Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)
1897-10-24 / nr. 42
ABONAMENTUL e un an....................20 lei sase luni . . . . 12 „ IO IUM EXEMPLARiL VINERI 24 OCTOMBRIE ISO? Organ al partidului Naţional-Liberal din Galaţi Orice scrisori nefrancate APARE DE TREI ORI PE SAPTÂMÂNA se refuză. REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA EGALITĂŢII No. 27 -50 bani linia petit pe pagina IV 2 lei inserţii şi reclame pentru cari redacţiunea nu este respuntetocire. Mijloacele de comunicaţie şi corespondenţă^So lii vremea din urmă mijlocele de comunicaţiune au luat o mare desvoltare in toate direcţiunile. Telegraful remăsese ca mijloc de transmisiune a corespondenţei, cel mai practic până în ultimii timpi şi el este astăţit pe picior de desvoltare, cucerind ţările şi localităţile cari nu i-au făcut încă cunoştinţa. Mintea omului nu s’a mulţumit numai cu atât, şi el atuncî a inventat telefonul, mijloc practic de a putea corespunde persoană cu persoană la distanţe enorme. Telefonul s’a introdus şi la noi în ţară şi în curând el a luat o mare desvoltare, aducând servicii nenumărate tuturora. In privinţa progresului realizat de către telefon la noi în ţară, Revista poştelor şi telegrafelor, scria mai dăună di cu gelozie că România a pare venit a lega toate comunele rurale cu reşedinţele de judeţ , prin lire telegrafice. Faptul însă este numai în parte exact. In adevăr, d-l Chiru, directorul telegrafelor şi poştelor, alcătuise un proect ca fiecare comună din ţară să fie legată prin telefon cu reşedinţa de judeţ, şi costul s’ar fi ridicat la suma de opt sute mii lei, remâind ca mai apoi judeţele să rescumpere fiecare partea lor. Acest proect n a avut urmare însă şi d-l Chiru se adresă fiecărui judeţ în parte. Costul aşezărei telefonului este de30 lei pe chilometru, enorm mai eftin decât telegraful. Instalaţiunea o face direcţia poştelor şi telegrafelor. Acolo unde drumul de fier are linie şi stâlpi telegrafici, firele se aşează pe acei stâlpi, platindu-se o chirie infimă. Astfel, urmând acest îndemn câteva judeţe din nordul Moldovei, au legat cu reşedinţa toate comunele. Putem cita Dorohoiul, Suceava, Piatra. D-l prefect al judeţului nostru a luat şi d-sa pentru Covurlui iniţiativa şi a şi trimis în acest scop o adresă direcţiune! poştelor, studiind în momentul de faţă chestiunea. ’ Cea dintăi linie va fi aceia de la Oancea, în loc de telegraf şi, dacă drumul de fier va termina linia sa până la Bereşti judeţul va putea aşeza telefonul pe stâlpii telegrafici al Direcţiune! Căilor Ferate, în lungul şi în mijlocul judeţului. De aci ramificaţiunile vor fi foarte uşor de săvârşit. Nu putem îndestul felicita pe d-l prefect pentru lăudabila sa iniţiativă. Această lucrare săvârşindu-se, întreg judeţul îi va rămâne recunoscător. Serbările de lei Teişu Negreşti, nu este mai nemerit pentru a putea caracteriza serbările de la Iaşi, decât a publica discursul pe care M. Sa Regele la ţinut la inaugurarea Universitatea. Ţinem sa comunicam cetitorilor noştri acest discurs căci el esprima pe deplin cugetarea nostra, a tuturor Românilor. Iată cuvântarea Majestăţeî Sale: „Inaugurarea acestui frumos palat, închinat ştiinţei şi literilor, este un eveniment însemnat nu numai pentru Iaşi, ci şi pentru România întreagă. Falnic şi măreţ, el se înalţă în mijlocul acestui oraş care de-a pururea a fost în fruntea pornirilor patriotice pentru unirea şi mărirea Patriei, el va străluci ca o mărturie despre recunoscinţa ţarei şi despre avântul ce a luat mişcarea intelectuală în a doua nostră capitală. „De acum înainte studiile înalte vor avea aci un lăcaş demn de dânsele unde studenţii se vor putea adăpa la isvoarele curate ale ştiinţei şi ale patriotismului, spre a se arăta odată urmaşii vrednici al atâtor omeni de Stat, născuţi în această parte a ţarei, cari au fost servitori credincioşi al Patriei şi înţelepţi consilieri ai Tronului. „Nu numai cu numărul soldaţilor şi cu desvoltarea vieţei economice se măsoară asta-l puterea Statelor. Un factor de căpetenie, pete cel mai însemnat, este gradul de cultură. O direcţiune sănătoasă şi naţională a înaltelor studii ce se urmăresc în Universităţi, este clar condiţiunea neaparată a adeveratei propăşiri. „Vouă, domnilor profesori, este în