Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1851-02-26 / nr. 62

à. “ad 246 . (tIMBRUL. » ,„Toate lucrările guvernului, toate cuvăn­­­tările, toate actele publice ale Noastre „sunt dovadă în faptă de ocrotirea ce Ne „silimu a aduce neguțătorilor, și orășani­­„lor de obște, nici un fel de dajdie nouă „pu s'au pus, chipul abuziv cu care ce îm­­„sinea pănă acum dăjdiile legiuite din ve­­­chime, am căutat a'a îndrepta prin opisuri­­„le cu No. 1710 și 1742, spre a depăr­­­­ta împilri­­re ce pănă astăzi ce urma. Con­­tribuirea în bani pentru că am ră­­dicat'o cu totul prin ofisul Nostru de la „12 Innvuatie No. 57, care dar prilej au pu­­­­tut avea jăluitorii . .. din partea „guvernului cugetare de a'i înmpovăra cu „dejii, care însuși nu știu să le speți­­ficeze, și care prin ghidu pu­teau trecut? nu suntem dar la îndoială, că cei ce au­­ asemenea neînființate amenințări la făcuto cu cuget de a aduce neodihnă­rmanilo, și ură către Stăpănire, și „n­ povățuin a ce feri de amăgiri, al căr­­„ora scop nu e altul, de căt acela a șri­­» cinui turburări. Coat pentru clasificația caselor am po­­m­aiiu, și cu osebită stăruință am ceru­­„po, atăt pentru o bună mi dreaptă cumpă­­„pire la orănduirea cvartirurilor militare, „căt și ba o lucrare de neapărată trebu­­­inț­ă, în ori­ce vreme, și iu ori­ce gu­­­vern bine regulat.” Cătră Departamentul Credinței. Termenul moșiilor și ale altor acareturi a mănăstirilor închinate la Co. Mormănt, pre­­cum și celor închinate la patriarhia Alec­­sandriei, împlininduse echimn la Co. Gheorghie viitor, arenduirea se va face prin licitație cu legiutele ferme. Strigările la mezat se vor urma în sala Maghistratului din București față cu Logo­­fătul Credinței, cu fețele bisericești ce în­­fățioșază aici interesele patriarhilor Ierusa­­lmului și a­le Alecsandriei și cu toți pume­ii mănăstirilor respective. Strigările pentru moșiile mănăstirii Zlă­­patriarhia Alecsandrii, ce vor face de trei ori, la 8, 16 și 22 Fev. iar pentru ale Sf. Mormint­ei 24, 28 Fev. mi 4 Martie. Cu acea orinduială se va urma treptat și Garîndul pentru moșiile celoralalte mănăs­­tiri Rumelioticești, Sinaiticești și ale Sf. Agorii, ale cărora termenul arenzii se va împlini acum, avînd ace hotări arenda asu­­pra celui ce va da prețu mai folositor la a 3-ia strigare. Condițiile contractelor sînt acelea întoc­­mai care sunt de obște cunoscute pentru o­­renduirea moșiilor mănăstirești. Dpent aceea, Logofețica Credinții va lua de loc măsurile cuvenite despre aceasta, publicănd tot într'o vreme ci dind­in cuno­­ștința publicului, ca mușterii să se înfă­­țioșeze la locul orînduit la terminele în­­semnate, însoțiți de asigurarea cerută., Rusiea Mitropolitul tuturoru biserici­­lor catolice din Rusiea Cazimiru Dmonosci Arhiepiscopul de Moxi­ eeva au muritu în San- Petersburgu în 12 Fev. Austriea. Triestu 13 Fev. juț­­­gerea iscată între guvernul austrieanu și En­­ghitera în obiectul consulatului, încă nu s'au terminatu. Austriea nu voește a da ed­ecua­­torul consulilor de cătu căndu ei ar rezida în­­tr'o poliție maritimă. Unu consul și au și a­­șezatu rezidențiea sa la Venețiea­ Însă gu­­vernul englezu stărue a ține consulul seu la Milano. Totuși D. Dard­i nu au declaratu că el și-aru statornici la Venețiea rezidenție a sa, însă Austriea nu voește ca să rămăs nici cea mai mică urmă a u­nii consulatu englezu la Milano.­­ Ce cetește în Debate următoarele: „Se scrie de la Biena din 13 Des. că ce­­le mai de pe urmă novele sosite din Italiea au determinatu pe guvernul nostru de a re­­comenda Mareșalului Raderci o privigere mai activă spre a conține elementele revoluți­­onare de care Paltea este plină cu toate duși în începutul ei ori­ce resculare la întăm­­plare căndu propaganda din Londra, avăndu în cruțte pe Mațini, s'aru însușăta să facă in primăvara viitoare vre­o tulburare in Ialiea. Rescularea se zice că are să înceapă în Nea­­poli și in Siciliea și de acolo a se întin­­de asupra întregei peninsule. Demagogii spe­­rează cu atăta mai multu a iebuti, cu cătu Florentina, Roma și Livurnul foescu de nemulțămitori, și că la Turinu au­țătorii își iau o poziție mai sumeară. Numai după ce vor pune focu părței de giosu a penin­­sulei, se va chema Lombardiea la arme, căci se știe că aceasta și partea cea mai grea a acestei Guvernul au hotăritu de a mai împuternici armata din Ptaliea, și trupele ce plecaseră din Lombar­­diea spre a ce înturna în Boemiea au pri­­mitu ordinu de a întra in mpese dentele lor garnizoane.. .3. Arată dată Banul Ianick­i p­au duiuia­lă în Viena avu o lungă convorbire cu Prințul Șo și­­amintite întreprinderi, decătu o singură zi d­upă ce repbergu în ziua pornirei sale la Dveeda. Vanul totu atuncea, sara au pricesu la A­­gramu, unde ființa sa se crede neapărată din pricina tu­­turărilor din Boem­ea, și nu­­mai aceste au adusu pe Banul în .- 1 In­­prriei. Ei au pututu căpăta dreptul ca “in Croațiea să poată purta În viitorime costtu­­mul naționali, căndu pănă acuma prin o lege gebuia a se purta pe acel­a Sșiului; astă concesie (îngăduință) pu­ra întărzie a se da și Ungariei. G­ermanica. giurnalul de Frankăortu cuprinde, în obiectul conferențiilor de la Dresda, articulul următort: uogia pr­ia „prezitenții ministeriilor osebitelor Sta­­­pi ale Confederației ce vor duce în cur­­săptămănei la ai­­ asista la ședințele pripare ale Conferen­­ției, a­le cărora lucrări pregătitoare asupra chestiilor urgente suptu prea înaintate pentru ca să poată cineva să și facă. în ace­sta o­­biectu o lotărire definitivă, tarii și pentru alte acareturi ce atărnă de măsurile luate spre a le combate, și a înă- A a---­­ - -- - -pe zizriei cu dănsul, oamini ER. Brigadierul­ui făcu semnul crucei, ce puse la masă, și începu a ataca spata acea de oae ca unu omu a căruea conștiință e prea liniștită, și care știe că au făcutu, într'o înpregiurare grea, totu ce unu soldatu bravu poate face. Briunu ținu bine și negreșitu, văzindu cineva pe acești doi ii o mac», bându dintr'o butelcă scoțindu dintr'unu talgeru, n­­u fi zisu că, fiecare pe răndu, în cursul unei oare, au făcutu și unul și altul totu ce au pututu pentru ca să se omoare. Au fostu o minută de tăcere produsă, giumătate din ocupațiea însemnătorre la care ce dedau oas­­peții, giumătate din preocupațiea spiritului lor, Pa­­olo Tomazi o rupgie cel întăiu spre a esprima du­­plul găndu ce'l preocupa.­­ Kamapade, zise el, masa dumitale € pună, tre­­bue să­­ mărturisescu; ai binu vinu, e adepvăratu. Dla faci onoarele mesei ka unu bunu clepe, e prea frumosu; însă ați mărturisescu că le-ași găsi toate aceste mai bune, dacă ași ști căndu poin eși de aice. - Dară ce aru măine dimineață, pare-mi-se. - Runa dară nu mă ții prizonieru ? !Prrivonieru! mi ue dracu prei să facu cu Dla? — Cum, zice prigadierul, Iată ceva ne nu e prea rău. Dară urmă el cu o sfieală vizibilă, asta nu pre unu. ..despre unu oarecare furgonu. Iată cuvăntul scăpatu! - Este în ogradă, zice Briuno, privindu mi el lam­­pa pintre sfeclă - Nu mă îndoescu despre asta, respinse brigadie­­rul; dap înțelegi, eu nu potu să me ducu fără furgonul meu. Pe cei duce cu dănsul. Pn neatinsu? -Aunăm vise Briuno, prea vi-­sa lipsi în pic­­— N'ai­r pixs, zise Briuno, iată-le. -A mare serviție mi faci că mi ai doi înna­­poi. — Da, zise Briuno, o înțălegu, căci m'amu în­­credințatu despre importența lor, cea întăi este decretul Dlale de brigadieru, și amu pusu pe dăn­­sul © apostolic adeverindu că te-ai purtatu îndes­­tulu de bine pentru ca să te înaintești la gradul de cvartiru-maistru; a doua e sămnalementul meu, amu îndrăsnitu face întrănsul oare­care șici îndreptări, de esemplu la osebitele semne; amu a­dănțitu incantato sfermecatu­. însfărșitu a treia e o ciprcoape a Eselenției case vite­regelui cătră contesa Gemma de Castel-Nuovo, și amu prea mul­­­­­­t viața sumei, nu voiu de care amu neapărată nevoe. lua mai de ț­eea e totul. - Ce este încă? zise Briuno, turnându'i de băutu. - Ecte, este, urmă brigadierul, privindu lampa din­­tre sfecla ei; este asta, e o crestie cam delicată, vezi Dla. — Dorbește, eu te asculta. -Nu te vei supăra ? - Pare-mi-se că aru trebui să'mi cunoști carac­­terul. — Ad­a unu adevăru, nu te superi nici cum, o știu. Spuneamu dară că este, ori KB era... că eu nu eramu singuru pe drumu. - Da, da, erau patru gandarami. - Oleu nu vorbescu despre dănșt­i, vorbescu des­­- Și ... eu­ tape strimtoritu ? Inlai șgrebuescu dose mii de uncii. - Nu-i multu zise brigadierul, și mulți oamini n'aru fi atătu de delicați ca Dla.­­ Și apoi, fii liniștitu, gi, poiu da unu rețepisu, zise Briuno, fiindu că e vorba de regiepisu, respinse pri­­gadieriul sculănduse, să le întrebu ceva: eu anpeamu nișe hărtii emn. | mon cCN

Next