românesc de Sâmbătă seara crede a lămuri definitiv cu Viitorul acuzându i-l că practică bolcevism realizat. Pentru a dovedi cât de puțină cădere are organul d-lui Iorga de a vorbi de „bolcevismul altuia“ este de ajuns a reapunta că emblema Republicei Sovietice este „Secera și Ciocanul“. Dacă nu ne înșeală memoria, acestea au fost chiar simplele „Federației și a Bolșeviștilor“ în recentul lor cartel electoral. Pentru lămuriri a se citi „Freie Presse“ din 27 Mai, articolul de fond. * D-l Mehedinți va resti, la Academie cuívintul de recepție, la care îi va răspunde d-l Ioan Bianu. Ironia fină a fost totdeauna un apanagiu al nemuritorilor ! Ziarul „îndreptarea“ ne anunță că d-l Pascal Dncescu, s’a înscris în partidul poporului. Trimitem felicitările noastre d-lai Mișu Cantacuzino. in schimb cum treci din ac strnia în Austria, viața se schimbă cu desăvârșire. La Viena,deși se găsesc de toate, fiindcă speculanții mișună, prețurile sunt însă înspăimântător de mari. Zahărul costă aci 200 coroane kilogramul, untul 200 cor, un pui de găină 300 cor., un kilogram de lapte 60 coroane. Pâine nu se găisește decât aceea pe care o dau autoritățile, cu cartela, și care este o compoziție ciudată, amăruie la gust și respingătoare la vedere. Câteva prafuri la Vienna Un dejun la Viena costă până la 350 coroane, o cursă cu trăsura costa 200 coroane, un costum de haine 20 Abonati-Vä Ia „VIITORUL“ ! Cel mai bine scris !Cel mai bine informat î Cel mai răspândit — ZIAR DE SEARA Comisiunile Mßului sissit sacâ’iîisaSe. In folosul celor particulare canoisssvis Guvernul a înființat pe lângă diferite departamente cerm iiunî cari să judifice și să-șî dea avizul asupra chestwiilor de interes general. Negreșit, că in principiu, miniștrii, ocupați cu administrația propriu zisă ar putea avea în lucrările acestor comisiuni un ajutor prejos. Compuse din oameni de specialitate, juriști, economiști, ingineri, etc. ele ar ■putea da îndrumări utile și inițiative (iemne de urnut) Din nefercire, în practică, lucrurile se petrec cu totul altfel. Să luăm câteva exemple. Iată comisiuni a secreștrilor, care a funcționat în tot timpul războiului, compusă din juriști, ingineri, etc. Când a venit d. Matei Cantacuzino la ministerul justiției, a numlt în această comisiune pe un om de afaceri, reprezentant tocmai al societăților străine, cari trebuiau supraveghite) euși controlate de această comisiune. Și am asistat astfel la acel penibil incipient când chiar ministrul care l-a numit, a ceut act acel membru din comisie să părăsească sala în care se ținea ședință, pentru ca să nu ia parte la discuțiile privitoare la societatea străină la care acel domn era membru în consiliul de administrațîe... Deci să ne mirăm deci, că în toată chestiunea secreștijor, — atât de important și legată de chestiunea despăgubirilor, — interesele statului sunt sacrificate celor particulare străine? Altă comesiiune este aceea pentru ștampilarea acțiunilor societăților străine, de asemenea legată de chestiunea despăgubirilor, care funcționează pe lângă moicisterul comerțului. Fiecare minister ține să aibă o acțiune proprie, după intervenia diverșilor decresați, fără să se zie seama că există o comisiune generală pentru aplicarea tratatelor de pace. Comisiuunea de pe lângă ministerul industriei, după intervenția unor interesați, și-a luat sarcina să hotărască dacă nu trebue să se ștampileze și acțiunile pe cari germanii vor să le camufleze, căutând să întărească cumpărările făcute de diverși neutri sau români cari nu, sunt decât intermedarii vrăjmașilor. In această comisiune figurează și d. Mauriciu Blank, care, în materie de camuflare, se știe ce a făcut cu faimoasa societate „Petrol Blok“, precum și un avocat al texiului care e în același timp ,cn reprezentant continuu al intereselor străine. In sfârșit mai e comisiunea pentru autorizarea permiselor de export, și în care cel puțiin jumătate din membri, sunt interesați direct ca să se facă exportul în dauna intereselor generale, pregătindu-se înfometarea țarei. In asemenea confi tiuni, negeșim că nu se poate aștepta ca creditul și prestigiul statului să fie sporite. Dar de ce să ne mirăm de toate acestea, când sa știe că miniserul de finanțe e condus de d. Blank, când pentru contractarea împrumutului extern a fost trimis de Aristhie Blank la Paris, și d. Schuller la Berlin. Acestea sunt comis.unite guvernuhd și personalitățîtefe cari au în mână interesele generale creditul și presidi Jul statului romn. Opinia publică să judece și să stabilească răspunderile.: Fostul ministru de externe al Austriei, Otto Bauer, pentru a pune capăt unor anumite versiuni care au circulat asupra ideilor sale politice a publicat de curând o carte care echivalează cu o condamnare a doctrinei bolevice. Critica pe care dr. Otto Bier o aduce bolșevismului este îndoit de prețioasă deoarece în primul rând ea pornește de la o personalitate politică socialistă de primul ordin, capabilă de a cunoaște cele mai ascunse cute ale mișcărei, și este opera unui fost ministru de externe care a avut relațiuni cu bolșevismul și care e deci în măsură de a-i cunoaște metodele și acțiunea sa politică. Adevărata îșî Rusia Darul Bauer «se râfnește mai întîi cu legenda care circulă cum cu tot cel ce scrie despre Rusia ar fi pure inventiuni, că fostul Imperiu țarist ar fi un adevărat Eldorado și că dacă Lenin și Trotzki ar fi lăsați să lucreze ar restaura repede Imperiul milenar Această legendă se dusese până și pe englezi și sugestionase chiar o personalitate de o cultură rafinată ca Bernard Shaw. In fata acestor legende, fostul ministru austriac, care vede mai clar decât alții, se ridică energic. El afirmă că bolcevismul nu poate domni decât prin teroare. Doctrina bolcevistă, relevă Otto Bauer, comportă dispersiunea sforțărilor, o anarhie grozavă, permițînd fiecărui soviet să rechiziționeze, să socializeze și să confiște pe cont propriu. Sistema3 da, al beS.f.vi € iEor ------------ea eâ a BB BsesHsr6bob Care au fost urmările unui astfel de sistem, se întreabă fostul ministru de externe austriac și rrespunde: Centralizarea militarista cea mai riguroasă. Sistemul armatelor de muncă, a mai putut împiedica o paralizare totală a țarei și pentru a obține acest efect s’a instituit o comisiune extraordinară și s'a întrebuințat forța polițienească care a fost autorizată să excludă pe membrii oponsioniști din Soviete, sa desfințeze sistemele locale și să facă alegeri noi sub presiunea ternarei. Odată cu centralizarea s’a aplicat și bjutocratizarea. In nici o țară din lume nu sa mărit, în proporții egale numărul funcționarilor ca în Rusia sovietică. Pe măsură însă ce se întrona domnia proletariatului, acesta însuși se atrofia din cauza foametei și lipsa de lucru creștea iar muncitorii se retrăgeau din ce în ce mai mult la sate, unde cereau și ei din pământul ce se împărția. Rusia fu la sfârșit dominată de o autoritate de stat, care a rupt-o definitiv cu poporul și care deși reprezenta o infimă minoritate are pretenția de a conduce masele poporului. Această autoritate practică despotismul, înăbușind orice critică și nemenajând nici măcar proletariatul, noua lor parteneră, d-na Tanzi Cutava-Biarozzi, una din celei mai fericite trupe de comedie. D-na Tanzi Barozzi, al cărei talent s-a manifestat în tot ce a jucat la teatrul National cu deosebire în ultimei timp în „Cărarea“ I de P. Prodan și în „Talismanul“ de Fulda, era așteptoaia,ca una din acele mari speranțe în care crede teatrul ingenuităților comice. O mare calitate a acestei artiste, era desigur jocul scenic, pe care’l poseda din abundență, și pe care’] posedă încă, fără însă să’l fi putut manifesta în „Poama crudă“, la înnălțimea atentului său. Prima, sa greșală, e, că s’a prezentat în fața unui public, doritor s’o vadă, cu rolul nesigur, pe care din grijea reținerea, s’a recitat când grabnic, când cu ezitări, pierzând definitiv, nuanța iii-1",acțiunilor, cum ■li calitatea jocului său scenic. Conceput mai, frivol, decât l’a indicat autorul rolul Tildei din Poama crudă, a fost jucat de d-na Tanizi Barozzi, cu o ușurință pariziană, în mișcări și gesturi, însă fără stilul simplu și cugetat, cu care în trecut își realiza rolurile. Dragostea și admirația, pe care Elsratura se*r © 8 ©tariat sîfi$. Dictatura proletariatului în Rusia subliniază Bauer, nu înseamnă Victoria democrației, ci o fază în evoluția spre democrație. Despotism al proletariatului n’are alt rol decât săi prepare condițiunile pentru democrația în Rusia, căci S'^ratismul despotic nu este potrivit decât pentru mase inculte; oamenii mai cultivați nu suportă a fi subjugați de un guvernământ« tiranie Socialismul oamenilor culți nu poate fi clercât auto-conducerea industrială, auto-guvernarea (Solfgoverrement) și democrația inidustrială. Domnia proletariatului din Rusia va fi provizorie. Ea va pierde terenul îndată ce țărănimea rusă va fi ajuns destul de matură politicește pentru a lua pus[' terea. narmrwTc Hi iiiii-i I- m «©§ dala ©rase ®B88BB^8BSJ5a?®3®aaB B5£G Dr. Otto Bauer face o comparație intre degenerarea economică din Rusia cu situația din Occident. Pe când revoluția rusă s’a născut din supraaglomerarea satelor, pentru țăranii din Occident faptul de că petenie și determinant este golirea satelor, care îi apropie de burghezie și îi excită în contra muncitorimei care comprimă prețurile produselor sale și provoacă urcarea salariilor Atâta timp cât muncitorii nu sunt în stare să câștige proletariatul țara și socialismul nu poate sliba sista. Efectul principal al socialismului actual — spune fruntașul socialist austriac , e că țăranii îl resping pe motivul că împărțirea câștigurilor nu aduce mai nici un avantaj indivizilor, că toate tarile depind complect de America, care din cauza îmbogățirei sale opusă socialismului. Simpatiitayjra și mărirea produc țiis:iî©S SBBSBSMSmjgittBS M Otto Bauer proclamă ca iuzinea principală a socialismului simplificarea și mărirea producției, ea va sufere din cauza arbitrariiii. Franța șui socialist austriac propune ca ideal socialismul englez în care fiscare sindicat .se__ transformă într’o sociietate de producție.ne ce cuprinde întreg statul și care în alcătuirea sa internă rămâne independentă de stat. Am semnalat cartea lui Otto Bauer pentru a arata în ce mod privesc „bolșevismul“ acei fruntași ai Socialismului din afară, care cunoscând profund doctrina bolșevistă se revoltă în contra unor principii ce dau la distragere. Otto Bauer dovedește punct ca?, punct, că bolșevicii ruși nu 0.11 frînt decât să exagereze mijloacele vechiului regim și să practice eo alarul principiilor socialiste. Mărturisirile sale sunt categorice, vor «respunde ochii nultor fonatici ireductibili, sau naivi fascinați de forma!© deșarte arătându-le adevărul sevar rai DIN RUsia SOVIETICA SOCIALISMUL SI ACTIUNEA lOIe EINSTA — 8«îereșan|sle _cmis|a25r^aj © fg*/u8ui Otto Baas? fost ministru de externe plissamum ~~ a! Aisstriel — r .T-V ... .. .r-N ... . . n . . j'__'^j I - fgafgirh CCIMBPia; Smana ft ts@ grășiag comedie în trei acte de Pai|J@r9tS3 *•—i----- — tUSB3zzns tfl DiSingia3 Poartă grMâăj comedia in trei acte de S © bsr4ș_ Brac ©» Socoteam stagiunea teatrală închisă odată cu reprezentarea ,Ființei“ șî „Fecioarei rătăcite", la cele două teatre de iarnă, particulare. După două săptămâni, directorii trupelor, însă, vin cu alte două comedii și stagiunea con timpi. Cronicarii teatrali care se credeau în vacanță își reiau rolul, para Iolu al comedianilor nesătui de glorie. Incontestabil că anotimpul verei, cu caracteristica schimbărilor efemere ale vremei, aduce și spiritului o modificare fete dispozițiune, făcând d-ul mai mult impresionist decât analitic și astfel critica, punându-și în buzunar, ochelarii pedantului, va vorbi ușor și glumeș, pentru a stabili acordul dintre autor și public, dintre actor și primul spectator. Fizionomia Situal premiere menită să închidă ciclul reprezentațiilor unei trupa, este destul de interesantă, mai ales când a avut norocul să se ridice până la revelație, și această revelație e însăși scuza, cu care atât criticul cât și spectatorul, iartă inspirația companiei, de a-și prelungi sejour-ul sub bolțile unui teatru închis. In timpul verei un spectacol închis, își pierde jumătate din farmec, oricât de mult ar avrea, și riscă să-l piardă definitiv, când așteptările spectatorului nu-și găsesc realizarea optimistă, a distracțiunei, pe care o cere rampei. Compania Builandra însă, dă o largă despăgubire spiritelor plictisite, și „Lumea în care și se urăște“ a fost un spectacol plin de voioșie și sărbătoare, jucat cu distribuirea trupei întregi, prin urmare cu concursul d-nei Lucia Sturza-Bulandra, care a realizat cu distinație rolul Ducesei de Revisle, și cu acea formă aristocrată inerentă personalităței sale. Domnul Sturza, d. Tony Bulandra, Petre Builandra și d-nele Mariette Rareș, Gaby Lotreanu, Teodora-Peyon, M. Ignătescu, Mimi Bulandra, au complectat frumos ansamblul. Comedia lui Paileron ia, Teatrul Comedia, a decretat în mod neîndoios talentul fin și de rasă al d-șoarei Micaela Costescu, în rolul Suizanei dr. Villiers. Volubilitatea și intenția ferlcistă, cu care joacă Nicaela Costescu, frumusețea sa clasică și mai ales minunatul său joc le scenă, realizează o damă de grație și armonie din rolul Suzanei de Vihiers. Foarte spontană în enunțarea replicei cu priviri sugestive verbul săi, adesea cam repede, capătă un colorit armonios și stabilește comunicația cu fireteiască, între scenă și spectator. Micaela, este o artistă, care trece rampa, încălzește, inima și umezește ochii. Un iatest cald, cu vibrații sincere, ajutat de un fizic minunat de frumos, face din Micaela o figură teatrală, din care mai promițătoare. Ingenuitatea sa, datorită desigur mai mult vârstei, stă adesea în conflict cu statura ei impozantă, însă în accnt perfect, eu .expresia , figurii, care e numai duioșie și nevinovăție. Inconsiderabil, că viitorul Micaelei un teatru, nu va fi ingenuitatea ci rolul îndrăgostitelor. De care se va intadpa, mi cu o forță tragică, cd cu o convingere sufletească, din cele mai pure. Taentul său în curs de evoluție, praga titiște, desigur, noi revelațiuni. O comedie de moravuri, scrisă de Parieren, și una scrisă de Braco, au puncte de reper în principiul «stațiunei lor. Ambele ridiculizează viața și moravurile ei, ambele sunt scrise pertru societatea burgheză. Prima însă e adesea pedantă, într'un stil fin a doua e numai «un că, îmtr’un stil da calambur; prima acre nmitaitate franțuzească, „a doua italiană. In interniearea lor, dar, trebuie să fie și o deosebita de mentalitate.Pentru prima trebuiesc actori de satiră, «pentru a «dona», actori de comedie irezistibilă. Prima Crudă de Roberto Braco, în «distribuția» d-Ior Michaiescu și lancoveeau, a d-rei Tamzi Cutava și al d-lui. Channel a fost o sarbătoare a râsului, comunicativ și exuberant, care se întinde și stăpânește, ca o dbscisiune nervoasă. Ca preocupațiune de artă d-nii Mihalescu și laneoresm și-au stilizat atiitudinele, ajungând până la sinteza unui desen decorativ, astfel sfârșitul Siotului întâi, cu întreaga mimică explicativă a situațiilor comice, a fost o realizare scerie«ă din cele mai ingenioase și articte rodate. Talentele d-lor de comedie, fac un duo irezisibil și alături de le-am avut întotdeauna, pentru telentul său, mă fac să remarc asâp âa rularea pe care teatrele pariziena «a exercitat-o asupra sa, și în ,Noam Crudă“ n’am regăsit pe vechea Tigstzi Ounava, decât în scena copilelor vestite, pe care a jucat-o cu feat mobilitatea și fuga, exuberantei lor teatrale. Cu o variație bogată de simțuri , a fgură mimată cu situația, îi eg mmai perfect acord comic, au dovedi încă odată profunzimea taientul’«« «ău, carie în cadrul simplu al maturei sale de ingenuă, rămâne miis gătoare și maro. » . Desigurr însă că încercând ÖÜ uâi chi-chiurile artistelor parfam ® , închizându-se în turnul de filde?ș personalităței sale, Taniel Baroaz va fi artista de ingenuități comice f dramatice, în care speră autorii și amatorii noștri de teatru, DIM. ȘEREAM ‘COXSQO",«‘i""ii»t»rt