Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-11-19 / nr. 41

­ G Es Abonamentul. Abonamentu. predepșii și ținuturi: Prețul pe unu anu 75 lei. 7 pese luni 40 - înșțtiințerilor ne unu rându este 25 parale. Astă sone esă Lunea mi Goiea cu­­ dese suplemente in 8. ne fie care lună. A Ï­­­E­ER Anul II. Ce face în Iași, la Peda­giea în Ti­­pografie a Buciumăului Romanu la ținuturi pe la Domnii Profesori, și în București la librerica D. Ioa­­nidi, cu prețu de doi rassini mi unu Ivanțigu pe anu. N­­ E 3­337 --------- -- MOADABIE A. - Denaptamentsa Cultului și al învățături­­lor prin piresa cu No. 5432 nu pofteșe a­ da o întinsă publicitate următoarei înșiințări aliniatoare de confrații noștrii (rărsilea­­rA3.3 neni, carii au perăstit nensinspale meerdie­ni - viruiații zee pntăi în 27 Sept. pe per­­sempătoare mijloace a­le vieței. Redacțiea în- mul stăntu al Sunsei pubu ordinile și m­ai­­cunoștințaza pe publicul filantropu, de a în­ pelui Variatinschi Muntenii perdură 200 de tinde daruica sa măna wi acum ca toiu Depuna,­­oamini și vr'o sută de cai. Cea a doua s'au Jonisconu Romănescu, de religie Ortodocsă, in Transilvaniea, supuindu prea Înalțatului Domau, tristele întămplări din anii 1948­ și 1849 căndu prin resboiul civil urmatu; acele, s'au arsu 40 biserici, 319 ce jăfui­­ră, se uciseră mai m­ulți Preoți, și chearu rezilența Episcopală ce prădă;­ in privirea acestora s'au rugatu, a se face aice în Prip­­cinatu, o colectă de agiutoriuri, prin care să se poată rădina Sfintele lacașuri din căd­erea in care au agiunsu, și a­re ca caine­­ vaza și cinstea bisericei noastre coreli­­gionare de acolo. Această cerere încuviinț indusă de Înăl­­țimea sa, și indreptată fiindu spre punerea în lucrare Departamentului acestuia al ave­­rilor bisericești și aa învățeturilor, Ka Le­­­ziaun d­e îndemnare, prin organul acestei f­olerii al acestui atătu pre venerabilului Principatu, cătu și tuturor zeloșilor Creștini, a contribuit după putință, cu a­­giutoruri bănești, în favorul bisericei todoasă din Transilvaniena, bine­voindu per­­soanele din ținuturi, a inspectinya sumele ce vor voi, în primirea prebucernicilor Protoierei, și pe la Domnii Profesori ai școalelor publice, cărora Departamentul leau datu căte o foae de subscripție; iar acei din Capitalie pe la osebite persoane de încredere, și au acestu Departamentu, în a cărue Cameră, încă s'au deschisu o ase­­mene Colectă.” | | | la, noaptea in 30 Sept. Mai multe Proate Franției alte harte au urmatu: Revista DMisiei. „Presfințiea sa Arhiereul Andreiu Șaguna, căștigatu de cătră leitenantul generalul Sao­­­adovici comandantu ap­ariției drepte, aproa­­pe de cetățuea nouă pe malurile pentru cvestori, după o desbatare sgomotoa­­să ce făcu cu 408 în contra a 300 de vo­­turi. Această propunere de cvesteri făcu- După cele mai din urmă știri de la Ca­­tă de D. Lasteini țintea de a numi înadinsu ocazii, trupele rusești au căpătatu dese no- persoane care în imep regurările de față să se îngrijască de siguranța Adunărei.­­ Mă­­surile ce se iau pe fie­care noapte prin ca­­zermele din Parisu, săntu niște simtoame foarte îngrijitoare. - Guvernul Napoletanu au fostu refuzatu de a înnvoi D. Teco reprezentantul piemon­­tezu lăngă Poarta Otomană, ca să desbar­­ce la uscatu pe timpul cătu steamerul pe care se afla acestu diplomatu era la Nea­­poli. După unu corespondentu se zice că cabinetul sardu au cerutu, pentru aceasta es­­plocațiuni guvernului Napoletanu, precum și o venerațiune însămnătoare. Totu acestu co-­­­respondentu zice că în audiența dată de re­­x­­­­­­­­­gele Emanoil trimisului papolitanu la Cur­­desbate propunerile din 25 Noem. pentru toate partizile oficieală a Adunărei, fiului Re­­À Octomvrie, care făcute în Adunarea 31 maiu, s'au trimisu comisii­­lor de organizațiea din năuntru, spre cu ar­icul atingătoriu de alegeri, totu se modifi­­a­se de­­osăbitu de legea comunală.­­ Starea actua­­ală a Franției este dezorganizarea ma­io­­rităței, de abea alcătuită, unu nou conciliu între puterea executivă și Adunare, pentru propunerea ch­estorilor; o aprindere profun­­dă între eată ta­­blonul cel esacru a stărei de astăzi.­­ Ne­­primirea a D. Blondel la Miniș­­­tea de Turim­, fu cu totul departe de a ce­restatornici o deplină înțelegere între aceste două guvernuri.­­ Criza ministerială din Copenhaga urmea­­ză din nou, pentru că cabinetul nu se poate înțelege de a face unu programu față în față fiindu cu pretențiile puterniciilor stre­­ine. Miniștrii de resbelu, marină și giusti­­ție au să se retragă.­­ Alegirile în Portugaliea s'au făcutu în capitală în favorul septembristilor. Parti­­da moderată fu învinsă în persoana ducelui de Terc­era, înaintea căruia chiaru în loca­­litățile unde influează cu autoritatea sa, a alesu unul dintre corifeii revoluționari. Se încredința la Lisabona că ducele Sal­­danna ca legea din spre ceauna au custatu viiața la mai mulți Cir­­“ați de cătu Ruși. o însămnătate, cabinetul acesta ce crede ca și șortu.­­ Totu Parisul ș 16 Noem, s'au avants în mișcare, din pricina tragerei unei mari loterii. Între numerile căștigătoare cel întăiu care au căștigatu, 1,200,000 de lei este No. 2,59%,115. Unu lotu de 75,000 de lei fu căștigatu de unu gvardistu repu­­blicanu ce ce afla de serviciu în timpul tragerei. Lotul al 13 de lei merul-- Respingerea propunerei atingătoare terioa­de de finanțe. Ce afla acolo se pare a nu avea nici ani chiaru la Cercu de 15,000 ce căștă de unu tănăru de 15 în sală căndu έe și nu­ de care însuși cam el începu a se îngriji rezultatele tîrziu despre pu se aștepta, din țară va fi de de și aceste și că amu fi vorbitu Reginei dona Mariea despre nevoea a de­­sființa nuei Cortezi, dacă și rămășița ale­­gerilor totu așa de amenin­ N PAUTONUI ZIMBRULUL DE LA PARIS LA ATENA - ---. PARTEA A DOUA-GREPȘA. - — Jili de care, amu auzitu de la părinți că puindu pi­­ciorul în ea, trebue să chemi ajutorul lui Hristosu. Săntu dară hoți pin locurile acestea. Nu, făcu cu desprețu grecul, pin Megarida nu se pradă nimene.­­ Pentru cine, apoi? Pentru faunii care nu voescu rău pentru că nu'i mai adorămu, Scoseiu atunci unu hohotu de risu și Fernandu făcu totu ca mine.­­ Conductorul aruncă asupra noastră o privire de­șirare și de neîncredere. — Așa­­ strigaiu, ne vrei să zici cu asta? creștinu ești D­ ta sau nu? - să f­u creținu. - Și apoi crezi în fauni? - fără'ndoeală. Hristosu este Dumnezeul cel de acun­u, dară Faunii au fostu zeii mai de demultu. Replicăciunea avea în cine originalitate fără săși nim­e și noi nu puturămu à de mai stăpăni: - il crezi tu fără a mai găndi r ezistența a­­divinități fabuloase pe care le adorau strămoșii tăi? - fără îndoială. - Diduiu din umere. Grecul mă văzu mi începu vorba cu grațuitate.­­ Boi sănteți necredincioși, ve­ți vide că asta ape au muritu, au muritu? făcu Grecul dacă v'așu spune, n’agi pide săntu în adevăru, sine, noi nu cerimu alta de cătu să ne încre­­dințezi. Vorbește. Doi Englezi, urmă Grecul, descărcară în luna lui iunie mi ceru săi duri locul unde­­ su Flușrii. bătrănu care știe Stefano păscariu multe ba mi dracul, Je zise să'și facă sămnul crucei ca se scape de spiritile rele ale strungei, pPi ei ca mi voi iisără. Torentul era mare mi ce rostogolea cu unu vuetu mi poticneau la fie­care pasu. Englezii noștri mergeau șuerăndu mi­rizindu Englezii aveau Poftimu, zise unul din doi țintindu paserea, eată Căci, în aces țară frumoasă a Greciei, ori­ cătu de creștină este ea, ponorul au moștenitu supers­­tiții de la strămoșii lor și, creștiniemul n'au pu­­tutu nici­ odată a ce câtorcei desănărșitu, în oare­­care norme lă­urate de superen­țiile cele păgăne. Naiadele, Hamadriadele, Faunii și Silvanii, au ne­ jui și cele căte unu colțu de altariu în vr'uru co­­tunu nebăgatu în seamă, și îi învoacă căndu și ctndu numai să ns ce peardă de totu ditm­a. Conductorul ce'l luasemu de la Milanizera in tocul acesta de credințe. Din momentul căndu în­­trașu pintre strămtura muntelui, el își făcu cruce. - Me­­ ci? îl întrebaiu: - Îmi facu cruce. Unii mei căutară fără a soi vre-o cruce isolată, vre­unu colți de stăncă, vre­unu proschinitariu. - Pentru ce? qi ziseiu nevăzăndu nici-una din a­­cestea. . u - DC-ui faonul. - Jicnipe că acum întrămu în strunga cea Neagră, să vă aducă nenorocire, ba wi­ilor doi Burnezi' Dădu soru, paserea căzu în torentu, stricasă . , dădu unu esemplu destul de ciudatu despre ames­­- Mi băete, zise Fernando nu cumva ești smintitu? potrea­ne care noi mergemu acumu, astfelu în cătu - Nici de cum, catării lunecau ! Ei bine? cestor­­ din anul trecutu cum de Fluri, mi - e Ei pirei dfătului, cum vă conducu - Și - Ea - Cum - să! - ! ce trecutu iute pe care Stefano îi conducea pre­­și eu agi ca pe boi, li s'au întâmplatu- mi fugi sburăndu. as­­ternuul torentului se sm­ețe, de unde că ei la Malanizera la Atena prin Megara, o vară, căndu opasere cunsă într'o tufă rădică totu­șa ne la Ei erau tineri a- înfricoșitoru. Apa lui era și ploile mi tulbure din luna de scaiu la voi dove ca din cauza trecută, nici to­­voi și așa toto neagră ce era de de 23

Next