Vocea Covurluiului, ianuarie 1886 (Anul 14, nr. 2934-2958)

1886-01-15 / nr. 2944

I ANUL XIV. — Nr. 2,944, BO­NAM­E­NT pentru România : un an . . . 20 lei 6 luni ... io­n­emt.­ pag. IV premiul ent abonaților pentru străinătate : un an ... 34 lei 6 luni ... 17 * Abonamentel se­c in Galați la Ad­­imstrațiunea ijiulu­­i, in districte la biu­­iri­e postale. Iledacțiimea : 22 str. Mare 10 BANI EXEMPLARUL. MERCURT, 15 JANIJA RIE 1886. anuncie linia petit Pagina IV : 40 bani , III: So , I N SER TIU N I ji RECLAMI Pagina III : So bani La Cronică : 2 lei Repetîrile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu s înapoesc. [ APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. [ Administraţiunea : 22, str. Mare. T­elegrame Se­riciul partie, al ‘Vocii Covurluiului* AGENŢIA HAVAS. BUCURESCI, 25 ianuarie. — Se­xtul a continuat în şedinţa de astă­­i iscuţiunea legii contra canulului. D nil lavoranu şi românescu cer s­ă se voteze legea aşa cum s’a votat o Cameră şi să se respingă modifi­­fările introduse de comitetul delega­ţ­lor Senatului. Principele Dim. Ghica se pronunţă entru aceste modificări. I Şedinţa se rădică la 5­­ore. I — La Cameră D. Iepurescu des- I cltâ interpelarea cea adresată D-lui lainistru a instrucţiunii. Mai vorbesc la acest sens D-nil Voinov şi Ianoli. D. ministru al instrucţiunii răspun­d­­e că n’a violat legea şi că toate ma­lurile luate au fost aprobate de con­­­siliul permanent al instrucţiunii. In urmă se închide discuţiunea, şi se dă cuvîntul D lui Verussi spre a -1 desvolta interpelarea adresată tot­u­lui ministru al instrucţiunii. Discuţiunea asupra acestei interpe­­lii va continuă mâne. LONDRA, 25 ianuarie. — Daily Sews blameaza atitudinea ameninţă­­oare a lordului Salisbury faţă cu Gre­na, şi declară că este cu totul con­­tară sentimentelor poporului angles. Din contra Times aprobă aceasta­t­­itudine și crede că dacă lord Salis­buty ar părăsi acum puterea, retra­gerea sea ar fi super­ioare din punc­ul de vedere al interesului general n Europa. ROMA, 25 ianuarie. — Ministrul de finanțe a pregătit proiectul de bud­get pe 1866 — 67, care presintă o spo­rire de venituri de 46 milioane frauci şi o micşorare de 9 milioane în chel­­tueli. Cheltuelele extra­ordinare sunt pe de altă parte reduse la 15 milioane. O recentă reformă a impozitelor va produce gradat o sporire de 64 milioane şi jumătate, şi aceasta cifră va fi atinsă în budgetul anului 1888 -89. Ministrul confirmă hotărîrea de a nu se mai emite rentă chiar pentru construcţiunile de drumuri de fer, manifestă intenţiunea de a converti căte­va rente ce se pot răscumpăra, de a amorţi şi datoria publică şi de a reorganiza instituţiunile de credit. BELGRAD, 25 ianuarie.—Zia­bey a remis guvernului sârbesc răspun­sul prin care Porta anunţă că pri­­meşte Bucurescii ca loc de întrunire pentru plenipotenţiarii însărcinaţi cu negocierile de pace dintre Serbia şi Bulgaria. A se vedea ultime serii telegrafice pag. III. GALAJi, 14 ianuarie 1886. Vorbind acum cât­va timp despre intervenţiunea puterilor în afacerile Statelor balcanice, întrebam ce ar face puterile în cas când aceste State n’ar fi dispuse să asculte cu ochii închişi de ordinele ce li s’ar da din afară cari nu le ar conveni şi ar fi contra intereselor lor. Exprimam îndoiala că ar putea interveni cu forţa, şi chiar în acest caz adăogiam că patrio­tismul ar putea inspira mnicelor na­ţiuni balcanice resoluţiuni desperate. Evenimentele de atunci încoce ne au dat dreptate. Puterile au intervenit mai întâi pe lângă Statele balcanice spre a desarma. Aceste au răspuns cu politeţă că nu pot face pentru diferite consideraţiuni. Europa a’a ere­stut înse în drept de a insista. Nu ştim pănă unde va merge aceasta in­sistență. In ori­ce cas puterile au că­pătat deja un mic avertisment în per­­soaaa Angliei de ceea ce le aşteaptă când ar merge prea departe cu pre­­tenţiunile lor de a dicta şi a’şi per*­mite ori­ce către naţiunile mici. Anglia a crectut de cuviinţă, nu ştim din ce motiv, să adreseze o notă Greciei, în care să’i comunice că, în cas când ar începe ostilităţile contra Turciei, ea, Anglia, împreună cu Germania, va împedeca-o de a exercita acţiunea s­a pe mare. Mai mult încă , agentul britanic comuni­când aceasta notă D-lui Deliaunis, pre­şedintele consiliului grec, a credut de cuviinţă să întrebuinţeze cuvinte lipsite de convenienţă. Acesta a tre­cut ori­ce margini, şi D. Deliannis, indignat, a răspuns cu fermitate că respinge ingerenţa guvernului britanic in afacerile Greciei. Răspunsul D-lui Delianis era na­tural, dacă marile puteri îşi permit a merge cu ingerenţa lor până a căl­ca în picioare şi sentimentele de dem­nitate naţională a micelor State. Ore Europa crede că cei slabi nu mai au în vinele lor nici­ o scînteie de patrio­tism şi că şi ar pleca capul fără a murmura dinaintea forţei, chiar când li sar impune acte de umilinţă ce le ar lovi amorul propriu naţional, cum a procedat Anglia cu Grecia ? In a­­cest cas faptul recent petrecut la A­­tena i-a dovedit că se înşeta. Când o naţiune, ca şi un individ, se ve­de lovită în ce are mai scump : onoarea naţională, atunci face abstrac­ţiune de slăbiciunea mea, şi cu risi­cul de a peri, caută sâ-şi salveze o­­noarea. Poporul elin a dovedit acest , câct, îndată ce a aflat despre remi­terea notei britanice şi de atitudinea ministrului britanic, s’a adunat în meeting şi a făcut o manifestaţiune dinaintea palatului regal, dând pre­­şedintelui consiliului o resoluţiune din partea poporului, prin care pro­testă contra demarsei Angliei care a­­tinge suveranitatea ţerei, şi declară că poporul e gata a sacrifica totul pen­tru apărarea drepturilor elenismului Iată cam la ce se pot aştepta ma­rile puteri când, basându-se pe forţa lor, ar căuta să mergă prea departe cu pretenţiunile lor de autoritarism cătră naţiunile mici. Exemplul de pa­triotism al Grecilor le va servi oare pentru viitor? Cel puţin e permis a o crede. OxorLica, locstră» — Iată mişcarea populaţiunii ora­şului nostru de la 5 până la 11 ia­nuarie : născuţi: 12 băiaţi legitimi, 19 fete legitime şi 1 nelegitimă, to­tal : 32 (din cari 11 israeliţi) ; căsă­torii : 5; morţi: 31 (4 israeliţi), din cari 10 pănă la 1 an, 8 de la 1 la 5 ani, 1 de la 5 la 20 ani, 4 de la 20 la 30 ani, 2 de la 30 la 40 ani, 4 de la 40 la 60 ani, 4 de la 60 la 80 ani. — D. prefect al judeţului nostru s’a întors atj1 diminaţa din capitală. — Consiliul comunal al comunei rurale Cudalbii, din plasa Siret, ju­deţul nostru, este disolvat. Id­iota «VQCU COVURLUXULui, 45 BANII DRACULUI PARTEA I. Ursula de Maurienne (Urmare). înainte de a se opri trăsura, tînă­rul ofiţer sări din ea şi alergă să se arunce în braţele socrului său, a că­rui faţă îi părea că denotă urmele unei lungi suferințe. — Te gătesc tare schimbat,­­J’s® dinerul. Nu cum­va m­i-ai ascuns vre­­­bela grea ? — Nu, r&spunse principele cu o zece gravi. N am fost bolnav. Dar am suferit mult la acest din urmă timp. — Și eu n’am șciut nimic ! —Jise Ilerric cu un ton de imputare. Ce s’ai întâmplat ? Ce este? — Intră în salonul Ursule!, în e­­tagiul de jos,­­Jise D. de Modana. Ea iți va spune lucruri pe cari n’a cre­zut că trebuia să ţi le scrie. — Nu cum­va căsătoria nosUa ?... atâta putu (Jice tânărul... — Du-te ! reluă principele împin­­gendu’l cu blândeță, Ursula te așteptă. După câte­va secunde amîndoui ti­nerii se aflau împreună în salonul D-sdrel de Maurienne. Era o sală vasta și plină cu mii de lucruri mărunte cari denotă gusturile delicate a unei femei. Când întră Henric, Ursula ședea gânditoare pe un fotoliu. Ea se sculă. O secundă fu de ajuns lui Ileni­c ca să înțelegâ că se întâmplase ce­va foarte grav de la plecarea lui. Inainte de a face un pas ca să a­puce mâna pe care ea­­ o întindea ca să o acopere de sărutările și lacri­­mele sale, bietul tînăr înțelese că a­­vea să audă o schimbare de hotărîre. Fața logodnicei era de o paliditate mortală. Dar nu se arăta pe dânsa nici-o urmă de slăbiciune. — Ursule , zise el în sfârșit. Ce este ?... ce s’a întâmplat ?... vorbesce... simt că me amenință o nenorocire... Dar, vorbesce o dată, câci înebunesc ! — Irennic ! răspunse tânăra fata cu o voce a cărei accente aveau aspri­mea întregei sale ființe... înarmezâ-te cu tot curagiul tău... Căsătoria noas­tră nu se mai poate face... — A ! nenorocitul de mine, strigă D. de Prégibert, numai cât te-am ve­ntut și am înțeles ceea ce aveai să spui. Dar te înșeli dacă crecji că o să renunț la fericirea ce mi s’a acordat., Tu mi te ai făgăduit, și eu nu te voi lăsa ! Ursula nu se gândise că logodni­cul ei, înainte de a renunța la ea, avea să facă toate sforțările putincioase pentru a o obținea de soție. Cu toate aceste strigătul de revoltă a lui Ilenric o amenința cu o luptă învierșunată. Ea își încordă puterile, întindendu’şi nervii pănă a’i rupe, pentru a’şi putea împedeca ori­ce e­­moţiune. Apoi, vorbind încet şi pre­gătită să minţască cu o hotărîre ne­strămutată... — Ilennic,­­Jise es, regret mult mâhnirea ce sunt silită sâ’ţi pricinu­ise... dar, încă o dată, ți-o repet, că­sătoria noastra e imposibilă. — Pentru ce ? — Pentru că am reflectat foarte mult din­­J*ua când, într’un avânt de care’ți aduci aminte, tatii meu

Next