Voinţa Galaţilor, 1898 (Anul 4, nr. 80-154)

1898-10-24 / nr. 124

ANUL IV — No. 124. ABONAMENTUL Pe un an......................20 lei Pe sase lun! . ... 12 IO BAXI EXETIPLARU SÂMBĂTĂ 24 OCTOMBRIE 1898 Organ al partidului Naţional-Liberal din Galaţi Ori­ce s­c r­i so r­i nefrancate se refuză. APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA MOVILEI No. 14 -ANUNCIURI 50 bani linia petit pe pagina IV 1 leu „ „ „ „ III 2 lei „ „ inserţii şi re­clame pentru cari red­aci­iunea nu este respungetoare. LUNI 20 OCTOMBRE Ora 3­0 lupe amiaza Partidul Naţional-Liberal VA ŢINE O întrunire publică ---------------IN SALA ALCAZAR-----------— Toţi cetăţenii, aderenţi ai principii­lor naţion­al-liberale, sunt invitaţi a participa la această întrunire. Palatu­l administrativ De trei­zeci de ani diferite consilii judeţene, şi diferiţi pre­fecţi, au studiat chestiunea clă­direa unui palat administrativ fără nici-o izbândă. Concepţia era prea îngustă, pentru ca să resolve această afacere. D. Daniel Zorilă, actualul pre­fect, a resolvat’o însă și într’un mod atît de satisfăcător, cum nimeni nu s’ar fi aşteptat. D-sale îî revine dlar meritul în primul rang, al frumoasei clădiri, care va trebui să înceapă credem la anul viitor, precum şi mem­brilor consiliului judeţan, care au înţăles chestiunea şi i-au dat concursul lor. Nu de mult, după cum se ştie s- a cum­păra­t unu­l d­i­n cele m­a­i frumoase locuri din oraş, acela unde se află teatrul Temistocli. Preţul a fost cit se poate de a­­vantagios faţă cu posiţiunea. Dar totul nu era încă terminat. D. Inginer C. Uzescu a fost însărcinat cu facerea planuri­lor, şi erî, consiliul judeţan în­­trunindu-se, a votat facerea li­nui împrumut de patru sute mii lei, pentru clădire. Inprumutul va fi făcut la casa de depuneri pe termen de 25 de ani. Nici-o dare nouă nu se va im­pune pentru plata împrumutu­lui. Din fondul unei jumătăţi de zecimi pentru construcţiuni, esistent fiind acest fond, se va plăti, anual, spre stingerea îm­prumutului, cîte 29 mii lei. Atîta tot. In schimb judeţul va avea timp de 25 ani, o economie a­­nuală de 8000 lei cit se plăte­şte actualmente chirie. Această sumă pe timp de 25 de ani, ne dă 200.000 lei, adică jumătatea valorii împrumutu­lui plus procentele compuse ale acestei su­me. Această operă de înfrumuse­ţare resolvită în mod atît de stră­lucit, nu poate de­cit să atragă administraţiune­ liberale cele mai meritate laude, şi în spe­cial d-lui Prefect. DESESPERAREA BRENINGIŞTILOR Un simptom caracteristic se manifestă de colte­ra­ţiile, pentru disperarea şi panica ce domneşte şi r­înduri­le bren­ingiştilor. Ei vetiend că le fuge terenul de sub pi­cioare, că nau nici un sort de isbăndă în alegerile comunale, si că pe unde se duc, alegătorii le închid uşa în nas, s’au nă­pustit ca sălbatecii, asupra familiei or si rudelor liberalilor si ca nişte ţigani, în­jură şi pângăresc tot ce le iese înainte, intrând până în ciuta privată şi în me­ii agi ai familielor pe care ei nu le agreeză. Sărmanii­­ şi-a­u perd­ut mintea şi rostul ! Nu trd nenorociţii, că aceste arme sunt aşa de slabe, în­căt indignează pe ori­ce om cu ban simt ? ? Nu înţeleg ei, că această neruşinată în­drăzneală, de a te amesteca în lucruri cu totul pricate şi cari sunt afară de lup­tele politice este o nebunie ? Şi, aţi râde de supărarea şi de mâhnirea unei familii nu este cea mai mare infamie? Dar, care din familiile voastre, brenin­­giştilor, na avut nefericirea să aibă su­părări şi nenorociri, încă mai grâce de căi acele de care aiuraţi, fără ca ci­ne­va să îşi rîdă de ele,, sau să le esploateze ca armă politică? Apoi în familia lui Doiciu, s’a împuşcat la Viena băiatul Costică, din cauză, se zicea, că părintele său nu-’i înlesnea cele necesare la studii, aşa în­căt nefericitul băiat, i s-a curmat zilele, lăsând familia desolată şi amărătă. Fie că era aşa, fie că nu, nu suntem noî în drept a cerceta a­­semenea lucruri, nici a rîde de ele, din contra, a Ic compătimi şi a Ic deplinge. Alt cas: muma D-nei Olga Victor Macri, soacra doctorului Sache Ştefănescu, dupe ce i-a murit fiica, i-a rem­as o nepoată, pe care a luat-o cu ea la Corfa; acolo, copila a murit, nu ştim, mei nu voim să ştim cum ; dar s'a zis, că bătrâna ar fi omorît pe mica copilă, ca nu cum­va doc­torul Sache Ştefănescu să moştenească a­­verea. Că la Corfa autorităţile descoperind faptul ar fi spânzurat pe băt­rina, sau că ea disperată s'a aruncat în mare. Cine dintre noi, sad din gazelele noastre

Next