Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-01-28 / nr. 11
1 » : dispozițiile neaparate pentru ca colecția aceasta să fie gata, cel mai tărziu la 15 Fevruarie, spre a ce putea especta îndată la Constantinopoli unde ea apea ce afla, la 1 Martie pentru ca să fie întrunită cu productele celoralalte provinții ale împărăției Otomane, ce trebuescu a ce trimite la Espoziția de la Paris. Să sperămu că toate acestea nu vor lipsi de a esersa o înrurire măntuitoare asupra existenției politice a Moldovei, și că după ce odată va căpăta impulsia, țara aceasta va înainta cu pași mari în calea propășirilor, spre a se vedea mai în curăndu așazată între mădulările familiei cei mari Europiene! Aceasta'i dorința noastră cea mai aprinsă. ă © REVISTA POLITICA. Corespondentul Parisul HE. Ost-Darie Post ăi scrie sub data din 22 de la tionnée est tenue de prendre les dispositions nécessaires afin que cette collection soit prête, au plus fard le 45 février prochain, afin qu’elle puisse être expédiée immédiatement à Constantinople, où elle doit se trouver au 1 mars pour y être réunie aux produits des autres provinces de l'Empire Ottoman, qui doivent être envoyés à GEhrosition de Paris. Espérons que tout cela ne manquera pas d'exercer une influence salutaire sur lexistence politique de la Moldavie et qu'une fois l'impulsion imprimée, ce pays marchera à grands pas dans la voie des progrès, afin de se voir bientôt rangé parmi les membres de la grande famille Européenne! C’est là A. Ph. notre voeu le plus ardent. măsurele cerute de apărarea echilibrului Europianu, dară cu toate aceste puterile ce au subscrisu tratatul din 2 Dechemvrie au purtatu de grijă ca să se înlesniască tot odată calea cabinetului prusianu, și să se ie în deplină băgare de samă pozițiea și onoarea lui. Articulul VI din tratatul citatu esprimă anume lămuritu că puterile au să aducă colectivu acel tratatu la cunoștința Prusiei, și să primească unirea ei cu plăcere. Ce puteau oare să facă mai multu puterile unite? Cătu ce atinge de aa doile motivu al Prusiei, el este, cum s'au zisu, încă și mai puținu valabilu. Prin tratatul din 2 Dechemvrie, zice Prusiea, s'au îndatoriru de a apăra Principatele Dunărene in contra unui atacu din partea Rusiei. O asemine indatorire pentru Prusiea, care nu are o armată în principate, ar fi neputincioasă. De la Prusie a însă nimene n'au cerutu ca Austriea s'au hotăritu mai iute de a lua să trimită armatele sale la Prutu; din conianuarie, Prusiea are, cum se pare doue motivuri ce o îndeamnă de a nu subscrie tratatul din 2 Dechemvrie. Pe unul din acele ea nu găsește cu cale ar mărturisi lumei și de aceea ăl tace, iară ne celalaltu ăl declară și chear ăl sprijine, în Cel motivu, pe care Prusiea nu'l poate declasă cu prea slabe argumente. întăiu pa, nu e altul de cătu că ea nu voește a ce lăsa să o tărie Austriei după cine. Ea nu voește a da lumei să creadă într'un momentu, cănd Germaniea are să fie chemată a lucra, KR s'aru fi trasu fără de voe și tot odată că ar sta în privirea celoralalte puteri mari germane într'o poziție oarecum atărată. Îngrijirile aceste ale Prusiei au oare vreun temeiu? Desigur nu. În adevăr suicide un