Viitorul, iunie 1926 (Anul 19, nr. 5472-5497)
1926-06-10 / nr. 5480
Anul al w©uă-spre-zecelea Mo- 5480 4 PAGINI 2LEI E2T. Sn TARA 4 LEI ti In streinatde A BONAHINtfc IN TARA un an — — — — EDO lei! Şase luni — — — 250 » Trei ---------------125 » In streinătate Un an— — — — 1200 Ir Şase luni — — — 600 » Trei » — ■------ 300 * REDACȚIA ADMINISTRAȚIA bucureşt» STR. EDGART QUINFT No. 2 II STRADA ACADEMIEI No. II TelefMBdlo: Dinette »1/33. Redacţia ti Administraţia «*/*3 el 1/11 PRUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str Academie 17 şi laiăcate Agenţiile de publicitate jfoiJOJunte 1992 Manuscriptele republicate se distrug2 LEI EZ. in TABA 4 LEI eg. in siteinstate după HUNEDOARA Dureroasele evenimente dela Hunedoara au încheiat în chip sângeros seria ilegalităţilor, ingerinţelor şi samavolniciilor de tot felul, cari au prezidat la efectuarea ultimelor alegeri. Sistemul a fost deci nu numai ilegal, dar el s’a dovedit şi cu deosebire primejdios, fiindcă reprezentând o măsură generală pe ţară pentru ajungerea unui scop de partid, nenorocirea de la Hunedoara se putea repeta în toate acele părţi ale ţărei, unde ţăranii, — din proprie iniţiativă sau din imboldul unor agitatori, — ar fi încercat să-şi apere dreptul de vot. Oricare guvern, fiindcă lui i se cere să aplice şi să păzească legile, trebue să ştie să se menţină în legalitate, tocmai ca să nu dea prilej pescuitorilor în apă tulbure să iasă din ea şi să meargă la excese cu rezultate din acele, pe cari cu părere de rău am avut să le înregistrăm deunăzi. Tânărul nostru vot obştesc, care n’a putut fi încă educat atât încât să dea în plin roadele pe cari viaţa cetăţenească a României le aşteaptă dela el şi pe cari cu vremea le va avea, desigur, tocmai prin această lipsă poate fi amăgit şi pus în greşeală. Educaţia votului obştesc, însă, nu se face nici cu sistemul guvernamental din ultimele alegeri şi nici cu demagogia destrăbălată a unora dintre partidele opoziţioniste în campania electorală din aceleaşi alegeri. Şi unul şi celălalt au dus la acţiuni, cari s’au plătit cu viaţa câtorva ţărani, deşi noi socotim că pentru libertate şi pentru drepturi în ţara românească nu este nevoie nici de încercări revoluţionare şi nici de jertfe ca cele dela Hunedioara. Dealtfel în România de ori, pe temeliile căreia s’a clădit noul stat român, prefacerile mari s’au făcut fără sguduiri prea puternice şi fără vărsare de sânge. Cuminţenia şi înţelegerea poporului român, l’au scutit de mişcări sângeroase şi’n epoca renaşterei noastre cu cele dintâi lupte pentru libertate şi pentru drepturi, după cum în anii cari au urmat marelui război votul obştesc şi împroprietărirea au reprezentat pentru massele mari ale naţiunei drepturi câştigate fără lupte şi numai prin înţelepciunea şi prevederea conducătorilor cei mai de seamă a ţărei. Şi cu toate acestea împroprietărirea, pentru înfăptuirea căreia au trebuit să se facă sacrificii din acelea cari în chip normal nu sunt sacrificiile de bună voe ale unei clase sociale în folosul unei alte clase sociale, împroprietărirea ţăranilor, considerată în alte ţări drept măsură revoluţionară, în România s’a făcut fără nicio sguduire, deşi vremurile erau prielnice tulburărilor de tot felul. Am luat pilda împroprietărirei ca să ilustrăm cuminţenia poporului de la sate, după cum cu aceiaşi dreptate am fi putut reaminti mintea şi sufletul sănătos, cu car© ţăranul român a ştiut să reziste pe frontul din Moldova în primăvara lui 1917 îndemnurilor revoluţionare a sovietelor ruseşti. Prin aceste două pilde, cari caracterizează plămădeala lumei satelor noastre, se învederează pentru ziua de azi ce se poate aştepta dela o cinstită îndrumare şile la o bună educare a votului obştesc. Dacă ar lipsi pescuitorii în apă tulbure ca acei cari se pare că şi-au avut rolul lor în evenimentele dela Hunedoara, şi dacă guvernul, ar fi înţeles el cel dintâi să respecte drepturile câştigat© ale ţărănimei, n’any avea de înregistrat nici scăderi în aplicarea votului obştesc şi nici vărsări de sânge ca cele de deuunăzi. De aceia în ce ne priveşte condamnăm deo potrivă şi uneltirile unora şi păcatele celorlalţi, a căror ieşire din legalitate prin ingerinţe şi samavolnicii electorale, a provocat rezistenţa ţăranilor şi a pătat cu roşu o guvernare care de abia începe, scăzând astfel şi autoritatea guvernului şi a parlamentului ieşit din asemenea alegeri. HOTE Legi excepţionale pentru oameni excepţion!! Refrecţiuni cu prvire la retra gerea d-lui C. Dissescu Domnul I. G. Duca a scris un cuprinzător şi strălucitor articol in momentul când maestrul C. Dissescu pleca de la catedra sa , şi vorbea de mulţumirea subtilului, eruditului, multiştiutorului profesor, când plecând, simţea că lasă m inimile studenţilor dragostea nestrămutată. Frumos. Dar despărţirea de locul tn care ai trăit zeci şi zeci de ani nu poate fi, ori în ce condiţii s’ar face plecarea sau retragerea, de cât o durere. Partîr c’est mourrir un peu , şi maestrul care pleacă, îşi lasă în urmă o viaţă ce nu mai te regăseşte. Şi faţă de acest moment al despărţirei, care nu e de la Dumnezeu, ci e venit din legea oamenilor, ne întrebăm : Oare nu s'ar putea ca pentru cei excepţionali — şi excepţional a fost în profesiunea sa. C. Dissescu, cum excepţionali au fost un Titu Maiorescu, un Haret, un Haşdeu, — să nu existe limita de vârstă,, în profesorat ? De ce să lipseşti generaţiile de mintea unui Titu Maiorescu, care după ce n’a mai putut fi profesor, —, a presidat congresul de la București ce a stabilit Pacea Balcanică ? De ce Haret să se retragă la pensie, când după catedră îi rămăsese energia a duce lupta de desrobire economică a satelor ? Și aceste reflexiuni sunt cu atât mai întărite, cu cât în momentul când la noi, Dissescu se retrăgea, pentru că legea, nu-i mai îngăduia să fie profesor activ, cum nu-i va îngădui la anul lui Babeş să mai fie profesor, — în Franţa Charles Richet era sărbătorit pentru cincizeci ani de profesorat. Omul de laborator, acela care a pus bazele serotherapiei, formulatorul teoriei fecunde a anafilaxiei, poetul şi autorul dramatic istoricul şi conferenţiarul, inventatorul chiar a maşinelor sburătoare — ce asemănare misterioasă cu Leonardo da Vinci, om de ştiinţă şi artist ! — a fost sărbătorit nu pentru că pleacă, ci pentru că, de la el Franţa aşteaptă încă mult de lucru. Şi Richet are aproape 80 ani. Mareşalii Franţei nu es la pensie.... De ce atunci marii mareşali ai culturei să cunoască trista retragere care e de două ori vinovată , aduce în sufletele lor mâhnirea, şi pricinueşte generaţiilor tinere lipsa farmecului lecţiilor lor neimitabile ! Iată de ce credem că legea învăţământului superior, trebue schimbată, în sensul ca să dea putinţă profesorilor ce nu pot fi înlocuiţi cu uşurinţă a-şi face cursul până când cred ei că sunt în stare a’l ţine cu succes. Wundt la 80 ani atrăgea tinerimea din lumea întreagă la cursurile lui.PETRONIUS In zilele de 29—30 Mai s’a constituit la Luxemburg un comitet franco-german de informaţie şi documentare. Intre alte notabilităţi au făcut parte din comitetul francez, d-ni. Charles Laurent, fost ambasador la Berlin, ducele de Broglie de la Academia de ştiinţe , Duchemin preşedintele Confederaţiei generale a producţiei, etc. Intre membrii germani sunt d-nii Bruhn administratorul stabilimentelor Krupp , Deutsch, preşedintele sindicatului uzinelor electrice, prinţul Hatzfeld preşedintele Camerei de comerţ din Berlin, Simons fost ministru şi numeroşi mari industriaşi ca şi directori ai celor mai mari întreprinderi industriale din Germania. Prin personagiile cari formează comitetul se evidenţiază deosebita importanţă a încercărei ce se face pentru stabilirea unei cooperaţii franco-germană. Comitetul s’a întrunit In urma invitaţiei d-lui Mayrisch, unul din şefii metalurgiei ducatului de Luxemburg, preşedintele asociaţiei Arbod ale căror mari afaceri se ramifică in Franţa ca şi în Germania. In diferite reprize, în decursul ultimilor 18 luni, el a fost cel care a pus faţă în faţă negociatorii francezi şi germani din toate cartelurile şi asociaţiile industriale cari au început a ce forma fără însă a avea forma lor definitivă. Oficii pentru restabilirea încrederii Atât din partea franceză ca şi din cea germană se fac acum încercări pentru „îndepărtarea tuturor cauzelor de neîncredere reciprocă". In acest scop sub supravegherea două comitete de directivă de patru membrii, franco-germani, vor fi înfiinţate două birouri unul la Paris, celălalt la Berlin având fiecare câte un ataşat cari vor da supuşilor respectivi ai amelelor ţări informaţiunile controlate şi o documentare directă. Cei cari au luat această iniţiativă — scrie d. Pertinax în „L’Eco de Paris“ — nu caută să prepare o apropiere oficială şi publică. Dacă însă organizaţiile astfel constituite vor reuşi să se stabilească, sarcina lor va fi apoi să afle cele mai lesnicioase căi pentru ca apropierea ambelor state să progreseze, din sistemul ce ne este dăunător, nu ne rămâne decât o apropiere directă de Germania. Afară de acest lucru real, dar care are multe riscuri — căci nu trebue uitat pangermanismul — cele stabilite la Locarno nu pot da nimic solid şi real; toate convenţiile sunt iluzorii". Se pare a conchide d. Pertinax, că cele scrise atunci se adeveresc. Franţa şi Germania Primul semn al nouii orientări, sau mai bine zis, a încercărei unei noui orientări, s’a manifestat în Aprilie, la conferinţa economică de la Geneva. D. Serruys, şeful delegaţiei franceze şi d. Trendelenburg şeful delegaţiei germane, apropiaţi de mult prin interminabilele desbateri comerciale, au exclus de pe ordinea de zi subiectele ce puteau aduce neînţelegeri şi au reuşit a avea în desbateri linii generale convergente. Spre surpriza asistentei dr. Serruys a exprimat opinii comune francezilor ca şi germanilor. Rămâne să aşteptăm confirmarea bunelor sale intenţii prin politica diriguitorilor din Berlin. ---------------»-«------------ PROIECTE 0 Încercare de cooperaţie franco-germană — La Luxemburg s-a înfiinţat de curând un comitet de iformaţie şi documentare, comitet din care fac parte personalităţi seama din lumea comercială a celor două naţiuni.—Programul de activitate — in epoca ezitărilor Este evident ca la început această operă va trece printr’o fază de ezitări şi căutări a celor mai bune mijloace de reuşită — observă ziaristul francez. Dacă din partea germană vor şti să se ferească de orice fel de propagandă politică, dacă nu se va profita de prilej pentru a câştiga opinia franceză la punerea în discuţie a revizuirei tratatelor in vigoare, adică a se relua vechile procedee ale penetraţiunei paşnice, se va putea face cu adevărat ceva folositor pentru ambele ţări. Dacă se va proceda altfel, încercarea va da repede greş. Insuficiente diplomatice Trebue să stăruim asupra întrunire! de la Luxemburg și asupra rezultatelor întrevederilor, deoarece evenimentul este un semn al timpului — scrie d. Pertinax reamintind cum In luna Martie, după conferința de la Locarno, d-sa a scris pe atunci următoarele : — Prin faptul că noi am urmat în toate, sugestiunile primite de la Foreign Office, am neglijat cu desăvârșire politica noastră externă. Ne-am dat supuși arbitrajului anglo-italian. Până și Micaînțelegere nu mai e de noi atât de apropiată ca un trecut. Pentru a est i Clerul francez Jubileul episcopal al cardinalului Dubois înainte de plecarea sa la congresul euharistic, congres care se tine In America, venerabilul cardinal Dubois, arhiepiscopul Parisului a fost sărbătorit cu un deosebit fast de către înaltul cler catolic francez şi de către o mulţime de credincioşi pentru activitatea ce a desfăşurat in cursul celor 25 de ani de episcopat. Cu acest prilej, d-l Doumergue, preşedintele Republicii franceze, a acordat înaltului ierarh Cravata Legiunii de onoare. imami a CARDINALUL DUBOIS Din când în când Dl MANOILESCU„causeur“ şi „Horrit me du monde In trecutul unei tinere diplomaţii s’a petrecut un fapt tragicocomic**. Un ministru plenipotenţiar a luat şi pe o doamnă, cu care ori cât ar fi fost de strânse raporturile nu erau încuviinţate de oficiul stărei civile. Când societatea străină a aflat acest amănunt şi cum ea a fost înşelată, cariera diplomatului a fost sfârşită. Uşile ce se deschideau, de acum încolo erau ferecat închise... Acest amănunt anecdotic se potriveşte foarte bine cu aventura financiară a tânărului domn Manoilescu, subsecretar de la finanţe, care a plecat intovărăşit de un ilegitim, d-nul Wolf, şeful casei sale civile de studii. Marile cercuri străine când au văzut cu cine se prezintă în numele României Mari, d. Manoilescu, a făcut reflexia pe care proverbele din lumea întreagă le cunosc, şi anume, au exclamat „spune-mi cu cine te aduni, ca să spun cine eşti“. Dar d. Manoilescu, e mai curajos decât diplomatul care prins cu o nedelicateţă socială s’a dat singur la fund . Financiarul nostru e tenace şi continuă a sta la braţ cu d. Wolf, în timp ce se laudă cu aptitudinele lui de „bon causeur“, crezând că finanţele sunt un fox-trott, iar problemele de stat identice cu ştiinţa purtărei unei cravate la modă ! IN URMA FURTUNEI... Alegerile au trecut. Spiritele au rămas totuși foarte agitate. Guvernul nu vede aceasta. Noi credem chiar că d. Goga a reușit să-l convingă pe d. general Averescu, că a făcut alegerile cele mai libere. De altfel nici în presă, într-o anumită presă în special, nu transpiră această situaţie. Fie frica de confiscare, fie repedea acomodare a anumitei prese in anumite situaţii, fie din amândouă motivele, dar starea de spirit a opiniei publice nu se reflectează decât foarte vag în coloanele acestor ziare. Mai este însă și o altă cauză pentru care presa anumită nu mai poate reda imagina adevăratei situaţii , prea mult şi prei violent a protestat în trecut împotriva unor abuzuri imaginare, pentru a putea fi crezută azi. Anumita presă şi-a pierdut autoritatea morală iar azi se găseşte cu totul dezarmată în faţa abuzurilor reale ce se săvârşesc. Ea nu poate fi nici interpreta indignărei opiniei publice, nici nu poate lua apărarea zecilor de mii de victime ale samavolniciilor actualului guvern. Va sfătui deci prin a se „aranja" complect cu d. Qoga, care în nenumărate rânduri i-a dat a înțelege că are în mâini pâinea şi cuţitul. Rând pe rând „democraţii“ vor deveni mai puţin „intransigenţi”— având înaintea lor exemplul ţărăniştilor, cari tratează cu guvernul, trecând peste toate cele ce le-a făptuit şi le va făptui. Desigur că în astfel de condiţiuni, acei cari luptă pentru întronarea legalităţei şi pedepsirea tuturor culpabililor, trebue s-o facă pe două fronturi: ei trebue să învingă reaua credinţă a pretinşilor „democraţi“ şi totodată manoperile guvernului. Nu ne îndoim însă de rezultatul acestei lupte. Avem o nemărginită încredere în bunul simţ al poporului românesc. El va sti să deosebească grâul de neghină şi va. lua,, fără ajutorul democraţiei de carnaval, calea dreaptă a progresului, ordinei si legalităţei, impunând-o acelora Cari o desconsideră azi. i CONSACRAREA.■ a de AL. CAZABAN In fata lumii cetitoare — întotdeauna nelămurită — scriitorii noştri se înfăţişează desbinaţi în... două categorii cu totul deosebite : 1) Scriitori consacraţi şi 2) Scriitori neconsacraţi. La rândul lor consacraţii se divid în : a) Consacraţi cu talent b) Consacraţi fără talent. Şi scriitorii neconsacraţi se compun din două clase : I) Neconsacraţii... fără talent. II) Neconsacraţi... cu talent. Din aceste categorii şi sub-categorii de scriitori, s’ar părea că cei mai privilegiaţi de soartă, deci cei mai fericiţi şi mai mulţumiţi, ar urma să fie scriitorii consacraţi cu talent. Aşa s’ar părea, dar în realitate nu’i aşa. Căci , un scriitor cu talent real şi cu putere de analiză şi descernământ, oricât l’ar consacra premiul naţional sau un scaun de academician, el, în adâncul sufletului său tot nemulţumit rămâne : întotdeauna se îndoeşte de realitatea talentului său şi veşnic va fi frământat de întrebarea dacă opera sa a ajuns să se ridice deasupra mediocrităţii, şi dacă scrisul lui poate sta alături de al scriitorilor mari de peste hotar. Numărul scriitorilor de la noi, — al acelor scriitori cari au meritat să fie consacraţi pentru talentul lor literar şi nu pentru alte calităţi, — nu se ridică la cine ştie ce cifră. Un picior de gâscă sau de altă înotătoare, are mai multe degete, decât câţi literaţiconsacraţi pe drept — are literatura noastră. Cei mai fericiţi şi mai mulţumiţi de norocul care a dat peste ei, sunt, fără îndoială, acei scriitori consacraţi care n’au talent Mai întâi sunt cu totul convinşi că meritau să fie consacraţi pentru talentul lor literar. Sunt încântaţi de tot ce au scris şi vor sări, pentru că sunt siguri că natura i-a înzestrat cu un talent excepţional. Consacrarea, mai ales cea oficială, le dă fiorii gloriei şi îi face să se compare cu vulturii care plutesc d’asupra prostiei gloatelor, şi chiar d’asupra inteligenţei celora cari au avut însărcinarea să-i... consacreze. Acestor fel de literaţi, consacrarea le prieşte foarte mult, având o influenţă binefăcăttoare şi asupra organizmului. Cu vremea, consacratul fără talent se îngraşă, se lasă greu la scris şi la... salutat, — ba chiar renunţă să mai scrie. Când, dintr’un exces de politeţă sau dintr’un sentiment de compătimire, îl întrebăm de ce nu mai tipăreşte nimic, atunci consacratul, umflându-se în pene ca un păun jumulit, răspunde cu modestie : — Eu mi-am făcut datoria !.. Să mai scrie şi alţii... dacă le dă mâna!... Numărul consacraţilor fără talent — spre lauda criticei noastre şi mulţumită amabilităţii presei cotidiane — e cât se poate de respectabil. Cei mai nemulţumiţi de rostul şi de rolul pe care îl au în literatură, apoi sunt — cu siguranţă — scriitorii care deşi n’au talent, au rămas,,, neconsacraţi. Aceşti nedreptăţiţi ai soartei şi ai comisiunilor literare, nu sunt băgaţi de nimeni în seamă, iar cei consacraţi îi socotesc drept ciurucuri literare, care degeaba mai încurcă literatura, stricând hârtia şi cerneala, — acest material atât de trebuincios scriitorilor consacraţi, cu talent sau fără talent. Dacă un neconsacrat fără talent are dreptate să fie nemulţumit, cu atât mai vârtos un neconsacrat cu talent n’are niciun motiv ca să fie fericit. Totuşi este o mică deosebire înintre nemulţumirea unui scriitor neconsacrat fără talent, şi nefericirea unui neconsacrat, dar cu talent.Neconsacratul, fără talent, îşi arată nemulţumirea pe faţă, oriunde şi la orice oră din zi şi din noapte. Nemulţumirea lui e o veşnică indignare şi protestare împotriva norocului celor consacraţi, cu talent sau fără talent. Neconsacratul fără talent se crede şi persecutat. Dar nu de soarta careva lipsit de talent, ci de tovarăşii de condeiu şi de hârtie. Se crede apoi, neapreciat de critica literară, de această putere care nu vrea să-l scoată — şi pe el ca pe alţii — din obscuritate. — Mi-au tăiat aripile şi nu mă lasă să sbor ! — aşa mi se plângea un vultur bătrân al poeziei senine, cărui Academia Română nu i-a acordat nici un sfert din premiul Adamachi sau din altul. Totuşi, neconsacratul, fără talent, are o mângâere: — Posteritatea !... Scriitorul neconsacrat, dar eu talent, — e şi el nemulţumit. Nu se plânge însă nimănui că e nedreptăţit. De multe ori, chiar surâde încântat când i se face o mare... nedreptate. Nimic însă nu-l poate cenecla, căci: ,,Numai un premiu naţional, m’ar scăpa de creditori!“. Mai este o categorie de scriitori ; dar despre aceşti scriitori, habar n’are lumea cetitoare dela noi. „ Sunt scriitorii constructivişti. Ei îşi construesc astfel imaginiile şi comparaţiile, încât opintirea lor literară nu poate fi înţeleasă nici de publicul cetitor, nici de directorul revistei care le publică, şi nici chiar de ei — constructiviştii. Aceşti scriitorii cari au talentul de a se face neînţeleşi de nimeni, nu sunt nici mulţumiţi, nici nemulţumiţi. Ei sunt geniali. Consacrarea pentru ei ar fi o înjosire. Ar însemna că şi arta constructivistă s’a banalizat, dacă a început s’o priceapă proştii. ----------- - Instiiatflunfile de cstedit Serviciul de viramente I. ROMANIA © mare înlesnire in efectuarea plăţilor*. Se reduce măamirea monetelor La Banca Naţională se studiază înfiinţarea unui serviciu de viramente, chestiune discutată in adunareaAsociaţiunei băncilor române, tinută deunăzi. In această privinţă, doui funcţionari ai Băncei Naţionale, d-nii Valeriu Popp şi St. I. Dumitrescu, au întocmit un proiect pe care l-au prezentat guvernatorului primului nostru institut de emisiune. In ce constă viramentele Prin înfiinţarea unui serviciu de viramente la Banca Naţională se realizează o mare înlesnire în efectuarea plăţilor. Orice negustor, industriaş, agricultor, antreprenor de lucrări proprietar, precum şi oricine vrea îşi institue la Banca Naţională un cont curent. Pentru aceasta este nevoe mai întâi de o garanţie fixă proporţională cu întinderea afacerilor, şi apoi de sumele ce le va depune fiecare pentru deschiderea contului curent. Fiecare titular are la Banca Naţională un registru special, în care se fac toate operaţiunile de plăţi şi primiri, fără mânuirea de monetă. De câte ori unul din titulari are de făcut vre-o plată, dă un cec sau un înscris. In baza acestora, se scade suma prevăzută în cec din partida aceluia care are de primit banii. Astfel în orice moment se poate vedea ce sume au fost trecute la fiecare partidă, ce plăţi s’au făcut şi ce disponibil a mai rămas. Circulaţia cecului la Băncile de emisiune Circulaţia cecului s-a desvoltat în primul rând în Anglia şi Statele Unite, apoi a urmat Germania iar mai târziu în Franţa. Azi aproape în toate ţările se observă o mare creştere în depozite şi în mişcarea conturilor, iar în schimb o diminuare în rolul economic al biletului de bancă şi al emisiunei. In Anglia în mod tradiţional,, fără a exista vre-o clauză specială în statute, se găsesc operaţiunile de virament şi compensare introduse şi folosite cu mult înainte. In Germania, chiar prin legea Băncii Imperiului din 1875, se reglementează serviciul de virament, care serveşte de exemplu Austro-Ungariei, unde ia fiinţă serviciul de viramente pe lângă Banca Naţională în 1888. In Franţa, deşi operaţiunile de virament erau uzitate pe o scară întinsă între Bănet, de abia la 1846 fac obiectul unor cercetări speciale. In Belgia se organizează un serviciu de acreditive în 1873 la Banca Naţională, corespunzător serviciului dele viramente, iar in 1896, se mai propune o lege vizând organizarea unui serviciu de viramente pe lângă Casa de Economie. „ Foloasele serviciului Sistemul viramentelor prezintă numeroase foloase. Mai întâi banca de emisiune va avea o mai mare posibilitate de a acorda credite clientelei sale, fără a forţa emisiunea de bilete. Scontul nu ar mai necesita o asemenea emisiune, aşa că biletele devenind în parte neutile, sistemul plăţilor prin virament cere ca titularii conturilor să fie cât mai numeroşi, astfel ca compensarea între datoriile şi creanţele reciproce să nu fie limitate. Plăţile prin viramente mai prezintă următoarele avantaje asupra plăţilor în numerar. Efectuarea lor este cu mult mai rapidă, şi mult mai comodă, ea este mai puţin costisitoare prin economia timpului de numărat ; se economiseşte cheltuiala pentru fabricarea numerarului ; prezintă mai puţine riscuri; scuteşte munca şi cheltuelile transportului de numerar. Operaţiunile de virament vor fi scutite de taxe şi comisioane, deci se vor face în mod gratuit. In acelaşi timp numerarul nu va mai fi transportat de cei interesaţi — cu tot riscul ce-l oferă — dintr’un loc în altul ca până acum. Ce operaţiuni se face Operaţiunile de virament se vor face la Banca Naţională şi de sucursalele sale în mod nelimitat. Contul de viramente înglobează în sine operaţiunile trecute până în prezent la: conturile curente simple, conturile de încasări şi conturile curente cu facultate de scont. Contul de virament dă titularului posibilitatea de a face să se treacă la creditul contului său. Vărsămintele făcutede dânsul sau de alte persoane pentru contul său. Sumele provenite din viramente ; Valoarea cupoanelor și titlurilor aflate îni depozit liber sau în gaj, încasate de Bancă, cum și orice alte cupoane și titluri achitate de bancă ; Dividendele acțiunilor depuse la Bancă; Sumele provenite din împrumuturi pe efecte publice simple ; Sumele încasate de Bancă în contul titularului dela efectele remise la încasare; Orice alte sume ce titularul ar avea de încasat de la Banca Națională ; Titularul de cont de virament va putea dispune asupra sumelor aflate la creditul contului său. Prin cecuri de Cassă (albe) ; Prin cecuri de virament (roşii) ; Prin dispoziţiuni scrise de achitări sau liberări de efecte, sau ordine de plată. Operaţiunile de virament propriu zise între titularii de conturi în întreaga tară, nu sunt supuse la nici o taxă sau comision. Acestea sunt în rezumat principiile înființărei serviciului de viramente GH. C. ECOURI La Calcuta un ciclon care a durat numai câteva minute a pricinuit, totuşi pagube mari în oraş ca şi în docuri. Echo de Paris" află din Moscova că sindicalistul francez Tossi plecat de trei luni în Rusia pentru anchete, a decedat subit. Cauzele morţii nu s’au putut afla. In Rusia revărsărilor fluviului Volga au luat proporţii catastrofale. Din satele şi târgurile învecinate populaţia s-a refugiat în barăci anume construite; sunt peste 20 mii oameni cari şi-au pierdut tot avutul din cauza revărsărilor. Parlamentul danez, în urma cererei feministelor, va vota o lege-decret dispunând ca toate femeile fără deosebire de situația civilă să fie numite „doamnă". Titulatura „domnişoară" va fi desființată în Danemarca.