Viitorul, iunie 1928 (Anul 20, nr. 6083-6108)

1928-06-10 / nr. 6091

V fismsi as aeug-zed si unulea No. 6091 6 PAGINI *" -4bfinf v»* 3LEI I X.fu TA IA 6 LEI o. fr jfrur ritte ABONAhEtm IN TARA Un an — ------100 lei Sase luni------— 350 „ Trei luni---------- 200 „ In streinătate Un an —- — — 1400 le Sase luni------700 „ Trei luni — ■·— 400 „ REDACŢIA administraţia bucureşt STR. EDGJlUD QIHNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 11 Telefoanele • Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 si 303/11 Duminică 10 Iunie, 1928 £ NUNCIURI COMIRCIALE Se primesc direct la Acministratia ziarului Str. Academie 17 ei ir tesle Agentiile ce publicitate Waruscripteie nepublicate se distrug3LESEX, in TARA 8 LEI ex. în Mulate 51Anumita presă contra intereselor Statului Atitudinea pe care „anumita presă“ o are în chestiunea împrumutului de stabilizare, readuce în discutiune întreg rolul negativ pe care această presă îl are în viata noastră publică. In adevăr, observatorul obiectiv și nepărtinitor al acestei prese nu poate să nu fie isbit de un fapt cert şi invariabil: că ori de câte ori este în joc un interes general al tarii, aceste ziare pretinse româneşti şi pretinse „independente” adoptă o atitudine potrivnică acestui interes general, şi favorabilă adversarilor statului român. Vorbeam mai sus de împrumut. Datoria unei prese cu adevărat independentă şi românească era, desigur, ca să sprijine aceasta operaţiune, căci consolidarea financiară nu este o chestiune de partid, ci este în folosul general al tuturor claselor sociale. O presă cu adevărat „democrata“ trebuia singură să se pună în serviciul unui interes obştesc cum este acela al stabilizărei monetare. In loc de aceasta, ziarele anumitei prese — făcând cor cu „emisarii“ partidului naţional-ţărănesc — au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a ştirbi creditul ţării. Adversarii şi calomniatorii ţării găsesc zilnic m coloanele „anumitei prese” un material foarte bogat. Falsificând realitatea şi adevărul, pre 1* — J_ 2niro rlîil . saum parincai îuvcutu^a %***.* cultăţi imaginare, afirmă că bugetul are „goluri’4 şi deficite, ca suntem în pragul ruinei generale, că industria şi comerţul sunt paralizate, că streinătatea este contra României, că împrumutul nu se poate face, cu intenţiunea vădită de a induce in eroare opinia publică din’năuntru şi din afară. Elementele de dezordine şi de anarhie, cele cari caută să desrumeze iar nu să întărească statul român, găsesc însă un sprijin cald şi larg în anumita presă". Cu o statornicie remarcabilă ziarele din Sărindar susţin pe toţi duşmanii ordinei un stat, iar libertatea presei este pentru ele libertatea de a calomnia, a falsifica adevărul, a sprijini acţiunile ostile interesului ţării, fără nici o răspundere. Credem că a sosit în sfârşit vremea ca asemenea situaţiune intolerabilă să înceteze, căci ei dăunează interese prea mari. In statele moderne,odată cu dezvoltarea uriaşe a presei, s’a încetăţenit definitiv concepţia că libertatea presei trebue să fie întovărăşită de răspunderea efectivă a celor cari cu rea credinţă vor să inducă în eroare opinia publică respectivă, iar sancţiunile legale, dictate de justiţie, trebue să fie cu adevărat un obstacol pentru cei cari abuzează de libertatea scrisului în dauna interesului obştesc. Desigur sunt probleme însemnate de rezolvat, şi enumerarea făcută deunăzi de d. preşedinte al consiliului Vintilă Brătianu cu privire la programul legislativ al guvernului a învederat cât de numeroase şi importante sunt proectele de legi pregătite sau în curs de pregătire,i pe cari guvernul le va aduce în desbaterea Corpurilor Legiuitoare în sesiunea de toamnă. Socotim că între proectele importante cari nu trebue să mai sufere amânări este și legea presei, devenită de o grabnică necesitate. Ştim că anumita presă, va invoca iarăşi principiile „democratice“ şi libertatea absolută a calomniei şi a neadevărului, va vorbi de „reacţiune“ şi de „dictatură“, dar lucrul nu are importanţă. Sănătoasa desvoltare şi progresul în ordine şi linişte al statului român reorganizat şi consolidat este de un interes şi întreaga presă engleză comentează discursul preşedintelui Statelor Unite, cel dintâi dintre preşedinţii acestei naţiuni,care a vorbit în public despre proscrierea războiului, o idee a Franţei, desvoltată în America şi aprobată acum de toate puterile mari. 1TN A «• 1 . * X _ ZmzTmiU O K DO 1J. L.ooilUge insa, tt wouun w ocupe mai întâi despre bunele intenţii ale ţării sale în privinţa intervenţiei în Nicaragua , pentru a ajuta poporul „spre a orârtdui lucrurile“. Iată principalele declaraţiuni ale d-lui Coolidge, declaraţiuni ce le reproducem după Daily Chronicle. „Singurul lucru pe care-l dorim, mai presus de toate celelalte, atât pentru noi cât şi pentru alte naţiuni este continuarea păcii“- a declarat preşedintele Coolidge, în discursul ţinut cu ocazia comemorării „Zilei Eroilor“. „Fie că au sau nu intenţia, orice naţiune încurcată in vreun război apucă prin natura lucrurilor pe o cale care ne păgubeşte nouă“ continuă preşedintele Coolidge. Apoi, pe când explica nevoia de a se întări flota americană cu încrucişătoare şi alte vase auxiliare, arătând că şi forţa aeriană a progresat într’una d-sa a scos în relief caracterul modest al forţelor ţării, spunând : „Forţele Statelor Unite sunt numai pentru scopuri de pură defensivă şi pentru promovarea păcii şi liniştei. Trupele americane în alte ţari „Cu toate că astăzi avem trupe de ale noastre în Haiti, Nicaragua şi China, continuă d-sa, ele n’au fost trimese în locurile acelea cu scopul de-a face război, ci în scop de-a asigura o situaţie paşnică astfel ca drepturile concetăţenilor noştri şi averea lor să primească protecţia care li se cuvine in termenii dreptului internaţional“. Argumente pentru pase Vorbind despre chestiunea păcii d-l Coolidge a remarcat că : „Plasamentele şi relaţiile comerciale ale Statelor Unite, simt de aşa natură încât este aproape imposibil de a se închipui vreun conflict, oriunde pe suprafaţa pământului care nu le-ar păgubi serios. A spus că tendinţa civilizaţiei este fără îndoială înspre pace şi că CONSTATĂRI Ital, şi el nu se poate asigura fără un regim legal nou al presei, întemeiat pe principiul răspunderei efective şi al sancţiunilor eficace. De aceea, încă odată, nădăjduim că între primele proecte pe care Parlamentul actual va avea să le studieze şi să le desbată în sesiunea ce va începe la 15 octombrie va fi şi acela al noului regim al presei. ---------------...-------------- în AMERICA de aceea Statele Unite susţin sus şi tare observarea cerinţelor dreptului internaţional, întărind temeliile păcii, adăugând : „Pentru îndeplinirea planului, acestui guvern ca să tranşeze diferendele internaţionale prin mijloace paşnice şi deci să slăbească motivele de război, Statele Unite sunt acum în tratative asupra unor tratate noui de arbitraj şi alte tratate de conciliere între naţiunile principale mondiale44. Pactul multilateral Ajungând la tratatul multilateral propus pentru a se renunţa la război, preşedintele Coolidge a calificat această chestiune ca „una dintre cele mai impresionante mişcări în privinţa păcii, pe care a văzut-o lumea, vreodată“. „Nu numai, zice d-sa, că ideia unui tratat multilateral pentru proscrierea războiului a fost aprobată de opinia publică de aci şi din străinătate, dar însăşi guvernele au privit simpatic şi cu mult interes, ceea ce este cât se poate de încurajător“. „Ne-am adunat aci, încheie d-sa ca să venerăm memoria soldaţilor noştri morţi“. Socotesc că cea mai mare onoare pe care o putem aduce acelora cari au murit pe câmpul de bătaie pentru ca această republică să trăiască, este să garantăm cu toată seriozitatea că ne vom strădui din toate puterile noastre să împiedicăm orice reîncepere de război.Guvernul din popor şi pentru popoi de care Lincoln ,a descris în nemuritorul său discurs, este un guvern de pace şi nu de război, iar morţii noştri nu şi-au dat viaţa zadarnic, dacă noi, inspiraţi de sacrificiul lor, vom încerca prin toate mijloacele posibile la îndemâna noastră ca să prevenim vărsarea de sânge omenesc, tranşând prealabil diferendele internaţionale. „Speranţa mea cea mai sinceră este ca tratatele cari sunt acum in curs să fie încoronate de succes şi că, idealele cari au inspirat pe ministrul de externe francez şi pe acela al Statelor Unite în străduinţa lor de-a găsi o soluţie acestei probleme să se îndeplinească cât mai iute şi mai practic prin închierea grabnică a unui tratat multilateral limitând viitoarele încercări de război. ---------------------------- ----------------------------- D-l COOLIDGE COUNTOft RAZBOIULUI După ce justifică nacisdataa înarmărilor şi prezenţa trupelor americane pe teritoriile altor ţări, preşedinte Ustelor Unite, evidenţiază importanţa pactului multilateral B ilbătăcire de 8. SIMSQ^ESCI, rofesor universitar Cât a ţinut drumul dintre Bucureşti la Roman, nu ne puteam sătura, în zilele din urmă, să' admirăm tablourile de plină desfăşurare a naturei, spre munţi, pe dealuri, dar mai ales iumănoasele câmpii, întinse până’n zarea depărtata', unde copacii păreau că plutesc pe o apă. Socotind numai natura în sine, tablourile erau înviorătoare. E doar luna când de pretutindeni se înalţă imnul vieţii in toiu. Din cununele arborilor, se auzeau cântec de păsări, după cum străluceau şi frunzele in tinereasca lor frăgezime şi putere. Ghirlănzile de măzăriche, liliachie, împodobiau margenea drumurilor, ca într’o zi de sărbătoare. Stânjâneii galbeni încă nu-şi lepădase podoaba florilor, iar tufele de măcieş abea se îmbrăcau cu pânza petalelor trandafirii. Peste tot se revărsa lumina blândă a soarelui de dimineaţă, scăpat de pavăza norilor. Era frumos şi impresionant mai ales, în contrast faţă de vremea ploioasă, cerul acoperit, din clipa plecării. In noianul culorilor fragede, ce împestriţau verdele proaspăt de peste tot, atrăgea atenţia în special galbenul de piteioasă al fiorilor de muştar-sălbatec, buruiana afurisite ce încolţeşte până’ şi pe grămezile de prundi, înşirate dealungul şoselelor. In ştiinţă i se spune Brassica arvensis. Izolată, abea e băgată’n seamă, cu flăcările micuţe ale florilor des aşezate la vârful crengilor. Resleţite, în lanurile cu grâu, aruncă stropi plăcuţi, pe tipsia verdelui de buratec al ogoarelor, întinsă peste suprafeţi mari, îţi strânge inima. Nu te mai gândeşti la frumos, cât la paguba ce aduce. Iţi strânge inima însă şi prin hohotele de râs batjocoritor, ce par a veni, aduse de vânt, din potirele nenumărate, unul lângă altul, care înăbuşe grâul ori orzul, abea dându-le voie să-şi iţească spre soare, câte o fâşie de frunză ofilită. Atâta muştar sălbatec ca în anul acesta, niciodată nu am văzut, aşternut des peste lanurile cu grâu. Pe an ce merge pare că se înteţeşte îndrăsneala lui de a doborî viaţa cerealelor, deci şi munca agricultorului. E o jale. Este însă şi un semn al stării culturale, în care se găsesc deţinătorii pământurilor de azi. Contrastul e dureros. De o parte ,natura darnică, cu brazdă neagră şi grasă, cu ploi la vreme şi căldură domolită; de alta pnul care încă nu ştie cum să-i preţuiască darurile, bătându-şi ,joc de el ca şi de munca lui. Aceasta este interpretarea crudă, dar reală, a tabloului imens prin mijlocul căruia treci zeci şi sute de kilometri, într’o zi de vară. E de notat un alt fapt. Câmpurile de muştar sălbatec se îndesesc tot mai mult, cu cât de apropii de capitala ţării. In jurul ei ca o revărsare pustiitoare de pucioasă topită, din care să răresc petece, cari împânzesc pământul peste tot. Contrastul devine astfel şi mai isbitor, dar şi mai cu tâlc. La margenea Bucureştilor se înalţă mândre palate, clădite anume pentru a servi drept şcoli de experimentare agricolă. In jurul lor sunt tot soiul de câmpuri de experienţă, cu specii alese, ieşite din săminţi aduse din străine. Cum ai trecut de raza oraşului, ca o crudă ironie, lanurile de grâu sunt năpădite de molîma muştarului sălbatec, după cum păduri întregi de stejăriş sunt, de timpuriu, desfrunziţi de noianul omizilor ce s’au lăsat peste arbori. Această apropiere, atingere chiar, între scânteierea aparentă a ştiinţii agricole îndărătul zidurilor înalte şi realitatea covârşitoare a practicei, e un semn al vremii. Nu vreau să intonez ceiace spune contrastul, cât mai mult ceiace avem de săvârşit pentru ca darurile naturii, ca nicăeri aiurea, să fie spre folosul obştesc. Tabloul întâlnit pe o zi de vară în lungul drum dintre Bucureşti şi Roman, e acelaşi şi în restul ţării. Pe vremuri, înainte de răsboi, îţi era mai mare dragul să poposeşti la vechiul han de pe dealul Popricanilor, ce desparte lăsătura Bahluiului de valea Jineî. De jur împrejur se întindeau lanuri fără hat, cu grâul ca peria. Rar, ca o minune, îşi ridica fruntea pe deasupra spicelor grele, câte o tufă de boz. Erau lanurile lucrate cu pricepere şi ştiinţă în ale agriculturii. Ogoarele, cât curălele de late, se înşirau pe coastele priporoase. Erau numai boz şi muştar-sălbatec. Astăzi aceşti musafiri nepoftiţi, semn al neştiinţii şi neîngrjirii agricole, emisari ai sărăciei generale, stăpânesc şi peste locurile de pe coamă, împărţite locuitorilor. Nu vreau să se interpreteze aducerea acestui viu exemplu, ca o argumentare împotriva împroprietăririi sătenilor şi a îmbunătăţirii fără socoteală, păgubitor deocamdată, a întinselor lanuri, bine lucrate, de mai înainte. E departe de mine asemenea gând. Şi apoi ce s’a făcut, nu se mai poate desface, oricâte lacrămi s’ar vărsa pe sama trecutului. Şi iarăşi, cum s’a făcut împărţirea pământului, deavalma şi celui gospodar ca şi celui netrebnic, nu se mai poate întoarce. Răpită sălbatecă întinsă tot mai mult peste ogoarele de cereale, e îndemnul glăsuitor pentru îndreptarea din viitor. Reforma, aş putea scrie revoluţia socială şi economică de după răsboi, trebue, musai trebue, — es muss sein—, cât mai grabnic împlinită cu o reformă temeinică a culturii generale. Ofensiva nu e de aşteptat numai de la şcoală şi armata ei. E nevoe de o ofensivă comună cu plan metodic, dar intensă şi neîntârziată. După cum se cere învăţătorilor de toate gradele să răspândească în mulţime cartea, tot aşa e absolută nevoe ca armata agronomilor de tot soiul să fie scoasă din întunerecul birourilor, unde s’au înfundat, pentru a împlini în practică reforma agrară, cu care în adevăr mereu ne mândrim. Altfel, mulţimea proprietarilor mărunţi dar mulţi, lăsată în starea de azi, hambarele ţării se vor umple cu neghini şi sămânţă de muştar-sălbatec. Vom plânge cu toţii în pumni, dar va fi prea târziu. O aniversare a Românilor, proclamată la kki . 9 iunie . Trăind în atmosfera Franţei liberale din preajma anului 1848, marii patrioţi Ion C. Brătianu si C. A. Rosetti, au început în ţară acea mare operă de reînviere naţionala şi de întemeiere a reformelor sărbătorirea unui servitor lor larg demegratuse care a pus rechin şi credincios, este un aspect temelia Statului modern roman al vechei societăţi unde tipurile . . sociale s’au format, unde există şi Sub mimenta acestor man spi- adevăratul negustor, şi adevăratul ite liberale, se produse—actul de notar, şi servitorul credincios Tpcrite liberale, se produse—actul de trezire a demnităţei naţionale: protestul contra inchiderei de către Prinţul Bibescu, a colegiului Sf. Sava, unde propovăduise Gheorghe Y -»»r. -4- îl e\ «*»»-ii O» •****«» JLittfjaX 9 r. Ull'Ol WI. M'i Ui/i VW Regulamentului Organic pe câmpia Libertatea de la Filaret, unde Ion Brătianu ţine cuvântări înflăcărate asupra drepturilor Românilor, descriind trecutul lor vitejesc. Se produce atunci revoluţia din 1848, în urma căreia se face guvernul provizoriu, din care fac parte Ion C. Brătianu, C. A. Mosetti, Heliade, fraţii Goleşti, Tell, generalul Magheru, Scurtu, N. Bălcescu, sub presidenţia Mitropolitului Neofit. Capii revoluţiunei dela 1848, după constituirea guvernului provizoriu, se întrunesc la Maz şi dau proclamaţiunea din 9 iunie 1818, în care erau cuprinse cale 22 articole ale nouei Constitutiuni, care urmează să dea poporalui român, independenţa administrativă şi legislativă, egalitatea drepturilor nolitice, emanciparea mănăstirilor închinate şi a elăcaşilor, emancipar■ea israeliţilor şi drepturi politice, fără consideratione religioase, etc. Cetind aceste revendicări democratice, cuprinse în Constitutionea dela Izlaz, constatăm că acum 89 de ani, s’au pus de către marii fruntași ai partidului liberal,, principiile democratice cari au dus la Statul modern al României,Mari de azi. Acum optezeci de ani, partidul liberal punea temelia reformelor democratice şi le concretiza în Constituţia de la Izlaz, care constitue astfel primul act istoric în care se manifestă spiritul de egalitate politică şi acordarea celor mai înaintate drepturi cetăţeneşti. Aducerea aminte în ziua de azi, a celor petrecute acum 89 de ani, este însoţită astfel de sentimentul, legat de adevărul istoric, că partida ia liberal, ţara îi datorează progresul în direcţia celei mai largi şi mai sincere democraţii, întemeiate pe mari înfăptuiri. Alcătuirea Statului românesc de azi se află altfel legată, printr’o evoluţie firească, cu generaţia de la 5848, şi cu spiritul de jertfă şi de prevedere al fruntaşilor şi întemeietorilor partidului liberal. ION C. bratianu acuzi Din „Patria“: „Şi pentru că suntem iubitorii mărturisirilor sincere (cui o spui ? N. R.), de ce am ascunde faptul că tăria şi consolidarea partidului naţional-ţărănesc este rezultatul, nu al operei de organizare sistematică’4 O ştiam. Nici organizare sistematică, nici pricepere, nimic decât exploatarea naivităţei unora, şi lăcomiei altora. „Patria“ dacă a intrat pe calea mărturisirilor sincere, trebue să confirme ca spunem purul adevăr. -------------©•••---- NOTE I Vechii servitori Ziarele franceze dau amănunte asupra retragere! la pensie a „portofolia Operei Mari din Paris fileile arată cum acest servitor a fost sărbătorit de toţi marii cântăreţi, de oficialitatea Academiei de muzică. Cei 30 ani de serviciu cu discreţie şi devotament serviţi, dedeau dreptul „portarului” să fie considerat ca de ai casei, ca „domesticitatea” să fie ridicată la rangul unei situaţii superioare. Iar sărbătorirea unui servitor onlii în roii _______a notat, şi servitorul credincios. Teatrul francez i-a cules din colţuri de provincie şi de pe stradă şi i-a pus pe scenă. Aceşti bravi oameni, notarul care administrează averea minorului, cu credinţă de tată adevărat; doctorul de casă ce cunoaşte de la naştere pe băeţi şi fete; servitorul devotat, care se identifică cu necazurile, greutăţile, nevoile şi bucuriile familiei în care trăeşte aceste tipuri simpatice, şi moralmente perfecte, cât sunt de noite socialmente, noi nu le cunoaştem, sau le cunoaştem sub forma excepţiilor curioase. Noi am avut „oamenii de casă” alături cu robi ţigani din casele vechilor boeri. Dar aceşti „oameni de casă“ sunt „eSacod”, cari nu s’au identificat cu casa în care trăesc, ci sunt beneficiarii ei. Aşteaptă ruina boerului, pentru a-i lua locul. Nu aşa i se presintă în Franţa mai ales acele subrete confidente celor tineri dar devotate celor bătrâni şi cari fac parte din familie. Să ne aducem aminte de toate aceste tipuri, de o atât de importantă intervenţie în teatrul lui Moliîre. Noi nu am avut pe seritorul bătrân care e altceva decât arnăutul cu fustanele şi cu pistoale, pe care boemi Şuţii, acum o sută de ani avusese fantezia să-l ducă la Paris! Arnăutul e un paznic credincios; e un „bouledogue”, nu este un suflet prieten al stăpânului. Mai tineri în toate decât Franţa, noi, în România, rare ori am avut prilejul să constatăm devotamentele acestea discrete, domesticitatea mnobulată prin devotamentul ei faţă de stăpân. La noi, servitorul a fost de obiceiu un „paria“, o fiinţă ce nu merită să ia parte la viaţa familiei. Tratat ca străin, chiar ca vrăşmaş, servitorul român, fie sub forma de a sluji în casă boerească, fie ca aprod vechiu în instituţii, nu s’a împărtăşit din viaţa celor pe care i-a servit. Şi această lacună în viaţa noastră intimă,este regretabilă, pentru că solidaritatea alocială care fireşte nu trebue să meargă până la o nivelare anarhică cere încrederea reciprocă a tuturor claselor şi acordul lor sincer. Ne-am fi gândit oare noi, să sărbătorim ca pe un egal al nostru, peportarul” ce ese la pensie, cum s’a făcut la Opera Mare din Paris? PETRONIUS • 90 —•••©„ O nouă glorie a obţinut domnul general Averescu la Timişoara, când după ce furtunoasele omagii aduse partidului poporului de către o parte din boborul Timişoarei se potoliră, porni război contra celor doi oameni mari ai acestei ţâri: regele Ferdinand I şi Ion I. C. Brătianu. D-l general Averescu luă ca punct de plecare al ofensivei moralitatea politică (mai vorbă!!), apoi după ce lovi ușor în regele Ferdinand pe care îl socoti ca pe un martir terorizat, trase în Ion I. C. Brătianu sub cuvânt că anul trecut pe vremea asta ar fi declarat la club că era oricând capabil să primească puterea. Pentru că, de... mortuis nil nisi bene, nu vom reaminti acum împrejurările în cari au părăsit guvernul averescanii. In schimb, trebue să aplaudăm pe d. gen. Averescu pentru splendida victorie obţinută la Timişoara, luptându-se cu cei doi mari dispăruţi... La congresul profesorilor universitari domnul doctor Parhon şi alţi noiîxrn paro î otyi Vinon ti on Ui Laţi va utuywui u.mu urauyx v/ccx.t când este vorba de catedrele, ale căror titulari sunt prin alte oraşe, dar cari sunt foarte bine stabiliţi în Bucureşti, au protestat contra legii obligativitatii domiciliului în localitatea unde se află catedrele respectiva. In cursul desbaterilor au fost invocate negreșit motive de prestigiu, de autonomie universitară și alte asemenea argumente foarte comode când este vorba de apărarea unor principii superioare... Căci, după părerile onor. preopinenţi ministerul instrucţiunii publice ar fi trebuit să ridice la rangul de principiu anomalia ca profesorul să-şi exercite o profesiune principală de pildă la Balcic, iar ca specialitate secundară să ţină cursuri la Universitatea din Iaşi. Sau cum fu cazul: la Bucureşti să fii doctorul Parhon, la Iaşi profesorul Tarhon, iar la congres — pardon — om de principiul de a nu avea nici un principiu... Desiggur că şi dv. aţi observat pasiunea cu care eminentul domn Artibur Madgearu cel mai autentic român şi unul dintrei cei mai modeşti adepţi ai lui Demos, critică orice acţiune folositoare ţării. Domnul Artibur a duce acum campanie contra împrumutului de stabilizare, iar gazetele democrate înregistrează zilnic (cu poză şi cu litere compacte) fantasmagoriile şi , clevetirile marelui finant al tricefalului partid Maniu-Stere Mihalache. Spusele d-lui Madgearu nu mai interesează pe nimeni şi este într’adevăr jalnic, cum un bărbat politic de potenta ce şi-o atribue d-sa nu a ajuns să sesizeze indiferenţa publicului şi să înţeleagă inutilitatea teoriilor d-sale financiare. Zonele trândăviei Câtă vreme pierd cetăţenii din Bucureşti cam la anumite ore ale zilei se fixează în diferite puncte şi răspântii ale calei Victoriei, formând adevărate bariere de carne omenească tocmai în zonele în cari circulaţia este mai anevoioasă. Aceste grupuri compacte ale trândăviei sunt formate din roiuri de gură-cască, din indivizi şi individe făr’ de ocupaţii precise, din berbanţi impertinenţi, ba chiar şi din studenţi, purtând şepculiţi de diferite culori, iar la butoniere felurite insigne smentuite. Aceşti inşi sunt liberi să-şi piardă vremea şi viaţa după cum îi taie capul, dar nu pot beneficia de facultatea de a zădărnici mersul muncitorilor grăbiţi cari au drum pe calea Victoriei. Dacă în ţara noastră unde se pierde atâta vreme de florile mărului, nu se poate înfiinţa tichetul de muncă, atunci e rândul d-lui general Nicoleanu care în ordonanţele ce le-a dat cu privire la reglementarea—circulaţiei în Capitală a prevăzut sancţiuni şi pentru cei cari compun aceste blocuri lâncede pe calea Victoriei, să ia măsuri pentru aplicarea penalităţilor prevăzute in ordonanţele d-sale. Areopagul din Geneva a scos de pe tapet chestiunea optanţilor. Consiliul Soc. Naţiunilor şi a admis în sfârşit punctul de vedere al României. Este un act de absolută dreptate cu care maghiarii, eminenţii noştri vecini se vor obişnui după cum trebue să se obişnuiască şi cu ideia că pământul românesc nu Ie va mai aparţine niciodată, niciodată! (Nem! Nem! Soba!) INTERIM INCHEER Bazar săptămânal - Victoria de la Timişoara. — Profesorii universitari ambulanţi. — Omul democraţiei. — Blocurile de pe Calea Victoriei. Nevermore! — ECOURS Zilele acestea s’au pus bazele unui nou partid iugoslav — partidul agrarian musulman. El a luat fiinţă in Mostar iar iniţiatorii motivează crearea acestui partid prin faptul că micii agricultori mahomedani sunt nemulţumiţi cu programul organizaţiei musulmane a d-rului Spaho, unde predomină elementul orăşenesc. Printre iniţiatorise află şi câţiva membrii din partidul agrarian croat, cari speră că vor reuşi să atragă pe musulmani în coaliţia agraro-democratică. In urma uraganului îngrozitor, care a bântuit în unele regiuni din Ucraina, s’a putut observa o serie de fenomene naturale cu totul neobişnuite. In judeţul Mentopol s’a făcut în timpul zilei un întunerec complect. Populaţia speriată a mers în biserici spre a se ruga pentru înlăturarea unei catastrofe. Au răsunat clopotele a numeroase biserici. După câteva ore norii groși și negri s’au împrăștiat iar cerul s’a înseninat. Ploaia cu noroiu a durat 10—15 minute. Era suficient ca cineva să stea câteva, secunde afară pentru a fi complect înegrit de ploaia noroioasă. (Ceps).