Adevěrul, septembrie 1888 (Anul 1, nr. 15-39)

1888-09-12 / nr. 25

REf)ACTIV Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis d'asupra tipografi» Thiel & Weiss. Director politic:ALEX. V. BELDXMANTJ. V. ALEXANDRI. ABONAMENTE ŞI ANUNCIURI pe 1 an . . Im. „ 6 luni . „ , 8 r . „ Străinul. Du. INSERŢIE Şl RECLAME linia .... Ln.­­ ARONCIUR! pe pag. iv. linia . . . 60 b. Conservatorii Români PENTRU„TELEGRAFUL“ MIŞCAREA ELECTORALĂ­ DE PESTE MUNȚI LUPUD NESEU ........*4*-----------~~ Serviciul telegrafic al ziarului ADEVĂRUL Atena, 22 Septemvrie. Ephimeris a­­firmă că flota va proceda la o demonstrație navală. Pregătirile flotei urmează înainte. Sa dat un mandat de aducere în contra directorului ziarului Rabagas care a pu­blicat un articol injurios pentru Regele. Atena, 22 Septemvrie.—Ziarele desmint că principele imperial ar avea de gând să visiteze Neapole atunci când va veni și îm­păratul Germaniei. Belgrad, 22 Septemvrie. — Preşedintele Consiliului a adresat tuturor prefecţilor o circulară care declară false şi tendenţioase ştirile privitoare la o criză ministerială. Ministrul afacerilor streine a plecat la Gleichenberg, Paris, 22 Septemvrie. — Ministrul mari­nei a declarat comisiunii bugetului că’șî va da demisia dacă ea va persista a re­duce bugetul marinei. Paris, 22 Septemvrie. — D. Le Mgre de Vilers va pleca la 1 Octomvrie pentru a se întoarce în Madagascar. El e însărcinat să remită Reginei Madagascarului marele cor­don al Legiunii de onoare. Viena, 22 Septemvrie. Principesa Cle­mentina de Coburg a plecat azi dimineaţă în Bulgaria. Sofia, 22 Septemvrie.—D. Djuvara, a­­gent diplomatic al României a plecat la Belgrad unde va gera legaţiunea română în timpul absenţei titularului. Cair, 28 Septemvrie. — Rebelii fac la Suakim şi­ la Wadi-Halfa nişte mişcări cari par a indica că vor lua ofensiva. Budapesta, 28 Septemvrie. — Ziarul Oficial publică numirea contelui Albin Csaky în postul de ministru al Cultelor şi In­­strucţiuneî publice. (Havas). Bucur­eşei, 12 Septemvrie Conservatorii Români In un precedent articol cu acelaş titlu am arătat că Conservatismul Strein care e crezul Junimiştilor, este menit de a duce la peire adevăratul partid Conservator din Ţară. Propuserăm ca mijloc de regene­rare întoarcerea spre vechile tradi­­ţiunî a Terei şi naţionalisarea Tro­nului prin votul universal. Să cercetăm astăzi care trebue să fie atitudinea partidului Conservator în împrejurările politice actuale. In Capitală numărul 5 baitiL J- In Districte 10 bani Luni 12, Marți 13 Septemvrie Ceea­ ce sare în ochi la prima ve­dere este nedumerirea Conservatori­lor şi desbinarea lor în două tabere. ’­f! Junimiştii cari până la căderea de, la putere a Domnului Ioan Brătianu, păreau un partid minuscul şi de pu­­ţină însemnătate, au ajuns la putere prin faptul că au ştiut să măgulească aspiraţiunile şi interesele personale a Regelui. Cel anteiu semnal de deserţiune din rândurile Conser­vatoare a fost dat de avant-gardă, de tinerii Conser­vatori de la Epoca. Explicaţia aces­tei deserţiuni vom găsi-o în faptul că cei de la Epoca sunt tineri şi că d­oue vulpi bătrâne, Domnii P. Carp şi Maiorescu au ştiut a -i întor­­tocîn­a prin vorbe măgulitoare chiar de la începutul apariţiuneî acelui ziar. Psychologii din şcoala lui Schop­penbauer, Domnii P. Carp şi Maio­rescu, cunoşteau a­tot-puternicia mă­gulire­ şi au­ putut să zică ori­cum vroi să auză, chiar cu mult înaintea cădere! Domnului Ioan Brătianu: „Epoca este a noastră când vom vroi. “ Deşerţiunele apoi aui urmat rând pe rând, şi astăzi în ajunul alege­rilor, partidul Conservator se găseşte în mare primejdie. Este o adevărată nenorocire că unii Conservatori au putut să uite că Ju­nimiştii ami fost acei d’ântâiil cari aui început a distruge adânca rădăcină pe care partidul Conservator o avea în Ţară. Domnul Carp, prin îngân­­farea şi vanitatea sa proverbială a dat cel d’ântâiiv exemplu de defec­ţiune şi de lipsă de disciplină, tra­tând vie stârpituri pe venerabilii Şefi ai partidului şi anunţând lumea cu trompeta cea mare că D-sa va fi regeneratorul partidului Conservator. Junimiştii prin rolul odios de opoziţie de comandă a Domnului Ioan Bră­tianu aui prelungit şederea la putere a Colectivităţeî şi aui contribuit prin aceasta ca Ţara să fie jefuită în mo­dul ne mai­pomenit pe care îl cu­noaştem. Atitudinea demnă a Conservato­rilor, caracterisată prin resoluţiunea din 19 Iunie 1884, negreşit că ar fi purtat fructele sale mântuitoare pentru Ţară, dacă nu s’ar fi găsit Junimiştii, aceşti Conservatori de contrabandă, pentru a juca rolul di­­solvant pe care l-aui jucat Ţara ar fi putut să fie salvată şi salvată de-a binele cu cel puţin 3 ani în urmă, ca pulberea în vânt ar fi putut să fie măturat o­dată cu Dom­nul Ioan Brătianu şi Tronul Nemţesc din Ţara Românească. In cât priveşte salamalecurile di­nastiei a tinerilor Conservatori de la Epoca, ele sunt eminamente o­­portuniste şi absolut lirpsite de sin­ceritate. Cu toţii împreună am lucrat pe timpul Cabinetului Ioan Brătianu la răsturnarea Tronului Nemţesc, ceea ce este datoria unui adevărat con­servator Român. Aceasta nu vor pu­tea-o nega înaintea mea, care am fost camaradul lor de luptă. Dacă au perdut tradiţiunea sănă­toasă şi românească, apoi să ştie D-lor că Conservatorii de baştină refuză de a se ralia la o politică care variază la fie­care schimbare de Cabinet. Le place, se vede, tinerilor Con­servatori de la Epoca, să fie învârtiţi cu lingura de şef de cuhne a Dom­nului Carp în tingirea junimistă. Plăcinta conservatoare cu sos di­nastic care va eşi din acea tingire fiu e pentru stomacurile româneşti. Mămăliga naţională, la care e de­prins Românul este învârtită în alt cazan. Căutaţi Opoziţiunea­­ Unită. Acolo veţi găsi elementele jet bejet Conservatoare cari nici­o­dată nu vor linguşi Tronul Nemţesc şi cari au luat angajamente solemne faţă cu Ţara de a revendica apanagele luate cu b­ipca. Acolo veţi găsi elementele sincere liberale acolo veţi găsi Ţara. Este un bizantinism junimist de a zice că Opoziţia-Unită nu mai are rezon de a fi de când guvernul Dom­nului Ioan Brătianu a căzut, de la putere. Opoziţia-Unită trebue să stea în picioare pe câtă vreme se esca­motează, prin tertipuri regale, drep­tul naţiune! de a’şi da un guvern eşti din liberul seu vot In sinul Opoziţiei­ Unite este locul adevăraţilor Conservatori, căci acolo este Ţara. Conservatorii vor fi cu Ţara sa şi nu vor fi. Eugeniu N. Ghika Budeşti, 7­7 PENTRU „TELEGRAFUL“ Când­ Telegraful şi-a schimbat directo­rul, nu direcţiunea, ziarul oficios din capitală şi-a esprimat satisfacţia ce a­­ceastă schimbare de persoane i-a prici­nuit, zicând că de acuma înainte vom avea cu cine discuta. Aşteptările oficiosului s’au îndeplinit cu prisosință . Telegraful a pus totul în cestiune, programe, manifeste, proecte, totul, cu un cuvîrit, totul. Punând în discuţie proectul vânzări­lor de pămînt către săteni, Telegraful crede de cuviinţă de a se urca tocmai la 1864 şi a spune că legea din 14 Au­gust făcută prin ajutorul loviturei de stat din 2 Mai, s’a făcut într’un scop meschin şi se aseamănă în fond şi în formă cu proectul de azi. Nu vom apăra proectul de astăzi, dar ne credem datori în interesul adevăru­lui, în interesul luminei şi chiar în in­teresul cestiunei agrare, a respunde Te­legrafului la afirmările sale. Telegraful numeşte guvernul din 1864 un guvern cu apucături despotice şi îi face o crimă din faptul că a resolvat, pentru acel timp, cestiunea agrară fără ajutorul partidelor. D. I. Gr. Bibicescu cunoaşte ce sunt astăzi partidele şi deci o reflecţiune de un moment îi poate înfăţişa ceea­ ce ele au fost atuncea. A fi lăsat dlar partidele la o parte când e vorba de un act atât de mare ca cel din 1864 e ceva care se impunea. Insă făcutu-s’a aceasta dintr’o por­nire despotică şi într’un scop meschin precum zice Telegraful ? A afirma aceasta înseamnă a’şi da un testimoniu de ignoranţă în cunoaşterea mersului evolutiv al instituţii­nilor noa­stre democratice. Cu Unirea principatelor, România a fost chemată la o viaţă nouă; rămăşi­ţele feudalismului au trebuit să dispară şi Statul democratic a trebuit să se nască. Cum s’ar fi putut face aceasta, când boerimea a avut totul în mână, dacă Domnul ţereî nu s’ar fi decis la o lo­vitură de Stat pentru a pune bazele unei ere nouă . Istoria e faţă, discuţiile privitoare la împroprietărire sunt tipărite în broşuri şi d. I. Gr. Bibicescu n’are de cât să ’şi ia osteneala pentru a le citi spre a ve­dea că fără o lovitură de Stat, meta­­morfosa Statului boeresc în Stat demo­cratic nu s’ar fi putut face. Dacă deci s’a făcut vr’o lovitură de Stat care să fie mai justificată prin cir­cumstanţe şi prin foloasele ce ea a adus, atuncea e de sigur acea din 2 Mai 1864. Dar să trecem la legea din 1864. D. Bibicescu zice că reforma din 1864, s’a făcut în condiţiunî rele şi fără îngră­dirile trebuitoare. Aci d-sa dovedeşte o perfectă necu­noaştere a situaţiei. Ce poate vroi o lege D-le Bibicescu'­­ Poate ea vroi mai mult de­cât de a stabili ca legali raporturi ce se impun ? Aceasta a făcut-o legea din 1864. Prin primul său articol legea declară pe clă­­caşi proprietari ai locurilor supuse po­sesiune! lor. Această disposiţiune n’are caracterul agrar pe care îl atribue d. Bibicescu. Legea conferă clacatului de odineoară un titlu de drept, îl face proprietar. D. Bibicescu trebue să ştie, că p­or­­ţiunea de păment pe care clăcaşii au posedat’o a fost fixată încă prin­­Regu­lamentul organic şi că Vodă-Cuza ca de­mocrat şi om practic, sa mulţumit nu­mai de a’i face proprietari şi cetăţeni.

Next