Viitorul, iunie 1922 (Anul 16, nr. 4263-4286)

1922-06-10 / nr. 4269

Anul a­ pati­spre­zecelea Ivo. 4269 1 ill es. to tin I lei ex- In iteeinotete ABONAMENTE IN TARA In streinătate La OHÂȘE LA vATEI țjn an . • 560 let ön an . . 200 lei I 175 lei i « ?on _ Șase luni .100 . 90 » 188e “έ ' T ' Trei luni . 50 » | 45 » j ^rel 'uni * <■ » 4 FAGIMI ftROACTSH ANUNCIS STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis de Ho­tel Capșa) Telefoanele STRADA ACADEMIEI No. 17 Direcția 51/23; Redacția și Administrația 49/23 și 3/11 Se primesc direct la­­ distrații ziarului strada Academiei No. 17 și la toate Agențiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 19 iul­ie 1922 ,fi­d­ "^&rtoteca U" gt;-* 2 tot I­IM îl în­tors l ief­eg. In streinaiiie M JURUL AMNISTIEI Actul de clemență regală dat cu prilejul fericitului eveniment al căsătoriei Principesei Ma­­rioara, continuă să fie discutat în presă. De­oare­ce unele ziare, aceleași cari au avut întotdea­una o atitudine încurajatoare pentru delicvenții astăzi iertați de vina lor, caută să dea amnis­tiei regale o semnificare alta de­cât cea adevărată, credem că nu sunt de prisos unele lămuriri pentru edificarea opiniei pu­blice. IT.'dk înainte de toate aceste sfâge' caută să insinueze c^în­vâ cam­pania lor sgomo^odsă^^Btîil clementă regală Oiu s’ar fi.­jmno­­dus. Nimic mai d^ciacțjdgea'f a­­ceastă presumțioasa^a^ramtiu^r Gestul Coroanei, AM Consti­­tu­țiunea noastră îi rezervă acea­stă prerogativă, nu a afetepu­și ^ca să fie înfăptuit nici un alt în­demn decât sentimentul crești­nesc și nobil al iertărei. A doua insinuare pe care, fără nici un motiv plausibil o articu­lează acele ziare, este­ că guver­nul ar înțelege să aplice în mod îngust și foarte limitativ textul nu îndestul de enumerativ_ al de­cretului de amnistie. Nici acest proces de intențiune ce se aduce guvernului nu este întemeiat. Pentru ca să nu mai fie nici o îndoială în această privință, un membru autorizat al guvernului, d-l ministru Mârzescu, a dat­­ u­nui ziar de dimineață unele lă­muriri edificatoare. D-sa a ară­tat că aplicarea decretului de am­nistie trebue să fie cât mai largă, pentru că aceasta a fost inten­­țiunea Suveranului, și, bine-în­­țeles, cunoscându-se acest lucru, magistrații vor ține seama de spiritul decretului, atunci când textul nu e destul de explicit. Bine­înțeles, se vor excepta atentatorii și teroriștii , caii au săvârșit vreun act de distrugere, și pentru care nimeni nu poate cere croarea. Toate delictele poli­tice și toate condamnările pro­venite din conflicte de muncă trebue să beneficieze de amnistia acordată. In privința procedurei de apli­care, d-1 ministru al muncii a dat asigurări că parchetele ci­vile și militare își vor face desi­­­guri în acest sens datoria, iar gu­­­­vernul va lua în considerație toate reclamațiunile. Atunci când îndoială va fi asupra textului, el trebue interpretat larg, în fa­voarea infractorilor. După cum se știe, guvernul va­­ supune la toamnă parlamentu­r­lui o nouă lege de amnistie,­ care să cuprindă unele categorii­­ de infractori cari nu au putut fi prevăzuți în decretul regal. Dar, dacă acestea sunt vede­rile guvernului și dacă cel mai larg spirit de iertare a presidat la alcătuirea decretului de am­nistie, ar fi indicat ca presa ce-și zice „democrată“ să nu altereze caracterul actului regal și să nu încurajeze printr’o atitudine rău înțeleasă pe cei care, deși au u­­neltit împotriva siguranței și e­­xistenței Statului și a formei lui de guvernământ, au beneficiat de o eroare generală. Amnistia, chiar etimologia cu­vântului o spune, este uitarea vi­nei vine. Cu mărinimie și ge­­nerositate ea a fost acordată larg. Să nu se facă însă greșala de a se interpreta gestul Regal ca o recunoaștere că nici vina sau infracțiunea în sine n’a exis­tat, ceea ce a­r fi o încurajare pentru infractori de a repeta mai curând sau mai târziu faptele pentru cari au fost amnistiați. Temeliile pe cari e așezat Sta­tul român, în actuala lui formă de guvernământ, sunt solide, și imensa majoritate a poporului român, este convinsă că Dinastia și actuala organizare democra­tică și constituțională e cea mai potrivită formă de Stat pe care și-o poate da România întregită.­ Asta nu înseamnă însă că încer­cările de a­­ dărâma organizarea actuală nu vor fi reprimate pe viitor cu­ hotărâre. De aceea ar fi bine ,ca, presa în adevăr demo­crată să nu rătăcească o parte din­ spiritul public și să contri­­bue, dimpotrivă, la restabilirea unei cât mai desăvârșite armonii sociale. NOTE La notițe feli­efisl Istoria tărei noastre ne arată cât de dese au fost înrudirile voe­­­vozilor noștri cu curțile străine, în special cu cele sârbe și poloneze. In aceste înrudiri bunii stăpâni­­tori, ctitorii de biserici, clăditorii de mănăstiri și vitejii războaelor, vedeau o chezășie a plicei viitoare și o solidaritate a Tronurilor în luptă cu numeroși dușmani. Urmând aceleași datine vechi, dinastia actuală atât de legată de sufletul acestui neam, a căutat să se înrudească cu Tronurile state­lor celor mai în directă apropiere istorică și geografică cu țara noas­tră. Se duce astfel o politică de pa­ce, de înțelegere și de armonie, a­­supra căreia veghează leagănele sfinte și creștineștile căsătorii. Principesa Marioara se duce ast­fel în Belgradul, de lângă Dună­rea albastră, ce-i va reaminti atât de des de țara ei­ natală pentru ca să devie regina iugo­slavilor, po­porului care­­ și-a câștigat dreptul la viața lumei, prin sabie, prin cinste și prin demnitate ostășească și politică.­­ Dar plecând principesa Marioa­­­ra, duce cu ea încă o primăvară a sufletelor noastre. După ce Princi­pesa Elisabeta se smulsese din mij­locul nostru, și plecând ea făcea pe țărance să plângă, având cuvinte de hulă — oi sfântă hulă ce nu poa­­­te supăra nici pe cel hulit! — pen­­­tru Făt-Frumosul ce venise să ne­­ răpească pe Crăiasa noastră, — ia­ S­ta acuma că o altă Zână a plaiuri­lor, a munților, a apelor noastre, încă o zână care a împărtășit cu noi toate bucuriile și toate necazu­rile, pleacă din țară... Ochii în lacrimi au însoți­t-o la plecare. Mii de inimi au cunoscut fiorul rece al despărțirei. S’a dus, pentru că așa e scris în cartea Cosinzenelor regești, de la Curtea Românească, dar s’a dus ca să stăpânească prin bunătate,­­ prin frumusețe, prin dulceața plaiu­rilor noastre, poporul bun al Sâr­­­­bilor. Fie sigură c­ă pe Tronul străin’. Ea va fi Regină și a sufletelor noastre, pentru că poporul român are tenacitatea credințelor, iubiri­lor și devotamentelor lui. La nunta de la Belgrad, ca în po­veștile noastre, vor fi cinstiți oas­peți și nevăzuți oaspeți, dorurile­­ noastre și urările de fericire ce se vor auzi ca un susur de ape as­cunse în mijlocul feeriei nupțiale de pe malul bătrânei Dunăre­­i PETRONIUS­­ I HIWTJT REGM­ fI­DELII BELGRAD MM H.S.B. Principesei Maria a Rrunilniei cm 5.S. REGELE ALEXANDRU I al sârbilor, croaților și slovenilor Cu aceste amintiri de frăție de arme și de tovărășie pe câmpul morței, dar și onoa­­rei celei mai pure, vedem în căsătoria tinerelor vlăstare ale tronurilor iugo­slav și român, simbolul consfințirilor celor mai nobile ale unui trecut plin de mărețe amintiri. A. S. Principesa Marioara s’a dus la Belgrad însoțită de întregul sentiment de dra­goste al poporului român, și plecarea ei din țară, dacă a fost un prilej de mândrie în­trucât o ridică pe tronul unei țări vecine, brave și pașnică pe tânăra principesă, a fost o ocazie și de melancolie, ca orice despărțire de ființele iubite. Cu aceste sentimente de profundă iubire pentru Tronul României, atât de legat cu destinele acestui neam, sufletele românești se găsesc la nunta de la Belgrad unite ca să sărbătorească zilele ce fericesc d­e-o­potrivă Iugo-Slavia și România. Iar aceste zile de comună fericire, menite a strânge și mai mult legăturile de ami­ciție și de tovărășie dintre România și Iugo-Slavia, dau prilej inimilor românești să ureze tinerei perechi regești, toate fericirile de care ea este pe deplin vrednică. Două popoare fericite înalță rugăciuni de fericire și viață lungă ființelor cari sim­bolizează trecutul și viitorul lor! Fericita sărbătoare care unește cele două Tronuri, român și iugo­slav, prin le­gături de familie ne duce gândul la acele zile de comună suferință în timpul războiu­lui greu. Ne aducem aminte de martirologul acela al Serbiei, tenace în lupta ei pen­tru independență și pentru demnitate; ne aducem aminte de acele acte de eroism care făceau din Serbia țara îndemnătoare la rezistență și la bravură. Iar atunci când România intra vitează și hotărâtă a apăra cu prețul celor mai mari suferințe idealul ei milenar, drepturile ilflorice și viitorul ei ca stat latin, a găsit în alianța Serbiei nu numai ajutorul ce-i oferă tovarășul de arme dar, și sprijinul mo­ral al îndemnului la jertfă. D­­ ECOUR C­ onferința de la Genova a fost ci­nematografiată în filme, de ope­ratori cari aparțineau aproape tuturor națiunilor reprezentate. Chiar și sovietele au avut operatori cari vor proecta în curând aceste scene la Moscova d upă observațiunile prof. Schnau­der, din Postdam, s’ar fi produs, de curând, o sensibilă deplasa­re a axei terestre. Astfel, profesorul constată că latitudinea centrală a Germaniei a sporit cu o sumă secun­dă de arc, care ar corespunde la o micșorare de latitudine pentru anti­pozi. Concluziunea sa e că cei doui poli ai pământului s-au deplasat cu 15 m. în sens contrar și că axa nouă nu mai coincide cu cea veche. ZIGUZI Ziarul „îndreptarea“ publică din partea unui cetitor al său o serie de apostrofe la adresa procurorului u­­manităței d. Dem. Dobrescu. Dăm scrisoarea aceasta ca titlu de docu­ment: Domnule Procuror. Citind acuzatiunile dv. am văzut că sunt și eu la rândul meu nevoit să acuz pe părinții cari te-au năs­cut; să acuz pe învățătorul care n’a putut să-ți deschidă capul și ți-a pus cartea in mână; să acuz pe cei care te-au băgat în magistratură; sâ acuz pe cei cari te-au făcut avocat al statului; să acuz pe cei care te-au făcut conferențiar la Universitate; să acuz pe cei care te-au ales decan și în fine să acuz pe toți cei cari te cred om deștept Gh. N. „Aurora“ vorbește de unele came­re ce trebue să se găsească în case­le de oameni civilizați. Aceste ca­mere desigur sunt cele ce cunosc mai de aproape colecția civilizatei gazete. * Ziarele democrate vor convoca o mare întrunire publică pentru a cere odată cu acordarea amnestiei, închiderea în ocnă a comisarilor regali de la curtea marțială­ Democrația română nu­ se va lăsa până nu va fibține acest succes. Onoare ei! In Unirea a două case VIITOAREA REGINA e siller, cmtlft» si slouenilar Mn ziar englez isspre rolul vitted Suverane Corespondentul ziarului Times, din 1 Iunie a. c., din Belgrad, tri­­mete ziarului său următoarele a­supra căsătoriei regelui Alexan­dru cu principesa Marioara a Ro­mâniei : „Nu e lucru banal ca o fată de rege să ia un rege care e pe tron; în afară de această raritate, care dă o deosebită importanță de cu­riozitate, un interes mare residă în faptul unirei celor două Case domnitoare a României și a Ser­biei, două țări am­erne, cari în de­cursul furtunelor cari au bântuit Balcanii, nici­odată n’au fost în războiu. Rolul viitoarei regine Principesa Maria — „Principe­sa Mignon“ cum îi se spune de ai săi în intimitate — se poate adap­­­ta obiceiurilor și tradițiilor aces­­­tei țări și va fi o regină demnă­­ de so­țul ei. Ea se urcă pe tron cu conștiința că acest tron o așteap­tă și numai pe ea. . După unirea sa în 1918, Jugo­­­slavia nu avea altă dorință mai ferbinte decât de a avea o regină, iar imensa operă de refacere națio­­nală, pe care femeile și-au asu­mat-o și în Iugoslavia, au nevoie în greaua lor sarcină de cuvântul bun sau de sprijinul unei regine, care cu marea Sa autoritate și prestigiu să dea directiva și bu­nul exemplu. Desigur, regele A­­lexandru patronează multe insti­tuții filantropice, dar n’are nici timpul material, după cum el în­suși mărturisește și nici pricepe­rea ca să fie de un real folos practic.­ ­OiXSBSä fruntea operilor de­­ binefacere ■HgBa EMSEHBgggB«aaHN mama Sa în funcțiunile publice și Să o însoțească în călătoriile externe, în afară de România. Principesa Maria, în șederile sale lungi la Castelul Peleș și Pe­­lișor a cunoscut de aproape obi­ceiurile naționale, arta și țesă­­toria națională și s’a obișnuit cu exuberanța­­ veselă țărănească, complăcându-se în mijlocul fete­lor de țărani. O admirabilă gospo­dină, noua regină aduce ca femee și ca mamă, minunate calități în noul său palat. Cultura viitoarei Suverane ?In educația ei nici sporturile nu au fost neglijate. Principesa est­e o bună călăreață și mâne­cile sale de lângă Ascot au fă­­cut-o să admită metoda engleză în ale călăritului. Știe la perfec­ție mai multe limbi: românește, englezește, franceza, germana și rusa. Principesa a făcut mari progrese învățând și limba sârbă, pentru care învățătură cunoștin­țele ce le avea asupra limbe­i ruse i-au fost de mare folos. Ultima oară când un rege pe tron s-a însurat cu fiica unui rege domnitor a fost în 1862,­­când­­ regele Don Luiz al Portu­galiei a luat în căsătorie pe Prin­cipesa Maria Pia, fata­ regelui Victor Emanuel al II-lea al I­­taliei“.­­ De exemplu, orfanii rămași du­pă războiu care sunt sub îngriji­rea Consiliului National al Femei­lor, pentru a obține ajutoare, tot­­ felul de concurs, foarte des este nevoit să facă apel la Rege spre­­ a interveni.­­ a De asemenea Clubul Femeilor întemeiat de curând la Belgrad a cerut patronajul Regelui, dar­­ Regele era foarte perplex pri­­mind să se amestece într’o ches­­jtiune care privește ridicarea cul­­j­turală a femeilor fără să aibă nici vreme nici competință. Vizitele Reginei în spitaluri,­­în ținuturile devastate, vor fi mare mângâiere și un imbold.­­ Societatea pentru propășirea in­­­dustriei țărănești va primi un considerabil sprijin dela Regina Maria. In noua societate mon­­d­ain­ă noua Regină va avea un mare rol de jucat. Femei tinere și bătrâne vor primi cu bucurie și fericire de a privi gesturile Curiei și de a le imita. Imitatoarea unor exemple bine Principesa Maria, în afară că are o educație regească, mai are și comprehensiunea și experiența lucrurilor, învățate sub iscusita conducere a mamei sale de ori­gină engleză, regina României. De multe ori tânăra Suverană a avut ocazie să reprezinte pe IffSSRBESSRP Minuția gilmomifcii farsaxss xsm si BiSísmmw SPFi întîln­ilK Irteetul cu încetul, timpul și munca își fac Opera ldr 'de recons­truire. CU toate dificultățile-Exportul produselor noastre de tot felul sporește zi cu zi. Nu­mai petrolul și derivatele lui au dat la export o sumă de 2000 vagoane mai mult în trimestrul Ianuarie, față de anul trecut. Deasemen­ea expor­tul de cherestea este în plin pro­gres, care se manifestă de altfel și la celelalte articole de export. Felul care progresează exportul nostru face să se prevadă ca foar­te apropiată vremea când vom a­­junge să egalăm cantitățile de di­nainte de războiu. In ceea ce privește importul, sun­tem încă, ce e drept, tributarii străinătății pentru un mare­­ număr de produse de manufactură, pe cari însă nu peste multă vreme le vom produce în țară. Din cauza schim­bului depreciat aceasta contribue la s­cumperea traiului. Dar e probabil că, dată fiind pe­ deoparte consolidarea datoriei noas­tre flotante și aranjamentul plă­­ței datoriilor­­ comerțului și indus­triei în străinătate, iar pe de alta splendida recoltă ce se anunță, schimbul nostru se va îmbunătăți și cu el, și situațiuunea economică generală. Astfel Orizontul economic tinde să se însenineze și vremuri mai bune așteaptă pe toată lumea, Care a suferit atât de mult de pe urma desechilibrului produs de războiu. ---------------------------------------' VIATA LITERARA de swEmi struteismu­ l«¥ ES­te TAVIMEI de $2TM*i ******* PENETRU ZILELE DE VACANTA de non Pas Cântecele tavernei sunt poate cân­­tece, dar poezii nu sunt. Versul, care învestmântează a­­numite dispozițiuni sufletești ale vertebratelor bimane, a fost ridi­cat, din cauza inspirației avare, la rangul de poezie. Ori­cât de bine însă ar fi croită În haină ea nu presupune pe omul, care o va purta. Lucrul acesta nu poate fi înțeles de către croitorii verbali. Ei continuă să taie în sto­fa limbii cu condeiul și să coasă cuvintele unele de altele în bucăți egale, întrebuințând furnituri pro­­zodice. Fiecare costum, care vine turnat pe manechin să fie oare o­ poezie ! Eu îndrăznesc, cu destulă timidita­te de altfel, să nu cred. A avea o anumită ideatiune în înțelegerea vieții, o anumită dispo­zițiune în simțirea ei și o anumită atitudine ca reacțiune voluntară — toate acestea nu dau dreptul nimă­­nuia, să se considere poet, oricare ar fi haina verbală, pe care o îm­bracă manifestările sale sufletești. „ S-a zis totuși că arta este o ches­tiune de formă, unii din motive croitoricești, iar alții din motive... etimologice. Cuvântul „frumos“ vi­ne de la „formosum“ adică ceea ce are „formă“. Versul fiind „formă“ verbală, deci versul este poezie, adică este expresiunea frumosului pe cale ver­bală. Logica este știința științelor iar silogismul făcut cu picioarele este deșertăciunea deșertăciunilor! Și, fiindcă e vorba de silogism, aș putea să adaug, că ziditorii silo­gismului de mai sus, ar fi în stare să jure,­­că tot ceea ce facem cu pi­cioarele este inutil și prin­ urmare ni le-am putea tăia. Eu cred, se poate întâmpla să mă înșel că pi­ciorul nu ne este nouă dăruit, ca să­ facem silogisme, dar în sfârșit... aceasta e o problemă de fiziologie, nu de pedagogie, deși s-ar crede că vorba pedagogie, vine de la „pe dem“ care înseamnă „picior“. D-l Const. Argeșan, care îmi ieste foarte bun prieten, s-a lăsat ispitit de meseria croitoriei verbale. Fără să fie inspirat, a fo­st totuș impre­sionat de viata întinată a tavernei și ne-o transcrie într-un volum de 46 de „cântece“ care vor să fie niș­te ode elegiace în fața păcatului sensual. Pindar și Horatiu poate chiar A­­nacreon, se vor fi uitând cu o oare­care superioritate față de imitato­rul lor, și îl vor dojeni când vor citi: Am cântat iubirea nopților pier­­dute, Vinul, care curge'n stropi de dia­mante, Sărutarea rece­ a buzei prefăcute, Brațele rotunde, brațele de­ aman­te... (Cântecelor mele, pag. 5). Il vor dojeni, fiindcă acest rezu­mat al volumului îi rezumă pe ei întru­câtva nu-l rezumă pe el în­suși, autorul nostru înșirându-ne impresiuni din viața de noapte a lupanarelor, care n’ajung la­ appen­­sirice numai prin necontenita­­­ scoatere la iveală, de altfel prin a­celeași mijloace, a sensualismului elegiac. Anacreon, bătrânul de la Teos îl va mustra chiar, fiindcă d-l Const. Argeșan nu a reușit să-l întreacă nici pe Conachi, de­cât prin amelio­­rarea versificației. Ceea ce îi aparține d-lui Const. Argeșan este această notă de tris­tețe în fața plăcerii sensu­ale și ca­re se ridică — nu prin natura ei bi­ne înțeles — la unele, foarte rare virtualități poetice, virtualități, nu realizări. Spre pildă „Răzbunare“ (pag. 23) în care bacanta își răzbună pe a­­mantul, care o disprețuește fiind­că își vinde iubirea. Fecioarele din lumea voastră pe rând mi-aruncă disprețul lor Sărmanele — nu știu că eu sunt în­­vinpuitoarea tuturor. Și că'ti iubirea ce le-o duceți în noaptea primei lor căderi E rămășița de iubire ce’n suflet v’am lăsat-o ori. Că’n sărutarea ’nfrigurată a jură­­mintelor de veci. Purtați pecetea vinovată și roșie­ a aurii mele reci. Bucata rămâne însă o simplă co­municare fără desfășurarea senti­mentală, o comunicare alcătuită din elemente ce se repet. Exemplul cel mai caracteristic pentru repetițiile de natura aceas­ta este următoarea strofă din „Cân­tec de trotuar“ (pag. 27). Ce vreau eu (femeea) însumi nu știu. Mă așteaptă un spital Sau portie —* cine știe m‘or aștepta palate­ ori cinstea mea vor arde miresme parfumate Ori poate mă așteaptă tot un sfâr­șit banal? Mă așteaptă săli de aur, ori patul de spital. Hotărât lucru, poezia nu e simplă cestiunie de toaletă. D-l Ion Pas încearcă literatura pentru copii. Vrednică năzuință ! La noi se scrie relativ destul de mult pentru copii, dar ceea ce e bun nu e original și ceea ce e origi­nal nu e bun. Literatura pentru co­pii trebue să fie de cea mai bună calitate. Nu e vorba, că această în­sușire se cere ori­cărei literaturi și chiar aceleia pentru bătrâni, dar vreau să zic prin aceasta, ca în mâna copiilor să nu intre decât o­­pere definitive. Bine­înțeles, că nu m’am gândit nici la Faust nici la Divina Come­die și nici la Iliada, ci la o operă, care prin conținutul lor să poată încăpea în sufletul avar al unui copil. Numai conținutul unei opere poa­te califica opera, că e potrivită pen­tru copii, mijloacele artistice de realizare sunt aceleași pentru toată lumea. Literatura în mâna copiilor are două scopuri: unul, pe care îl rea­lizează conținutul, altul pe care îl realizează mijloacele artistice. In privința conținutului s-a făcut și se face greșală, poate cea mai specific omenească, a nu vedea pă­durea din cauza copacilor. Orice istorioară, pe care o veți găsi în manualele de curs primar, trebue să fie înainte de toate moralizatoa­re- Morala aceasta este stridentă, a­­parentă și penibilă. Lipsa aceasta de discrețiune în inculcarea percep­telor morale este una din victoriile decisive ale pedagogiei­, intuitive. Și copilul cum va simți, că în car­tea pe care o citește e ceva în ge­nul acelora, la care în clasă dască­lul îl întreabă grav, dar obosit. Ce învățătură tragem noi de aci?—va arunca plictisit cartea. Mintea f­o­­pilului e strâmbată și turtită de ne­cos Anton de a vedea în orice citeș­te o fabulă. Negreșit, nu trebue eliminată pre­ocuparea morală a autorului de lecturi pentru copii, însă această preocupare trebue să fie deghizată cu multă dextinitate. Nu cred să fie vre­o carte, care să întreacă din acest punct de vedere valoarea căr­ții lui Edmondo de Amicis „Cuo­­re“. Adevărata importanță pentru e­­ducația copilului stă în­ mijloacele artistice întrebuințate de autor. I­­maginația creatoare, de care dă do­­vadă copilul în înjghebarea jo­cu­rilor, găsește în tratarea poetică a conținutului un­ nou prilej de acti­vitate mai direct utilă de­cât jo­cul, fiindcă prin motivarea artis­tică a operei el este deprins să gân­dească să se emoționeze și să voias­că, simțind totuș plăcere în­ timpul acestui exercițiu. D-l Ion Pas nu a reușit să nu fie prea moralizator în­­ Unele istorioare, iar în­ altele deghizând prea mult probabil preocuparea morală, is­torioarele pentru copii au devenit istorioare despre copii, destul de interesante, ca să cunoaștem co­piii. Realizare poetică putem spune, că nu există, istorioară rămânând istorioară și nimic mai mult. Cartea d-lui Ion Pas are totuș o reală însușire: este scrisă chiar românește. Afară de câteva scăpări din vedere, limba este destul de co­rectă și suntem în stare să ne mul­țumim și cu atâta, deși e vorba de copii. Gramatica limbii noastre su­feră serioase modificări din partea acelora, care, chemați ca s’o pre­dea, nu o cunosc. Cărțile pentru copii, corect scrise, ar putea să împiedice transformarea limbii noastre adevărate într-oi limbă san­scrită, în ipoteză, bine­înțeles, că manualul de curs primar ar ținea seamă de aceste publicațiuni, de la care nici unul dintre marii noștri scriitori n‘ar trebui să se dea în lături. . ■ I . . —.»....ijjj.o.,«.----------­* V

Next