Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, decembrie 1925 – decembrie 1926 (Anul 30, nr. 1-53)
1925-12-29 / nr. 1
___VK_ U_____________2TARUL ȘTTTNTEIOtt ?T CMTOBTTIOTT_________ . CMTRE ejTITORl Rlifi % *«-n.«naa _ „ * « ^ c a , * Se împlinesc 29 tie ani, de cănd a apărut primul număr* din Ziarul Ştiinţelor* şi al Călătoriilor ! Douăzeci şi nouă de ani de existenţă — implicit de muncă, de sbucium şi de gr*eutăţi inseannă mult tn viaţa unei publicaţiuni ştiinţifice la noi in ţară. Ziar*ul Ştiinţelor* şi al Călătoriilor, ur*m ivind luminarea massetor — atât muncitoreşti, cât şi ţărăneşti — a fost şi este un faeton de cultură lucrdnd alături cu şcoala, a fost şi este un preţios auxiliar* al tineretului, luptând pentru răspăndinea ştiinţei a devenit un Însemnat propagator al ei. Reunind totdeauna folosul cu plăcutul, revista şi-a atins pe deaintregul scopul, câştigând tot mai mult încrederea celor cărora li se adresa. Dorinţa de a afla lucruri noul precum şi simpatia arătată de cititorii noştrii pe de o parte, străduinţele noastre de a aduce continuă îmbunătăţiri pe de alta, iată explicaţia sau secretul acestei tongretivităţi. Menirea revistei e să continue cu aceiaşi ardoare — răspândirea şi mai departe a tuturor cunoştiinţelor folositoare. Ori cu un asemenea trecut, suntem cu totul îndreptăţiţi să privim cu încredere viitorul. Şi suntem cu atât mai îndreptăţiţi cu cât realizarea multor îmbunătăţiri o poate constata oricine. Aşa am introdus rubrici speciale referitoare la aperaţiunile ştiinţei în industrie, la progresele tehnicei moderne, sfaturi practice asupra diverselor instalaţiuni tehnice şi de laborator, reţete chimice. Am creat o pagină pentru noile descoperiri şi invenţii, după cum am rezervat un loc însemnat pentru descrierea călătoriilor şi a lucrurilor mai însemnate de pe suprafaţa globului. Insfârşit am făcut un pas înainte şi am înretit aceste pagini cu altele în cari se explică şi teoriile mai grele, dar absolut indispensabile oricărui om citit, teorii ce stau la baza ştiinţei actuale. Din punct de vedere tehnic deasemenea s’au făcut sforţări şi s’au adus îmbunătăţiri simţitoare. Dată fiind însă scumpirea actuală a hârtiei şi a tiparului, ne vedem nevoiţi să urcăm costul revistei noastre. E un mic sacrificiu ce-l cerem cititorilor, sacrificiu răsplătit totuşi cu prisosinţă prin perfecţionările aduse. Şi acum, odată cu toate urările ce adresăm cititorilor noştri, mai le facem şi o rugăminte ! Răspdnbil căt mai mult şi în cercuri cât mai largi Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor, făcând prin aceasta o operă folositoare şi contribuind la atingerea scopului ce el şi-a propus, aceea de a duce căt mai multă lumină prin ştiinţă, nn toate colţurile ţărei noastre, nzoncjm IV. DmLMMEM Un corp care e în mişcare are o formă specială de energie, aşa numită energie cinetică. Energia care a fost dată moleculelor gheţii sub formă de căldură s'a transformat în energie cinetică. Moleculele au început să vibreze mult mai tare, au învins forţa de atracţiune care le ţinea strâns aşezate în reţea şi au început să alunece unele peste altele trase în jos de gravitate. Corpul a devenit curgător din solid ce era. Să presupunem că apei, acelui gram de apă, îi adăugăm încălzind-o, încă 100 de gramcalorii ca să-i ridicăm temperatura de la 0 gr. la 100 gr. şi apoi încă 536 gramcalorii pentru a o transforma în vapori. Avem acum un gram de vapori de apă la 100 gr. Ce deosebire esenţială este între un gram de apă la 100 gr. şi un gr. de vapori de apă la aceiaş temperatură. Un gram de apă are un volum fix; moleculele ei dacă nu se fie strânse în reţea, în orice caz nu se depărtează unele de altele decât solicitate de gravitate. Un gram de vapori de apă nu are un volum fix, moleculele se îndepărtează unele de altele, se răspândesc în spaţiu şi pot ocupa orice volum, ele se răspândesc până în cele mai îndepărtate colţuri ale unei incinte. Au căpătat prin urmare o mare energie cinetică. De unde au luat ele această energie cinetică? De la energia calorică care li s-a furnizat. Dar dacă facem procesul invers? Când vaporii se transformă în apă, se constată că ei emit căldură, în loc de a absorbi. Această căldură pe care de altfel o emite orice corp care se transformă din starea de vapori în stare de lichid, este o parte din energia cinetică pe care o aveau molelele, transformată prin condensarea vaporilor în energie calorică. Prin această pierdere de energie cinetică, ele devin mai puţin mobile, nu se mai mişcă în viteze aşa de mari; sub influenţa gravitaţii corpul are un volum constant. Când apa se transformă în ghiaţă, se degajă din nou căldură. Aceasta este un lucru cunoscut de toată lumea. Este fenomenul invers dezgheţării, pentru care ghiaţa, precum am văzut, absoarbe căldura. Căldura emisă de apă atunci când înghiată este luată de energia cinetică a moleculelor de apă, cam acum nu se mai mişcă fiecare din ele sub acţiunea gravitaţii, ci cad una subt influenţa atracţiunii celorlalte şi sunt strâns legate într-o reţea în spaţiu. De ce se fac aceste transformări în natură? subt influenţa cărei legi? Este o altă lege naturală, iarăş o lege mare, care domină şi ea toate fenomenele naturale, anume legea că energia nu se transformă decât dacă ea cade de la o valoare mai mare la una mai mică şi că în mod nesilit ea cade, ea tinde să se egaleze, să ajungăpeste tot la acelaş nivel întocmai după cum două nivele de apă puse în comunicare tind să ajungă la acelaş nivel. In cazul transformărilor apei această lege se ilustrează de minune. Aerul mai rece își are moleculele înzestrat cu o energie cinetică mai mică decât vaporii de apă cari sunt mult mai calzi. Atunci o parte din energia cinetică a moleculelor de apă în stare de vapori se transformă în căldură, iar căldura transmisă aerului face ca moleculele gazelor din care acesta este format să capete o energie cinetică mai mare. Apa emite atâta căldură iar aerul o primește; moleculele de apă rămân cu din ce în ce mai puțină energie cinetică, iar moleculele